Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 106/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 106/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 2252/318/2014
Dosar nr._
Cod operator: 2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 106/2014
Ședința publică de la 08 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C.
Grefier A. S.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror Părăușeanu M.,
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj
Pe rol fiind judecarea contestației declarate de condamnatul D. V. F. împotriva sentinței penale nr. 731/12.03.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.-J. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul D. V. F., asistat de avocat C. O.-A. în substituirea avocat S. A., apărător desemnat din oficiu cu delegație pentru asistența judiciară obligatorie nr. 859/24.03.2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care constatând că mai sunt cereri de formulat și probe de administrat, contestația fiind în stare de judecată, s-a acordat cuvântul:
Avocat C. O. pentru contestatorul - condamnat D. V. F. a solicitat admiterea contestației, iar pe fond admiterea cererii de liberare condiționată, arătând că acesta a executat fracția obligatorie, a participat la activități educaționale și programe educative, a avut un comportament corespunzător pe perioada executării pedepsei, având 46 de evidențieri, considerând că scopul pedepsei a fost atins până la acest moment.
Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere a contestației ca nefondate, considerând sentința instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Contestatorul - condamnat D. V. F. și-a însușit concluziile apărătorului din oficiu, arătând că în urma muncii prestate a câștigat 512 zile.
TRIBUNALUL
Asupra contestației de față:
Prin sentința penală nr. 731/12.03.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.-J. în dosarul nr._, a fost respinsă cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat D. V.-F., fiul lui C. și N., născut la data de 05.11.1968, domiciliat în Pitești, ., ., jud. Argeș, CNP_, în prezent deținut în P. Tg-J., fiind fixat termen pentru rediscutarea situației petentului condamnat la data de 26.11.2014.
A fost obligat petentul condamnat la plata către stat a sumei de 130 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la P. Tg-J. sub nr. H2/_ și înaintată Judecătoriei Tg-J. pe rolul căreia a fost înregistrată sub nr._, petentul condamnat D. V.-F. a solicitat liberarea condiționată.
Cererea nu a fost motivată.
P. Tg-J. a înaintat la dosarul cauzei procesul verbal nr.H2/_ din 12.02.2014 și caracterizarea petentului.
Potrivit procesului - verbal anterior menționat, comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate a dispus amânarea liberării condiționate a petentului condamnat D. V.-F. până la data de 26.11.2014 întrucât, în raport de gravitatea faptei pentru care se execută pedeapsa, s-a apreciat că perioada executată este insuficientă în vederea resocializării.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat următoarele:
Prin sentința penală nr. 75 din 25 februarie 2002, pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția penală, definitivă prin decizia penală nr.3334 din 10 iunie 2003 a Curți Supreme de Justiție - Secția penală, inculpatul D. V. F. a fost condamnat la pedeapsa de 20 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin.2 lit.b ind.1 și alin.3 din Codul penal din 1969.
Prin aceeași sentință inculpatul a fost condamnat și la 10 ani pedeapsă complementară, constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art.64 lit.d și e C.pen. din același cod.
În baza sentinței penale menționate s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 86 din 17.07.2003 de către Tribunalul Argeș – Secția penală, executarea pedepsei începând din data de 27.11.2002.
De asemenea, prin sentința penală nr. 26/2014 pronunțată de Tribunalul Gorj-Secția Penală a fost admisă sesizarea formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Tg-J., a fost redusă pedeapsa de 20 ani aplicată pentru infracțiunea de viol la 12 ani închisoare, fiind redusă și pedeapsa complementară de la 10 ani la 5 ani constând în interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.d și e din codul penal vechi, drepturi care se regăsesc la art.66 alin.1 lit.e și f din Noul cod penal, a fost dedusă din pedeapsa de 12 ani detenția de la 27 XI-2002 la zi, a fost anulat vechiul mandat de executare a pedepsei urmând să se emită un nou mandat de executare a pedepsei de 12 ani închisoare și s-a menținut starea de detenție a condamnatului.
Din conținutul procesului - verbal nr. H2_/12.02.2014 întocmit de P. Tg-J., reiese că, petentul condamnatul a început executarea pedepsei la data de 27.11.2002 și urmează a expira la data de 26.11.2014, că transformate în zile pedeapsa este egală cu 4.383 de zile, iar că pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate trebuie să execute fracția de ¾, respectiv 3.287 zile, din care, în cazul în care muncește 365 de zile considerate ca executate pe baza muncii prestate și 2.922 zile efectiv executate.
Acesta a fost discutat în comisia pentru punerea în libertate condiționată în data de 12.02.2014 și, fiindu-i analizată situația din acest punct de vedere, aceasta a constatat că a executat de la data de 15.11._.11.2002 până la 12.02.2014, 4.096 de zile și i s-au considerat ca executate ca urmare a muncii prestate 512 zile, având un total de zile câștigate de 4.608 zile.
Aceeași comisie a amânat rediscutarea situației acestuia până la data de 26.11.2014, întrucât, în raport de gravitatea faptei pentru care se execută pedeapsa, s-a apreciat că perioada executată este insuficientă în vederea resocializării, nefiind întrunite cerințele art.99-100 Cod penal, raportat la art.95-97 din Lg.254/2013.
Potrivit caracterizării întocmite de P. Tg-J. rezultă că, petentul condamnat a participat la activități educaționale și programe educative, îndeplinindu-și recomandările din planul individualizat de evaluare și intervenție educativă și terapeutică, dar s-a propus continuarea procesului de resocializare.
În conformitate cu prevederile art. 100 C.pen. liberarea condiționată în cazul închisorii poate fi dispusă, dacă cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul se află în executarea pedepsei în regim deschis sau semideschis, condamnatul a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească, instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate integra în societate.
Pe de altă parte, s-a reținut și lipsa caracterului obligatoriu al unei propuneri de liberare condiționată în situația îndeplinirii fracției de pedeapsă de către un deținut (obligatorie este numai analizarea situației condamnatului la împlinirea fracției prevăzute de art.59 Cod penal), fiind lăsată la aprecierea instanței acordarea liberării condiționate, instanță care trebuie să-și formeze convingerea că reeducarea condamnatului se realizează și fără executarea restului de pedeapsă în penitenciar.
Faptul că persoana privată de libertate a manifestat interes la activitățile cu caracter educațional, sunt în mod evident aspecte pozitive, dar apreciate de instanța de fond ca atitudini normale pentru orice persoană condamnată în vederea atingerii scopului pedepsei și nu relevă o atitudine deosebită, cu caracter de excepție și care să fie aptă a atrage după sine o propunere pentru acordarea unei măsuri de excepție precum eliberarea înainte de termenul legal.
Chiar dacă cel condamnat a executat fracția necesară, instanța de fond a considerat că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 100 Cod penal și că nu ar fi oportună acordarea liberării condiționate cu consecința liberării mai înainte de termenul stabilit pentru reexaminare, timpul executat nefiind suficient pentru însușirea scopului educativ și preventiv al pedepsei astfel încât la punerea în libertate, persoana condamnată să nu mai săvârșească și alte infracțiuni și să poată fi redat societății.
Cu privire la termenul de amânare, pe lângă considerentele amintite, l-a considerat moderat și nu l-a redus, instanța de fond reținând că același termen de rediscutare a situației condamnatului a fost stabilit și de comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate.
Față de aceste considerente, instanța de fond a respins cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat și a fixat termen pentru rediscutarea situației petentului condamnat la data de 26.11.2014.
De asemenea, a obligat petentul condamnat la plata către stat a sumei de 130 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe a declarat contestație condamnatul D. V. F., criticând sentința instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând că a muncit la cusut de pantofi din anul 2003, acumulând astfel un număr de 512 zile, care nu i-au fost luate în calcul în vederea liberării condiționate.
Tribunalul analizând contestația formulată, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen. urmează să o respingă ca nefondată, având în vedere următoarele considerente:
Astfel, constată instanța că s-a solicitat de către condamnatul D. V. F. liberarea condiționată din pedeapsa de 20 ani închisoare la care a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin.2 lit.b ind.1 și alin.3 din Codul penal din 1969, stabilită prin sentința penală nr. 75 din 25 februarie 2002, pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția penală, definitivă prin decizia penală nr.3334 din 10 iunie 2003 a Curți Supreme de Justiție - Secția penală, fiind condamnat prin aceeași sentință și la 10 ani pedeapsă complementară, constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit.d și e C.pen. din același cod.
Liberarea condiționată putea fi acordată la cerere condamnatului numai dacă acesta a executat fracția minimă din pedeapsa pe care o execută, a fost stăruitor în muncă și a dat dovezi temeinice de îndreptare, constând în formarea la condamnat a calităților morale care să excludă posibilitatea comiterii de către acesta a unor noi infracțiuni.
Din analiza situației condamnatului raportat la criteriile expuse mai sus, instanța de fond a constatat că, deși acesta a executat fracția obligatorie, nu sunt îndeplinite criteriile care să demonstreze că dă dovezi temeinice de îndreptare.
În acest sens, apreciind cele menționate în procesul-verbal încheiat de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate nr. H2_/12.02.2014 întocmit de P. Tg-J., în mod corect instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele art. 59 C.pen., pentru a fi admisă cererea de liberare formulată de contestatorul condamnat.
Este adevărat că acesta a avut, urmare a muncilor prestate în penitenciar un câștig de 512 zile, însă instanța, date fiind și celelalte aspecte legate de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, nu poate avea în vedere decât pedeapsa efectiv executată, termenul stabilit pentru rediscutarea situației contestatorului condamnat, respectiv 26.11.2014, fiind de natură să răspundă pe deplin dispozițiilor art. 59 C.pen.
Zilele câștigate prin muncă de contestator pot fi avute în vedere de comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în ceea ce privește acordarea liberării condiționate, însă instanța în mod corect a apreciat în raport de gravitatea faptei pentru care se execută pedeapsa că perioada executată este insuficientă în vederea resocializării.
Văzând și dispozițiile art. 275 pct. 4 alin. 2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul D. V. F., fiul lui C. și N., născut la data de 05.11.1968, domiciliat în Pitești, ., ., CNP_, în prezent deținut în P. Tg-J., împotriva sentinței penale nr. 731/12.03.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.-J. în dosarul nr._ .
Obligă contestatorul - condamnat la 140 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu în avans din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Gorj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 08 Aprilie 2014 la Tribunalul Gorj.
Președinte, Grefier,
G. C. A. S.
Red. Gh.C.
Tehnored. A.S.
J.fond.A.B.P.
5 ex/ 16 Aprilie 2014
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 118/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 111/2014.... → |
|---|
