Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 18/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 18/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 2498/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE PENALĂ Nr. 18/2014
Ședința publică de la 27 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. Ș. I. N.
Grefier A. A. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D. a fost reprezentat de procuror C. N..
Pe rol, judecarea contestației la executare formulată de condamnatul C. N. R., în prezent deținut în Penitenciarul de Minori și Tineri C., având ca obiect contestația la executare ( art. 598 NCPP) art. 23 alin. 5 din Legea nr. 255/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorul condamnat C. N. R., asistat de avocat din oficiu C. M. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat C. M. D., pentru contestatorul condamnat C. N. R., în temeiul art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 2 lit. a Cpp, solicită admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate și dispunerea înlocuirii pedepsei închisorii.
Reprezentantul Minsterului Public solicită respingerea contestației.
Contestatorul condamnat C. N. R., având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față ;
Prin sentința penală nr.670/11.02.2014 pronunțată de Judecătoria C., în temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 și art. 595 C.p.p. s-a respins contestația la executare privind pe condamnatul C. N. R., fiul lui G. V. și Olguța, ns. la data de 17.01.1993 în Târgu J., jud. Gorj, domiciliat în Târgu J., ., ., jud. Gorj, CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul de Minori și Tineri C..
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sesizarea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor din cadrul Penitenciarului de Minori și Tineri C. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 4239/12.12.2013 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare privind pe condamnatul C. N. R..
S-a arătat, în acest sens, că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pedeapsa închisorii executabile aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii. S-a solicitat aplicarea legii mai favorabile doar pentru pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3025/07.12.2010 a Judecătoriei C., cu privire la care s-a revocat liberarea condiționată a restului de 473 zile rămas neexecutat. S-a mai arătat că pedeapsa aplicată pentru fapta descrisă la punctul A depășește maximul special prevăzut de art. 229 alin. 1 C.p. redus cu 1/3 ca urmare a aplicării art. 396 alin. 10 C.p.p.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6 C. pen., art. 21 din Legea nr. 187/2012 și art. 23 din Legea nr. 255/2013.
La dosarul cauzei s-au depus fișa de evaluare întocmită de comisie și în copie sentința penală nr. 4239/12.12.2013 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare, mandatul de executare al pedepsei nr. 4582/10.01.2014 emis de Judecătoria C..
Prin sentința penală nr. 4239/12.12.2013 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare, a fost admisă cererea de contopire formulată de condamnatulul C. N. R. (ns. 17.01.1993), a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 2255/10.07.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare, în pedepsele componente:
- 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin s.p. nr. 2255/2012 a Judecătoriei C., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e, g, i C.p. cu apl. art. 41 alin. 2 C.p.;
- 4 ani închisoare, aplicată prin s.p. nr. 1856/25.07.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin d.p. nr. 1634/13.10.2011 a Curții de Apel C.;
- restul rămas neexecutat de 473 zile închisoare din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 3025/07.12.2010 a Judecătoriei C., cu privire la care s-a dispus revocarea liberării condiționate.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b C.p., au fost contopite pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin s.p. nr. 2255/10.07.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare, cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 1856/25.07.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin d.p. nr. 1634/13.10.2011 a Curții de Apel C. și pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin s.p. nr. 31/30.05.2013 a Judecătoriei S., definitivă prin nerecurare, în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
În baza art. 61 C.p., a fost contopit restul rămas neexecutat de 473 zile închisoare din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 3025/07.12.2010 a Judecătoriei C., cu privire la care s-a dispus revocarea liberării condiționate, cu pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, petentul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.
În temeiul art. 71 Codul penal din 1969 i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
În baza sentinței penale menționate s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 4582/10.01.2014 de către Judecătoria C., iar executarea pedepsei a început la data de 21.03.2011.
Instanța a reținut că în mod greșit s-a apreciat de către comisie că pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e, g, i Codul penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 Codul penal din 1969 și art. 3201 Codul de procedură penală din 1968 ar depăși maximul special prevăzut de art. 229 alin. 1 din Codul penal în vigoare de la data de 01.02.2014. Astfel, pedeapsa maximă prevăzută de art. 229 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 36 alin. 1 C.p. este de 8 ani închisoare (5 ani închisoare la care se adaugă sporul de 3 ani închisoare prevăzut de art. 36 alin. 1 C.p.), iar prin reducerea acesteia conform art. 396 alin. 10 C.p.p., maximul care se poate aplica pentru săvârșirea infracțiunii pentru care inculpatul C. N. R. a fost condamnat este de 5 ani și 4 luni închisoare, cu mult peste pedeapsa de 3 ani și 6 luni aplicată în fapt inculpatului prin sentința de condamnare.
Instanța a constatat că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, pedeapsa închisorii executabilă, aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității, se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 din Legea nr. 187/2012, în cazul pluralității de infracțiuni, înlocuirea se face cu privire la pedeapsa rezultantă.
Instanța a reținut că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 3025/07.12.2010 a Judecătoriei C. nu este o pedeapsă executabilă pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 21 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, ci este o pedeapsă din executarea căreia condamnatul a fost liberat condiționat, cu un rest de pedeapsă neexecutat de 473 zile închisoare, astfel încât instanța nu poate înlocui această pedeapsă cu măsura educativă a internării în centru de detenție.
Pe de altă parte, instanța a constatat că potrivit art. 21 alin. 3 din Legea nr. 187/2012, în cazul pluralității de infracțiuni, înlocuirea cu internarea în centru de detenție se face cu privire la pedeapsa rezultantă. D. urmare, nu se pot înlocui doar o parte dintre pedepsele aplicate inculpatului cu măsura internării într-un centru de detenție, în cazul faptelor comise în perioada minorității, iar pentru faptele comise după împlinirea vârstei de 18 ani să fie repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate prin hotărârea definitivă. Legea de aplicare a codului penal prevede înlocuirea doar a pedepsei rezultante, în situația în care toate faptele au fost săvârșite în perioada minorității, în caz contrar, în situația în care unele fapte au fost săvârșite după împlinirea vârstei de 18 ani, se consideră că întreaga pedeapsă rezultantă pe care o execută condamnatul a fost aplicată pentru fapte comise după majorat.
În consecință, nefiind întrunite condițiile prev. de art. 21 din Legea nr. 187/2012, instanța, în temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 și art. 595 C.p.p. a respins contestația la executare privind pe condamnatul C. N. R..
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva sentinței penale nr. 670/11.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. a declarat contestație condamnatul C. N. R. solicitând aplicarea legii penale mai favorabile în sensul reducerii pedepsei.
Examinând hotărârea instanței de fond sub toate aspectele de fapt și de drept cât și a criticilor formulate, Tribunalul constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 4239/12.12.2013 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare, a fost admisă cererea de contopire formulată de condamnatulul C. N. R. (ns. 17.01.1993), a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 2255/10.07.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare, în pedepsele componente: - 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin s.p. nr. 2255/2012 a Judecătoriei C., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e, g, i C.p. cu apl. art. 41 alin. 2 C.p.; - 4 ani închisoare, aplicată prin s.p. nr. 1856/25.07.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin d.p. nr. 1634/13.10.2011 a Curții de Apel C.; - restul rămas neexecutat de 473 zile închisoare din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 3025/07.12.2010 a Judecătoriei C., cu privire la care s-a dispus revocarea liberării condiționate.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b C.p., au fost contopite pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin s.p. nr. 2255/10.07.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare, cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 1856/25.07.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin d.p. nr. 1634/13.10.2011 a Curții de Apel C. și pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin s.p. nr. 31/30.05.2013 a Judecătoriei S., definitivă prin nerecurare, în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
În baza art. 61 C.p., a fost contopit restul rămas neexecutat de 473 zile închisoare din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 3025/07.12.2010 a Judecătoriei C., cu privire la care s-a dispus revocarea liberării condiționate, cu pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, petentul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.
În temeiul art. 71 Codul penal din 1969 i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
În baza sentinței penale menționate s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 4582/10.01.2014 de către Judecătoria C., iar executarea pedepsei a început la data de 21.03.2011.
Tribunalul constată că în mod greșit s-a apreciat de către comisie că pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e, g, i Codul penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 Codul penal din 1969 și art. 3201 Codul de procedură penală din 1968 ar depăși maximul special prevăzut de art. 229 alin. 1 din Codul penal în vigoare de la data de 01.02.2014. Astfel, pedeapsa maximă prevăzută de art. 229 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 36 alin. 1 C.p. este de 8 ani închisoare (5 ani închisoare la care se adaugă sporul de 3 ani închisoare prevăzut de art. 36 alin. 1 C.p.), iar prin reducerea acesteia conform art. 396 alin. 10 C.p.p., maximul care se poate aplica pentru săvârșirea infracțiunii pentru care inculpatul C. N. R. a fost condamnat este de 5 ani și 4 luni închisoare, cu mult peste pedeapsa de 3 ani și 6 luni aplicată în fapt inculpatului prin sentința de condamnare.
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, pedeapsa închisorii executabilă, aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității, se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 din Legea nr. 187/2012, în cazul pluralității de infracțiuni, înlocuirea se face cu privire la pedeapsa rezultantă.
În mod corect s-a constatat de către instanța de fond că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 3025/07.12.2010 a Judecătoriei C. nu este o pedeapsă executabilă pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 21 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, ci este o pedeapsă din executarea căreia condamnatul a fost liberat condiționat, cu un rest de pedeapsă neexecutat de 473 zile închisoare, astfel încât instanța nu poate înlocui această pedeapsă cu măsura educativă a internării în centru de detenție.
Potrivit art. 21 alin. 3 din Legea nr. 187/2012, în cazul pluralității de infracțiuni, înlocuirea cu internarea în centru de detenție se face cu privire la pedeapsa rezultantă. D. urmare, nu se pot înlocui doar o parte dintre pedepsele aplicate inculpatului cu măsura internării într-un centru de detenție, în cazul faptelor comise în perioada minorității, iar pentru faptele comise după împlinirea vârstei de 18 ani să fie repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate prin hotărârea definitivă. Legea de aplicare a codului penal prevede înlocuirea doar a pedepsei rezultante, în situația în care toate faptele au fost săvârșite în perioada minorității, în caz contrar, în situația în care unele fapte au fost săvârșite după împlinirea vârstei de 18 ani, se consideră că întreaga pedeapsă rezultantă pe care o execută condamnatul a fost aplicată pentru fapte comise după majorat.
În consecință, nefiind întrunite condițiile prev. de art. 21 din Legea nr. 187/2012, Tribunalul în temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 și art. 595 C.p.p. va respinge contestația formulată de condamnatul C. N. R. împotriva sentinței penale nr. 670/11.02.2014 pronunțată de Judecătoria C..
În baza art. 275 alin. (2) C.p.p. va obliga contestatorul la 150 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de condamnatul C. N. R., fiul lui G. V. și Olguța, născut la data de 17.01.1993 în Târgu J., jud. Gorj, domiciliat în Târgu J., ., ., jud. Gorj, CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul de Minori și Tineri C., având ca obiect contestația la executare ( art. 598 NCPP) art. 23 alin. 5 din Legea nr. 255/2013.
Obligă contestatorul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Martie 2014.
Președinte,
V. Ș. I. N.
Grefier,
A. A. B.
Red.jud.V.I.N./16.04.2014
Tehnored.4 ex./M.B.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 219/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 211/2014.... → |
|---|
