Recalculare pensie. Decizia nr. 879/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 879/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 1176/98/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8034/2014)
DECIZIA CIVILĂ NR. 879
Ședința publică din data de la 18 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. F.-G.
JUDECĂTOR: B. A.-C.
GREFIER: B. M.
Pe rol se află cererea de apel formulată de apelanta-reclamantă G. A. împotriva sentinței civile nr. 1617 din data de 29.09.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. Județeană de Pensii Ialomița, cauza având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează Curții că ambele părți, prin cererile formulate, au solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art. 223 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 394 din Codul de procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, dată fiind solicitarea scrisă a părților de judecare a pricinii în lipsa lor.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 05.05.2014 pe rolul Tribunalului Ialomița – Secția civilă, în dosarul nr._, reclamanta G. A. a chemat în judecată pe pârâta C. Județeană de Pensii Ialomița, solicitând obligarea pârâtei să recalculeze drepturile sale de pensie de urmaș, în conformitate cu prevederile art. 169 din Legea nr. 263/2010, începând cu data de 01.05.2011, prin folosirea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Prin sentința civilă nr. 1617 din data de 29.09.2014, Tribunalul Ialomița a respins cererea formulată de reclamanta G. A. împotriva pârâtei C. Județeană de Pensii Ialomița ca fiind nefondată.
În considerentele hotărârii s-a arătat faptul că, în baza deciziei nr._/10.05.2009, reclamanta G. A. beneficiază de pensie de urmaș după decesul soțului său, G. C., acesta fiind pensionat pentru munca depusă și limită de vârstă, în temeiul Legii nr. 3/1977. Prin decizia civilă nr. 5798/29.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr._, s-a recunoscut reclamantei un stagiu complet de cotizare de 20 de ani. În baza sentinței civile rămase irevocabile și în temeiul prevederilor H.G. nr. 1550/2004 și O.U.G. nr. 4/2005, s-a procedat la recalcularea drepturilor de pensie prin folosirea acestui stagiu, emițându-se o decizie de recalculare prin care s-a mărit punctajul mediu anual.
Potrivit prevederilor art. 169 din Legea nr. 263/2010, „(1) Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează: a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă; (…). (2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special”.
Potrivit jurisprudenței în materie a Curții de Apel București, în cauzele în care s-au admis acțiuni de constatare a stagiului complet de cotizare de 20 de ani pentru cei care au lucrat o anumită perioadă în grupa I de muncă, respectiv 25 de ani pentru cei care au lucrat în grupa a II-a de muncă, pensionați anterior datei de 01.04.2001, în interpretarea dispozițiilor art. 2 alin. (3) și (4) din H.G. nr. 1550/2004, s-a considerat că vechimea în muncă prevăzută la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 3/1977 echivalează cu vechimea în muncă reglementată de act normativ cu caracter special.
Întrucât în cauza pendinte s-a dovedit că reclamanta a beneficiat de recalcularea dreptului de pensie prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, corespunzător vechimii în grupa I de muncă desfășurată de soțul său, aceasta nu mai poate solicita majorarea punctajului în temeiul dispozițiilor art. 169 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta G. A. la data de 08.10.2014, cererea de apel fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 11.11.2014, în dosarul nr._ .
Prin cererea de apel s-a susținut netemeinicia și nelegalitatea sentinței apelate, partea apelantă solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței civile nr. 1617 din data de 29.09.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
A arătat apelanta-reclamantă că cererea sa a fost în mod greșit respinsă de prima instanță pe considerentul că art. 14 din Legea nr. 3/1977 a fost o normă juridică cu caracter special ce se asimilează actelor normative cu caracter special. Or, prin decizia civilă nr. 5798/29.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, irevocabilă, s-a îndreptat o eroare a casei teritoriale de pensii în ceea ce privește stagiul complet de cotizare aplicabil persoanelor care au ieșit la pensie anterior datei de 01.04.2001, în baza art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Această problemă a fost tranșată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 40/22.09.2008, pronunțată în interesul legii, prin care s-a stabilit că „dispozițiile art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială”, adică de 20 sau 25 de ani.
Legea nr. 3/1977 are caracter general și nu special, cum greșit susține intimata-pârâtă și instanța de fond, fără a aduce dovezi sau a indica vreun temei legal în acest sens. Caracterul general al Legii nr. 3/1977 rezultă în mod indubitabil și din prevederile art. 1 alin. (1) și art. 3 alin. (1) din fosta Constituție a RSR.
Actele normative cu caracter special la care se face referire în art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 sunt cele prevăzute la lit. A pct. 4 din normele tehnice pentru aplicarea prevederilor H.G. nr. 1150/2004 referitoare la nevăzători, la persoanele cu handicap, la persoanele care au lucrat în locurile de muncă din zona I și II de radiații, etc.
Pensionarea s-a făcut sub imperiul art. 14 din Legea nr. 3/1977, iar stagiul complet de cotizare (vechimea în muncă) este cel prevăzut de acest text de lege, după cum se arată la art. 2 alin. (3) din anexa la H.G. nr. 1550/2004. Conform art. 169 lit. a) și b) din Legea nr. 263/2010, stagiul complet de cotizare redus este cel prevăzut de actul normativ cadru de manieră generală, pentru cei pensionați înainte de 01.04.2001, pe când alin. 2 al art. 169 vorbește despre vechimea în muncă, necesară deschiderii dreptului la pensie, prevăzut de acte normative cu caracter special, și nu de stagiul complet de cotizare cuvenit pentru activități desfășurate în grupele I și a II-a de muncă, reglementate de legea cadru în materie (art. 14 din Legea nr. 3/1977). Dacă legiuitorul ar fi dorit excluderea acestei categorii de la beneficiul legii ar fi prevăzut aceasta în mod expres. Adăugirile, extensiile și analogiile făcute de instanța de fond, pentru situații neprevăzute, sunt interzise.
Prin întâmpinarea formulată la data de 03.12.2014 intimata-pârâtă C. Județeană de Pensii Ialomița a solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat.
Examinând motivele de apel formulate față de hotărârea apelată și probele administrate în cauză, cercetând pricina în limitele prevăzute de art. 477 și următoarele din Codul de procedură civilă, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prealabil rejudecării cauzei în apel, Curtea va reanaliza situația de fapt a cauzei, rezultată din înscrisurile administrate la judecata de fond, pentru a putea apoi verifica dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 169 din Legea nr. 263/2010 pentru revizuirea drepturilor de pensie ale apelantei-reclamante.
Astfel, asiguratului G. C. i-a fost acordată o pensie pentru munca depusă și limită de vârstă în temeiul Legii nr. 3/1977, începând cu data de 08.08.1991, pe baza unei vechimi în muncă de 20 de ani și 5 luni în grupa I de muncă. În conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 4/2005, pensia asiguratului a fost recalculată după principiile și algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, începând cu data de 01.12.2005, ceea ce a însemnat determinarea cuantumului pensiei și a punctajului mediu anual cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani. Nici decizia de acordare a pensiei pentru limită de vârstă și nici decizia de recalculare a pensiei emisă în anul 2005 nu au fost prezentate la dosar, însă referiri la acestea se fac în hotărârea judecătorească pronunțată în litigiul purtat anterior între părți și depusă la dosar.
Urmare decesului asiguratului G. C., survenit la data de 31.08.2007, a fost acordată soției G. A. o pensie de urmaș, în temeiul Legii nr. 19/2000, începând cu data de 01.04.2009 prin decizia nr._/10.05.2009 emisă de C. Județeană de Pensii Ialomița.
Ulterior, prin decizia civilă nr. 5798/29.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr._, s-a admis recursul declarat de reclamanta G. A. și s-a modificat sentința civilă nr. 1335 din data de 23.05.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și obligării pârâtei C. Județeană de Pensii Ialomița să recalculeze drepturile de pensie de urmaș ale reclamantei prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani și să plătească acesteia diferențele de drepturi de pensie rezultate începând cu data de 01.04.2009. Hotărârea irevocabilă pronunțată s-a dat cu aplicarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977 coroborat cu O.U.G. nr. 4/2005 și a fost pusă în executare de C. Județeană de Pensii Ialomița.
În cauza pendinte, apelanta-reclamantă a pretins revizuirea drepturilor sale de pensie, în temeiul art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, prin utilizarea în calculul punctajului mediu anual a stagiului complet de cotizare de 20 de ani pentru cei peste 20 de ani de activitate desfășurată în grupa I de muncă de susținătorul defunct, cât și prin acordarea punctajului suplimentar pentru aceeași vechime în grupa I de muncă, calculat conform art. 169 din Legea nr. 263/2010, începând cu data de 01.05.2011. Ca principal argument de revizuire a susținut că nu se încadrează în categoria asiguraților care beneficiază de stagiu complet de cotizare cu caracter special.
Curtea consideră corectă soluția tribunalului de respingere a cererii, critica apelantei-reclamante fiind nefondată.
Astfel, în perioada pentru care se pretinde revizuirea drepturilor de pensie erau aplicabile dispozițiile art. 169 din Legea nr. 263/2010 în care se reglementează situația creșterii punctajului anual astfel: „(1) Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează: a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă; b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă. (2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special. (...) (4) Prevederile alin. (1) se aplică prin acordarea diferenței dintre creșterea punctajului mediu anual rezultată și cea acordată conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr. 154/2009”.
Prin urmare, legiuitorul a instituit o excepție de la aplicarea creșterii punctajului anual pentru vechimea realizată în grupa I și a II-a de muncă, anume cazul recalculării drepturilor de pensie în temeiul O.U.G. nr. 4/2005 pe baza unui stagiu complet de cotizare prevăzut de „acte normative cu caracter special”, sintagmă care a fost interpretată diferit de părți.
Contrar interpretării date de apelanta-reclamantă acestei sintagme, Curtea consideră că excepția prevăzută în lege vizează toate persoanele ale căror drepturi de pensii sunt recalculate pe baza unui alt stagiu complet de cotizare decât cel general de 30 de ani, pentru bărbați, respectiv 25 de ani, pentru femei, adică vechimea necesară deschiderii dreptului la pensie, astfel cum era reglementată în art. 8 din Legea nr. 3/1977. Pe cale de consecință, utilizarea stagiului complet de cotizare de 20 ani, rezultat din interpretarea art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca fiind vechimea minimă necesară deschiderii dreptului la pensie persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri încadrate în grupa I de muncă, se constituie într-un stagiu derogatoriu de la cel general.
Împrejurarea că acest stagiu complet de cotizare de 20 de ani nu este prevăzut într-un act normativ separat de legea generală (Legea nr. 3/1977) nu poate constitui un argument în favoarea celor susținute de apelanta-reclamantă întrucât caracterul special al unei reglementări de drept poate îmbrăca forma unui act normativ distinct sau a unor articole inserate într-o lege care are valoarea unei reglementări generale în materia asigurărilor sociale. Ceea ce contează este ca norma să reglementeze o situație de excepție de la regula generală.
Dincolo de aspectul strict formal al normelor în discuție, este de remarcat și spiritul legii, în sensul că o creștere a punctajelor anuale se acordă pentru stagiile realizate în condițiile fostelor grupe I și a II-a de muncă, pentru a compensa utilizarea stagiului complet de cotizare de 30 de ani. În măsura în care vechimea în fosta grupă de muncă a fost recompensată cu un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, prin hotărâre judecătorească, cum este cazul de față, atunci aplicarea și a punctajului suplimentar ar însemna o dublă reparație pentru aceeași situație juridică premisă, ceea ce nu a fost în intenția legiuitorului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă G. A., având CNP_ și domiciliul în ., ., județul Ialomița, împotriva sentinței civile nr. 1617 din data de 29.09.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. Județeană de Pensii Ialomița, având CF_, cont bancar RO82TREZ25A_ deschis la Trezoreria Slobozia și sediul în municipiul Slobozia, ., județul Ialomița.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi,18 martie 2015.
Președinte, Judecător,
R. F.-G. B. A.-C.
Grefier,
B. M.
Red./tehn. B.A.C./30.06.2015
Tehn. D.A.M./4 ex./27.03.2015
Tribunalul Ialomița
Judecător fond M. A.-G.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1143/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 141/2015. Curtea... → |
|---|
