Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1255/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1255/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 278/2/2015
ROMÂNIA
DOSAR NR._ (417/2015)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1255
Ședința publică de la 17.04.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- M. V. D.
JUDECĂTOR - N. R. I.
GREFIER - E. D. C.
Pe rol soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuentul T. L. împotriva deciziei civile nr.2167/17.12.2014, pronunțate de Curtea de Apel București-Secția a VII-a Conflicte de muncă și Asigurări sociale în dosarul nr._/3/2013, în contradictoriu cu intimata S. R. DE TELEVIZIUNE.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns revizuentul personal, lipsă fiind reprezentantul intimatei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că revizuentul a formulat concluzii scrise, înregistrate la dosar la data de 11.02.2015, de asemenea, că reprezentantul intimatei a depus la dosar înscrisuri, reprezentând dovada cheltuielilor de judecată, respectiv factura fiscală nr.1350/10.02.2015, OP/05.03.2015, înregistrate la dosar la data de 16.04.2015, după care,
Revizuentul arată că nu are alte cereri de formulat, care să conducă la amânarea dezbaterilor.
Curtea acordă cuvântul pe cererea de revizuire.
Revizuentul solicită anularea deciziei nr.2167/17.12.2014 pe motiv că aceasta nu corespunde realității. Astfel, în conformitate cu decizia nr.2535/04.03.2014, Tribunalul București a stabilit că decizia de desfacere a contractului individual de muncă este ilegală, stabilindu-se și motivele pentru care s-a făcut acest lucru.
Revizuentul apreciază că decizia civilă nr.2167, după ce recunoaște că la toate motivele pe care le-a invocat se adaugă un alt punct referitor la persoanele care au beneficiat de statutul de persoane protejate social, stabilește că procedura respectivă a fost legală și ca atare admite apelul împotriva deciziei inițiale.
Revizuentul precizează următoarele aspecte:
1) În conformitate cu Decizia nr.2135 au fost reliefate aspectele referitoare la nelegalitatea procesului, la nelegalitatea procedurii în timp ce în Decizia nr.2167 se face referire la legalitatea aspectelor legate de cele 55 de persoane protejate și că a precizat clar că cei patru ocupanți ai locurilor care au fost disponibilizate în mod ilegal, au fost ocupate de persoane care nu beneficiau în niciun fel de statutul de persoană cu protecție socială, deci acel ultim punct este efectiv inutil. De asemenea, arată că a precizat că atât în faza de fond cât și în faza apelului, reprezentantul avocat nu și-a îndeplinit obligația de a dovedi că locul de muncă a fost desființat.
Președintele completului îi aduce la cunoștință limitele cererii de revizuire în care trebuie să se încadreze și să formuleze concluzii în acord cu aceste limite.
Revizuentul mai indică următoarele aspecte:
2) neîndeplinirea obligațiilor referitoare la încadrarea juridică a acțiunii. Nu au fost îndeplinite obligațiile contractuale referitoare la art.272 și nu a fost aratat temeiul legal pentru aplicarea art.65 alin.2;
3) instanța nu s-a pronunțat asupra obiectului acestui proces, respectiv, în toate documentele dosarului se fac referire la funcțiile pe care le-a prezentat avocatul. Deși în 26.11 a solicitat să fie prezentate locurile de muncă, acestea nu au fost aduse la cunoștința instanței. Mai mult, avocatul a indus în eroare instanța, în sensul intitulării apelului din 17.12, data pronunțării ca fiind răspuns al ședinței 26.11, în care a solicitat locurile de muncă;
4) descoperirea după pronunțare a unor documente ce relevă că în mod clar, acțiunea desfășurată prin acea restructurare la nivelul serviciului a fost ilegală: instanței i s-a pus la dispoziție o variantă de tipărire a deciziei nr.1/2013, în care nu apar semnăturile și opțiunile de vot al persoanelor. În raport cu acest înscris, se relevă că din totalul de 13 persoane ale Consiliului de Administrație au votat împotrivă 6 persoane și a fost o abținere. Prin urmare acel înscris al avocatului prin care relevă situația celor 55 de persoane, protejate social, fără referire la situația revizuentului, este în fapt, un document ilegal.
Arată că a obținut un script cu rezultatele finale ale procesului de restructurare. Făcând o colaționare între documentele depuse la dosar și acestea, a constatat diferențe referitoare la rezultatele finale.
Apreciază că pentru ca o hârtie să fie document, trebuie să cuprindă elemente de identificare, nr. de înregistrare, emitent, ștampilă, semnătură. Nu există în dosar un document care să cuprindă aceste cerințe. Nici în procedura de apel nu este verificat temeiul legal al acestui proces. Susține că actele au fost nelegale și falsificate cu proceduri de documente falsificate și arată că va formula acțiune împotriva avocatului în sensul că prin acțiunea sa a dezinformat instanța, a folosit falsuri și a uzitat de fals și solicită un nou termen de apel care să susțină aceste acuzații.
Curtea reține cauza în pronunțare pe cererile formulate de revizuent.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de revizuire, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 2167/17.12.2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._/3/2013, s-a admis apelul formulat de apelanta S. R. DE TELEVIZIUNE, împotriva sentinței civile nr.2535 din data de 04.03.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._/3/2013, în contradictoriu cu intimata TRANOIU L.. A schimbat sentința apelată, în sensul că:
A respins contestația, ca neîntemeiată.
De asemenea, a obligat intimatul să plătească apelantei suma de 1.612 lei, cheltuieli de judecată.
S-a respins cererea intimatului privind plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, a arătat că analizând sub aspectul temeiniciei decizia contestată, în concret procedura de selecție desfășurată în ceea ce-l privește pe contestator, tribunalul a reținut existența unor încălcări ale dispozițiilor legale și ale regulamentului de organizare de natură a vicia rezultatul care îl privește pe acesta. A reținut tribunalul ca în cuprinsul întâmpinării, intimata a precizat că postul de tehnician de echipamente TV era inițial compus din 127 de locuri de muncă, iar ulterior reducerii numărului de locuri de muncă astfel aprobat prin nouă structură acest post mai cuprindea 93 de poziții, rezultând că 34 de locuri de muncă au fost desființate.
Analizând tabelul centralizator cu rezultatele finale obținute de angajații care ocupau postul de tehnician de echipamente TV, tribunalul a constatat că petentul din prezenta cauză s-a situat pe poziția 66, obținând punctajul de 62,00 puncte, astfel încât rezultatul și poziția obținute de acesta se încadrau în categoria celor 93 de locuri de muncă menținute în noua schemă de personal, aspect care îl îndreptățea pe acesta să fie exclus din lista persoanelor disponibilizate.
Tribunalul a apreciat că procedura de selecție a personalului în vederea concedierii, aplicată în mod concret de către apelanta, nu a fost conformă cu dispozițiile legale, fiind încălcate dispozițiile art.69 alin.3 din Codul muncii.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.69 alin.3 din Codul muncii, așa cum au fost modificate prin Legea nr.40/2011, criteriile prevăzute la alin.2 lit. d (respectiv criteriile avute în vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere) se aplică pentru departajarea salariaților după evaluarea realizării obiectivelor de performanță.
Aceste dispoziții legale impun departajarea salariaților pe baza criteriilor de stabilire a ordinii de prioritate la concediere numai după evaluarea realizării obiectivelor de performanță individuală, noua reglementare având la bază criteriul performanței profesionale, cu aplicarea în subsidiar a criteriilor de ordin social.
Or, în speța de față, a reținut tribunalul, în cadrul negocierilor purtate anterior concedierii colective, apelanta și sindicatul reprezentativ al salariaților au stabilit o anumită categorie de salariați care să fie exclusă din start de la concediere, respectiv așa-numitele „cazuri sociale”, încălcându-se astfel dispozițiile art.69 alin.3 din Codul muncii care impuneau ca și aceste „cazuri sociale” să fie mai întâi evaluate din punct de vedere profesional și ulterior, în caz de punctaj aflat la paritate cu punctajul unui alt salariat, să se aplice criteriul cazului social.
S-a reținut faptul că în tabelul privind salariații considerați „cazuri sociale” care au fost excluși de la concediere, fără a mai intra în procedura de evaluare profesională, se regăsesc anumite persoane care ocupau postul de tehnician echipamente TV, posturi ce au fost supuse reorganizării fiind reduse de la 127 la 93, post ocupat de contestator la momentul concedierii (ex. D. E. nu apare în listele finale cu calificativele obținute de către salariații care au fost supuși procedurii de evaluare și a fost inclusă în categoria cazurilor sociale filele 857 și etc., 899-901 și 976). Această situație este identică și în ceea ce-o privește pe angajata Botolos E. L..
Prin urmare, reținând că prin încălcarea dispozițiilor art.69 alin.3 din Codul muncii contestatorului i s-a produs în mod concret un prejudiciu (anumiți salariați care ocupau un post de aceeași natură cu postul ocupat de el nefiind supuși evaluării și fiind excluși de la concediere), tribunalul a apreciat că în mod nelegal s-a dispus concedierea contestatorului.
A mai reținut tribunalul ca din actele depuse la filele 1091-1092 din volumul II, rezultă că au fost excluși de la concediere salariați care se aflau în concediu fără plată, dar care ocupau posturi de tehnician echipamente Tv, respectiv: D. M. G., Tobirca E. S., creându-se o stare de discriminare față de ceilalți salariați care erau în desfășurarea raporturilor de muncă.
Pe de altă parte din înscrisurile depuse la fila 970 din dosar rezultă că după concedierea contestatorului la data de 04.03.2013, la data de 21.10.2013, intimata a angajat o persoană (S. C. A.) pe postul de tehnician echipamente TV.
Pentru considerentele anterior expuse tribunalul a apreciat că întreaga procedură de selecționare a salariaților ce ocupau funcția de tehnician echipamente TV, posturi ce au fost supuse reorganizării, este viciată.
Astfel, deși din toate probele administrate în cauză tribunalul a reținut că desființarea postului de natura celui ocupat de către contestator a avut o cauză reală și serioasă, totuși nu se poate determina dacă a fost și efectivă, având în vedere că nu a fost efectuată evaluarea tuturor salariaților ce ocupau postul respectiv, posturi ce au fost supuse reorganizării pentru a se stabili care anume posturi vor fi desființate efectiv.
Sintetizând, Curtea a reținut ca, în esență, instanța de fond a apreciat ca măsura concedierii contestatorului Tranoiu L. este netemeinica pentru că nu s-a putut verifica caracterul efectiv al desființării postului acesteia, legat de împrejurarea că au fost salariați care nu au intrat în selecție, reținând ca locul de muncă al contestatorului ar fi ocupat de o persoană considerată caz social.
Dispoziția art.69 alin. (3), raportat la art.69 alin. (2) lit. d) din Codul muncii este foarte clară cât privește departajarea salariaților la concedierea colectivă, prioritar, după criteriul profesional al realizării obiectivelor de performanță. Legea nu obligă imperativ la o anume modalitate de realizare a acestei evaluări, prerogativă la latitudinea angajatorului care cunoaște cel mai bine cerințele de performanță a domeniului în care-și desfășoară activitatea, ci implicit, la utilizarea unui criteriu unitar de alegere a salariaților, fie după rezultatele verificării profesionale periodice, fie organizând și aplicând o procedură de evaluare cu scop anume orientat spre stabilirea ordinii de prioritate la concediere. În speță, angajatorul a optat pentru cea de-a doua variantă (valorificând rezultatele ultimei evaluări numai drept condiție a participării la selecție), de altfel preferabilă în caz de nevoie de a alege, căci evaluările periodice, raportat la anumite standarde de performanță în activitate, cu consecința corespunderii profesionale a celor care le ating (ca regulă, a celor mai mulți, dacă nu a tuturor salariaților de la un moment dat), nu sunt de mare ajutor când se pune problema comparării competențelor și ierarhizării angajaților după gradul de îndeplinire a acestora, pentru păstrarea numai a unora (diferență comparabilă cu cea dintre „examen”, promovabil de orice participant care ar atinge un anume nivel, predeterminat, și „concurs”, ce se câștigă, în limita numărului de locuri scoase spre ocupare/menținute, în ordinea rezultatelor).
Cât privește valabilitatea acestei proceduri de selecție, cu cele trei diviziuni menționate, în primul rând, aceasta, în aspectele ei de fapt, alături de competența de evaluare și aplicare a criteriilor de performanță profesională de către membrii comisiilor, nu fac obiectul prezentei acțiuni, constituit din anularea deciziei de concediere precedate de o procedură de evaluare definitivată și definitivă, care, de altfel, se situează și în afara sferei de reglementare prin contractul colectiv ori individual de muncă, stabilită fiind prin acord cu sindicatul reprezentativ tocmai în scopul punerii în aplicare a intenției de concediere colectivă (conform considerațiilor anterioare, neinterzisă de lege - mai mult, redactarea art.69(3), cu utilizarea prepoziției „după” cu relevanță temporală, nu exclude interpretarea potrivit căreia evaluarea de care vorbește textul este cerută ca „etapă” a procesului de concediere colectivă, în cadrul și în perspectiva lui, odată formulată intenția, fără posibilitatea de a valorifica în acest scop rezultatele ultimei evaluări, dintre cele periodice și obligatorii, care nu au fost anunțate ca și criteriu și motiv de departajare profesională pentru concediere). În al doilea rând, este de domeniul evidenței că și pe fond, actul rezultat din consultările cu sindicatul reprezentativ, care a instituit procedura de selecție, anume regulamentul privind organizarea și desfășurarea ei, prin aspectele supuse evaluării și documentele probatorii solicitate, nu a făcut decât să dea eficiență textului art.69 (3) cu privire la aprecierea gradului de realizare a obiectivelor de performanță, după criterii specifice fiecărui post, salariatul fiind notificat expres asupra circumstanțelor de loc, timp, mod de depunere și necesarul de documente, pentru participarea la selecție (aceasta, „selecția” poate implica, dintr-un punct de vedere subiectiv, psihologic, și un proces de „alegere”, de unde și similitudinea, sesizată de apelant, dar nesancționabilă ca prohibită în cadrul concedierii colective, cu situația calificării unui candidat pentru angajare, în ambele cazuri fiind vorba despre a-l selecta pe cel considerat mai bun, chiar dacă într-un caz în mod aprioric, iar în celălalt, post factum, dar deopotrivă pe baza unor criterii afirmate și aplicate unitar, în funcție de moment, procedură și scop).
În speță, se observa că criteriile pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere au urmărit în principal performanțele profesionale individuale apreciate comparativ cu ceilalți angajați pe funcția de Regizor Studio și numai dacă ar fi existat egalitate de punctaj, ar fi urmat o departajare pe criterii de natura socială, cu excepția cazurilor în care s-a desființat în integralitate o activitate și astfel nu se putea realiza o selecție în vederea concedierii, conform art.69 din Codul muncii, art.52 și art.52 bis din Contractul Colectiv de munca aplicabil.
Dar în procesul de selecție nu a existat niciun caz de egalitate pe post care să fi impus departajarea pe criterii sociale, în cadrul procesului de selecție nu s-au aplicat asemenea criterii.
Se reține ca, ulterior selecției pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere pe criterii de performanță și realizări profesionale, în acord cu sindicatele, s-au aplicat și criterii de selecție de natura socială, însă numai pentru cazurile sociale deosebite, fiind menținuți în activitate numai salariații care aveau probleme sociale majore.
Tribunalul în mod greșit a reținut că nu au fost incluse în selecție persoanele încadrate în categoria cazurilor sociale, pentru că în realitate și aceste persoane au fost incluse în acest proces de selecție, iar menținerea în activitate a celor 55 de „cazuri sociale" nu a afectat ierarhizarea din selecție pentru că selecția a avut în vedere un număr de 2395 de locuri de munca aprobate, iar ulterior s-a luat măsura diminuării numărului de concedieri cu 55 de locuri de munca care, potrivit Hotărârii Consiliului de Administrație, trebuia să fie oferite strict celor care se aflau în situații sociale deosebite în acord cu partenerii sociali și nu cazurilor sociale avute în vedere de art.52 din CCM aplicabil.
S-a reținut că în tabelul salariaților considerați cazuri sociale, care au fost excluși de la concediere fără a mai intra în procedura de evaluare profesională, se regăsesc angajații D. E., Botolos E. L., D. M. G., Torica E. S., care ocupau postul de Tehnician de Echipamente TV, post ocupat și de contestator la momentul concedierii, precum și că la data de 21.10.2013 (la peste 45 de zile de la concedierea intimatului contestator din prezența cauza) a fost angajat S. C. A. în funcția de Tehnician de echipamente TV.
Din înscrisurile depuse în probatoriu în apel (filele 143, 397-399), rezulta însă ca D. E., inclusa pe lista cu persoanele încadrate în categoria cazurilor sociale, era încadrata pe postul de Tehnician Stații de Emisie Radio - TV, în cadrul Serviciului Emisie, alt loc de muncă decât al intimatului contestator; Botolos E. L. era încadrata pe postul de Tehnician de Echipamente TV, în cadrul Departamentului Arhiva Media și Documentare, D. M. G. nu a fost inclus în selecție pentru că se afla în concediu fără plată pe perioada selecției, insă era încadrat pe postul de Tehnician de Echipamente TV în cadrul Serviciului Studiouri, a încetat prin acordul parților la 01.01.2013, astfel că nu a fost menținut în detrimentul intimatului; Torica E. S. nu a fost inclus în selecție pentru că se afla în concediu fără plată pe perioada selecției, însă era încadrat pe postul de Tehnician de Echipamente TV în cadrul Serviciul Care Producție, structură diferită de aceea în care a lucrat intimatul; S. C. A. a fost angajat pe postul de Tehnician de Echipamente TV pe perioada 21.10._14 pe o poziție temporar vacanta până la revenirea titularului aflat în concediu de creștere și îngrijire copil în vârsta de până la 2 ani, în cadrul Serviciului Studiouri, la mai mult de 45 de zile de la data concedierii intimatului contestator și nu pe locul de muncă de pe care acesta a fost concediat.
Curtea a notat astfel ca intimatul contestator a fost angajat în cadrul Serviciului Studiouri Producție, iar angajații avuți în vedere de instanța de fond nu erau pe același loc de muncă.
S-a dovedit că cele 55 de cazuri sociale au făcut obiectul unor consultări suplimentare după finalizarea procesului de selecție.
Astfel, prin HCA nr.110/2012 a fost aprobat planul de redresare al societății și un număr de 2340 de locuri de muncă; ulterior în procesul de consultări derulat în conformitate cu prevederile art.69 alin.1 și alin2 din Codul muncii, raportat la art.47 din CCM aplicabil, s-a derulat în perioada 13 - 24.09.2012 iar în urma acestuia a fost diminuat numărul de concedieri cu 55 de locuri de muncă; prin HCA nr.121/2012 a fost aprobat numărul de locuri de munca rezultat din procesul de consultări, respectiv 2395; selecția pentru stabilirea ordinii de prioritate, derulat în conformitate cu prevederile art.69, alin.2, lit. d și în condițiile art.69, alin.3 din Codul muncii, a avut în vedere în mod firesc cele 2395 de locuri de munca aprobate prin HCA nr.121/2012; după finalizarea procesului de selecție au fost purtate consultări suplimentare legat de împrejurarea ca sindicatul a solicitat angajatorului aplicarea unor măsuri de protecție socială pentru un număr de salariați apreciați de acesta (respectiv sindicat) ca fiind cazuri sociale; în baza acestor consultări suplimentare, au aprobate prin HCA nr.1/2013 un număr de alte 55 de locuri de muncă pentru tot atâția angajați încadrați în categoria cazurilor sociale.
S-a dovedit că selecția pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere a fost realizată în baza unui proces distinct de rezultatele evaluării îndeplinirii obiectivelor de performanță, legat de împrejurarea că nu a fost o concediere pentru necorespundere profesională care să aibă în vedere aceste evaluări.
Selecția a fost realizată pentru 2395 de locuri de munca aprobate prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr.110/2012 și în acest proces au participat toți salariații, cu excepția celor față de care nu se putea dispune măsura concedierii până la finalizarea procedurii prevăzute de art.69 - art.72 din Codul muncii.
Cele 55 de locuri de muncă au fost aprobate nenominal prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr.1/2013, ulterior selecției și independent de rezultatele acesteia, hotărâre care reține 2450 de locuri de muncă (2395 inițial + 55 suplimentate), iar salariații încadrați în această categorie au fost aleși prin negociere cu sindicatul dintre toți angajații societății, ulterior finalizării procesului de selecție.
Cei 55 de salariați considerați cazuri sociale au fost aleși dintre cei care au participat la selecție, indiferent de punctaje, pentru că nu afectau cele 2395 locuri de munca aprobate pentru se redusese numărul de concedieri cu 55 de locuri de muncă.
Toate aceste aspecte probate prin înscrisurile depuse conduc la concluzia că nu a fost afectată ierarhizarea pe post realizată în selecție pentru că cele 55 de locuri de muncă au fost aprobate nenominal și au fost alocate pe posturi în raport de funcția persoanei încadrate în această categorie, abia în ianuarie 2013, adică după selecție, iar din înscrisul depus la fila 143 reprezentând evidenta operatorilor Beta, rezulta cu evidentă faptul că intimatul contestator era tehnician echipamente TV, iar ceilalți erau operatori producție SRTV.
Față de toate aceste considerente, Curtea a apreciat că în mod greșit a fost admisa contestația.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.480 C.pr. civ., a admis apelul, a schimbat sentința apelată, în sensul că a respins, ca neîntemeiată, contestația.
În temeiul art.453 alin.1 N.C.pr. civ., a obligat intimatul să plătească apelantei suma de 1.612 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea intimatului privind plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei decizii civile a formulat cerere de revizuire motivată și în termen legal revizuientul TRANOIU L..
Prin cererea de revizuire formulată a arătat că potrivit Deciziei nr.545/04.03.2013 i s-a desfăcut CIM în baza art.65 C. muncii, respectiv art. 39 CCM al SRTv (și nu 52, respectiv 52 bis cum a specificat în toate documentele domnul av. N. C. ca temei legal și cum atât instanța de fond cât și cea de apel i-au acceptat). Încă de la termenul de fond din 12.11.2013 revizuientul a învederat instanței ca prevederile art.65 C.muncii nu-i sunt aplicabile, sub aspectul ca în compartimentul în care își desfășura activitatea operatori Beta "- "VTR" din cadrul "Serviciului Studiouri Producție TV” nu a fost desființat niciun loc de muncă. În acest scop, pe 19.02.2014 (pe data de 28.01.2014 domnul av. N. nu s-a prezentat la termen, pe motiv de imposibilitate de transport) revizuentul a remis instanței un set de documente, constând printre altele în 4 printuri - captura din rețeaua de Intranet a SRTv cu numele și programul colegilor de compartiment; prin aceste printuri a dorit să dovedească în mod clar că în respectivul compartiment au fost înainte de restructurare 9 persoane (3 tehnicieni echipamente TV și 6 operatori RTV), în perioada de preaviz au fost 13 persoane (cei 9 ocupanți ai posturilor, domnul P. A., domnul B. A., care a fost asistent de imagine, și 2 tehnicieni proveniți din compartimentul de tehnicieni video, respectiv C. P. și Radulea I., care urmau să-i înlocuiască pe cei 4 salariați care urmau să fie concediați (D. T., L. C., P. S., Tranoiu L.). Confirmarea scripturilor respective, care implică în mod clar acceptul asupra nelegalității deciziei de concediere, nu a fost făcuta niciodată, dat fiind că s-au exercitat presiuni asupra Direcției Resurse Umane în acest sens.
Este relevantă exercitarea de presiuni în acest sens de către domnul avocat în special după termenul din 26.11.2014, când, deși domnul N. nu s-a prezentat la lucrările ședinței, Serviciul Personal a dat un răspuns care ocolea eventuala confirmare, respectiv a dat o listă a tehnicienilor de echipamente Tv la nivelul serviciului pentru a masca faptul că, la nivel de compartiment nu s-a făcut nici o desființare de loc de muncă; concret, la cererea de apel domnul avocat făcea, nu știe dacă din neștiința sau în mod voit, confuzia intre numărul de tehnicieni echipamente Tv la nivelul SRTv și cel de la nivelul serviciului ("s-a precizat că în structura anterioară concedierilor colective realizate la nivelul SRTv, postul de Tehnician de Echipament Tv din cadrul Direcției Tehnico - Administrative, Departamentul Dezvoltare și întreținere, Serviciul Studiouri Producție era compus din 127 de locuri de muncă, iar ulterior, prin implementarea noii structuri aprobate de Consiliul de Administrație, numărul de locuri de muncă pentru postul de Tehnician Echipamente Tv s-a redus cu 34 de poziții, rămânând un număr de 93 de astfel de locuri de munca". În acest sens, revizuentul a informat că la nivelul serviciului, numărul TOTAL de salariați a fost de 86, nu 84 cum reiese din informarea data de Serviciul Personal - la cei 84 de salariați se adaugă 2 salariați din afara serviciului, respectiv domnul Vivi-Senco P., fostul director al Direcției, care a fost încadrat în cadrul compartimentului "Dispecerat Resurse Tehnice", alături de un fost lider sindical, domnul M. R., și nu 81 cum apare în organigramă de la pag.947 a dosarului cauzei, prin urmare nemaifiind posibil să fie 127 de tehnicieni Echipamente Tv; numărul de tehnicieni echipamente Tv din cadrul serviciului a fost de 27, din care au fost concediați 3 (D. T., P. S., Tranoiu L.) și au fost aduși alți 3 (P. A., C. P. și Radulea I.), cea de-a 4 modificare constând în înlocuirea unui operator RTV (L. C.) cu un alt operator RTV, B. A.. Practic, au fost înlocuiți 3 tehnicieni de echipamente Tv și un operator RTV cu alți 3 tehnicieni și 1 operator RTV; poate va explica domnul avocat care este numărul de locuri de munca desființat și care este rațiunea pentru care s-a făcut înlocuirea celor 4 salariați.
Ca ultim aspect de subliniat, revizuentul a făcut precizarea ca domnul avocat cunoaște, cel puțin la nivel teoretic, diferența dintre o funcție și un loc de muncă ("toată analiza cauzei reale și serioase a concedierii, cât și verificarea caracterului efectiv al desființării locului de muncă trebuie și este făcuta privitor la postul/locul de muncă în sine și nu în raport de funcție, atâta timp cât art.65 Codul muncii nu are în vedere desființarea unei sau unor funcții, ci a unor locuri de muncă"); în aceste condiții, faptul că abia în ultima comunicare, pe care i-a remis-o prin intermediul doamnei Președinte a C23 A, fără a i se da posibilitatea de a cunoaște conținutul, și eventual de a ști că practic aceasta subsumează și confirmarea cerută de revizuent dar pe care doamna Președinta nu a luat-o în considerație, deși îi cunoștea conținutul, se înscrie pe linia ascunderii de documente cu influența hotărâtoare asupra procesului, fiind deci un motiv în plus de solicitare a revizuirii.
De asemenea, a mai precizat revizuentul că, în pofida afirmațiilor domnului avocat, procesul de selecție a fost profund viciat și greșit.
Astfel, reglementările de desfășurare au fost emise la mai mult de o lună de la începerea sa, nu au fost notificări legale (în sensul că nu a fost prezentată lista salariaților la nivel de societate, lista celor care nu au participat, motivele, lista locurilor de munca 80% din cuantumul notei a fost lăsat la latitudinea bunului plac al conducătorilor de formațiuni de lucru, neexistând criterii de apreciere cunoscute și aduse la cunoștința nici măcar SPUSTV), iar vicierea profundă a fost reliefata chiar de domnul avocat, care și-a bazat aproape în exclusivitate pledoaria în apel pe situația celor 55 de persoane protejate social pentru care au fost scoase de la concurs 55 de locuri ce le-au fost atribuite ulterior, încălcându-se astfel grav prevederile CM, în sensul că pentru aceste situații se precizează clar că respectivii trebuie să participe la selecție, iar în caz de punctaveraj egal să aibă prioritate în rămânea în societate.
Față de cele de mai sus, revizuentul a anexat: setul de documente neprezentat de către domnul avocat și care impietează grav asupra corectitudinii procesului, compus din 12 file, tabelul cu situația exactă a salariaților serviciului său, integral confirmat de situația tabelului cu FUNCȚIILE prezentat de domnul avocat, 3 file, 1 set scripturi program de lucru, cu locurile de muncă pentru cele 8 compartimente, care au stat la baza colaționării funcțiilor/locurilor de muncă în tabelele anterior menționate, precum și 3 xerocopii ale adreselor SPUSTV prin care se certifica inexistenta criteriilor de apreciere pentru memoriile de activitate și interviuri în concluzie.
Față de cele de mai sus, revizuentul a solicitat ca în baza art.322 NCPC, art.2,5 și 7, ca instanța să aprobe revizuirea hotărârii civile nr.2167/17.12.2014 cu schimbarea acesteia în tot, respectiv prin pronunțarea Deciziei SRTv nr.545/04.03.2013 ca fiind nelegala, revenirea la prevederile hotărârii civile nr.2535/04.03.2014 și stabilirea măsurilor de ordin financiar reparatorii pentru prejudiciile de ordin moral, financiar și medical ce i-au fost produse ca urmare a peste 2 ani de acțiuni juridice fără justificare legală, în conformitate cu prevederile art.80 Codul muncii.
Cercetând cererea de revizuire, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă.
Se reține, în primul rând, că prezentului proces, început după . Noului Cod de procedură civilă, îi sunt aplicabile prevederile acestuia, care reglementează obiectul și motivele revizuirii în art.509. Echivalând însă motivele prevăzute de art.322 pct.2,5 și 7 din vechea reglementare, invocate de revizuent, cu cele din actuala reglementare, rezultă că ele pot fi încadrate în dispozițiile art.509 punctele
1. s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut (322 pct.2 în vechea reglementare)
5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare,reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților (art.322 pct.5 teza I din vechea reglementare)
6. s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotârârea a cărei revizuire se cere (echivalentul aproximativ al art.322 pct.5 teza a II-a din vechea reglementare)
8. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri (art.322 pct.7 în vechiul Cod de procedură civilă).
O primă concluzie care rezultă din modul de reglementare a motivelor revizuirii este aceea că această cale extraordinară de atac este admisibilă pentru motive și în condiții strict și limitativ determinate de lege. Ea nu poate fi formulată cu pretenția de a suprapune o nouă apreciere, în fapt și în drept asupra acelorași aspecte care au făcut obiectul judecății instanței ce a evocat fondul, cu posibilitatea de a fi privite și soluționate diferit, întrucât nu constituie o cale ordinară de atac și nici nu deschide posibilitatea apelului la apel, pentru motive care ar conduce la schimbarea stării de fapt față de cea avută în vedere de instanța care a judecat anterior.
Din această perspectivă, motivul de revizuire întemeiat pe prevederile art.509 pct.1 din Noul Cod de procedură civilă are în vedere ipoteza în care prin hotărârea dată asupra fondului, instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. Textul pune în discuție limitele obiectului învestirii, astfel că sub aspectul motivelor care ipotetic s-ar circumscrie acestui temei în cazul unei decizii date în apel care evocă fondul, el este aplicabil când instanța s-a pronunțat în afara ori cu depășirea petitului, după cum a fost fixat prin calea de atac, ori printr-o modificare a acesteia făcută în condițiile legii, adică peste voința părții, neechivoc exprimată, și cu nesocotirea principiului disponibilității, pe deplin valabil și în căile de atac.
Or, admițând apelul pârâtei și respingând acțiunea introductivă, instanța de recurs nu s-a pronunțat plus, minus ori ultra petita, ci întocmai în limita obiectului cererii de apel, ca de altfel și a acțiunii introductive, care exact asta solicitau, admiterea, respectiv respingerea contestației. De asemenea, instanța nu a nesocotiv obiectul cauzei nici în sensul de a fi dispus asupra altuia ori depăși în sensul de a acorda mai mult, ca motive din art.509 pct.1 care sunt la latitudinea intimatului-revizuent, întrucât de nepronunțarea asupra unui lucru cerut nu s-ar putea plânge decât solicitantul acestuia, în speță apelantul. Precum s-a afirmat, noțiunea „lucrului cerut” are în vedere cererile principale, accesorii, incidentale prin care se fixează cadrul litigiului în respectiva fază procesuală, iar nu orice cereri, cu atât mai puțin, motivele cererilor formulate de părți în diferitele etape de judecată.
Pe baza acestor clarificări teoretice, nu se încadrează în temeiul strict al art.509 pct.1, motivele de revizuire care reclamă modul în care s-a apreciat asupra aspectelor de fapt și de drept cercetate, respectiv omisiunea luării în considerarea a unei întregi serii de argumente derulate în apel și nesocotirea unor probe administrate. Pretinsele insuficiențe ale deciziei din apel cu privire la raționamentele, aspectele de fapt și de drept considerate, care au valorificat motivele apelantului, fără a-și însuși starea de fapt propusă de reclamantul-intimat, reprezintă chestiuni de apreciere pe fondul cauzei, ce nu pot face obiectul analizei și revederii în calea extraordinară de atac, căci, precum s-a mai spus, ea nu este o cale de reformare, nu deschide posibilitatea unui nou apel față de modul de soluționare a celui anterior.
Cât privește motivul prevăzut de vechiul articol, 322 pct.5 Cod procedură civilă, acesta dispune actualmente de două reglementări, cuprinse în dispozițiile art.509 pct.5 și 6 din Noul Cod. Această din urmă ipoteză nu a fost invocată în speță, sub forma existenței unei hotărâri care să fi condiționat decizia din apel și care în urma ei să fi fost anulată, casată, schimbată, ceea ce ar autoriza și revederea soluției din apel bazată pe un act judecătoresc care nu mai există sau a fost modificat.
În privința ipotezei fixate de art.509 pct.5 însă, se reține că ea se referă la situația în care, după darea hotărârii, se descoperă înscrisurile doveditoare, reținute de partea adversă ori care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părții. Pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri judecătorești în temeiul textului de lege sus menționat este necesară așadar, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: înscrisul să fi existat la data pronunțării hotărârii atacate, să nu fi putut fi invocat în acel proces deoarece a fost reținut de partea potrivnică ori dintr-o împrejurare de forță majoră, să fie determinant în cauză, adică apt prin el însuși să conducă la schimbarea soluției.
În speță, motivul se invocă în sensul în care instanța nu ar fi ținut seama și nu ar fi dat relevanța corectă actelor aflate la dosar sau care ar fi putut fi administrate. Prin urmare, nu este îndeplinită condiția textului evocat, privitoare la caracterul „nou” și imposibilitatea de a fi cunoscut respectivele înscrisuri în procesul soluționat prin decizia nemulțumitoare din apel, pentru că ar fi fost dosite de partea adversă ori dintr-un motiv de forță majoră. În realitate, fie astfel de înscrisuri ar fi putut fi produse cu minime diligențe ori cerute de către instanță, cu condiția de a le fi considerat pertinente și utile, fie ele s-au și aflat la dosarul cauzei, iar interpretarea și relevanța probantă pe care instanța a înțeles să li le acorde, nu pot face obiectul cenzurii în calea extraordinară de atac. Mai mult, aspectele de fapt de dovedit prin astfel de înscrisuri nici nu ar fi putut fi ascunse de partea potrivnică ori imposibil de produs, căci ele dădeau eventuale condiții de valabilitate a concedierii, care nu erau străine de aptitudinea instanței de a le cerceta, în caz că le-ar fi considerat concludente.
În fapt, toate susținerile legate de situația de fapt rezultată din înscrisuri cu privire la realitatea desființării postului revizuentului, legitimitatea protecției sociale pentru 55 de cazuri cu această semnificație, reprezintă alte motive sau simple apărări ori dezvoltări ale celor deja formulate anterior, care pun în discuție împrejurări de legalitate ori temeinicie a deciziei, în afara cadrului circumstanțiat de art.509, tinzând la o nouă apreciere, diferită de a instanței de apel, asupra aspectelor de fapt și de drept relevante în cauză.
În fine, cât privește motivul de revizuire prevăzut de art.509 pct.8 (322 pct.7 în vechiul Cod de procedură civilă) acesta are în vedere ipoteza în care există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Prin urmare, cazul de revizuire menționat intervine numai în condițiile în care printr-o a doua hotărâre, pronunțată într-un proces distinct, dar identic sub aspectul elementelor ce caracterizează autoritatea de lucru judecat, se dispune contrar celor conținute de hotărârea definitivă anterioară. El nu este aplicabil când pretinsa contrarietate se creează între sentința fondului și decizia dată în apel în același proces, ceea ce nu reprezintă decât un aspect al exercitării controlului judiciar și consecințelor acestuia, prevăzute de lege (astfel, potrivit prevederilor art.480(2) din Noul cod, instanța de apel poate anula ori schimba în tot sau în parte hotărârea apelată, fără ca aceasta să atragă vreo consecință pe planul incidenței art.509 pct.1).
În considerarea celor expuse, având în vedere că niciuna din criticile deduse prezentei spețe, privitoare la săvârșirea de nelegalități și erori de interpretare a stării de fapt, de administrare și apreciere a probelor cu privire la efectivitatea desființării postului și valabilitatea concedierii revizuentului, nu este dintre cele care să se încadreze în temeiurile de drept prevăzute pentru admisibilitatea revizuirii, în aplicarea art.513(3) din Noul cod de procedură civilă, calea extraordinară de atac va fi respinsă. În baza art.453 alin.(1) din același act normativ, va fi obligat revizuentul să plătească intimatei cheltuieli de judecată în valoare de 1612 lei, onorariu avocat, sumă apreciată ca potrivită cu obiectul și complexitatea cauzei, miza procesului și munca depusă, situată pe media practicii avocațiale pentru acest gen de cauze și prin aceasta, de pus integral în sarcina părții căzute în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul T. L. împotriva deciziei civile nr.2167/17.12.2014, pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a VII-a Conflicte de muncă și Asigurări sociale în dosarul nr._/3/2013, în contradictoriu cu intimata S. R. DE TELEVIZIUNE, ca inadmisibilă.
Obligă pe revizuent să plătească intimatei cheltuieli de judecată în valoare de 1612 lei, onorariu avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. V. D. N. R. I.
GREFIER,
E. D. C.
Red.I.N.R/14.05.2015
Tehnored.C.C./2 ex./ 20.04.2015
Jud.apel: A. I. C.;
L. H..
| ← Cereri. Sentința nr. 13/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Despăgubire. Decizia nr. 1771/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
