Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr. 770/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 770/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 12-12-2014 în dosarul nr. 3335/93/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 770/F
Ședința publică din data de 12.12.2014
Tribunalul constituit din :
PREȘEDINTE: R. A.
GREFIER: F. C. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a fost reprezentat de către procuror O. L..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect cererea formulată de petentul M. E. privind aplicarea legii penale mai favorabile (prev. de art. 595 C.p.p.).
Potrivit art. 369 alin. 1 C. pr. pen., ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul-condamnat M. E. personal, aflat în stare de deținere și asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat D. M., conform delegației de substituire pentru avocat B. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care expune pe scurt obiectul cauzei – contestație la executare (art. 595 NCPP), stadiul procesual – fond, după care:
Instanța aduce la cunoștință contestatorul-condamnat M. E. faptul că a fost analizată de către Tribunalul București o cerere privind aplicarea legii penale mai favorabile formulată de către „Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile” de la Penitenciarul București Rahova privind pe condamnatul M. E..
Contestatorul-condamnat M. E., având cuvântul, arată își menține contestația formulată, precizând ca pedeapsa aplicată inițial a fost de 2 ani și 6 luni, reținându-se și aplicarea circumstanțelor atenuante, in condițiile in care maximul prevăzut de lege a fost de 3 ani și 4 luni și, față de cele învederate, solicită analizarea contestației și instanța să dispună aplicarea unei pedepse sub limita specială actuală de 2 ani și 4 luni, prin reținerea circumstanțelor atenuante, prev. de art. 74-76 C.p.
Instanța față de precizările formulate de către petentul M. E. la acest termen de judecată, văzând și motivele pentru care a formulat această contestație la executare, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității contestației și pune în discuția părților excepția inadmisibilității invocată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea excepției inadmisibilității contestației, având în vedere că Tribunalul București a soluționat contestația la executare formulată de „Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile” de la Penitenciarul București Rahova privind pe condamnatul P. V., ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile.
Apărătorul desemnat din oficiu al contestatorul-condamnat M. E., având cuvântul, conform disp. art. 599 alin.5 C.p.p., apreciază inadmisibilă contestația formulată întrucât a fost soluționată o cererea similară de către Tribunalul București.
Contestatorul-condamnat M. E., având ultimul cuvânt, arată că nu mai are nimic de spus.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 05.11.2014 pe rolul Tribunalului Ilfov, sub nr. 3335/2014, contestatorul-condamnat M. E. (deținut în Penitenciarul Jilava) a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la condamnarea de 2 ani și 6 luni aplicată prin sentința penală nr. 699/02.07.2013 pronunțată in dosarul nr._ de ICCJ, definitivă prin decizia nr. 232/10.12.2013 pronunțată de ICCJ, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și pedepsite de art. 6 din Legea 78/2000 rap. la art. 257 C.p. cu reținerea art. 19 din OUG 43/2002, a disp. art. 320 ind.1 alin.7 C.p.p., precum și cu reținerea circumstanțelor atenuante.
În motivarea cererii, petentul menționează că limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială au fost reduse, iar încadrarea faptei pentru care a fost trimis in judecată a avut limitele cuprinse intre 8 luni -3 ani și 4 luni.
De asemenea, menționează că potrivit Noului Cod Penal, infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 291, se pedepsește cu închisoare de la 2-7 ani.
Se arata ca daca s-ar reține aceleași criterii de individualizare ale pedepsei, limitele de pedeapsă ar fi cuprinse intre 8 luni – 2 ani și 4 luni.
Totodată, se precizează că prin sesizarea transmisă de Comisia prevăzută de HG 836/2013 Tribunalului București, Curtea de Apel București a anulat mandatul inițial de executare și prin decizia nr. 90/2014 pronunțată în dosarul nr._ s-a modificat pedeapsa, urmând să execute 2 ani și 4 luni închisoare.
Pentru aceste motive, arată că formulează prezenta contestație precizând ca pedeapsa aplicată a fost de 2 ani și 6 luni, reținându-se și aplicarea circumstanțelor atenuante, in condițiile in care maximul prevăzut de lege a fost de 3 ani și 4 luni și, față de cele acestea, solicită analizarea contestației și instanța să dispună acordarea unei pedepse sub limita specială actuală de 2 ani și 4 luni, prin reținerea circumstanțelor atenuante, prev. de art. 74-76 C.p.
De asemenea, menționează că atitudinea sa procesuală a fost una pozitivă, a recunoscut săvârșirea faptei încă din faza de urmărire penală, a colaborat cu organele de anchetă pentru definitivarea întregului cadru procesual, motiv pentru care instanța de fond a reținut aplicarea circumstanțelor atenuante, materializate in pedeapsa aplicată inițial și pe care solicită instanței sa le aibă în vedere și in aplicarea pedepsei noul cod penal.
Pentru aceste motive, solicită aplicare legii penale mai favorabile prin reținerea circumstanțelor atenuante la cuantumul pedepsei.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 6 și următoarele C.p.
La dosarul cauzei s-au atașat: fișa judiciară a petentului din baza de date ANP, fișa de cazier judiciar, sentința penală nr. 600/06.03.2014 pronunțată de Tribunalul București, copie MEPI nr. 1063/02.04.2014 emis de Tribunalul București.
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 699/02.07.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală în dosarul nr._, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 232/10.12.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători, persoana privată de libertate M. E. a fost condamnată la pedeapsa principală rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, astfel:
- pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare (aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzute de art. 257 din Codul penal 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală 1968) și
- pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare (aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzute de art. 257 din Codul penal 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală 1968).
În baza sentinței penale menționate, Tribunalul București – Secția I Penala a emis MEPI nr. 115/10.12.2013.
Din actele dosarului rezultă că la data de 13.02.2014 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, sub nr._, sesizarea formulată de „Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile” de la Penitenciarul Rahova privind pe condamnatul M. E. cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală sentința penală nr. 699/02.07.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală în dosarul nr._, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 232/10.12.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători.
Prin sentința penală nr. 600/06.03.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București - Secția I Penală, modificată și rămasă definitivă prin decizia nr. 90/27.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel București s-au dispus următoarele:
În baza art. 23 alin. 10 din Legea nr. 255/2013, s-a admis contestația formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței penale nr. 600/F/06.03.2014 pronunțate de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ .
S-a desființat în totalitate sentința penală nr. 600/F/06.03.2014 și, pe fond, rejudecând:
S-a admis sesizarea formulată de Comisia nr. 2 de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul H.G. nr. 836/2013 la nivelul Penitenciarului București - Rahova, privind pe condamnatul M. E..
S-a constatat că prin sentința penală nr. 699/02.07.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală în dosarul nr._, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 232/10.12.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători, persoana privată de libertate a fost condamnată la o pedeapsă principală rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.
S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 699/02.07.2013, în pedepsele componente, astfel:
- pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare (aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzute de art. 257 din Codul penal 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală 1968) și
- pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare (aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzute de art. 257 din Codul penal 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală 1968),
pedepse pe care le repune în individualitatea lor.
S-a constatat intervenirea legii penale mai favorabile și, în consecință, în baza art. 6 alin. 1 din Noul Cod penal, reduce cele două pedepse de câte 2 ani și 6 luni închisoare fiecare, aplicate condamnatului prin sentința penală nr. 699/02.07.2013, la 2 ani și 4 luni închisoare fiecare, respectiv maximul special de 7 ani închisoare prevăzut de art. 291 din Noul Cod penal pentru infracțiunea de trafic de influență, maxim special redus la jumătate și, ulterior, redus cu o treime, conform art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și art. 396 alin. 10 din Noul Cod de procedură penală.
În temeiul art. 33 lit. a din Codul penal 1969 și art. 34 alin. 1 lit. b din Codul penal 1969, s-au contopit cele două pedepse de câte 2 ani și 4 luni închisoare fiecare, aplicând, în final, condamnatului pedeapsa principală rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare.
În baza art. 6 alin. 5 teza I din Noul Cod penal, s-a constatat că pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal 1969, neexecutată (conform art. 66 din Codul penal din 1969, respectiv, art. 68 alin. 1 lit. c din Noul Cod penal) nu mai este prevăzută de art. 291 din Noul Cod penal, astfel că nu se mai execută.
S-a constatat că pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal 1969 are corespondent în art. 66 alin. 1 lit. a și b din Noul Cod penal, urmând a se executa în acest conținut, în condițiile și pe durata prevăzută de art. 65 din Noul Cod penal.
Conform art. 72 din Noul Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei principale rezultante aplicate prin prezenta decizie durata reținerii și arestării preventive de la data de 06.02.2012 și până la data de 20.04.2012.
Potrivit art. 71 din Noul Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei principale rezultante aplicate prin prezenta decizie durata executării pedepsei privative de libertate de la data de 11.12.2013 până la zi.
S-a anulat M.E.P.Î. nr. 115/10.12.2013 emis de Tribunalul București – Secția I Penală în baza sentinței penale nr. 699/02.07.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală și s-a dispus emiterea unui nou M.E.P.Î. corespunzător pedepsei principale rezultante aplicate prin prezenta decizie.
În temeiul art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentei contestații au rămas în sarcina statului, din care suma de 100 de lei, reprezentând contravaloarea onorariului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
In baza sentinței menționate s-a emis MEPI nr. 1063/02.04.2014 de către Tribunalul București.
Prezenta cauză are ca obiect contestației la executare formulată de contestatorul - condamnat M. E., care vizează sentința penală nr. 699/02.07.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală în dosarul nr._, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 232/10.12.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători, ce a fost deja soluționat o dată la Tribunalul București.
Prin urmare, această împrejurare atrage inadmisibilitatea contestației la executare.
În acest sens, Tribunalul are în vedere că inadmisibilitatea, ca sancțiune procedurală, intervine în cazul în care părțile exercită drepturi procesuale epuizate deja prin alte căi procesuale similare și este prevăzută de art. 599 al. 5 C.p.p.
Față de cele expuse, va admite excepția inadmisibilității contestației la executare și va respinge contestația la executare formulată M. E. împotriva sentinței penale nr. 699/02.07.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală în dosarul nr._, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 232/10.12.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători, ca inadmisibilă.
În raport cu soluția dată, având în vedere culpa procesuală și dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod procedura penala, va obliga pe contestatorul-inculpat la 200 de lei cheltuieli judiciare statului, onorariul avocatului din oficiu, in cuantum de 100 lei se va avansa din fondurile MJ
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 599 al. 5 C.p.p. respinge ca inadmisibilă contestația la executare formulată de contestatorul M. E. (fiul lui A. și V., născut la 21.05.1967) - Penitenciarul București Jilava.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă contestatorul la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 200 lei (care se vor achita în contul pentru Tribunalul Ilfov - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B. - Cod fiscal_).
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, av. B. G., în cuantum de 100 lei rămâne în sarcina statului.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.12.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
R. A. F. C. M.
Red. și tehnored. jud. A.R./2 ex./08.01.2015
Tribunalul Ilfov
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 393/2014.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
