Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 621/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 621/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 27-06-2014 în dosarul nr. 5305/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.621
Ședința publică de la 27 Iunie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. T. O.
Grefier I. M. L.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D. a fost reprezentat prin procuror D. B.
Pe rol judecarea contestației formulate de către condamnatul B. N. I., deținut în Penitenciarul C., împotriva sentinței penale nr.1448 din data de 06.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, având ca obiect contestația la executare (art.598 NCPP)
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul-condamnat, avocat B. M., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.4206/2014, lipsă fiind contestatorul-condamnat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor asupra contestației.
Avocat B. M., desemnat din oficiu pentru contestatorul-condamnat, lasă la aprecierea instanței, având în vedere că pedeapsa aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut de lege în actuala reglementare, iar pe de altă parte de împrejurarea că acesta a fost liberat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației, ca nefondată.
Dezbaterile fiind închise;
TRIBUNALUL
Asupra cauzei penale de față ;
Prin sentința penală nr.1448/06.03.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013, s-a respins contestația la executare formulată de condamnatul B. N. I., fiul lui N. și M., ns. 02.10.1968, deținut în Penitenciarul C..
S-a constatat că nu sunt incidente disp. art. 6 NCP.
A fost obligat condamnatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli efectuate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 13.02.2014, a fost înregistrată pe rolul instanței contestația la executare formulată de condamnatul B. N. I..
Condamnatul a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile în raport de Noul Cod Penal.
Urmare a relațiilor solicitate de instanță, Penitenciarul C. a înaintat MEPI nr. 593/31.01.2014 emis de Judecătoria Târgu Cărbunești, sentința penală nr. 368/2013 a Judecătoriei Târgu Cărbunești și fișa de evaluare întocmită de comisia alcătuită la nivelul penitenciarului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin s.p. nr. 268/20.06.2013 a Judecătoriei Târgu Cărbunești, definitivă prin d.p. nr. 153/30.01.2014 a Curții de Apel C., a fost condamnat inculpatul B. I. la patru pedepse de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea a patru infracțiuni de șantaj prev. de art. 194 alin. 1, 2 C.p. cu apl. art. 74 alin. 2 C.p., art. 76 lit. d C.p.
În baza art. 33, 34 C.p., au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 2 luni închisoare.
În baza acestei sentințe a fost emis mandatul nr. 593/31.01.2014.
Instanța a constatat că în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 6 NCP, întrucât pedepsele aplicate condamnatului pentru săvârșirea infracțiunilor menționate mai sus nu depășesc maximul special prevăzut de Legea nr. 286/2009.
Astfel, s-a constatat că pedepsele de 1 an și 2 luni închisoare nu depășesc maximul prev. de art. 207 alin. 3 NCP, respectiv 7 ani închisoare. Instanța nu se va raporta la maximul redus prin efectul circumstanței atenuante reținute, întrucât aceasta nu a fost preluată în Noul Cod Penal. Chiar și în situația reducerii maximului conform art. 76 NCP, pedeapsa maximă ar fi 4 ani și 8 luni închisoare.
Prin urmare, în temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013, instanța a respins contestația la executare formulată de condamnatul B. N. I..
S-a constatat că nu sunt incidente disp. art. 6 NCP.
A fost obligat condamnatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli efectuate de stat.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație, condamnatul B. I., fără a o motiva în scris.
Conform mențiunilor existente pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul de judecată din data de 30 mai 2014, condamnatul a fost liberat la data de 14.04.2014.
Analizând contestația declarată de condamnatul B. N.I., prin prisma motivelor invocate, dar și prin raportare la actele și lucrările dosarului, constată că aceasta este nefondată și va fi respinsă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Însă, conform art. 4 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, „pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.”
Pentru a analiza incidența dispozițiilor art. 4 sau art. 6 CP, instanța va descontopi pedeapsa rezultantă în cele patru pedepse ce o alcătuiesc, urmând a observa aplicabilitatea art. 4 / art. 6 CP pentru fiecare dintre acestea.
1. aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă
2. aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni.
1. În ceea ce privește limitele de pedeapsă mai favorabile, instanța urmează să stabilească limitele maxime de pedeapsă prevăzute de legea nouă pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat) în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită în formă continuată, instanța menționează că aceasta se face într-o singură etapă, urmând a se verifica dacă pedeapsa aplicată sub legea veche depășește maximul special din noua normă de incriminare, majorat cu cel mult 3 ani potrivit art. 36 alin. 1 C.p.
Astfel, instanța reține următoarele:
a) în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită, urmând a se verifica dacă pedeapsa aplicată sub legea veche depășește maximul special din noua normă de incriminare.
Infracțiunea de șantaj prev. de art. 194 alin. 1, 2 C.p. 1968 este reglementată de dispozițiile art. 207 alin. 1,2 C.p. fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în codul din 1968 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 2 ani la 7 ani, iar în actualul cod penal de la 2 la 7 ani.
Față de cele reținute instanța constată că pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare aplicată inculpatului pentru fiecare infracțiune de șantaj nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
b) În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la circumstanțele atenuante și efectul lor, instanța constată că potrivit art. 74 și urm. NCP conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii (reprezentată de lipsa antecedentelor penale) nu mai reprezintă circumstanță atenuantă (nici legală, nici judiciară), ci doar un criteriu general de individualizare a pedepsei, motiv pentru care, la stabilirea maximului pedepselor prevăzut de legea nouă, instanța nu va da efectul impus în cazul reținerii circumstanțelor atenuante. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 26.05.2014 care a învederat că la maximul special prevăzut de legea nouă nu se vor lua în considerare circumstanțele atenuante sau agravante reținute condamnatului și care apar valorificate în pedeapsa concretă.
2. În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile referitoare la tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiunii, instanța urmează să compare pedeapsa aplicată condamnatului cu limita maximă la care se poate ajunge potrivit dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b C.p. luându-se în calcul pedepsele.
Conform art. 39, alin. 1, lit. b CP „În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează: b)când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite”.
Contopind cele patru pedepse ce alcătuiesc pluralitatea de infracțiuni (concursul) prin prisma dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b C.p., pedeapsa de 1 ani și 2 luni aplicată la care s-ar adăuga 1/3 din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare ar rezulta o pedeapsă de 2 ani și 4 luni închisoare.
Prin urmare, comparând cele două pedepse rezultante - calculate atât potrivit vechilor reglementări penale, cât și prin trimitere la noul Codul penal - instanța constată că legea penală mai favorabilă condamnatului o reprezintă Codul penal din 1969 prin aplicarea căruia instanța a stabilit pedeapsa închisorii de 1 an și 2 luni închisoare.
Astfel instanța constată că soluția instanței de fond este legală și temeinică și în consecință în temeiul art.425/1 alin.1 C.p.p. va respinge contestația formulată de către contestatorul B. I., împotriva sentinței penale nr. 1448/06.03.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, având ca obiect contestația la executare (art.598 NCPP).
În baza art. 275 alin.2 C.p.p.
Obligă contestatorul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.425/1 alin.1 C.p.p.
Respinge contestația formulată de către contestatorul B. I., fiul lui N. și M., născut la data de 02.10.1968, în Aninoasa, jud. Gorj, CNP_, domiciliat în Săulești, ., împotriva sentinței penale nr. 1448/06.03.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, având ca obiect contestația la executare (art.598 NCPP).
În baza art.275 alin.2 C.p.p.
Obligă contestatorul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27.06.2014.
Președinte,
C. T. O.
Grefier,
I. M. L.
Red.jud.C.T.O./ Tehnored IML
5 ex./04.07.2014
Jud.fond S.M.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 981/2014.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
