Recalculare pensie. Decizia nr. 2640/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2640/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 33345/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2274/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2640/2015
Ședința publică de la 01 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G. E.
Judecător D. A. C.
Grefier I. R. M.
Pe rol, soluționarea apelului declarat de apelanta M. E. împotriva sentinței civile nr.348 din data de 13.01.2015 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cauza având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta M. E. personal, legitimată în fața instanței, lipsind intimata C. de P. a Municipiului București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că, înainte de stabilire a primului termen de judecată, în faza procedurii prealabile, au fost comunicate motivele de apel intimatei C. de P. a Municipiului București, iar aceasta nu a formulat întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apelantei, în susținerea apelului.
Apelantul M. E. solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, arătând a lucrat în vopsitorie cu acid sulfuric, iar C. de P. a Municipiului București nu i-a recalculat pensia nici în funcție de acordul global și nici în funcție de acordul individual, greșind calculul referitor și la grupa de muncă și la punctajul pensiei.
În temeiul art.394 Cod procedură civilă, Curtea închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 348 din data de 13.01.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, a fost respinsă actiunea formulata de reclamanta M. E. in contradictoriu cu parata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCURESTI, ca neintemeiata.
În considerentele hotărârii judecătorești, instanța de fond a reținut că reclamantei i-au fost stabilite drepturile de pensie in baza Legii 19/2000, incepand cu data de 21.12.2005, astfel cum rezulta din decizia nr._/02.09.2010 (f4).
La data de 18.06.2013, contestatoarea a depus la C. de P. a Municipilui Bucuresti – Sector 6, adeverința nr. 23/12.06.2013 emisă de SCM Romartizana (f 5-10), solicitand valorificarea la calculul pensiei a veniturilor suplimentare cuprinse in aceasta.
Din motivarea deciziei nr._/22.08.2013 (filele 13-14) rezulta ca parata nu a luat in considerare veniturile suplimentare atestate de adeverința mai sus menționata, intrucat, potrivit art. 127 din Hotararea nr. 257/2011, sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin 2 din Legea nr. 3/2010, sunt cele prevazute de anexa nr. 15 (fila 14din dosar).
Cu privire la veniturile atestate de adeverința nr. 23/12.06.2013 emisă de SCM Romartizana, Tribunalul a constatat că această adeverință nu poate fi avută în vedere la stabilirea punctajului mediu anual întrucât din conținutul adeverinței nu rezulta, ce fel de spor sau venit suplimentar atestă, ce reprezinta „salariu realizat” si in baza cărui act normativ a fost acordat nu este indicată denumirea venitului suplimentar, nu este motivat temeiul legal, adeverința nefăcând nici o referire la vreun act normativ, prevedere contractuală, etc. articolul sau articolele din această lege care au constituit baza legală a acordării acestor venituri și ca datele din cuprinsul adeverinței sunt echivoce întrucât nu se poate cunoaște denumirea sporului/venitului acordat și motivul acordării.
Astfel, adeverința evidențiază venitul realizat într-o lună de către contestatoare, fără a se putea verifica din ce se compune în concret venitul lunar realizat de reclamanta, respectiv cât din salariul realizat reprezintă salariul tarifar de încadrare și cât sporuri și alte adaosuri, în condițiile în care, potrivit prevederilor art. 96 din Legea nr. 263/2010, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a sumei punctajelor lunare realizate in anul calendaristic respectiv. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, sau după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la castigul salarial mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru S., astfel încât atât intimata cât și instanța sunt puse în imposibilitatea de a verifica în funcție de datele din adeverință dacă punctajul lunar a fost corect determinat și calculat, întrucât acest calcul nu se efectuează pentru toate perioadele în funcție de salariile brute ci potrivit prevederilor art. 165 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajului mediu anual pentru perioadele anterioare dateio de 01.04.2001, utilizându-se salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, astfel, salariile brute până la data de 1 iulie 1977, salariile nete de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991 și salariile brute de la data de 1 ianuarie 1991, sau în funcție de veniturile concrete obținute din evidențele ținute de angajator.
C. de pensii nu poate fi obligată la utilizarea pentru perioada 16.03.1976 – 19.04.1993 a salariilor brute, la determinarea punctajului mediu anual ,față de prevederile art. 165 din Legea nr. 263/2010, întrucât aceasta ar conduce la alterarea rezultatului obținut și la obținerea unui punctaj anual majorat în mod artificial.
Mai mult, din conținutul adeverinței nu rezulta care este salariul de încadrare, ce fel de spor sau alt venit sunt incluse în venitul brut si in baza cărui act normativ au fost acordate, perioada în care au fost acordate eventualele venituri suplimentare incluse în venitul brut, când s-au acordat și în ce temei legal sau contractual, adeverința nefăcând nici o referire la vreun act normativ, prevedere contractuală, etc. articolul sau articolele din această lege care au constituit baza legală a acordării acestor venituri și ca datele din cuprinsul adeverinței sunt echivoce întrucât nu se poate cunoaște dacă anumite sporuri sunt incluse în venitul brut din adeverință sau care este justificarea pentru care au fost acordate. Nefiind evidentiate distinct sporurile, in cazul in care se doreste valorificarea altor adeverinte care evidentiaza sporuri, nu se poate verifica care dintre acestea au fost deja valorificate.
În acest context, nefăcându-se dovada existenței unui act întocmit în mod valabil și cu respectarea prevederilor legale din care să rezulte că reclamantul a realizat venituri suplimentare, venituri care să nu fi fost avute în vedere în procesul de stabilire a drepturilor de pensie, nu se justifică recalcularea drepturilor de pensie.
Față de cele mai sus reținute, instanța a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta Mirou E., cererea fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ (Număr în format vechi 2274/2015), solicitând să se dispună schimbarea sentinței și admiterea cererii.
În motivare, s-a arătat în esență că la data de 3.12.2014 a depus la C. de pensii o adeverință în care se menționează realizările avute în acord global și acord individual petnru care contribuția a fost reținută și virată. A mai precizat apelanta că nu are relevanță faptul că veniturile în cauză nu au fost menționate în carnetul de muncă, deoarece s-a făcut dovada existenței lor prin adeverințele eliberate de fostul angajator, trebuind aplicat principiul prevăzut de art. 2 lit.e din Legea nr. 19/2000, care are prioritate față de alte prevederi derogatorii ale aceleiași legi.
S-a mai arătat că în sensul celor susținute este și practica judiciară anexată la cererea de apel.
Principiul contributivității este respectat ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, iar soluția trebuie să fie aceeași și pentru stagiile realizate anterior acestui moment, independent de regimul juridic al contribuției de asigurări sociale din perioada în care veniturile au fost realizate și care diferă de cel din prezent.
Nu s-a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art. 476 și urm.Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prinadeverința nr. 23/12.06.2013 eliberată de SCM Romartizana (fila 5 și urm. dosar fond) s-au atestat salariile realizate de apelantă în perioada martie 1976 – aprilie 1993.
Potrivit art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
Pentru perioada 1.01.1991 – 30.04.1993 atestată de adeverința în litigiu, potrivit legii, veniturile brute pot fi valorificate. Întrucât legea permite ca în această perioadă să fie avute în vedere la calculul pensiei salariile brute, cererea reclamantei nu poate fi respinsă pe motivul că adeverința nu prevede în mod detaliat toate sporurile primite de aceasta.
Nu pot fi valorificate integral sumele prevăzute în adeverință deoarece nu se poate stabili cu exactitate dacă reprezintă doar diferența de acord neinclusă în sumele din carnetul de muncă ori includ și sumele din carnetul de muncă. Întrucât angajatorul a menționat că reprezintă salariul realizat, Curtea consideră că reprezintă salariul brut realizat de apelantă, făcând aplicarea art. 165 din Legea nr. 263/2010.
Pentru restul perioadei prevăzute de adeverința nr. 23/12.06.2013 se aplică dispozițiile art. 165 lit.b) din lege, pentru care se au în vedere, conform legii, salariile nete, or, veniturile menționate în adeverința respectivă sunt brute. Prin urmare, nu poate fi imputat intimatei că nu a valorificat aceste venituri în forma prevăzută în adeverința în litigiu, hotărârea de fond fiind legală sub acest aspect, deoarece nu se poate cunoaște dacă sunt incluse și alte sporuri de care apelanta a beneficiat pentru a putea fi înlocuite veniturile și sporurile deja valorificate. Apelanta are, însă, posibilitatea de a face dovada elementelor din care venitul brut se compune, pentru a se putea verifica sporurile pe care le-a realizat și temeiul acestora. Procedând astfel, nu este nesocotit principiul contributivității, după cum a susținut apelanta, pentru că nu se pune problema unui refuz definitiv ori absolut al recunoașterii acestei perioade și a veniturilor aferente, ci doar se constată că aceste venituri nu pot fi valorificate în forma prevăzută de adeverința depusă de reclamantă și care face obiectul prezentei cauze. În aceste limite, apelul declarat de reclamantă va fi respins.
Față de acestea, cererea de chemare în judecată apare întemeiată numai în parte, în privința perioadei 1.01.1991 – 30.04.1993 atestate de adeverința nr. 23/12.06.2013.
Pentru a nu se ajunge la o dublă valorificare, luarea în considerare a veniturilor din adeverința în litigiu pentru perioada anterior menționată va fi efectuată prin înlocuirea salariilor și sporurilor deja valorificate în aceeași perioadă, pentru că nu este vorba de noi venituri, ci de venituri pe care apelanta le-a mai prezentat la C. de pensii dar sub o formă defalcată.
Noua adeverință pe care apelanta a depus-o la dosar în etapa apelului, nr. 62/2014, este o nouă adeverință și, în consecință, apelanta trebuie să urmeze procedura prevăzută de art. 106, art. 149 și urm. din Legea nr. 263/2010.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.480 Cod procedură civilă, va admite apelul, va schimba în parte sentința atacată, în sensul că va admite în parte acțiunea, va obliga pârâta să emită o nouă decizie de pensie, în care să valorifice și veniturile brute pe perioada 1.01._93 atestate de adeverința nr.23/12.06.2013 eliberată de SCM Romartizana, prin înlocuirea veniturilor (salariu și sporuri) deja valorificate pentru aceeași perioadă, precum și să-i achite diferențele dintre pensia astfel recalculată și pensia efectiv încasată începând cu 1.07.2013 la zi, menținând în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta M. E. – CNP_ cu domiciliul în sector 6, București, VALEA OLTULUI, nr. 24, .. C, . împotriva sentinței civile nr.348 din data de 13.01.2015 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI sector 3, București, CALEA V., nr. 6.
Schimbă în parte sentința atacată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta să emită o nouă decizie de pensie, în care să valorifice și veniturile brute pe perioada 1.01._93 atestate de adeverința nr.23/12.06.2013 eliberată de SCM Romartizana, prin înlocuirea veniturilor deja valorificate pentru aceeași perioadă, precum și să-i achite diferențele dintre pensia astfel recalculată și pensia efectiv încasată începând cu 1.07.2013 la zi.
Menține în rest sentința.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Iulie 2015.
Președinte, D. G. E. | Judecător, D. A. C. | |
Grefier, I. R. M. |
Red.jud.EDG/06.07.2015/4ex.
Jud.fond: O. G..
| ← Pretentii. Decizia nr. 2154/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1469/2015.... → |
|---|
