Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 188/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 188/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-01-2015 în dosarul nr. 32283/3/2013
ROMÂNIA
DOSAR NR._ (6309/2014)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.188
Ședința publică de la 16.01.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- M. V. D.
JUDECĂTOR - N. R. I.
JUDECĂTOR - E. D. O.
GREFIER - E. D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta SOCIETATAE NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „CFR CĂLĂTORI” SA împotriva sentinței civile nr.2530/04.03.2014, pronunțate de Tribunalul București-Secția a VIII-a Conflicte de muncă și Asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații A. N., B. I., C. I., D. A., D. I., D. G., G. M., P. G., I. ST. M., I. M., L. I., L. N., M. F., P. I., P. F., T. F., V. L. prin reprezentant S. SALARIAȚILOR DIN DEPOUL DE LOCOMOTIVE BUCUREȘTI CĂLĂTORI.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentantul intimaților prin mandatar L. Grab, care depune la dosar împuternicire, lipsă fiind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Președintele completului procedează la verificarea identității mandatarului intimaților, L. Grab, care prezintă CI, datele fiind consemnate în caietul de ședință.
Reprezentantul mandatar al intimaților depune la dosar practică judiciară. De asemenea, arată că nu are alte cereri de formulat, care să conducă la amânarea dezbaterilor.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimații, prin mandatar, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2530 din data de 04.03.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, au fost respinse, ca neîntemeiate, excepția lipsei calității procesuale pasive, respectiv excepția prescripției dreptului material la acțiune; a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul S. Salariaților din Depoul de Locomotive București Călători, în numele și pentru membrii A. N., Băluța I., C. I., D. A., D. I., D. G., G. M., P. G., I. St. M., I. M., L. I., L. N., M. F., P. I., P. F., T. F., V. L. și pe pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA și a fost obligată pârâta să plătească reclamanților – membrii de sindicat drepturile salariale reprezentând ajutor material Paști 2009 și Premierea pentru Ziua Feroviarului 2009, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Prin aceeași sentință, au fost respinse, ca neîntemeiate, celelalte pretenții.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive raportat la reclamantul T. F., văzând și motivele invocate în susținerea acesteia, este neîntemeiată. Împrejurarea că potrivit actului adițional nr.102a/526/26.04.2011 reclamantului - membrul de sindicat i s-a modificat locul de muncă, în cadrul aceleiași societăți însă, nu determină lipsa calității procesuale pasive a acestuia. Sub un prim aspect, s-a reținut că cererea a fost formulată în contradictoriu cu pârâta S. Naționala de Transport Feroviar de Călători "CFR Marfă" SA (SNTFC CFR Călători SA) și nu în contradictoriu cu una sau alta din sucursalele acesteia, reținându-se sub un alt aspect că pârâta justifică calitatea pasivă, în calitate de angajator al reclamantului - membrul de sindicat T. F. în perioada vizată de cererea de chemare în judecată.
În ceea ce privește excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, urmează că instanța să o respingă ca neîntemeiată. Tribunalul a reținut că susținerea pârâtei potrivit căreia drepturile ce fac obiectul prezentei judecăți sunt prescriptibile în termenul de 6 luni prevăzut de art.268 alin.1 lit.e Codul muncii nu este justificată. Drepturile care fac obiectul cauzei de față au caracter salarial, chiar dacă nu și continuu.
Or, din acest punct de vedere, termenul de prescripție aplicabil este cel de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune pentru fiecare dintre pretenții prevăzut de art.268 alin.1 lit.c Codul muncii, incident cu prioritate ori de câte ori este vorba de drepturi salariale sau alte despăgubiri, indiferent de izvorul lor (contract individual de muncă, colectiv ori lege). Drepturile bănești reprezentând salariul suplimentar și primele de sărbătorile de Paști, precum și pentru Ziua Feroviarului au incontestabil această semnificație, chiar dacă regimul de deducere a contribuțiilor este diferit, fiind drepturi de natură salarială, plătite în executarea unui raport de muncă și contra muncii prestate, indiferent de izvorul lor, deci chiar dacă acesta se află în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, pentru că textul legal anterior enunțat nu cere pentru drepturile pentru care instituie un termen de prescripție de 3 ani ca ele să decurgă din lege, cu excluderea drepturilor salariale de origine contractuală.
Din această perspectivă, termenul de prescripție de 6 luni este stipulat de art.268 alin.1 lit.e Codul muncii pentru alte situații de neexecutare a contractului colectiv de muncă decât cele care beneficiază de reglementare expresă prin textele anterioare, cum este cazul drepturilor evaluabile în bani datorate ca echivalent al muncii prestate.
Având în vedere aceste considerente și raportat la data nașterii dreptului la acțiune pentru pretențiile deduse judecății, s-a constatat că prezenta acțiune a fost introdusă la data de 26.03.2012 termenul general de prescripție de trei ani, excepția invocată fiind neîntemeiată.
Analizând fondul cauzei, prima instanță a constatat sub un prim aspect, că membrii de sindicat în numele cărora a fost introdusă de către reclamant acțiunea au avut calitatea de salariați ai societății pârâte în perioada ce face obiectul judecății, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata salariului suplimentar pentru anul, s-a reținut că este neîntemeiat.
Potrivit art.30 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006 - 2008, înregistrat sub nr.2836/20/28.12.2006 și prelungit și pentru 2009-2010, prin actul adițional înregistrat sub nr.370/20.06.2008 (f. 63-87), „pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv”.
Art.30 alin.3 CCM precizează o condiție pentru plata drepturilor solicitate, respectiv „din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10 la sută din fondul de salarii realizat lunar”.
Tribunalul a constatat că aceste prevederi se regăsesc și în art.32 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul pârâtei pentru anii 2009-2010, înregistrat sub nr.2572/04.06.2009.
S-a constatat că dreptul salariaților la acest salariu suplimentar este însă condiționat, pe lângă criterii subiective ce privesc comportamentul fiecărui angajat în parte, de existența sursei de finanțare prevăzută expres în textele arătate, în sensul că fondul necesar pentru acordarea salariului se constituie lunar din veniturile realizate în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar.
Această clauză contractuală - plata salariului suplimentar condiționată de veniturile realizate - a fost pusă în acord cu dispozițiile OUG nr.81/1997 pentru reglementarea plății premiilor anuale, a celui de-al 13-lea salariu sau a altor sume de această natură, suportate din fondul de salarii, care de regulă, se acordă la finele anului, prin care se prevede că regiile autonome și societățile comerciale, cu capital majoritar de stat și care, potrivit balanțelor de verificare și declarațiilor pentru impozitul pe profit au înregistrat pierderi sau plăți restante față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale sau bugetele fondurilor speciale, nu au dreptul de a plăti la finele anului premiul anual, al 13-lea salariu sau orice alte sume de această natură suportate din fondul de salarii.
S. pârâtă este o societate cu capital de stat, aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și a fost unul dintre agenții economici monitorizați în baza OUG nr.79/2001 privind întărirea disciplinei economico-financiare.
Prin urmare, în contextul în care pârâta angajatoare nu a avut venituri corespunzătoare acoperirii tuturor cheltuielilor și înregistrând pierderi în anii 2008-2010, precum și plăți restante față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, etc., societatea s-a aflat în imposibilitate legală de constituire a fondului necesar salariului suplimentar, astfel că nu există obligația plății salariilor suplimentare aferente solicitate de reclamantă, iar acțiunea a fost respinsă sub acest aspect.
Cu privire la drepturilor bănești reprezentând ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și Ziua Feroviarului pentru anul 2009, s-a constatat că dreptul membrilor de sindicat reclamanți la acordarea unui ajutor material (în cuantum de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare) cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Ziua Feroviarului a fost prevăzut fără condiționări (doar cu unele circumstanțieri subiective, vizând comportamentul salariatului), în art.71 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, prelungit și pentru 2009-2010, invocat de reclamantă ca temei al pretențiilor formulate.
Totodată, s-a constatat că acordarea ajutoarelor materiale sus-menționate a fost stipulată și în art.69 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul pârâtei, prin procesul-verbal din data de 02.06.2009 prevăzându-se modificarea art.69 în sensul că prevederile privind ajutoarele acordate de Paști și de Ziua Feroviarului se suspendă, aplicându-se începând cu data de 01.01.2010.
Tribunalul a reținut însă că în temeiul prevederilor Contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, prelungit și pentru 2009-2010, pârâta are obligația acordării drepturilor bănești reprezentând ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și Ziua Feroviarului, pentru anul 2009.
În acest sens, s-a reținut că modificările aduse art.69 din CCM la nivelul unității pârâte, mai sus arătate, nu pot produce efecte deoarece dispozițiile legale aplicabile, ale art.238 alin.1 Codul muncii (forma anterioară republicării) și art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996, sub imperiul cărora s-a încheiat, prevăd: „contractul colectiv de muncă nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă la nivel superior".
Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar produce efecte juridice obligatorii față de părți, în temeiul dispozițiilor art.41 alin.5 din Constituție, art.236 alin.4 și art.241 alin.1 lit.b Codul muncii și art.11 alin.1 lit.b din Legea nr.130/1996, dispoziții imperative care nu pot fi înlăturate prin simpla voință a părților. Atât timp cât prin lege sau/și prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior (în speță, la nivel de grup de unități), s-au stabilit anumite drepturi în favoarea salariaților, aceștia nu pot renunța la ele, negocierea clauzelor contractului individual de muncă sau a contractului colectiv de muncă încheiat la nivel inferior, în speță, la nivel de unitate, fiind posibilă numai peste nivelul minimal al drepturilor recunoscute în lege și/sau în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Mai mult, dispoziții referitoare la caracterul minimal al drepturilor prevăzute în favoarea salariaților se regăsesc și în convenția colectivă la nivel de grup de unități din transportul feroviar. Astfel, potrivit art.127 alin.2: „Drepturile prevăzute în prezentul contract colectiv de muncă sunt considerate minime și constituie baza de negociere pentru contractele colective de muncă de la unități”, iar în conformitate cu art.130, „Dispozițiile prezentului contract de muncă unic la nivelul grupului de unități sunt aplicate tuturor categoriilor de salariați angajați într-o unitate vizată și acoperită de clauzele acestuia (Recomandarea O.I.M. nr.91/29 iunie 1951, cap. 3, pct. 4).”
Potrivit art.127 alin.1 din aceeași convenție: „Prevederile prezentului contract de muncă se aplică SNTFM CFR Marfă S.A. (...) și unităților din anexa nr.4”, alin.3 prevăzând că executarea prevederilor acestui contract este obligatorie pentru părți.
Din anexa 4, Tribunalul a constatat că pârâta se regăsește printre unitățile expres menționate în care se aplică, potrivit art.127, prevederile respectivei convenții.
Față de aceste considerente, s-a apreciat că modificările introduse prin procesul-verbal din data de 02.06.2009 în sensul că prevederile privind ajutoarele acordate de Paști și de Ziua Feroviarului se aplică începând cu data de 01.01.2010 nu au relevanță în speța de față, cât timp reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel superior, obligatoriu a fi respectate la încheierea celor de la nivel inferior.
A fost astfel obligată pârâta să plătească reclamanților – membrii de sindicat drepturile salariale reprezentând ajutor material Paști 2009 și Premierea pentru Ziua Feroviarului 2009, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective (pentru a fi asigurată recuperarea creanței la valoarea ei reală, ca urmare a procesului de devalorizare a monedei naționale datorate procesului de inflație) și s-a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei având ca obiect plata salariului suplimentar.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal și motivat, pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” SA - Sucursala de Transport Feroviar de Călători București.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 Cod procedură civilă, recurenta a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru drepturile pe care le solicită reclamanta în numele și pentru membrii săi de sindicat pentru anul 2009.
Arată că în conformitate cu art.69 lit.a și lit.b din contractele colective de muncă aplicabile societății în perioada 2007-2009: „cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare pentru Ziua Ceferiștilor se va acorda o premiere stabilită de Consiliul de Administrație cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare".
Potrivit art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii „cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia".
A invocat astfel, excepția prescripției dreptului la acțiune la privire la acordarea premierii anuale pentru Ziua Ceferistului pentru anul 2009, precum și a ajutorului material de P. pe anul 2009.
Rată că reclamanta solicită drepturile menționate mai sus în baza prevederilor prevăzute în contractul colectiv de muncă art.69 și art.71 CCM.
Aceste drepturi salariale solicitate de reclamanta deși sunt drepturi patrimoniale, nu sunt drepturi de natura salarială, ci sunt drepturi stabilite prin clauzele contractului colectiv de muncă, cu un regim juridic distinct.
Premierea de Ziua Ceferistului nu reprezintă contraprestația unei munci depuse de salariat, ci o recompensă acordată în considerarea calității de „ceferist”, în timp ce ajutorul material de P. se acordă cu o ocazie prestabilită, în temeiul unei prevederi a contractului colectiv de muncă.
Astfel drepturile solicitate nu se acorda lunar, în raport de muncă prestată, așa cum se acorda drepturile salariale.
Având în vedere natura juridică diferită a drepturilor salariale solicitate de reclamantă, a solicitat să se constate că obiectul acțiunii nu constă în plata unor drepturi salariale, ci în obligarea societății la respectarea unor clauze din CCM și, pe cale de consecință, este vorba de un conflict de drepturi, care se prescrie, în conformitate cu art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, în termen de 6 luni.
Având în vedere că dreptul de a cere acordarea premierii de Ziua Ceferistului s-a născut la 23 aprilie 2009, 23 aprilie 2010, dreptul a solicita ajutorul material de P. s-a născut la 19 aprilie 2009, 04 aprilie 2010, raportat la data introducerii acțiunii, respectiv 26.04.2012 și la prevederile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, rezultă că dreptul material la acțiune privind acordarea premierii anuale de Ziua Ceferistului pe anii 2009- 2010 și ajutorul material de P. pe anii 2009-2010, este prescris.
Chiar și în situația în care s-ar aprecia că dreptul la acțiune curge de la data de 23.04 ci de la încetarea CCM ale cărui clauze nu au fost respectate, solicită a se constata că CCM pentru anul 2007-2008 a fost încheiat la data de 29.03.2007 și a fost înregistrat la Ministerul Muncii - DMSSF sub nr.1625/29.03.2007, iar conform prevederilor art.2 alin.2 din acest contract valabilitatea acestuia este pentru un an de zile, acesta expirând deci la 29.03.2008.
În ceea ce privește CCM pentru anul 2009-2010 acesta a fost înregistrat la Ministerul Muncii-DMSSF sub nr.2572 la data de 04.06.2009.
Rezultă că în perioada 01.03._09 nu a avut CCM la nivel de societate astfel că cererea reclamanților pentru premierea de Ziua Ceferistului, este neîntemeiată.
În ceea ce privește acordarea ajutorului material de P. pentru anul 2009, respectiv pentru ziua de 19.04.2009, reiterează, de asemenea, faptul că în perioada 01.03._09 nu a încheiat CCM la nivel de societate, și de asemenea cererea reclamantei, este neîntemeiată, cele două drepturi urmând a fi acordate pentru anul 2010.
Pentru ambele capete de cerere a precizat că, în cauză, nu este vorba de un conflict de muncă izvorând dintr-un contract individual de muncă situație în care cererea ar fi putut fi formulată într-un termen de 3 ani de zile de la data nașterii dreptului la acțiune astfel cum este prevăzut de art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, ci este vorba despre neexecutarea unor clauze din CCM în care este operabil termenul prevăzut de art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii.
De altfel drepturile reclamate nu sunt prevăzute în niciun contract individual de muncă.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul S. Salariaților din Depoul de Locomotive București Călători, în numele și pentru membrii A. N., Băluța I., C. I., D. A., D. I., D. G., G. M., P. G., I. St. M., I. M., L. I., L. N., M. F., P. I., P. F., T. F., V. L., a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.
Analizând recursul declarat prin prisma criticilor formulate și în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Critica din recurs vizând respingerea, prin hotărârea primei instanțe, a excepției prescripției dreptului material la acțiune, este nefondată.
Pretențiile deduse judecății vizează plata unor drepturi salariale și a unor despăgubiri pentru neachitarea acestora la timp, nefiind solicitată obligarea recurentei-pârâte la respectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă.
În consecință, în speță, sunt incidente dispozițiile art.268 alin.1 lit.c din Codul muncii, care prevăd un termen de prescripție de 3 ani „de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator”.
Nu se poate considera în sensul celor susținute de recurentă că ar fi intervenit prescripția dreptului la acțiune în raport de dispozițiile art.268 alin.1 lit.e din Codul muncii, pretențiile deduse judecății vizând, așa cum deja s-a arătat, plata unor drepturi salariale și a unor despăgubiri pentru neachitarea acestora la timp, nefiind solicitată obligarea pârâtei-recurente la respectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă.
Împrejurarea că reclamanții au solicitat acordarea unor suplimente salariale, în raport de prevederile contractului colectiv de muncă, nu afectează caracterul dreptului ce se solicită a fi recunoscut, acela de drept de natură salarială, în sensul de contraprestație acordată pentru munca desfășurată în baza unui contract individual de muncă
Curtea are în vedere și principiul „Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”, constatând că legiuitorul nu a făcut distincție între drepturile salariale în funcție de izvorul lor, respectiv contract individual de muncă sau contract colectiv de muncă, statuând pentru toate un termen de prescripție comun de 3 ani de la nașterea dreptului.
Termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art.268 alin.1 lit.e din Codul muncii este aplicabil pentru alte situații de neexecutare a contractului colectiv de muncă decât cele care beneficiază de reglementare expresă prin textele anterioare, cum este cazul drepturilor evaluabile în bani datorate ca echivalent al muncii prestate.
Sunt astfel incidente în speță, dispozițiile art.268 alin.1 lit.c din Codul muncii, care prevăd un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului material la acțiune pentru cererile având ca obiect drepturi salariale sau despăgubiri către salariat.
Nici criticile recurentei vizând fondul cauzei, nu pot fi reținute.
Astfel, în ceea ce privește ajutorul material pentru sărbătoarea de Paști 2009 și prima pentru Ziua Feroviarului 2009, se are în vedere că acestea au fost solicitate de reclamanți în considerarea prevederilor art.71 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pentru anul 2006-2008, prelungit prin actul adițional nr.370/20.06.2008 până la data de 28.12.2010.
Inexistența unui contract colectiv de muncă la nivelul societății în perioada 01.03._09, astfel cum recurenta a susținut, determină aplicarea prevederilor din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, având în vedere dispozițiile art.241 alin.1 lit.b din Legea nr.53/2003 (art.133 alin.1 lit.b din Legea nr.62/2011).
Art.71 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, prelungit prin act adițional până la data de 28.12.2010, prevedea dreptul salariaților de a beneficia cu ocazia sărbătorii de P. de un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, respectiv de o premiere pentru Ziua Feroviarului al cărui cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație la nivelul clasei 1 de salarizare, aceste prevederi contractuale stipulând, în mod imperativ, în acest sens, necondiționat de existența resurselor financiare.
Se are în vedere, în acest context, și faptul că susținerile pârâtei cuprinse în întâmpinarea depusă în faza procesuală a judecății în primă instanță a litigiului în sensul că prin semnarea procesului-verbal încheiat la data de 25.05.2009, părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar au fost de acord cu suspendarea acordării pentru anul 2009 și a ajutorului material acordat salariaților cu ocazia sărbătorii de P., respectiv a primei pentru Ziua Ceferistului, nu pot fi de natură a înlătura dreptul la acordarea beneficiilor salariale corespunzătoare celor două evenimente, câtă vreme, fără a nega dreptul părților semnatare ale contractului colectiv de muncă de a conveni suspendarea aplicării ori modificarea unor clauze ale acestuia pe parcursul executării lui, nu se poate reține că o astfel de convenție intervenită între partenerii sociali, oricum neînregistrată, ar putea să retroactiveze, conducând astfel la neacordarea unor drepturi născute anterior în favoarea angajaților, ca, de altfel, și obligația corelativă de plată în sarcina angajatorului.
Pe de altă parte, la nivelul societății recurente, a fost încheiat Contractul colectiv de muncă nr.2572/04.06.2009, însă inserarea în acesta a unor clauze, în cuprinsul art.69, în sensul că prevederile referitoare la acordarea ajutorului material cu ocazia sărbătorii de Paști, respectiv a primei pentru „Ziua Ceferiștilor”, se aplică începând cu 01 ianuarie 2010, nu pot fi de natură a înlătura dreptul intimaților-reclamanți la acordarea beneficiilor salariale corespunzătoare acestor evenimente, câtă vreme, potrivit dispozițiilor art.24 alin.3 din Legea nr.130/1996 (în vigoare la momentul la care ne referim), contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării, iar, în speță, la data înregistrării contractului colectiv de muncă la nivelul societății 2009-2010, zilele aniversare reprezentate de Ziua Feroviarului și Paști 2009 se petrecuseră, clauza contractuală neputând să retroactiveze.
Pentru toate considerentele arătate, în baza art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „C.F.R. CĂLĂTORI” S.A. - SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr.2530 din data de 04.03.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul S. SALARIAȚILOR DIN DEPOUL DE LOCOMOTIVE BUCUREȘTI CĂLĂTORI, în numele și pentru membrii A. N., Băluța I., C. I., D. A., D. I., D. G., G. M., P. G., I. St. M., I. M., L. I., L. N., M. F., P. I., P. F., T. F., V. L..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. V. N. R. D. E.
D. I. O.
GREFIER
E. D. C.
Red.: D.E.O.
Dact.: A.C./2ex.
06.05.2015
Jud. fond: D. A. T.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1104/2015.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 795/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
