Despăgubire. Decizia nr. 1771/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1771/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 28772/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 268/2015)
DECIZIE Nr. 1771/2015
Ședința publică de la 19 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. F.
Judecător A. D. Ș.
Grefier Ș. T.
Pe rol soluționarea apelurilor formulate de reclamantul M. G. și de către pârâta C. NAȚIONALĂ DE RADIOCOMUNICAȚII NAVALE RADIONAV SA, împotriva sentinței civile nr. 6838/10.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, având ca obiect: drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul-reclamant, prin apărător ales, avocat P. L. F., conform împuternicirii avocațiale emise în baza contractului de asistență juridică nr. 87/07.01.2015, aflată la fila 6 dosar apel, lipsind apelanta-pârâtă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, în cadrul procedurii prealabile, motivele de apel ale pârâtei au fost comunicate reclamantului la data de 23.01.2015, care la data de 27.01.2015 a formulat întâmpinare, comunicată apelantei-pârâte la data de 10.02.2015, motivele de apel ale reclamantului au fost comunicate pârâtei la data de 27.01.2015, care la data de 05.02.2015 a formulat întâmpinare, comunicată reclamantului la data de 09.02.201, precum și că apelantul-reclamant a formulat la data de 17.02.2015 răspuns la întâmpinare, după care:
Nefiind cereri de formulat sa probe de administrat, C., în temeiul art. 392 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererile de apel.
Apelantul-reclamant, având cuvântul prin apărător ales, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței apelate în ceea ce privește cuantumul drepturilor salariale. Arată că după anularea actului adițional 177/1 salariul era stabilit conform actului adițional 177, respectiv la suma de 2.300 lei. În ceea ce privește apelul pârâtei, arată că susținerile acesteia cu privire la reducerea salarială nu sunt fundamentate, sens în care solicită respingerea apelului. Arată că situația precară invocată nu se datorează contestatorului ci managementului necorespunzător, menționând că reducerile salariale s-au operat doar pentru anumiți salariați, nu pentru toți. Solicită obligarea apelante-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea, în raport de prevederile art. 394 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă 6838/10.06.2014 pronunțată de Tribunalul București secția a VII a Conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul cu nr._ a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul M. G. în contradictoriu cu pârâta CNRN Radionav SA. A fost anulat actul adițional nr. l 17/2012 și anulează în parte decizia nr.50/1.08.2012 cu privire la reclamant. A fost obligată pârâta la plata către reclamant a diferențelor de drepturi salariale dintre cele cuvenite conform CCM la nivel de unitate începând cu 30.06.2011 până la 23.08.2013 astfel: pentru perioada 30.06.2011-1.08.2012 diferențele se vor raporta la un salariu de bază de 2500 lei în loc de 2300 lei, pentru perioada 1.08._13 diferențele se vor raporta la un salariu de bază de 1950 lei în loc de 1800 lei.A fost respinsă cauza sub celelalte aspect ca neîntemeiată.A fost obligată pârâta la 1500 lei cheltuieli de judecată parțiale către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Începând cu data de 04.11.2010 reclamantul M. G. se încadrează în cadrul C.N.R.N. Radionav S.A. în funcția de consilier juridic-II, pe o perioadă de probă de 90 de zile.
În data de 08.02.2011, trece pe aceeași funcție, consilier juridic, perioadă determinată, până la revenirea titularului pe post, din concediu pentru creșterea copilului și din data de 09.05.2011 s-a aprobat transferul pe funcția de operator radio, cu drepturile corespunzătoare acestei funcții.
Începând cu data de 01.06.2011, reclamantul, salariat al C.N.R.N Radionav S.A, în funcția de operator radio trece pe funcția de Consilier juridic ÎI, în baza deciziei nr.129 din 30.05.2011.
Prin actul adițional nr.117/2012 reclamantului i se modifică salariul pentru funcția deținută de la 1700 lei la 2300 lei începând cu 1.06.2011.
Reclamantul solicită plata diferențelor de salarizare rezultate din aplicarea corectă a CCM la nivel de unitate și înlăturarea diminuărilor de salariu.
Conform CCM la nivel de unitate, art. 119, valabil la 30.06.2011, grila de salarizare pentru funcția de consilier juridic începea de la 2600 lei pentru consilier juridic I, 2500 lei pentru consilier juridic II și ajungea la 2300 lei pentru consilier juridic IV. (fila 117-118)
Art. 132 din Legea 62/2011 „(1) Clauzele contractelor colective de muncă pot stabili drepturi și obligații numai în limitele și în condițiile prevăzute de lege.
(2) La încheierea contractelor colective de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile angajaților au un caracter minimal.
(3) Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil încheiat la nivel superior.
(4) Contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la niveluri inferioare celor stabilite prin contractele colective de muncă aplicabile."
Față de această prevedere rezultă că drepturile salariale de care trebuia să beneficieze reclamantul de la 30.06.2011 conform grilei de salarizare stabilite prin CCM la nivel de unitate erau de 2500 lei salariu de bază, acest salariu trebuind să fie crescut de la 2300 lei la 2500 lei.
Este adevărat că art. 119 din CCM la nivel de unitate prevede și faptul că în condițiile în care unitatea nu se va încadra în fondul de salarii se va proceda la diminuarea salariilor dar pârâta trebuia întâi să facă aplicarea acestui articol și să acorde salariile cuprinse în grila de salarizare și ulterior dacă nu se încadra în fondul de salarii acordat să reducă justificat salariile acordate sau să modifice prin negociere dispozițiile CCM la nivel de unitate așa cum a făcut-o în 2012.
HG nr. 126/2012 a aprobat bugetul de venituri și cheltuieli pe 2012 al Companiei Naționale de Radiocomunicații Navale „Radionav "SA stipulând că nivelul cheltuielilor totale reprezintă limite maxime ce nu pot fi depășite decât în cazuri justificate cu aprobarea Guvernului, la propunerea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, cu avizul MMFPS și Ministerului Finanțelor.
Prin decizia nr.50/1.08.2012 au fost scăzute salariile câtorva angajați din cadrul pârâtei printre care și reclamantul în sensul că salariul de bază al acestuia scade la 1800 lei.
Prin actul adițional nr.117 I/2012 reclamantului i se modifică salariul pentru funcția deținută de la 2300 lei la 1800 lei începând cu 1.08.2012 în conformitate cu decizia nr.50/1.08.2012.
Pe acest act adițional reclamantul a făcut mențiunea că nu este de acord.
Prin Actul adițional nr.540/31.07.2012 la CCM la nivel de unitate s-a modificat grila de salarizare, art. 119, valabilă la 1.08.2012, grila de salarizare pentru funcția de consilier juridic și începea de la 2000 lei pentru consilier juridic I, 1950 lei pentru consilier juridic II și ajungea la 1800 lei pentru consilier juridic IV. (fila 125-126).
Față de modificarea CCM-ului la nivel de unitate pârâta nu putea să scadă salariul reclamantului decât până la 1950 lei pentru că altfel s-ar încălca art. 132 din legea 62/2011.
Având în vedere cele reținute mai sus instanța a admis în parte acțiunea, a anulat actul adițional nr.117 I/2012 și va anula în parte decizia nr.50/1.08.2012 cu privire la reclamant, va obliga pârâta la plata către reclamant a diferențelor de drepturi salariale dintre cele cuvenite conform CCM la nivel de unitate începând cu 30.06.2011 până la 23.08.2013 astfel: pentru perioada 30.06.2011-1.08.2012 diferențele se vor raporta la un salariu de bază de 2500 lei în loc de 2300 lei, pentru perioada 1.08._13 diferențele se vor raporta la un salariu de bază de 1950 lei în loc de 1800 lei.
Instanța a respins cauză că neîntemeiată sub aspectul anulării în întregime a deciziei nr.50/1.08.2012 deoarece aceasta privește mai multe persoane și nu este opozabilă reclamantului decât cu privire la persoana sa, neputându-se anula în întregime, ci doar cu privire la persoana sa.
Instanța a obligat pârâta la 1500 lei cheltuieli de judecată parțiale către reclamant având în vedere admiterea în parte a cererii reclamantului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal și motivat, atât reclamantul M. G., cât și pârâta C. NAȚIONALĂ DE RADIOCOMUNICAȚII NAVALE RADIONAV SA.
1.În motivarea apelului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.466 C.pr.civ., apelantul reclamant M. G. critică sentința de fond, pe care o consideră parțial netemeinică și nelegală, în ce privește obligarea intimatei la plata diferențelor sala riale pentru perioada 1.08._13 .
Susține că în mod corect instanța a obligat apelanta pârâtă la plata diferențelor de drepturi salariale în favoarea apelantului pentru perioada 30.06.2011 - 1.08.2012, respectiv raportat la un salariu de baza de 2500 de lei, conform CCM la nivel de unitate aplicabil pentru perioada de referință, dar pentru perioada 1.08._13 diferențele salariale trebuiau raportate la un salariu de bază de 2300 de lei conform CIM încheiat valabil și nu de 1950 lei conform CCM modificat ulterior.
În mod corect instanța a anulat Actul adițional nr. 177 1/2012 la Contractul individual de muncă al apelantului M. G. și Decizia 50/01.08.2012 (în ceea ce-l privește pe apelantul reclamant), dar raportarea drepturilor salariate trebuia făcută în primul rând față de prevederile CCM la nivel de unitate (așa cum s-a făcut pentru prima perioadă de referință), și în al doilea rând față de contractul individual de muncă al apelantului reclamant încheiat în mod valabil, respectiv Contractul nr... modificat prin adiționalul nr. 117/2011.
Astfel, pentru perioada 1.08._13 instanța trebuia să observe că deși prevederile CCM stabileau un salariu de bază pentru postul de consilier juridic II de 1950 lei, exista totuși un contract individual de muncă valabil, încheiat anterior, în care salariul stabilit era de 2300 lei.
Legea prevede obligativitatea conformării CIM cu CCM în ceea ce privește asigurarea drepturilor minimale prevăzute în CCM, în speța de față aceasta traducându-se în obligativitatea intimatei de a plăti apelantului un salariu cel puțin egal cu suma prevăzută de CCM pentru postul respectiv.
În cazul în care CCM se modifică pe parcursul derulării CIM în sensul reducerii cuantumului salariului de bază pentru funcția respectivă, legea nu prevede obligativitatea diminuării corespunzătoare a drepturilor salariale prevăzute în CIM anterior încheiat în mod valabil.
Concluzia este mai mult decât clară: dacă CIM prevede un salariu de bază mai mic decât cel prevăzut în CCM - angajatorul este obligat la plata unui salariu conform CCM, dar dacă CIM prevede un salariu mai mare decât CCM - nu există prevedere legală care să dea dreptul angajatorului să diminueze salariul din CIM în mod unilateral, chiar și prin act adițional, fără acordul salariatului.
Motivul invocat de apelanta pârâtă pentru a justifica reducerea salariului apelantului nu este real, deoarece încadrarea în fondul de salarii stabilit prin HG 126/2012 se putea face foarte ușor prin păstrarea organigramei și a statului de funcții anterior. Din documentația depusă la dosarul cauzei se poate observa foarte clar faptul că doar unele salarii au fost reduse prin CCM, nu toate.
Față de cele arătate mai sus solicită admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul obligării intimatei la plata de diferențe salariale în favoarea apelantului pentru perioada 01.08._13, raportat la un salariu de bază de 2300 lei.
2.În motivarea apelului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.466 C.pr.civ., apelanta pârâtă C. NAȚIONALĂ DE RADIOCOMUNICAȚII NAVALE RADIONAV SA a solicitat admiterea apelului pentru următoarele considerente:
C.N.R.N. Radionav S.A. este unitate cu capital majoritar de stat și Bugetul de Venituri și Cheltuieli este fundamentat pe activitatea „Serviciului Public de Apel pericol și Salvare a Vieții Omenești pe M.", primind astfel subvenții de la bugetul de stat.
Prin aprobarea Bugetului de Venituri și Cheltuieli, se aprobă subvențiile care au în cuprinsul lor: fondul de salarii și cheltuielile de întreținere și reparații.
Totodată prin aprobarea Bugetului de Venituri și Cheltuieli trebuie avută în vedere repartizarea fondului de salarii: încadrarea grilei de salarii din CCM cu prevederea bugetară.
Face acesta mențiune deoarece în perioada 2011 și până în luna a 8 (opta) 2012 fondul de salarii a fost depășit față de aprobatul din BVC.
Trebuie avut in vedere și solicită să se analizeze Decizia nr.073/31.10.2011, semnată de directorul general și M. G., prin care a redus salariile tuturor angajaților companiei cu 10% pe una luna, tocmai pentru a se încadra în fondul aprobat pe anul 2011.
După schimbarea conducerii companiei în iunie 2012, și după o analiză a situației companiei s-au purtat discuții pentru încadrarea în BVC aplicabil la toate capitolele de cheltuială, implicit la „Fondul de salarii".Astfel au fost purtate discuții atât la nivelul companiei cu Sindicatul Radionav cât și la nivelul Ministerului Transporturilor.
A se vedea din dosar Nota de Fundamentare și Justificare a Transferurilor pentru Serviciul Public de Radiocomunicații la 31 mai 2012, pe primele cinci luni, an 2012, prin care C. Naționala de Radiocomunicații Navale „RADIONAV" S.A. a primit subvenții pentru susținerea infrastructurii de transport în suma de 1.276.000, 00 lei. Conform balanței de verificare aferenta lunii mai 2012, s-au înregistrat și contabilizat, cheltuieli suportate din subvenții de la buget și din venituri proprii în suma de 2.169.279,07 lei.
În aceste condiții, conform prevederilor bugetare pe primele cinci luni, se constată o depășire a fondului de salarii a personalului angajat pe bază de Contract Individual de Muncă cu o sumă de 13.550,00, fapt ce a determinat prezentarea situației Sindicatului Liber al Radionav și renegocierea CCM aplicabil companiei.
Prin Actul adițional la CCM 2012, practic s-a remediat o stare de fapt: încadrarea în prevederile bugetare aprobate.
Prin Decizia nr.50 din data de 01.08.2012 s-au adus modificări privind salariul de bază, astfel, în aplicarea acesteia, domnul M. G. trece la salariul de bază în cuantum de 1.800 lei. Apreciem decizia ca fiind emisă în mod legal, în limitele de competenta ale directorului general.
Mai mult decât atât, învederează faptul că orice modificare a elementelor prevăzute în art. 18 din Contractul Colectiv de muncă, impun încheierea unui act adițional, astfel încât, conform art.20 alin.2 „Obligația de informare se considera împlinita de către angajator la momentul semnării Contractului Individual de muncă sau a Actului Adițional".
Astfel, solicită Curții să constate faptul că, în data de 01.08.2012 D-ul M. G. a semnat Actul Adițional nr.1171 la Contractul Individual de muncă și a primit drepturile salariale menționate în acesta, astfel, stabilirea cuantumului salariului de bază nu a fost stabilit prin negocierea individuală, alegațiile reclamantului neavând relevanță.
În aceste condiții, consideră ca executarea Contractului Individual de Muncă a fost guvernată de principiul stabilității în muncă, modificarea lui intervenind prin acordul parților, așa cum prevede art.48 alin (1) din Codul Muncii.
Consideră că instanța de fond a apreciat în mod eronat faptul că decizia micșorării salariului a fost una unilaterala, având în vedere că acesta a semnat Actul Adițional nr. l 171/01.08.2012 și a primit un exemplar în data de 01.08.2012.
Pentru toate aceste considerente solicită schimbarea în tot a sentinței atacate și pe cale de consecința respingerea acțiunii formulată în fond de reclamantul M. G..
Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant M. G. a solicitat respingerea apelului declarat de apelanta-pârâtă, ca nefondat.
Precizează că se invoca faptul că în anul 2012 s-a depășit fondul de salarii al personalului angajat, numai pentru primele 5 luni ale anului cu suma de 13.550 lei, fapt care a dus la încheierea Actului Adițional la C.C.M. prin care se modificau salariile, fără a se arăta faptul că numai unele salarii au scăzut, respectiv pentru intimat și încă 4 persoane, care nu făceau parte din gașca politică a noii conduceri. De asemenea nu se arata instanței faptul că C.N.R.N. Radionav S.A. avea de recuperat de la datornici sume importante de bani, dar se preferă tăierea din drepturile salariale ale unor angajați decât acționarea în instanță a datornicilor pentru recuperarea datoriilor și completarea bugetului instituției.
În mod corect instanța a obligat intimata la plata diferențelor de drepturi salariale în favoarea apelantului pentru perioada 30.06.2011 - 1.08.2012, respectiv raportat la un salariu de baza de 2500 de lei, conform CCM la nivel de unitate aplicabil pentru perioada de referință.
În mod corect instanța a anulat Actul adițional nr. 177 1/2012 la Contractul individual de muncă al lui M. G. și Decizia 50/01.08.2012 (în ceea ce-1 privește pe apelant), dar raportarea drepturilor salariale trebuia făcută în primul rând față de prevederile CCM la nivel de unitate (așa cum s-a făcut pentru prima perioadă de referință), și în al doilea rând față de contractul individual de muncă al apelantului încheiat în mod valabil, modificat prin adiționalul nr. 117/2011.
În mod corect instanța de fond a constatat că intimatul-reclamant a semnat Actul adițional nr. 177 1/2012 la Contractul individual de muncă cu mențiunea că nu este de cord cu acesta.
Motivul invocat de intimată pentru a justifica reducerea salariului apelantului nu este real, deoarece încadrarea în fondul de salarii stabilit prin H.G. 126/2012 se putea face foarte ușor prin păstrarea organigramei și a statului de funcții anterior. Din documentația depusă la dosarul cauzei se poate observa foarte clar faptul că doar unele salarii au fost reduse prin C.C.M., nu toate.
În etapa apelului nu au fost administrate probe noi.
Analizând apelurile declarate, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Obiectul acțiunii reclamantului este anularea actului adițional la contractul de muncă nr. 117/2012 și plata către reclamant a drepturilor salariale aferente perioadei 30 06_13, prin raportare la dispozițiile Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, respectiv la contractul individual de muncă încheiat între părți.
Situația de fapt este următoarea: la data de 04.11.2010 reclamantul M. G. a fost angajat în cadrul C.N.R.N. Radionav S.A. în funcția de consilier juridic-II, pe o perioadă de probă de 90 de zile.
În data de 08.02.2011, trece pe aceeași funcție, consilier juridic, perioadă determinată, până la revenirea titularului pe post, din concediu pentru creșterea copilului și din data de 09.05.2011 s-a aprobat transferul pe funcția de operator radio, cu drepturile corespunzătoare acestei funcții.
Începând cu data de 01.06.2011, reclamantul trece din nou pe funcția de Consilier juridic II, în baza deciziei nr.129 din 30.05.2011.
Prin actul adițional nr.117/2012 reclamantului i se modifică salariul pentru funcția deținută de la 1700 lei la 2300 lei începând cu 1.06.2011.
Prin decizia nr.50/1.08.2012 au fost scăzute salariile câtorva angajați din cadrul pârâtei printre care și reclamantul în sensul că salariul de bază al acestuia scade la 1800 lei.
Prin actul adițional nr.117 I/2012 reclamantului i se modifică salariul pentru funcția deținută de la 2300 lei la 1800 lei începând cu 1.08.2012 în conformitate cu decizia nr.50/1.08.2012.
Pe acest din urmă act adițional reclamantul a făcut mențiunea că nu este de acord.
În ceea ce privește cuantumul salariilor la care are dreptul apelantul-reclamant în perioada de referință, Curtea reține că pentru intervalul 30.06.2011-1.08.2012 dispozițiile contractului individual de muncă al reclamantului, modificat prin actul adițional nr.117/2012 nu sunt conforme cu prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, în sensul că in actul adițional la contractul individual se prevede un salariu de bază in cuantum de 2300 lei, iar potrivit contractului colectiv de muncă salarizarea pentru un consilier juridic gradul II trebuia să se facă prin raportare la un salariu de bază de 2500 lei .
Potrivit dispozițiilor art. 132 din Legea 62/2011 „(1) Clauzele contractelor colective de muncă pot stabili drepturi și obligații numai în limitele și în condițiile prevăzute de lege.
(2) La încheierea contractelor colective de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile angajaților au un caracter minimal.
(3) Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil încheiat la nivel superior.
(4) Contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la niveluri inferioare celor stabilite prin contractele colective de muncă aplicabile."
Rezultă astfel că în conflictul dintre prevederile contractului individual de muncă și cele ale contractului colectiv de muncă se dă prioritate prevederilor favorabile angajatului, indiferent în care dintre contracte sunt prevăzute. Cu alte cuvinte ar trebui să se aplice cel puțin dispozițiile contractului colectiv de muncă, dacă nu există prevederi mai favorabile angajatului, inserate in contractul individul de muncă al acestuia .
Se constată astfel că în mod legal și temeinic a dispus instanța de fond obligarea pârâtei la plata către reclamant a diferențelor de drepturi salariale dintre cele cuvenite conform CCM la nivel de unitate începând cu 30.06.2011 până la 1.08.2012 diferențele ce se vor raporta la un salariu de bază de 2500 lei în loc de 2300 lei, dând astfel prioritate dispozițiilor mai favorabile angajatului, cele din contractul colectiv de muncă.
Pentru intervalul 01.08._13 inclusiv, Curtea reține că prin Actul adițional nr.540/31.07.2012 la CCM la nivel de unitate s-a modificat grila de salarizare . Astfel grila de salarizare pentru funcția de consilier juridic începea de la 2000 lei pentru consilier juridic I, 1950 lei pentru consilier juridic II și ajungea la 1800 lei pentru consilier juridic IV. (fila 125-126 dosar fond).
Curtea subliniază căactul adițional nr.117 I/2012, potrivit cu care reclamantului i se modifică salariul pentru funcția deținută de la 2300 lei la 1800 lei începând cu 1.08.2012 în conformitate cu decizia nr.50/1.08.2012, nu poate fi avut in vedere ca act modificator valabil încheiat, așa cum invocă apelanta-pârâtă, întrucât pe acest din urmă act adițional reclamantul a făcut mențiunea că nu este de acord. Prin urmare nu ne aflăm in prezenta unui act adițional negociat de părți, de comun acord și asumat de acestea, ci în fața unui act unilateral al angajatorului prin care se modifică salariul angajatului,
Potrivit dispozițiilor art. 41 din Codul Muncii:
„ (1) Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților.
(2) Cu titlu de excepție, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul cod.
(3) Modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente:
a) durata contractului;
b) locul muncii;
c) felul muncii;
d) condițiile de muncă;
e) salariul;
f) timpul de muncă și timpul de odihnă.”
Cum modificarea contractului individual de muncă al reclamantului prin actul adițional nr.117 I/2012 vizează un element esențial al raporturilor de muncă, respectiv salariul, rezultă că potrivit dispozițiilor art. 41 din Codul Muncii, aceasta trebuia să se facă doar prin acordul părților, un act unilateral al angajatorului in acest sens fiind nul, pentru încălcarea prevederilor legale imperative mai sus citate.
Pe cale de consecință, actul adițional nr.117 I/2012 fiind lovit de nulitate, salariul la care are dreptul reclamantul este cel prevăzut in ultimul act modificator al contractului său de muncă valabil încheiat, respectiv actul adițional nr.117/2012, potrivit cu care acesta are dreptul la un salariu de bază in cuantum de 2300 lei.
Ne aflăm deci în situația în care potrivit contractului individual de muncă al reclamantului, modificat prin actul adițional nr.117/2012, acesta are dreptul la un salariu de bază in cuantum de 2300 lei, iar potrivit contractului colectiv de muncă salarizarea pentru un consilier juridic gradul II trebuia să se facă prin raportare la un salariu de bază de 1950 lei .
În atare situație, după cum Curtea a arătat mai sus, potrivit dispozițiilor art. 132 din Legea 62/2011, în conflictul dintre prevederile contractului individual de muncă și cele ale contractului colectiv de muncă se dă prioritate prevederilor favorabile angajatului, indiferent în care dintre contracte sunt prevăzute.
Pe cale de consecință se impunea obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale prin raportare la un salariu de bază de 2300 lei, astfel cum era prevăzut în contractul individual de muncă al reclamantului .
Instanța de fond nu a avut în vedere prevederea din contractul individual de muncă, dispunând in mod neîntemeiat plata salariului prin raportare la baza de 1950 lei stabilită in grila de salarizare din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate .
Se impune deci schimbarea acestei dispoziții a primei instanțe siobligarea pârâtei să plătească reclamantului diferențele de salariu, aferente intervalului cuprins între 01.08._13 inclusiv, prin raportare la un salariu de bază în cuantum de 2.300 lei.
Apelata-pârâtă a invocat în apărare dispozițiile art. 119 din CCM la nivel de unitate potrivit cu care, în condițiile în care unitatea nu se va încadra în fondul de salarii, se va proceda la diminuarea salariilor .
Se constată însă faptul că diminuarea salariilor nu s-a făcut de apelanta-pârâtă anterior încheierii între părți a actului adițional nr.117/2012 prin care reclamantului i se modifică salariul pentru funcția deținută de la 1700 lei la 2300 lei începând cu 1.06.2011 și că orice reducere de salarii ulterioară nu se poate face decât prin negociere între părți . Odată asumată o obligație de plată prin contract colectiv de muncă sau contract individual de muncă, angajatorul este obligat să o aducă la îndeplinire întocmai, potrivit dispozițiilor art. 132 din Legea 62/2011 mai sus citate
De altfel executarea obligației de plată nu poate fi lăsată la latitudinea debitorului iar invocarea unor probleme financiare nu poate justifica neexecutarea obligațiilor asumate prin contracte valabil încheiate .
Pe cale de consecință, concluzionând in sensul că motivele de apel formulate de apelanta –pârâtă sunt nefondate, Curtea va respinge apelul declarat de această parte .
Pentru aceleași considerentele arătate, Curtea, în baza art.480 C.pr.civ., va admite apelul declarat de reclamantul M. G., și va schima, în parte, sentința atacată în sensul că va obligă pârâta să plătească reclamantului diferențele de salariu, aferente intervalului cuprins între 01.08._13 inclusiv, prin raportare la un salariu de bază în cuantum de 2.300 lei. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate, privind anularea actului adițional nr. l 17/2012 și anularea în parte a deciziei nr.50/1.08.2012 cu privire la reclamant, precum și obligarea pârâtei la plata către reclamant a diferențelor de drepturi salariale pentru perioada 30.06.2011-1.08.2012 prin raportare la un salariu de bază de 2500 lei în loc de 2300 lei.
În temeiul dispozițiilor art. 453 Noul C., aplicabile și în etapa apelului potrivit art. 482 Noul C., Curtea va obliga pârâta -intimată C. NAȚIONALĂ DE RADIOCOMUNICAȚII NAVALE RADIONAV SA, să plătească apelantului- reclamant M. G. suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în etapa procesuală a apelului, reprezentând onorariu de avocat potrivit chitanței nr. 6/18 05 2015 ( fila 45 dosar apel) .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta C. NAȚIONALĂ DE RADIOCOMUNICAȚII NAVALE RADIONAV SA, cu sediul în Agigea, ., Jud. C., înregistrată la OR sub nr. J_, având C. RO11121156, împotriva sentinței civile nr. 6838/10.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, ca nefondat.
Admite apelul declarat de reclamantul M. G., identificat cu CNP:_, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la avocat P. L. F. – București, sector 5, Spl. Independenței nr. 8A, sc1, ., împotriva aceleiași sentințe.
Schimbă, în parte, sentința atacată în sensul că:
Obligă pârâta să plătească reclamantului diferențele de salariu, aferente intervalului cuprins între 01.08._13 inclusiv, prin raportare la un salariu de bază în cuantum de 2.300 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Obligă pârâta intimată să plătească apelantului reclamant suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în etapa procesuală a apelului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Mai 2015
Președinte, A. F. | Judecător, A. D. Ș. | |
Grefier, Ș. T. |
Red. ADȘ/08 iunie 2015
Ș.T./D.A.M/ 28 Mai 2015/4ex.
Jud. fond: M. A.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1255/2015.... | Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 1781/2015.... → |
|---|
