Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1104/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1104/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 67/2/2015
Dosar nr._ (76/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1104
Ședința publică din data de 02 aprilie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – L. C. DOBRANIȘTE
JUDECĂTOR - E. L. U.
GREFIER - F. V.
Pe rol soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuenta J. R. împotriva deciziei civile nr. 750 din data de 16 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/3/2013 (802/2014), în contradictoriu cu intimata A. B. ROMANIA SA, în cauza având ca obiect - contestație decizie concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns revizuenta J. R., personal și asistată de avocat S. T., intimata A. B. Romania SA, prin avocat I. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata A. B. Romania SA, a depus la dosar întâmpinare și înscrisuri anexă, prin serviciul registratură al acestei secții la data de 20 și 27.03.2015.
Curtea, având în vedere și dispozițiile art. 513 alin. 3 Cod Procedură Civilă, pune în discuția părților excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată prin întâmpinarea formulată de intimata A. B. Romania SA.
Intimata A. B. Romania SA, prin avocat, solicită admiterea excepției având în vedere motivele expuse pe larg în întâmpinare, apreciază că nu este îndeplinit motivul de admisibilitate a cererii de revizuire; cu cheltuieli de judecată.
Revizuenta J. R., prin avocat depune la dosar concluzii scrise; arată că cererea de revizuire este întemeiată pe dispoz. art.509 alin.1 pct.1 și 5 din codul de procedură civilă și solicită respingerea excepției inadmisibilității cererii de revizuire; cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține pricina în pronunțare.
CURTEA,
Constată că la data de 06.01.2015, revizuenta J. R., în contradictoriu cu intimata A. B. ROMANIA SA, a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 750 din data de 16 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/3/2013 (802/2014).
În motivarea acestei cereri s-au arătat următoarele aspecte, în esență:
1) Instanța de apel NU S-A PRONUNȚAT în legătură cu apărările sale ("nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut"), reținând și analizând amănunțit numai susținerile apelantei - unica referire la faptul că a formulat apărări în apel fiind cea de la pg.14 din hotărâre, arătându-se doar că a depus întâmpinare "solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea dispozițiilor sentinței apelate...".
Or, conform Constituției României (art.20) dispozițiile legale privind drepturile și libertățile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului - care consacră dreptul la un proces echitabil, aceasta presupunând în abordarea Curții Europene, printre altele, și "egalitatea armelor și "motivarea hotărâri?" (omisiunea instanței de a cerceta argumentele părților fiind analizată în cauzele: Troija c. Spaniei, Perez c. Franței, E.der Hurk c. Olandei, Albina c. României etc), curtea reținând că "art.6 implică în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al tuturor argumentelor, elementelor de probă ale părților", iar omisiunea de a cerceta argumentele părților nu poate fi diferențiată după calitatea acestora și trebuie să producă efecte similare pentru toate părțile.
Prin urmare, respingând acțiunea, hotărârea instanței de apel trebuia să rețină apărările sale și să indice motivele pentru care acestea au fost înlăturate. Neprocedând astfel, instanța de apel i-a nesocotit dreptul fundamental la un proces echitabil - impunându-se admiterea prezentei cereri de revizuire, desființarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei.
Prin apărările formulate în apel, a arătat că nu poate fi legală concedierea motivată numai pe dorința angajatorului de a "desena" o altă Organigramă, fie și impusă de acționarul majoritar sub pretextul unificării organizaționale a diverselor entități create în state diferite, fiind perfect justificată analiza pe care instanța de fond o face asupra întregii situații de fapt dovedită prin probatoriile administrate în cauză, reținând absolut temeinic și legal că:
În speță, intimata nu a depus înscrisuri din care instanța să rețină caracterul real și obiectiv al desființării locului de muncă,... că desființarea a fost cauzată de restrângerea activității determinată de existența unor motive obiective fără legătură cu persoana salariatului, nu rezultă existența motivelor temeinice vizând restrângerea activității societății, existența unor studii, analizarea unor date sau indicatori etc., din care să reiasă caracterul necesar al desființării postului, din acest punct de vedere decizia fiind practic nemotivată, dorința Boardului A. B. AE de a avea aceeași structură organizatorică pentru toate entitățile din G., nesuplinind condiția caracterului obiectiv al desființării postului. Nu a fost prezentată instanței strategia de reorganizare, măsurile organizatorice care să evidențieze în mod concret necesitatea reducerii numărului salariaților pentru îmbunătățirea activității, nici alte dovezi din care să rezulte că păstrarea postului contestatoarei este imposibilă, conducând la pagube pentru angajator.
Schimbările de structură trebuie să fie justificate, iar angajatorul să aibă ca prioritate protejarea salariatului, concedierea fiind o măsură ce se dispune motivat și doar în situația în care au fost epuizate celelalte mijloace care au ca scop rentabilizarea societății."
Or, analizând dispozițiile art.65 alin.2 Codul muncii ("Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă"-), Curtea Constituțională, prin Decizia nr.420/15.10.2013, reține că aceste prevederi legale "stabilesc condițiile în care angajatorul poate dispune concedierea salariatului din motive ce nu îi sunt imputabile acestuia. Aceste condiții urmăresc să stabilească un echilibru între cele două părți ale contractului de muncă, respectiv între necesitatea de a asigura angajatorului libertatea de a dispune cu privire la desființarea unor locuri de muncă atunci când considerente obiective o impun - dificultăți economice, transformări tehnologice, reorganizarea activității etc. - Pe de altă parte, și nevoia de a proteja salariatul de o eventuală atitudine abuzivă a angajatorului, de cealaltă parte.
Pentru aceste rațiuni, legea prevede nu doar cerința ca desființarea locului de muncă să fie efectivă, ci și pe aceea de a fi justificată de o cauză reală și serioasă sau, altfel spus, de a fi determinată de o cauză obiectivă, de o anumită gravitate care să impună, cu adevărat, această măsură.
Sintagma "cauză reală și serioasă" evocă fapte, ipoteze determinabile care să excludă abordările subiective. Cauza este reală când prezintă un caracter obiectiv, fiind impusă de nevoia surmontării unor dificultăți tehnice, economice, de imperativul economic al creșterii productivității muncii, al adaptării la evoluția noilor tehnologii. Cauza este serioasă atunci când situația unității angajatorului este una gravă, amenințând evoluția sau chiar viabilitatea ei.
Toate aceste garanții ar rămâne lipsite de efect dacă nu ar putea fi supuse controlului instanțelor de judecată, care pot cere administrarea de probe în vederea evidențierii existenței cauzei reale și serioase ce a determinat desființarea locului de muncă
Aceasta demonstrează intenția legiuitorului de a lăsa în competența instanțelor judecătorești interpretarea situațiilor concrete ce se încadrează în spiritul și litera legii, prin administrarea probelor concludente, pertinente și utile care să dovedească bună credință a angajatorului în ceea ce privește desființarea locului de muncă, justificată exclusiv de necesitatea eficientizării propriei activități și obținerea unui randament maxim cu minim de resurse umane și financiare. Instanța de judecată nu analizează oportunitatea deciziei de restructurare internă a angajatorului și nici nu cenzurează măsurile luate în acest scop, ci efectuează, potrivit competenței sale, controlul de legalitate prin care se asigură că această măsură corespunde unei nevoi obiective, reale și serioase a societății și nu ascunde o concediere abuzivă".
În susținerea afirmației că pretinsa restructurare nu a fost una reală, a arătat că înscrisurile aflate la dosar dovedesc că:
a) angajatorul nu a notificat restructurarea către Banca Națională a României, deși Regulamentului B.N.R. nr.6/2008 - "Secțiunea a 3-a: Modificări supuse notificării" (depus la dosarul de fond), stabilește imperativ că:
"Art.35. - Instituțiile de credit, persoane juridice române, vor notifica Băncii Naționale a României orice modificări operate în structura organizatorică a instituției de credit. Notificarea va fi însoțită de hotărârea organului competent și de noua organigramă".
Or, în mod incorect angajatorul susține faptul că "notificarea la care se face referire are în vedere modificări organizatorice de esență", urmărind să creeze confuzie între dispozițiile regulamentului:
-"Secțiunea a 2-a: Modificări supuse aprobării prealabile" - care se referă la modificări ale obiectului de activitate, nominalizarea persoanelor cu responsabilități de reprezentare, deschiderea de sucursale etc. Și cele din
-"Secțiunea a 3-a: Modificări supuse notificării", mai sus citate, sancțiunea nesocotirii dispozițiilor legale aplicabile trebuind să fie "inexistența" noii Organigrame și deci lipsa temeiului de drept al concedierii;
b) este incorectă afirmația angajatorului că, prin Decizia contestată, în decembrie 2012, ar fi pus în aplicare o "decizie a Grupului" din anul 2009, întrucât:
- În fond, a depus doar o "corespondență" pe e-mail, pretinzând că a fost necesară desființarea Direcției Metodologie pentru ca actuala organizare să fie identică cu cea realizată în Șerbia - afirmație neadevărată, astfel cum rezultă din tabelul aflat la pg. 5/verso-pg. 9 din Anexa 1 la întâmpinarea pârâtei, unde sunt prezentate comparativ cele două structuri organizatorice, Serbia și România și în care regăsim:
la pg. 8/verso: "Departament Organizare" în Șerbia, respectiv "Direcția Organizare" în România,
dar, în pg. 9, după "Departamentul Operațiuni" în Șerbia și "Direcția Operațiuni" în România, urmează (pg. 9/verso) "Direcția Management al Schimbări în România, care însă NU există/NU are corespondent în Serbia,
Astfel că acest "argument"/motiv pentru desfacerea contractului de muncă nu se verifică - din chiar documentele produse de angajator rezultând că există și alte Direcții fără corespondent în structura indicată ca "model" și care nu au fost desființate;
- În apel, angajatorul depune acea Adresă din 2009, unde nu se prevede desființarea Direcției Metodologie I "Direcție de Suport" ci tocmai întărirea rolului acestui tip de activitate. De altfel, în anul 2009, eu-contestatoarea am fost promovată, din funcția de Director Adjunct, în cea de Director a Direcției Metodologie, principalele atribuțiuni vizând: monitorizarea și prevenirea riscurilor, evaluarea gradului de adecvare a procedurilor interne în raport cu dinamica legislației României, implementarea regulilor și regulamentelor Grupului și crearea infrastructurii suport - prin emiterea instrucțiunilor de lucru necesare.
Or, în motivele de apel (pg.9 alin.2) angajatorul susține că:
"măsura de desființare a unei direcții de suport, cu menținerea unui Departament mutat într-o altă Direcție reprezintă o măsură de natură să răspundă cerințelor financiare ale Băncii, în condițiile în care, așa cum am demonstrată în fața instanței de fond, ca urmare a concedierilor operate în 2012, numărul salariaților a scăzut, activitatea Băncii a scăzut, și în consecință, nu ar mai exista nici o justificare pentru menținerea unei întregi Direcții de Metodologie
Motivație absolut neadevărată și menită a induce în eroare instanța, întrucât rolul și atribuțiunile "Direcție Metodologie" NU sunt influențate sau legate de creșterea ori descreșterea numărului de salariați sau de activitate, volumul și complexitatea documentelor emise și implementate cunoscând o continuă creștere an de an - astfel cum rezultă fără putință de tăgadă atât din memoriul adresat angajatorului (aflat la dosarul de fond ca "Anexa 10" la întâmpinarea intimatei) cât și din anexă la întâmpinarea mea din apel, prin care sunt detaliate domeniile și volumul de activitate, rezultând:
Anul emiterii_ 2011 2012
Număr documente: 33 45 74 77 78
c) un alt argument în susținerea afirmației că respectiva "restructurare" nu a fost una reală și serioasă și că organigrama/2013 depusă la dosar este produsă pro causa (nefiind notificată la B.N.R. conform Regulamentului nr.6/2008 și nici identică cu cea a Băncii din Șerbia) rezultă cu evidență și din numeroasele angajări din perioada invocatei "reduceri de personal astfel:
- 20 persoane/decembrie 2012,
- 19 persoane/ianuarie 2013,
- 16 persoane/februarie 2013 (conform Anexa 26 la întâmpinare),
- 40 persoane/martie-aprilie 2013 (conform Tabel/termen judecată), inclusiv pentru funcții de "Director Adjunct Sucursală Regională" (poz.22 din Anexa 6), "Șef Agenție" (poz. 48 din Anexa 6) sau "Director Unitate Bancară Operațională" (poz. 26/pg. 2 din Tabelul depus la termenul de judecată).
La toate acestea se adaugă și "transformările" de posturi, precum cel de Director Adjunct în cadrul Direcției de Control Intern - ocupat la data de 09.01.2013, despre care prin întâmpinare (pg. 16), angajatorul susține că "nu a existat" dar a apărut "ca urmare a transformării poziției de Șef Serviciu în poziția de Director Adjunct, în baza deciziei Comitetului executiv... din data de 9 ianuarie 2013".
Or, este de remarcat că, unul din motivele expres menționate în preavizul nr.238/18.01.2013 (reluat în motivația deciziei nr.79/15.02.2013) este:
"- Faptul că în acest moment nu exista în organigramă Băncii alte posturi vacanțe, conform pregătirii și experienței dvs. profesionale, datorită continuării procesului de reducere a costurilor stabilite de A. B. G. pentru anul în curs, corelat și cu reducerea numărului de personal”,
Deși în organigramă/2012 există "Departamentul Control Intern" condus de Șef serviciu și, DUPĂ "restructurare" (în scopul pretins de reducere a costurilor) în organigramă /2013 apare același "Departamentul Control Intern" condus însă de Director Adjunct.
Instanța de apel nu reține și nu analizează apărările sale și chiar "reproșează" instanței de fond că nu s-a limitat la compararea superficială a celor două organigrame ("o atare constatare era suficientă în ceea ce privește verificarea îndeplinirii condiției respective" – pg. 16 alin.4 din hotărâre), pronunțându-se astfel atât cu încălcarea legii cât și cu nesocotirea flagrantă a dreptului la un proces echitabil.
2) Instanța de apel s-a pronunțat în baza înscrisurilor prezentate incomplet/trunchiat de către apelantă ("înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică"), reținând că:
"Desființarea locului de muncă al intimatei a avut o cauză reală și serioasă, fără a disimula realitatea, acesta măsură având la bază, după cum s-a menționat și în cuprinsul deciziei de concediere nr.79/15.02.2013, necesitatea modificării structurii de personal în vederea alinierii structurii organizaționale a A. B. România SĂ la structura A. B. G. (...) și continuarea procesului de reducere a costurilor stabilite de A. B. pentru anul în curs, corelat cu reducerea numărului de personal (măsuri adoptate anterior prin Hotărârea Comitetului Executiv nr.15/23.05.2012 și Hotărârea Consiliului de Administrație din 29.05.2012 - f. 145-153) organele statutare au hotărât desființarea, începând cu data de 01.01.2013, a Direcției Metodologie, în vederea alinierii structurii organizaționale a A. B. România la structura Grupului bancar, conform solicitării acestuia..."
Or, niciunul din înscrisurile aflate la dosar nu conțin dispoziția/cerința/sugestia Boardului A. B. AE de desființare a Direcției Metodologie, astfel cum rezultă și din documentele atașate prezentei, respectiv:
Anexa 1 Prezentarea incompletă a comunicatului Președintelui Consiliului Director (Anexa 1 la Cererea de apel)
Anexa 2 Actul 38A „Nouă structură organizaționala a Grupului" din 6 octombrie 2009 și Actul 43 A „Numirea de executivi" din 8 octombrie 2009.
Anexa 3 Decizia Comitetului Executiv nr.26 din 30.06.2010 prin care Comitetul Executiv a aprobat conceptul privind optimizarea rețelei de sucursale, în vederea îmbunătățirii activităților de vânzări și a eficienței operaționale
Anexa 4 Raportul anual al A. B. România pentru anul 2013 publicat în septembrie 2014
Iată mai jos modul în care, odată prezentate înscrisurile doveditoare reținute de către A. B. România, acestea, coroborat cu probatoriul analizat, relevă lipsa caracterului real și serios al concedierii, ceea ce trebuia să conducă la respingerea apelului formulat de Bancă.
Anexa 1 - Prezentarea incompletă a comunicatului Președintelui Consiliului Director (Anexa 1 la Cererea de apel)
Din cadrul Anexei 1 la Cererea de apel, Banca a OMIS prezentarea paginii următoare a comunicatului Președintelui Consiliului Director care menționează:
„Transparența și managementul eficient al riscului întărirea rolului Chief Financial Officer cu privire la managementul riscului și managementul financiar, separarea responsabilităților pentru subscrierea creditelor, colaborarea dintre Unitățile Suport cu companiile Grupului din străinătate și monitorizarea atentă a activităților de urmărire credite și neperformante sunt principalele intervenții care vizează îmbunatățirea managementului riscului și informarea promptă a acționarilor
Dezvoltarea Resurselor Umane
Îmbunătățirea funcțiilor Resurselor Umane și înființarea de noi poziții de responsabilități reprezintă fundamentul pentru dezvoltarea unui management extins care va constitui forța conducătoare pentru viitoarea dezvoltare a Băncii.
Așadar, comunicatul Președintelui Consiliului Director vizează înființarea de noi poziții de responsabilități și nicidecum desființarea vreunei poziții la nivelul A. B. România.
Anexa 2 - Actul 38A „Nouă structură organizaționala a Grupului" din 6 octombrie 2009 și Actul 43 A „Numirea de executivi" din 8 octombrie 2009.
În Anexa 1 la Cererea de Apel, Banca a depus anunțul Președintelui Consiliului Director din 6 octombrie 2009 privind nouă structură organizaționala a Grupului.
În data de 6 octombrie 2009, (la aceeași dată în care a fost comunicat anunțul Președintelui Grupului care reprezintă singurul document privind motivarea necesitații alinierii structurii organizaționale depus de către apelantă la dosarul de apel), a fost emis Actul 38A „Nouă structură organizaționala a Grupului" din 6 octombrie 2009 în care se menționează:
„în baza rezoluției Consiliului de Administrație adoptată în data de 29 septembrie 2009 și comunicatului Președintelui Grupului din data de 06 octombrie 2009, noul model organizațional al Grupului este prezentat mai jos" și anexează Organigrama.
În data de 9 octombrie 2009, în baza Actul 38A „Nouă structură organizaționala a Grupului" din 6 octombrie 2009 se numesc directorii executivi pentru nouă structură organizatorică.
Din analiza:
Actul 38A „Nouă structură organizaționala a Grupului" din 6 octombrie 2009
Actul 43 A „Numirea de executivi" din 8 octombrie 2009. Emise în baza anunțului Președintelui Grupului care reprezintă singurul document privind motivarea necesității alinierii structurii organizaționale depus de către apelantă la dosarul de apel depus de către apelantă la dosarul de apel, rezultă, fără echivoc, că anunțul Președintelui se referă la "Nouă structură organizaționala a Grupului" și la „Numirea de executivi", arătând Direcțiile din A. B. G. și persoanele care asigură coordonarea acestora.
Depunerea de către apelantă numai a anunțului Președintelui Consiliului Director (Anexă 1 la Cererea de Apel) fără a anexa Actul 38A „Nouă structură organizaționala a Grupului" din 6 octombrie 2009 și Actul 43 A „Numirea de executivi" din 8 octombrie 2009 a condus la următoarea concluzie a Curții:
"Se constată conform înscrisurilor prezentate de pârâtă odată cu întâmpinarea formulată în dosarul de fond (f. 77-94) că incă din februarie 2011 au fost demarate discuții la nivelul conducerii băncii cu privire la o nouă structură organizaționala, pornindu-se de la stabilirea noii organigrame a A. B. AE în luna octombrie 2009 și hotărârea de a se implementa o structură administrativă standardizată similară tuturor entităților din grupul bancar internațional, hotărâre implementată în 2010 de o parte dintre acestea, nouă structură organizaționala aprobată pentru A. B. Șerbia fiind transmisă A. B. România drept referință ".
În mod concret, anexarea incompletă de către apelantă a anunțului Președintelui Consiliului Director
"începând din luna octombrie 2009, A. B. inițiază o restructurare a modelului sau organizatoric, în vederea adaptării la schimbările mediului economic și dobândirii unei poziții mai bune pentru exploatarea oportunităților. În plus, această nouă structură asigură un proces decizional prompt și o alocare clară a responsabilităților respective.
La nivel internațional, noul model organizatoric va permite exploatarea maximă a expertizei și a celor mai bune practici de Unitățile de Servicii Bancare Wholesale și de Retail.
Îmbunătățirea funcțiilor Resurselor Umane și înființarea de noi poziții de responsabilități reprezintă fundamentul pentru dezvoltarea unui management extins care va constitui forța conducătoare pentru viitoarea dezvoltare a Băncii, reținerea de către apelantă a Organigramei anexată Actul 38A „Nouă structură organizaționala a Grupului" și
Anexarea, în schimb a organigramei A. B. Șerbia
A condus la concluzia instanței de apel că anunțul Președintelui Consiliului Director reprezintă „hotărârea de a se implementa o structură administrativă standardizată similară tuturor entităților din grupul bancar internațional".
Ori, prin Organigrama anexată la Actul 38A „Nouă structură organizațională a Grupului", anunțul Președintelui Consiliului Director informa asupra noii organigrame a A. B. A. și menționa: „îmbunătățirea funcțiilor Resurselor Umane și înființarea de noi poziții de responsabilități reprezintă fundamentul pentru dezvoltarea unui management extins care va constitui forța conducătoare pentru viitoarea dezvoltare a Băncii". (TEXT OMIS DE APELANTĂ)
Anexa 3 - Decizia Comitetului Executiv nr.26 din 30.06.2010 prin care Comitetul Executiv a discutat și a aprobat în unanimitate conceptul privind optimizarea rețelei de sucursale, în vederea îmbunătățirii activităților de vânzări și a eficienței operaționale
Instanța de apel apreciază materialul probator administrat în cauză (f. 145-153) ca fiind o măsură de reducere a costurilor impusă de A. B. pentru anul în curs, iar desființarea poziției intimatei-contestatoare este o continuare firească a desființării unităților teritoriale, decizii adoptate prin Hotărârea Comitetului Executiv nr.15/23.05.2014 și Hotărârea Consiliului de Administrație din 29.05.2014, reținând că:
„Desființarea locului de muncă al intimatei a avut o cauză reală și serioasă, fără a disimula realitatea, această măsură având la bază, după cum s-a menționat în cuprinsul deciziei de concediere nr.79/15.12.2013, necesitatea modificării structurii de personal în vederea alinierii structurii organizaționale a A. B. România la structura A. B. G. (care deține potrivit precizărilor apelantei, 95% din acțiuni, poziția sa fiind determinantă în actul de decizie a ABR) și continuarea procesului de reducere a costurilor stabilite de A. B. pentru anul în curs, corelat cu reducerea numărului de personal (măsuri adoptate anterior prin Hotărârea Comitetului Executiv nr.15/23.05.2014 și Hotărârea Consiliului de Administrație din 29.05.2014-f. 145-153)."
Ori, desființarea unităților teritoriale este un act de decizie intern ce are în vedere rentabilizarea rețelei de unități teritoriale, rentabilizare care are în vedere calcule economice și de oportunitate (Indicatori C. de Performanța, Indice de Saturație, etc.), conform pragurilor aprobate în decizia Comitetului Executiv nr.26 din 30.06.2010.
Conform deciziei Comitetului Executiv nr.26 din 30.06.2010, Comitetul Executiv a aprobat „Conceptul de optimizare a rețelei de unități teritoriale" prin care legiferează condițiile de deschidere/desființare/declasare a unităților teritoriale.
Astfel, conform „Indicatorilor Operaționali și de Vânzări":
Deschiderea de noi unități teritoriale:
Se bazează pe un studio de fezabilitate (potențialul pieței, locația, analiza cost-beneficiu și alte aspecte relevante);
tipul unității teritoriale este stabilit în funcție de piața țintă și tipul clienților; unitatea teritorială începe cu un număr minim de personal;
poate fi deschisă ca rezultat al saturației sucursalelor mari.
În timpul perioadei de funcționare, un funcție de criteriile de mai jos:
Indicatori C. de Performanță („KPIs") măsurați în ceea ce privește volumele (credite, depozite, numărul de clienți, numărul de tranzacții) și profitabilitate îndeplinirea obiectivelor de vânzări indicele de saturație potențialul de business
Decizia De Oportunitate (declasificare/desființare).
a) Declasificarea unei unități teritoriale se face dacă Indicatorii C. de Performanța și Indicele de saturație înregistrează valori sub pragul minim. Declasificarea se referă la reducerea numărului de personal, scăderea spațiului alocat sau relocarea în spații mai mici, decizia de închidere, etc.
b) Desființarea este rezultatul următoarelor:
Indicatori C. de Performanța („KPIs") la nivel minim;
Obiectivele de vânzare sunt la nivelul de referință Potențial slab al pieței;
După cum rezultă mai sus, decizia de desființare a unei unități teritoriale nu ia în calcul numărul de personal din Centrală, nici unul dintre Indici (Indicele de Performanță și Indicele de saturație) neavând vreo corelație economică cu numărul de personal din Centrală sau cu postul intimatei-contestatoare.
Din acest motiv, la momentul redactării deciziei de concediere, apelanta nu a menționat sau nu a legat Hotărârea Comitetului Executiv nr.15/23.05.2014 și Hotărârea Consiliului de Administrație din 29.05.2014 de motivul concedierii, instanța de apel ajungând la această concluzie datorită prezentării incomplete a documentației care a stat la baza celor două decizii mai sus menționate.
Anexa 4 - Raportul anual al A. B. România pentru anul 2013 publicat în septembrie 2014
Instanța de apel apreciază că Situația financiară la 31.12.2012 depusă de către Bancă la dosarul de fond (fila 153) ca fiind un înscris din care se reține caracterul real și obiectiv al desființării locului de muncă al contestatoarei, apreciind că:
„Sunt netemeinice și aprecierile Tribunalului în sensul că intimata nu a depus înscrisuri din care instanța să rețină caracterul real și obiectiv al desființării locului de muncă al contestatoarei, în mod greșit prima instanța constatând neîndeplinirea acestei condiții.
Desființarea locului de muncă al intimatei a avut o cauză reală și serioasă, fără a disimula realitatea, această măsură având la bază, după cum s-a menționat în cuprinsul deciziei de concediere nr.79/15.12.2013, necesitatea modificării structurii de personal în vederea alinierii structurii organizaționale a A. B. România la structura A. B. G. (care deține potrivit precizărilor apelantei, 95% din acțiuni, poziția sa fiind determinantă în actul de decizie a ABR) și continuarea procesului de reducere a costurilor stabilite de A. B. pentru anul în curs, corelat cu reducerea numărului de personal (măsuri adoptate anterior prin Hotărârea Comitetului Executiv nr.15/23.05.2014 și Hotărârea Consiliului de Administrație din 29.05.2014 - f. 145-153)."
Situația financiară la 31.12.2012 (fila 153) prezintă numai o parte de informație, apelanta folosindu-se de o informație trunchiată, ducând astfel în eroare instanța de judecată. Astfel, conform Raportului anual pentru anul 2013 publicat în septembrie 2014 pe site-ul băncii:
Tot din informațiile publicate în Raportul anual 2013, pierderea netă provine din deprecierea netă a activelor financiare, nefiind ocazionată de Cheltuieli cu personalul său de către salariul plătit contestatoarei.
De altfel, în dinamica anilor 2009 - 2013, cheltuielile cu personalul au rămas în linii mari aceleași, după cum se poate vedea în tabelul anexat la motive
În concluzie, instanța de fond a făcut o corectă apreciere a materialului probator atunci când a reținut că angajatorul nu a făcut dovada "caracterului real și obiectiv al desființării locului de muncă", în timp ce instanța de apel s-a lăsat indusă în eroare de apelantă - care a invocat documente incomplete/trunchiate, prezentate cu rea credință că fiind acte justificative ale măsurii dispuse deși, în realitate, desființarea Direcției Metodologie NU a fost dispusă/cerută niciodată de Boardului A. B. AE.
În vederea soluționării pricinii a fost atașat dosarul cauzei în care s-a pronunțat decizia atacată.
Prin întâmpinarea formulată de către intimată, s-a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, pentru motivele expuse în conținutul întâmpinării.
La termenul din 02.045.2015, Curtea, văzând și prevederile art. 513 alin. 3 Cod Procedură Civilă, a pus în discuție excepția invocată de intimată.
Intimata, prin avocat, a solicitat admiterea excepției, cu cheltuieli de judecată, iar revizuenta, prin apărător, a pus concluzii de respingere a excepției.
Analizând actele și lucrările dosarului, ținând seama de dispozițiile art. 509 și urm. Cod Procedură Civilă, Curtea va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Criticile exprimate în motivarea cererii de revizuire nu pot fi primite, în cauză nefiind întrunite nici cerințele cazului prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 1 Cod Procedură Civilă și nici cele ale ipotezei la care face referire art. 509 alin. 1 pct. 5 din același cod.
Astfel, prin decizia civilă nr. 750 din data de 16 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/3/2013 (802/2014), s-a admis apelul formulat de pârâta A. B. România SA împotriva sentinței civile nr. 9949/14.11.2013 a Tribunalului București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în contradictoriu cu intimata-reclamantă J. R. (revizuentă în prezentul proces).
În consecință, s-a schimbat sentința atacată în sensul că s-a respins contestația ca neîntemeiată și s-a dispus restabilirea situației anterioare executării sentinței apelante.
În final, intimata-reclamantă a fost obligată la 4000 lei cheltuieli de judecată către apelantă.
Această decizie este atacată pe calea revizuirii ce face obiectul cauzei de față.
Printr-un prim motiv al acestei căi de atac se arată că în speță ar fi incidente prevederile art. 509 alin. 1 pct. 1 Cod Procedură Civilă, potrivit cu care „revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă … s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”.
Se susține de către revizuentă faptul că instanța de apel ar fi fost obligată să se pronunțe în legătură cu apărările pe care le-a formulat prin întâmpinarea depusă în faza apelului.
Cazul prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 1 Cod Procedură Civilă are în vedere acele situații în care instanța de judecată omite să se pronunțe asupra unor cereri cu care a fost legal învestită (sesizată), adică asupra unor capete de cerere în sensul de pretenții concrete deduse judecății. Or, apărările formulate printr-o întâmpinare nu au caracterul unor capete de cerere, adică al unor pretenții deduse judecății asupra cărora instanța să fie obligată a se pronunța.
Instanța care a pronunțat decizia atacată avea obligația de a se pronunța asupra căii de atac a apelului cu care a fost învestită, ceea ce a și făcut.
Așa fiind, primul motiv al cererii de revizuire va fi înlăturat.
Prin cel de-al doilea motiv al aceleiași căi de atac se invocă ipoteza prevăzută de art. 509 alin. 1 pct. 5 Cod Procedură Civilă, în conformitate cu care „revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă… după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților”.
Revizuenta afirmă că instanța de apel s-ar fi pronunțat în baza înscrisurilor prezentate incomplet/trunchiat de către apelantă ("înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică").
Dispozițiile art. 509 alin. 1 pct. 5 Cod Procedură Civilă pot fi invocate în acele situații în care autorul căii de atac descoperă înscrisuri noi, care existau la data pronunțării hotărârii atacate și care aveau caracter determinant, adică dacă ar fi fost cunoscute de instanță ar fi dus la pronunțarea unei cu totul și cu totul alte soluții în cauză.
Or, în speță, revizuenta nu arată în concret care au fost înscrisurile noi descoperite și care dacă ar fi fost cunoscute, ar fi determinat pronunțarea unei hotărâri care să-i fie favorabilă.
Curtea observă faptul că, practic, pe calea acestui motiv, autoarea cererii de revizuire invocă erori săvârșite cât privește administrarea și aprecierea de către instanța de apel a probatoriului din dosar.
Dar, chiar în măsura în care asemenea erori s-ar fi produs în realitate, ele nu pot fi îndepărtate pe calea revizuirii, căci ar însemna să se deschidă posibilitatea admiterii unui apel exercitat împotriva unei decizii date tot în apel, ceea ce ar aduce atingere imperativului respectării autorității de lucru judecat, ar pune în pericol stabilitatea raporturilor juridice civile și ar intra în conflict cu principiul fundamental al preeminenței dreptului.
În raport de toate cele ce preced, cererea de revizuire va fi respinsă ca inadmisibilă.
Curtea va face aplicațiunea corespunzătoare în cauză a dispozițiilor art. 451 alin. 1, art. 452 și art. 453 alin. 1 Cod Procedură Civilă și va obliga revizuenta la 3289,08 lei cheltuieli de judecată către intimată, sumă reprezentând onorariul achitat apărătorului ales conform documentelor justificative (ordin de plată și factură) de la filele 117-118 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta J. R., cu domiciliul ales la avocat Z. M., cu sediul în București, .. 6, ., ., CNP_, împotriva deciziei civile nr.750 din data de 16 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/3/2013 (802/2014), în contradictoriu cu intimata A. B. ROMANIA SA, cu sediul în București, Calea Dorobanților nr. 237 B, sector 1, CUI_.
Obligă revizuenta la 3289,98 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
L. C. Dobraniște E. L. U.
GREFIER
F. V.
Red.: C.D.
Dact.: A.C./4 ex.
07.04.2015
Jud. fond: Ș. I. B.
Jud.recurs: A.I.C.; L. H.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 705/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 188/2015.... → |
|---|
