Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 59/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 59/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 27-01-2014 în dosarul nr. 33277/215/2013/a3
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 59
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. F.
Judecător V. S. D.
Judecător E. C. M.
Grefier Dănuța D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D.
a fost reprezentat prin procuror A. B.
Pe rol, judecarea cauzei penale privind recursul declarat de inculpatul C. P. deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C., împotriva încheierii din data de 23 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 13, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat C. P. asistat de avocat din oficiu C. M. S..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri de formulat și alte probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursurile formulate.
Avocat din oficiu C. M. S. pentru recurentul inculpat C. P., solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond revocarea măsurii arestului preventiv instituit pentru inculpat și judecarea în stare de libertate. De asemenea solicită a se avea în vedere că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și nu ar impieta buna desfășurare a procesului penal, având în vedere că la dosarul de fond au fost administrate aproape toate probele și nu rezultă vinovăția inculpatului. Mai mult este singurul întreținător al familiei.
În subsidiar dacă se impune luare unei măsuri restrictive de libertate, solicită a se lua una din cele prev. de art.136 lit.b Cpp.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii instanței de fond ca legală și temeinică, având în vedere că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv,natura și gravitatea faptelor săvârșite de către inculpat, modalitatea concretă și împrejurările în care au fost săvârșite faptele. De asemenea perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpatul care a mai fost condamnat anterior, impune privarea de libertate a inculpatului.
Recurentul inculpat C. P., având ultimul cuvânt arată că este singurul întreținător al familiei și solicită să fie judecat în stare de libertate. Achiesează la concluziile apărătorului.
Dezbaterile fiind închise;
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Constată că prin încheierea din data de 23.01.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 13, s-a respins cererea formulată de inculpatul C. P. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura prev. de art. 136 lit. b C.p.p.
În temeiul art. 300 ind. 2 C.p.p., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului C. P., dispusă prin încheierea nr. 174/30.07.2013 a Judecătoriei C..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță deliberând asupra legalității și temeiniciei stării de arest preventiv a inculpatului C. P., a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. nr. 8566/P/2013 din 22.08.2013 au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații B. Hercule, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 208. alin. 1, art. 209. alin. 1, lit. a, g, i, C.p., cu aplicarea art. 41. alin. 2 C.p, B. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 26 C.p., rap. la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. a, g, i, C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.. și art. 37 lit. b Cp, I. I. R., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. a, g, i, C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și C. P., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. a, g, i, C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și art. 37 lit. b Cp.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că în noaptea de 29/30.06.2013, prin escaladarea gardului împrejmuitor și în timp ce B. C. și L. N. F. au asigurat paza locului faptei, B. Hercule a pătruns în curtea imobilului aparținând părții vătămate B. P., din mun. C., ., jud. D., după care a pătruns în pivnița imobilului de unde a sustras un cazan pentru țuică și mai multe piese auto, prejudiciul cauzat fiind de 7.000 lei.
În perioada 14-21.07.2013, în patru rânduri, pe timp de noapte și prin dislocarea unei bucăți de tablă, în timp ce B. C. și făptuitorul L. N. F. au asigurat paza locului faptei, inculpații B. Hercule, I. I. R. și C. P., au pătruns în incinta depozitului aparținând S.C. REMAT .., situat în mun. C., bld. Dacia, nr. 1A, jud. D., de unde au sustras deșeuri neferoase (tablă împachetată, cabluri și deșeuri din cupru).
Prin încheierea nr. 174/30.07.2013 a Judecătoriei C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților B. Hercule, B. C., I. I. R., C. P. pe o perioada de 30 de zile, începând cu data de 30.07.2013 până la data de 28.08.2013 inclusiv.
Instanța a reținut că există rezultă presupunerea rezonabilă a săvârșirii de către inculpați a faptelor pentru care a fost formulată propunerea de arestare preventivă. Chiar dacă inculpatul C. P. nu a recunoscut participarea sa la săvârșirea faptei, ceilalți patru participanți l-au indicat ca fiind coautor la săvârșirea infracțiunii de furt.
Instanța a constatat că declarațiile inculpaților se coroborează cu plângeri și declarații părți vătămate, procese-verbale de cercetare a locului faptei, proces-verbal de vizionare înregistrări video, proces-verbal de conducere în teren, procese-verbale de percheziție domiciliară, planșe fotografice, adresă prejudiciu, înscrisuri, declarații martori.
Astfel, condiția existenței unei „suspiciuni rezonabile" este îndeplinită atât probele directe cât și cele indirecte arătate mai sus conving un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca inculpații să fie autorii infracțiunii reținută în sarcină.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpații sunt cercetați, respectiv art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. a, g, i, C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.., este închisoarea mai mare de 4 ani, iar starea de pericol concret pentru ordinea publică subzistă.
Noțiunea de pericol pentru ordinea publica nu trebuie înțeleasă ca o primejdie concreta si imediata, constând in posibilitatea comiterii unor fapte penale grave, in realitate ea semnifica o stare de neliniște, un sentiment de insecuritate, in rândul societății civile, generata de rezonanta sociala negativa a faptului ca persoanele asupra cărora planează acuzația comiterii unor infracțiuni de o gravitate ieșita din comun sunt cercetate in stare de libertate.
Starea de pericol pentru ordinea publica [art. 148 lit. f) C. proc. pen. - spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective - presupune o rezonanta a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumita stare de indignare, de dezaprobare publica, o anumita stare de insecuritate sociala.
Instanța a reținut că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, respectiv furt calificat, prin însăși natura sa conduce la crearea unui pericol concret pentru ordinea publică, acest aspect rezultând din impactul negativ pe care îl poate produce în colectivitate, cât și din mijloacele prin care această infracțiune poate fi săvârșită.
Prin noțiunea de « ordine publică » se înțelege ordinea politică, economică și socială dintr-un stat, care se asigură printr-un ansamblu de norme și măsuri deosebite de la o orânduire socială la alta și se traduce prin funcționarea normală a aparatului de stat, menținerea liniștii cetățenilor și a respectării drepturilor acestora. Neaplicarea acestor măsuri în realitatea practică le lipsește de eficiență și încurajează amplificarea, perpetuarea actelor violente, creând sentimentul că oamenii nu sunt și nu pot fi apărați în spațiul public, că oricând persoane organizate într-un grup mai mic sau mai mare, dar evident violente și în disprețul normelor bunului simț de conviețuire socială « vor face legea » prin desfășurarea unor acțiuni violente în locuri în care pot primejdui sau chiar răni persoane, dar pentru că desconsideră ordinea socială vor acționa după bunul plac, pentru ca apoi în măsura în care vor recunoaște și regreta faptele constrângerile legale nu îi vor mai atinge.
Prin s.p. nr. 3058/03.10.2013 a Judecătoriei C., pronunțată în dosarul nr._/215/2013, definitivă prin d.p. nr. 2147/06.11.2013 a Curții de Apel C., instanța a condamnat pe inculpații B. C.. B. Hercule și I. I. R. și a dispus disjungerea cauzei privind pe inculpatul C. P., formându-se dosarul cu numărul_ 13.
Instanța a constatat că măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul C. P. este legală și temeinică, iar în raport de natura faptelor, modalitatea de săvârșirea a acestora, de mai multe persoane împreună, în timpul nopții, prin efracție, în formă continuată, prejudiciul important produs, gradul de pericol social concret, starea de recidivă, astfel cum acestea se conturează în prezent, pentru o bună înfăptuire a justiției se impune în continuare privarea de libertate a acestuia.
Din fișa de cazier judiciar, se constată că inculpatul C. P. a fost condamnat anterior de 8 ori la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului, nerespectarea hotărăilor judecătorești, ultraj, ultima pedeapsa fiind executată la termen la data de 05.09.2012.
Față de stadiul actul al cercetării judecătorești și având în vedere că inculpatul nu are o locuință stabilă, locuind fără forme legale pe bld. Dacia din C., instanța apreciază că se impune menținerea stării de arest pentru asigurarea prezenței inculpatului la judecată și pentru restabilirea echilibrului juridic încălcat, în cauză impunându-se luarea unor măsuri ferme de către organele judiciare pentru păstrarea ordinii publice și pentru a nu se aduce în mod repetat atingere valorilor sociale ocrotite de legiuitor, în sens contrar s-ar stimula temerea colectivă că împotriva unor asemenea fapte, organele de stat nu acționează suficient și prompt.
Instanța a apreciat că aspectele invocate de av. C. M., pentru inculpat, în sensul că acesta ar avea un copil minor și ar fi singurul care îi asigură veniturile necesare în vederea creșterii și educării minorului nu sunt de natură să înlăture pericolul social și să justifice o măsură neprivativă de libertate, avându-se în vedere că acesta manifestă perseverentă infracțională, în antecedentă suferind numeroase condamnări pentru infracțiuni de furt, iar în prezenta cauză se află în stare de recidivă postexecutorie.
Penru motivele de mai sus, instanța a respins cererea formulată de inculpatul C. P. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu una dintre măsurile prev. de art. 136 lit. b C.p.p.
În temeiul art. 300 ind. 2 C.p.p., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului C. P., dispusă prin încheierea nr. 174/30.07.2013 a Judecătoriei C..
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul C. P..
Recurentul inculpat, a solicitat personal și prin apărător, admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond revocarea măsurii arestului preventiv instituit pentru inculpat și judecarea în stare de libertate. De asemenea a solicitat a se avea în vedere că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și nu ar impieta buna desfășurare a procesului penal, având în vedere că la dosarul de fond au fost administrate aproape toate probele și nu rezultă vinovăția inculpatului. Mai mult este singurul întreținător al familiei.
În subsidiar dacă se impune luare unei măsuri restrictive de libertate, solicită a se lua una din cele prev. de art.136 lit.b Cpp.
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat, dar și din oficiu, în limitele conferite de lege, potrivit art. 3856 Cod pr. penală, cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prev. de art. 3859 Cod pr. penală, tribunalul constată recursul declarat ca nefondat pentru următoarele considerente:
In conformitate cu prevederile art. 3002 alin 1 C.p.p., în cazurile în care inculpatul este trimis in judecată în stare de arest, instanța va verifica periodic legalitatea si temeinicia arestării preventive, iar dacă va constata că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța va menține arestarea preventivă.
Potrivit art.148 lit. f C.p.p. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 C.p.p., iar inculpatul a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și dacă există probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Această măsură preventivă se justifică potrivit art. 143C.p.p. în prezența probelor ori a indiciilor temeinice că inculpatul a comis o faptă prevăzută de legea penală, legiuitorul prevăzând că este suficient să existe indicii temeinice cu privire la săvârșirea unei infracțiuni. Art. 68/1C.p.p. prevede expres că „sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta”.
Examinând toate aceste dispoziții legale în raport de probele existente la dosar, Tribunalul având în vedere și dispozițiile art. 300¹ C.p.p. constată că în mod corect instanța de fond prin încheierea pronunțată la data de 23.01.2014 a dispus menținerea arestării preventive a recurentului inculpat reținând că temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri preventive cu privire la pericolul social concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a acestuia subzistă și impun în continuare privarea de libertate. Aceasta întrucât cuantumul pedepsei prevăzut pentru infracțiunile pentru care este cercetat recurentul inculpat îndeplinește condiția prevăzută de art. 148 lit. f C.p.p. de a fi mai mare de 4 ani, probele administrate până în această fază procesuală evidențiază implicarea inculpatului în comiterea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată și este cercetat în prezenta cauză, iar pe de altă parte circumstanțele comiterii faptelor relevă existența pericolului concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea acestuia în libertate.
Astfel, indiciile temeinice privind comiterea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată și este cercetat inculpatul, precum și pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea acestuia în libertate, rezultat din circumstanțele concrete în care inculpatul a acționat având în vedere modalitatea efectivă a săvârșirii infracțiunilor pentru care este cercetat, frecvența crescândă a unor asemenea fapte cu rezonanță specială deosebită care generează un sentiment de insecuritate și teamă printre membrii societății civile, cu atât mai mult în comunitatea unde locuiesc părțile, subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În concret, pericolul pentru ordinea publică rezidă din gravitatea deosebită a faptelor, împrejurările în care au fost comise acestea, urmările produse, fapte care în mod cert creează o stare de insecuritate socială în comunitate, o stare de neliniște, o stare de indignare, de dezaprobare în rândul societății civile generată de rezonanța socială negativă a faptului că persoane asupra cărora planează acuzațiile comiterii unor infracțiuni grave asupra persoanei sunt cercetați în stare de libertate. Totodată, având în vedere frecvența unor asemenea fapte în societate, se impune luarea unor măsuri ferme de către organele judiciare pentru păstrarea ordinii publice și pentru a nu se aduce în mod repetat atingere valorilor sociale ocrotite de legiuitor, în sens contrar s-ar stimula temerea colectivă că împotriva unor asemenea fapte organele de stat nu acționează suficient și prompt.
Împrejurările concrete ale comiterii faptelor, locul săvârșirii și circumstanțele concrete în care s-au comis, urmările acestora, insecuritatea și reacțiile firești de dezaprobare a unor asemenea fapte ale membrilor comunității din care face parte inculpatul și părțile vătămate, dar și faptul că recurentul a mai fost cercetat penal pentru fapte de același gen, împrejurare care ar fi trebuit să reprezinte un avertisment de natură să-l determine să respecte normele legale și valorile sociale ocrotite de acestea și nicidecum să continue nerespectarea lor, pe lângă celelalte argumentele expuse, denotă existența pericolului concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a recurentului-inculpat și aprecierea că se justifică măsura arestării preventive a acestuia ca fiind cea mai adecvată în raport de scopul măsurilor preventive, asigurându-se astfel atât prevenția generală cât și specială, așa cum în mod corect a apreciat și prima instanță.
Sunt de asemenea realizate și cerințele prev. de art.5 paragraful 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România prin Legea nr.30/1994 potrivit cărora “o persoană poate fi lipsită de libertatea sa dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia” în sensul că în cauză sunt fapte și informații suficiente care determină existența unor motive verosimile de a bănui săvârșirea infracțiunilor deduse judecății așa cum reiese din probele administrate până la această dată și totodată există motive temeinice în raport de întreaga activitate infracțională pentru care este cercetat inculpatul în cauză dar și aceea desfășurată anterior, respectiv situația juridică a acestuia, de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o altă infracțiune.
Se constată astfel că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și în prezent, nu au încetat și nici nu s-au schimbat, neexistând nici un indiciu în acest sens, iar probele administrate în cauză până la această dată nu au relevat incidența nici unui element să indice că măsura arestării preventive nu se mai impune.
Față de toate aceste aspecte, tribunalul apreciază că nu se poate lua o măsură neprivativă de libertate care nu ar fi oportună în acest stadiu procesual.
În plus, durata arestării preventive nu a depășit un termen nerezonabil, inculpatul fiind arestat la data de 30.07.2013.
În raport de toate considerentele expuse, Tribunalul apreciază că soluția primei instanțe de menținere a arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea acestuia de libertate, fiind realizate cerințele prev. de art. 300¹ și art. 148 lit. f C.p.p. și cele prev. de art.5 paragraful I lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind condițiile legale pentru a se menține arestarea preventivă a inculpatului.
Luând în considerare cele de mai sus, văzând și disp. art. 38515 pct. 1 lit. b Cod pr. Penală, Tribunalul va respinge recursul declarat de recurentul-inculpat C. P., împotriva încheierii din data de 23.01.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 13, ca fiind nefondat, și va obliga pe recurentul-inculpat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art 385/15 al.1 lit.b CPP:
Respinge recursul formulat de recurentul-inculpat C. P., fiul lui G. și I., născut la 06.06.1978 în balș, jud. O., cu domiciliul în I. J., jud. O., ffl. În C., ., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C., împotriva încheierii din data de 23 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 13, ca fiind nefondat.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare statului din care suma de 100 lei, reprezintă onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 ianuarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
E. FloreaVerginica S. D. E. C. M.
Grefier,
Dănuța D.
Red.Jud.E.F.
Tehnored. D.D. 27 Ianuarie 2014
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 139/2014.... → |
|---|
