Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 63/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 63/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 03-04-2014 în dosarul nr. 34499/4/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 63/C/F
Ședința publică din data de: 03.04.2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – N. A. - judecător
GREFIER – C. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestatia formulata de condamnatul N. M. Nicușor împotriva sentinței penale nr. 410 din data de 11.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2014.
Potrivit art. 369 alin. 1 C. pr. pen., ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns condamnatul N. M., personal, aflat în stare de detenție și asistat de apărător asistat de apărător ales, avocat M. M. F., cu împuternicire avocațiala la fila 17 din dosar, precum și de aparatorul desemnat din oficiu, avocat B. G., cu delegație avocatiala la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
În temeiul art. 91 alin. 4 C. pr. pen., față de prezența la termen a apărătorului ales, Tribunalul constată încetată delegația apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul N. M., av. B. G., iar în baza art. 6 din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală înregistrat la Ministerul Justiției sub nr._/ 2008, raportat la timpul necesar studierii dosarului și complexitatea cauzei, va stabili în favoarea acestuia onorariu parțial de 20 lei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau exceptii de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acorda cuvantul in dezbaterea acesteia.
Av. M. M. F., având cuvântul în apărarea condamnatului N. M. Nicușor, solicita admiterea contestatiei formulate avand in vedere disp. art.5 NCP, învederand ca inculpatul a indeplinit toate cerintele legale, atat pe vechiul cod cat si pe noul cod, in ceea ce priveste liberarea conditionata; de asemenea, solicită sa se aiba în vedere ca inculpatul a fost recompensat cu 129 de zile castigate din munca, a executat fractia din pedeapsa prevazuta de lege, are nenumarate participari la activitatii socio-educative si a dat dovezi temeinice de indreptare, în același sens fiind și concluziile caracterizării pe care o depune la dosar de unde rezultă că persoana sa nu mai prezintă pericol social. Apărătorul ales al condamnatului a ami arătat că acesta nu a avut posibilitatea sa achite pretentiile civile, iar partea vatamata nu s-a constituit parte civila, iar restul de pedeapsă ce îl mai are de executat fiind mai mare de 2 ani, în conformitate cu prevederile NCP se poate dispune un termen de supraveghere a acestuia. Depune la dosar înscrisuri în circumstantiere și note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicita respingerea contestatiei ca nefondată apreciind că sentința penală nr. 410 din data de 11.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, contestată, este legala si temeinică în condițiile în care condamnatul nu a dat dovezi temeinice de îndreptare, la locul de detenție.
Condamnatul N. M. Nicușor, avand personal cuvantul, arata ca a executat 5 ani din pedeapsa, a lucrat si a participat la cursuri.
S-au declarat dezbaterile inchise, dupa care:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestatiei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penala nr.410 din data de 11.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2013, s-au dispus următoarele:
S-a respins ca nefondată propunerea de liberare condiționată privind pe condamnatul N. M. Nicușor.
S-a fixat termen de reiterare a cererii la data de 12.06.2014.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
S-a dispus ca onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a petentului condamnat să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sector 4 București reținut următoarele:
La data de 18.12.2013 a fost înregistrată pe rol propunerea de liberare condiționată privind pe condamnatul N. M. Nicușor.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că la data de 12.12.2013 Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în ceea ce privește acordarea liberării condiționate, din cadrul Penitenciarului București-Jilava a analizat situația condamnatului și a considerat că acesta poate fi liberat condiționat.
Din procesul verbal nr.50/12.12.2013 a rezultat că petentul se află în executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.148/2011 pronunțată de Tribunalul București-Secția II Penală, în baza căreia a fost emis mandatul de executare nr.281/2012. Executarea pedepsei a început la data de 20.05.2010 și va expira la 19.08.2016, deoarece se scade arestul preventiv de 273 zile; pedeapsa este egală cu 2557 zile, iar pentru a putea deveni propozabil în vederea liberării condiționate condamnatul trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 1704 zile, din care, în cazul în care muncește 426 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate, și 1278 zile efectiv executate. A executat de la 20.05.2010 până la 12.12.2013 un număr de 1303 zile, a executat arest preventiv de 273 zile, i se consideră ca executate pe baza muncii prestate 129 zile, în total având 1705 zile câștigate și executate.
S-a mai reținut că instanța urmează a face aplicarea art. 5 NCP cu privire la legea penală mai favorabilă, urmând a analiza condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare iar nu conform noilor reglementări penale și procesual penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate, instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat. În plus, noua reglementare cuprinde cerințe suplimentare cum ar fi îndeplinirea integrală a obligațiilor civile, faptul că persoana condamnată are vocația de a fi liberată condiționat numai dacă execută pedeapsa în regim semideschis sau deschis.
Potrivit art.59 Cod penal, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsă prevăzută de lege, este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Petentul condamnat a executat fracțiunea de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, însă acest lucru nu îi conferă un drept ci doar o vocație la acordarea liberării condiționate. Liberarea condiționată este o măsură de excepție, care trebuie justificată temeinic de comportamentul condamnatului, de natură a crea instanței convingerea că executarea restului de pedeapsă în stare de libertate ar conduce la atingerea scopului educativ și preventiv al pedepsei.
Instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, întrucât condamnatul este cunoscut cu antecedente penale iar timpul executat din pedeapsă nu este suficient pentru reeducarea acestuia.
Astfel, instanța a observat că pe durata detenției petentul a avut un comportament în general corespunzător, participând la activitățile și programele socio-educative organizate la nivelul locului de deținere. Acesta a fost recompensat dar a și fost sancționat disciplinar o dată.
Cu toate acestea, trebuie observat că petentul este recidivist, ceea ce impune prudență la analiza oportunității liberării condiționate.
Petentul este condamnat pentru o infracțiune de o gravitate sporită, tentativă la omor calificat, ceea ce în opinia instanței denotă un risc de recidivă și un potențial latent de agresivitate.
Instanța a avut în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care Curtea a reținut în esență că autoritățile trebuiau să își îndeplinească obligația pozitivă de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura protecția generală a societății împotriva actelor eventuale ale unei persoane care execută o pedeapsă privativă de libertate pentru fapte săvârșite cu violență (CEDO, Secția a II-a, Maiorano c. Italia, 15 decembrie 2009,_/06).
Instanța a constatat de asemenea că persoana privată de libertate se află la prima analiză în comisie.
Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate conduce în mod automat la liberare condiționată, instituție juridică care de altfel ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul condamnat odată pus în libertate nu își va mai continua comportamentul infracțional.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că la acest moment este nevoie de executarea în continuare a pedepsei în vederea atingerii scopului educativ și preventiv al pedepsei, motiv pentru care a respins propunerea de liberare condiționată ca nefondată, iar în temeiul art. 450 alin. 2 C. pen. de la 1968 a fixat un termen de reiterare a cererii la data de 12.06.2014 (șase luni de la momentul analizei în comisie).
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a statuat în sensul celor mai sus menționate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestatie în termen legal, contestatorul condamnat N. M. Nicușor, aceasta fiind înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ din data de 26.03.2014.
În motivarea contestației, condamnatul a criticat sentința pronunțată de instanța de fond, atât sub aspectul temeiniciei, cât și sub aspectul legalității.
Astfel, acesta a învederat că îndeplinește toate condițiile pentru a fi liberat condiționat, așa cum rezultă și din cuprinsul caracterizării, că a îndeplinit fracția, a muncit- regim semideschis, că nu a avut nici un raport, a avut un comporament corespunzător și o conduită bună cu conducerea și celălalte persoane privative de libertate, menținând legătura cu familia, iar în condițiile în care mama sa este grav bolnavă dorește a i se acorda posibilitatea de a o îngriji.
Condamnatul a mai susținut că hotărârea instanței de fond nu este motivată fiind contrazisă chiar de propunerea și carcaterizarea întocmite de comisia PNT Jilava și de concluziile procurorului de ședință.
Nu au fost indicate temeiurile de drept ale contestației.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de contestatorul condamnat și sub toate aspectele de fapt și de drept prin prisma acestor reglementări, respectiv în condițiile prevăzute de art. 4251 alin. 4 rap. la art. 416 și art.418 C.pr.pen., Tribunalul apreciază că hotărârea atacată este temeinică și legală.
Astfel, din examinarea comparativă a dispozițiilor art. 100-101 C. pen. și art. 59- 60 C. pen. din 1968 privitoare la liberarea condiționată, rezultă că au fost înăsprite condițiile de acordare a liberării condiționate condamnaților la pedeapsa închisorii pentru toate tipurile de infracțiuni deoarece, deși fracțiunile de pedeapsă au rămas neschimbate (cu excepția infracțiunilor săvârșite din culpă, a infracțiunilor săvârșite de condamnați cu vârsta de peste 60 de ani pentru care fracția de pedeapsă s-a majorat), au fost introduse noi cerințe pe care condamnații trebuie să le îndeplinească.
Incidența noilor dispoziții legale în materie, în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernată de prevederile art. 15 alin. 2 din Constituție care, consfințind regula că legea dispune numai pe viitor, admit ca unică excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este și cazul liberării condiționate.
Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește dacă, de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, de la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, cum este cazul Legii 286/2009, face ca determinarea legii penale aplicabile să se efectueze potrivit prev. art. 15 alin. 2 din Constituție și ale art. 6 C. pen., independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă. Prin urmare, legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabilă, în același sens statuând Curtea Constituțională prin decizia nr. 214/ 16.06.1997 și ÎCCJ prin Decizia nr. XXV/ 2007 de recurs în interesul legii.
Astfel, din probatoriul existent la dosar se constată că N. M. Nicușor a fost condamnat de Tribunalul București, Secția II Penală, prin sentința penală nr. 148/ 2011, la 7 ani (2557 zile) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 175 C. pen. din 1968; de asemenea, se constată că, cel în cauză, a executat fracția minimă obligatorie (1704 zile), până la momentul soluționării cererii de liberare condiționată având executate 1705 zile de închisoare, din care 129 zile au fost câștigate ca urmare a muncii prestate.
Din caracterizarea și procesul verbal nr. 50/ 12.12.2013 întocmite de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate rezultă că petentul condamnat a fost repartizat pentru executarea pedepsei în regim semideschis, că acesta are antecedente penale, fiind recidivist, că a mai beneficiat în trecut de liberare condiționată, dar nu a înțeles finalitatea acestei instituții, că a participat la activități de educație și asistență psihosocială desfășurate la nivelul secției de deținere, că a participat la activități productive în interesul locului de deținere, motiv pentru care a fost recompensat de 6 ori, precum și că a fost sancționat disciplinar de o dată pentru deținere telefon mobil.
Sub aspectul profilului psihologic, nu s-au identificat elemente cu semnificație patologică în evoluție, fara dificultati cognitive, agresivitate reprimata, dominanta, un bun potential adaptativ, relativ stabil emoțional însă, în ceea ce priveste antecedentele penale, desi nu constituie un impediment la acordarea liberării condiționate, este unanim acceptat ca nici nu se poate face abstracție de existența acestora.
Este relevantă din acest punct de vedere măsura în care antecedentele penale reflecta o potentialitate criminogena, neputând fi ignorate atunci când se fac aprecieri cu privire la existența premiselor că persoana condamnată să se îndrepte, nici gravitatea infracțiunilor savirsite în trecut, nici natura omogena sau eterogena a acestor infractiuni, nici intervalul de timp scurs între savarsirea lor, nici condițiile în care ele au fost comise.
Or, față de imprejurarea ca petentul N. M. Nicușor este cunoscut cu antecedente penale, fiind anterior condamnat pentru infracțiuni deosebit de grave, respectiv pentru fapte prev. de Legea 143/2000 privind combaterea traficului și consumului de droguri, aspect care denotă perseverență infracțională și nerealizarea scopului pedepsei, de comportamentul in detentie, se poate constata existența și persistența unor modalitati antisociale ce impun în continuare privarea de libertate a condamnatului- contestator.
În consecință, din analiza dispozițiilor legale relative la instituția liberării condiționate rezultă că aceasta nu se aplică automat, după executarea fracțiunii de pedeapsă prevăzută de lege, ci numai în situația în care din probatoriul administrat rezultă convingerea, ținând seama de conduita condamnatului în timpul executării pedepsei și de antecedentele sale penale, că îndreptarea și reeducarea acestuia sunt posibile și fără executarea în penitenciar a restului de pedeapsă. În atari împrejurări, Tribunalul constata, ca nu exista dovezi temeinice de indreptare apreciind că, raportat la cele anterior expuse, în mod legal si temeinic prima instanță a respins propunerea de liberare condiționată a condamnatului, apreciind că timpul pe care l-a petrecut în penitenciar în executarea pedepsei nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art. 100 C. pen., mai ales în consițiile în care acesta se află la prima analiză în cadrul comisiei de liberări.
Nu exista premisele ca timpul executat din pedeapsă să fi fost suficient pentru reeducarea acestuia și că acesta și-a format o atitudine corectă față de valorile sociale, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, scopul preventiv și educativ al pedepsei fiind atins, însă funcțiile de exemplaritate și eliminare temporară ale pedepsei nu sunt îndeplinite, astfel încât în viitor să se încadreze într-o viață normală, părăsind câmpul infracțional, ținând seama și de faptul că acesta este cunoscut cu antecedente penale.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 587 alin. 3 rap la art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C. pr. pen., Tribunalul urmează să respingă ca nefondată contestația formulată de condamnatul N. M. Nicușor pe care, în baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen., îl va obliga la plata sumei de 220,00 lei- cheltuieli judiciare către stat din care suma de 20 lei, reprezentând onorariu parțial cuvenit apărătorului din oficiu, va fi suportată anticipat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 587 alin. 3 rap la art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C. pr. pen. respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul N. M. Nicușor, fiul lui C. și M., născut la data de 13.08.1985 împotriva sentinței penale nr. 410 din data de 11.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2013.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. obligă contestatorul- condamnat la plata sumei de 220,00 lei- cheltuieli judiciare către stat din care suma de 20 lei, reprezentând onorariu parțial cuvenit apărătorului din oficiu, va fi suportată anticipat din fondurile Ministerului Justiției.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. A. C. V.
Red. și tehnored. jud. N.A./.2014/2 ex.
Jud. Sector 4 Bucuresti / jud. L.Z.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 336/2014.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 287/2014.... → |
|---|
