Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 15/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 15/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-01-2015 în dosarul nr. 25675/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7096/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 15/2015
Ședința publică de la 05 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G. E.
Judecător D. A. C.
Grefier I. R. M.
Pe rol, soluționarea apelului declarat de apelantul B. D. împotriva sentinței civile nr.7881 din data de 31.07.2014 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata R. A. DE TRANSPORT BUCUREȘTI, cauza având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul B. D. personal și asistat de avocat Glibiciuc E. ce depune împuternicire avocațială ._, lipsind intimata R. A. de Transport București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că, înainte de stabilire a primului termen de judecată, în faza procedurii prealabile, au fost comunicate motivele de apel intimatei R. A. de Transport București la data de 23.09.2014, iar aceasta a formulat întâmpinare, fiind înregistrată la dosar la data de 09.10.2014. La data de 23.10.2014 apelantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Curtea constată că prin întâmpinarea formulată de intimata s-a invocat faptul că apelul nu este motivat, pentru că nu se dezvoltă critici concrete împotriva celor reținute de prima instanță. Astfel, Curtea pune în discuție acest aspect.
Apelantul B. D., prin avocat, arată că a răspuns la întâmpinare și pe acest aspect, arătând că apelul este o cale de atac ce poate fi folosită împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate asupra fondului pentru ca pricina să fie supusă unei noi judecăți și, prin urmare, a expus toate aspectele ce au fost dezvoltate și la fond.
După deliberare, Curtea respinge această apărare a intimatei, având în vedere că apelul este motivat, fiind indicate motivele pentru care se consideră că hotărârea pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală, iar apelul este o cale de atac devolutivă, putând fi invocate orice cauze de nelegalitate ori netemeinicie.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apelantului în susținerea apelului.
Apelantul B. D., prin avocat, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de R. A. de Transport București. În ceea ce privește probatoriul administrat în cauză, în fața instanței de fond, solicită a se constata că nu rezultă din nici un înscris culpa apelantului în paguba cauzată. Într-adevăr, pârâtul a dat o declarație că ar fi lovit panoul publicitar, însă nu s-a ținut cont de condițiile în care a avut loc acest accident, preferând să nu pună în pericol integritatea pasagerilor. Această pagubă poate fi încadrată în riscul normal al muncii sale, prevăzută și de art.254 alin.2 Codul muncii și, în acest sens, se încheie de către RATB polițele CASCO de asigurare a acestor autobuze. Se susține de către reclamanta că această pagubă nu a putut fi acoperită de asigurare, pentru că nu se aplică acea franciză de 100 euro; consideră apelantul că aceasta nu-i poate fi imputată conducătorului auto, întrucât convenția este încheiată între societatea de asigurare și RATB și nu poate fi atrasă răspunderea acestuia. De asemenea, solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în baza chitanței nr.139/05.01.2015 pe care o depune la dosar, împreună cu acordul privind restituirea cheltuielilor de judecată efectuate de sindicat în litigiile de muncă ale membrilor săi.
În temeiul art.394 Cod procedură civilă, Curtea închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7881 din data de 31.07.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea privind pe reclamanta R. A. DE TRANSPORT BUCUREȘTI RA in contradictoriu cu pârâtul B. D..
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 142 lei către reclamantă, reprezentând prejudiciul cauzat.
În considerentele hotărârii judecătorești, instanța de fond a reținut că pârâul este angajat al reclamantei in meseria conducator de autobuz, iar in timpul indeplinirii sarcinilor de serviciu, la data de 16.01.2012, a fost implicat . circulatie rezultand avarierea autobuzului nr.inv.4528 (filele 5-14 dosar).
Prejudiciul cauzat este, conform devizului de la fila 4 dosar, de 142 lei.
Prin declaratia data, paratul a recunoscut ca “a atins o teava de baner publicitar care se afla pe un stalp de iluminat public”- fila 8 dosar.
In acest sens, avand in vedere aceasta declaratie, instanta a inlaturat apararile paratului din cuprinsul intampinarii, potrivit cu care nu exista fapta ilicita si nici vinovatie, intrucat la momentul producerii accidentului vizibilitatea era redusa, iar panoul publicitar era prins necorespunzator, iesind foarte mult in afara trotuarului pe partea carosabila.
De altfel, paratul nu a dovedit in niciun fel aceste sustineri.
De asemenea, instanta a inlaturat si apararile paratului din cuprinsul intampinarii, potrivit cu care autobuzul in cauza este asigurat si ca motivarea reclamantei, in sensul ca potrivit Conventiei de colaborare incheiate cu asiguratorul Omniasig SA, sumele mai mici de 100 Euro nu sunt suportate de catre asigurator, nu este reala.
Astfel, s-a constatat ca, potrivit art.III din Conventia de colaborare nr._/25.02.2011 (f.15-17 dosar), se aplica fransiza de 100 Euro pentru fiecare eveniment in parte, fransiza care va fi suportata de conducatorul auto vinovat, parte in eveniment.
Fransiza este, potrivit legislatiei din materia asigurarilor, partea din indemnizatia de despagubire care nu este suportata de asigurator, ci de asigurat in cazul in care acesta este vinovat de producerea accidentului, sau, dupa caz, de persoana vinovata.
Prin urmare, instanța a admis actiunea și a obligat paratul la plata catre reclamanta a sumei de 142 lei, cu titlu de prejudiciu.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâtul B. D., cererea fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ (Număr în format vechi 7096/2014), solicitând să se dispună schimbarea sentinței și respingerea cererii.
În motivare, s-a arătat că panoul publicitar era prins de un stâlp de iluminat la o înălțime de aprox 2 m, ieșind în partea carosabilă. Nu rezultă din probatoriul administrat că avarierea autobuzului a fost cauzată de o faptă culpabilă a apelantului. La acea oră, vizibilitatea era redusă, panoul era prins necorespunzător, fapt ce a determinat atingerea acestuia cu oglinda din dreapta. În mod eronat a reținut instanța de fond doar faptul că a recunoscut acel baner publicitar. Cât privește existența asigurării Casco, a arătat apelantul că asigurătorul trebuia și putea să repare ori să înlocuiască oglinda în baza asigurării. În contractul de asigurare nu se regăsește nici o clauză de genul celei pretinse de reclamantă. Prejudiciul solicitat a fi reparat este costul piesei de schimb, sumă ce trebuia și putea fi recuperată de la asigurător, fapta ilicită nu există, reclamanta nefăcând dovada vreunei obligații neîndeplinite de apelant, vinovăția lipsește, întrucât banerul era imposibil de ocolit în condiții de siguranță a pasagerilor.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 Cod procedură civilă.
S-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
S-a depus întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art. 476 și urm.Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În mod corect a reținut instanța de fond că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile a salariatului apelant, conform art. 254 din Codul muncii. Or, potrivit art. 40 din Instrucțiunea 0903, conducătorul auto este obligat să realizeze o conducere preventivă, potrivit. art. 46 are obligația de a aplica dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice, iar art.85 impune anumite reguli și obligații conducătorilor auto în timpul deplasărilor în condiții de vizibilitate redusă, cum ar vigilența pentru a prevedea situațiile periculoase, viteză redusă și atenție sporită. Or, în cauză, apelantul nu a demonstrat că s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă, străină de orice culpă din partea sa, de a ocoli acel panou publicitar, aplicând regulile pe care fișa postului – Instrucțiunea 0903 le impune. Apelantul s-a limitat să invoce doar vizibilitatea redusă și poziționarea panoului publicitar, însă acestea nu erau situații cărora să nu le poată face față în mod obiectiv, respectând obligațiile menționate anterior. Nu este aplicabilă cauza exoneratoare prevăzută de art. 254 din Codul muncii, și anume riscul normal al serviciului, deoarece acesta presupune, în situațiile în care nu există reglementări care să-l definească și să-l cuantifice, cum este în speță, o pierdere inerentă prestării unei munci și, prin urmare, acceptabilă, excluzând ideea de culpă a salariatului. Or, în situația de fapt reținută, nu se poate afirma că lovirea oglinzii reprezintă un incident inerent activității.
Așadar, reținem existența faptei ilicite – nerespectarea obligațiilor prevăzute de fișa postului, prejudiciul – avarierea oglinzii, culpa – nu a fost făcută proba unei cauze străine exoneratoare de răspundere, așa cum prevede Codul civil, ale cărui reguli sunt aplicabile în baza art. 254 din Codul muncii, iar legătura de cauzalitate rezultă din circumstanțele cauzei.
Susținerile apelantului referitoare la existența asigurării încheiate de angajator vor fi respinse ca nefondate, deoarece, potrivit art. II par.4 – Obiectul convenției (fila 15 dosar fond), se aplică franșiza de 100 Euro care va fi suportată de conducătorul auto vinovat implicat în eveniment, excepție făcând situațiile în care nu există culpa conducătorului, ceea ce nu este cazul apelantului. Răspunderea apelantului nu intervine în baza contractului de asigurare, așa cum a susținut, ci în baza legislației muncii, care-l obligă pe salariat să repare prejudiciul cauzat angajatorului din vina sa și în legătură cu muncă, în lipsa asigurării în cauză salariatul putând fi ținut sa acopere întregul prejudiciu.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul nu este fondat și-l va respinge ca atare.
Deoarece a căzut în pretenții, apelantul va fi suporta cheltuielile pe care le-a efectuat în această fază procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul B. D. cu domiciliul in București, . nr. 1, ., . împotriva sentinței civile nr.7881 din data de 31.07.2014 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata R. A. DE TRANSPORT BUCUREȘTI cu sediul social in București, ..1, sector 1, înregistrata la Registrul Comerțului sub nr.J_, cod fiscal_, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Ianuarie 2015.
Președinte, D. G. E. | Judecător, D. A. C. | |
Grefier, I. R. M. |
Red.jud.EDG./12.01.2015/4ex.
Jud.fond: C.J..
| ← Despăgubire. Decizia nr. 1858/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 7/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
