Obligaţie de a face. Decizia nr. 1143/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1143/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 2108/87/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 237/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1143/2015
Ședința publică de la 06 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător E. D. B.
Grefier R. N. C.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelantul N. S., împotriva sentinței civile nr. 1448 din data de 23.10.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal – complet specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. J. DE PENSII TELEORMAN, cauza având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns cu apelantul N. S., prin avocat Ș. M., cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila nr.7, emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/07.11.2014, lipsind intimata C. J. DE PENSII TELEORMAN.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că, în cadrul procedurii prealabile, motivele de apel au fost comunicate intimatei la data de 20.01.2015, după care:
Nefiind cererii de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Apelantul N. S., prin avocat, având cuvântul solicită admiterea apelului formulat cu modificarea sentinței civile apelate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. Obligarea intimatei la acordarea punctajului prevăzut de O.U.G. 100/2008 și art.169 din Legea 263/2010. Sentința instanței de fond este nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material incidente în cauză. Arată că instanța de fond în mod greșit a considerat ca fiind acte cu caracter special Legea 3/1977 și O.U.G. 4/2005. Mai artă că aceste acte nu au caracter special și Legea 3/1977 este legea sub imperiul căreia apelantul i s-au deschis drepturile la pensie, iar prin O.U.G. 4/2005 a beneficiat de un punctaj mai favorabil lucrând în grupa I de muncă peste 20 de ani, acest punctaj nefiind exclus de aplicarea punctajelor prevăzute de O.U.G. 100/2008 și art.169 din Legea 263/2010.
În susținerea apelului depune la dosar concluzii scrise, solicitând cheltuieli de judecată în cuantum de 700 lei, conform chitanței nr. 760/02.04.2015 ce se depune la dosarul cauzei.
Curtea în raport de prevederile art. 394 din Codul de procedură civilă, constatând că apelul este în stare de judecată, îl reține în pronunțare.
CURTEA ,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
I.SOLUȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Teleorman - secția C.M.A.S.C.A.F. sub nr._ din 25.06.2014, reclamantul N. S. a chemat în judecată pe pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună revizuirea drepturilor de pensie stabilite prin decizia nr._/05.01.2011, cu luarea în calcul a punctajului cuvenit conform O.U.G. nr. 100/2008 și prin acordarea diferenței dintre punctajul mediu anual stabilit conform art. 169 din Legea nr. 263/2010 și cel stabilit conform O.U.G. nr. 100/2008.
De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata către reclamant a diferențelor drepturilor de pensie rezultate în urma revizuirii, cu actualizare la data plății și cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.1448 din data de 23 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman, a fost respinsă ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamantul N. S., CNP:_, împotriva pârâtei C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul este pensionat la limita de vârstă, conform prevederilor Legii nr. 3/1977 și în baza sentinței civile nr. 2587/2010, pronunțată de Tribunalul Teleorman, prin care pârâta a fost obligată să emită o decizie de recalculare a pensiei pentru limita de vârstă, in care la stabilirea punctajului mediu anual sa fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, in conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 4/2005, aceasta a emis decizia de recalculare nr._/05.01.2011.
De asemenea, a constatat instanță că, după emiterea deciziei de recalculare cu utilizarea stagiului complet de cotizare de 20 de ani, pârâta a apreciat că reclamantul nu mai poate beneficia de prevederile O.U.G. nr. 100/2008 și nici de prevederile dispozițiilor art. 169 din Legea nr. 263/2010.
Prin prezenta acțiune, reclamantul a solicitat revizuirea drepturilor de pensie, susținând că este îndreptățit la acordarea punctajului prevăzut de O.U.G. nr. 100/2008, cât și la acordarea majorării punctajului prevăzut de Legea nr. 263/2010.
Din considerentele ce au fost expune, acțiunea a fost apreciată neîntemeiată și a fost respinsă.
Potrivit dispozițiilor art. 169 alineatul 1 lit. a din Legea nr. 263/2010, „pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale în aceste perioade, după cum urmează: a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă; b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa II de muncă.
Din interpretarea gramaticală, logică și sistematică a acestui text legal rezultă că nu pot beneficia de punctajul suplimentar acordat în baza art. 169 alineatul 1, persoanele ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform OUG nr. 4/2005, în cazul cărora „s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special”.
Ori, conform actelor dosarului, reclamantul a beneficiat prin sentința civilă nr. 2587/2010 a Tribunalului Teleorman de recalcularea drepturilor de pensie conform O.U.G. nr. 4/2005, cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, adică a vechimii în muncă prevăzută prin dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 pentru persoanele care au lucrat în grupa I-a de muncă.
Prevederile art. 14 din Legea nr. 3/1977 au caracter special și derogator de la cele ale art. 8 din aceeași lege (sub imperiul căreia s-a pensionat reclamantul), care stabileau o vechime în muncă necesară pentru deschiderea dreptului la pensie (noțiune care în sistemul Legii nr. 19/2000 este desemnată prin expresia „stagiu complet de cotizare”) de 30 ani pentru bărbați și 25 ani pentru femei.
Prin urmare, dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, prevăzând o altă vechime în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie decât cea din dreptul comun (urmare a celor statuate prin Decizia nr. 40/2008 pronunțată de Înalta Curtea de Casație și Justiție în Secții Unite) pot fi asimilate noțiunii la care se referă, atât dispozițiile art. II alin. (1) lit. a) din OUG nr.100/2000, cât și ale art. 169 alineatul 2 ultima teză din Legea nr. 263/2010, respectiv la aceea de acte normative (dispoziții) cu caracter special, prin care s-a stabilit o vechime în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie, diferită (derogatorie) de la dreptul comun în materie.
Prevederile art. 169 alin. 1 și 2 din Legea nr. 263/2010 sunt o reluare și adaptare la condițiile actuale a celor ale art. II lit. a din OUG nr. 100/2008, având aceleași rațiuni: înlăturarea inechităților în ceea ce privește cuantumul pensiilor dintre persoanele care au desfășurat activitate în fostele grupe I sau/și II de muncă, prin aplicarea acelorași principii sub aspectul modalității de calcul al punctajului mediu anual.
Astfel, O.U.G. nr. 100/2008 a dat posibilitatea anumitor categorii de persoane de a beneficia de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă, precum și de 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă, fiind avute în vedere, printre altele, persoanele ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
A rezultat, deci, că pensionarii ale căror drepturi la pensie au fost recalculate în baza unor dispoziții cu caracter special, cum a fost în speța de față, nu pot beneficia și de recalculările prevăzute de O.U.G. nr. 100/2008, deoarece reclamantul a beneficiat de dispoziții cu caracter special care i-au permis să solicite recalcularea drepturilor de pensie retroactiv, utilizându-se un stagiu de cotizare de 20 ani, sintagma ,,acte normative cu caracter special”, folosită de legiuitor în textele de lege sus indicate referindu-se la acte normative, dispoziții cu caracter special prin care s-a stabilit o vechime în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie derogatorie de la dreptul comun în materie.
Pe de altă parte, conform art. 169 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, „Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează:
a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă;
b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.”
A.. (4) al aceluiași articol stabilește că prevederile alin. (1) se aplică prin acordarea diferenței dintre creșterea punctajului mediu anual rezultată și cea acordată conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr. 154/2009.
Însă, potrivit alin. (2) al art. 169 din Legea nr. 263/2010, prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
În consecință, în cauză a fost evident că reclamantul se afla în situația de exceptare prevăzută de art. II alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 100/2008 cât și de alin. (2) al art. 169 din Legea nr. 263/2010 deoarece drepturile sale de pensie au fost recalculate prin utilizarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977, prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, dispoziție specială față de prevederile art. 8 din Legea nr. 3/1977 care reglementau pentru bărbați un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Or, dacă s-ar permite reclamantului să beneficieze în continuare atât de avantajul conferit prin recalcularea prevăzută de OUG nr. 4/2005, cât și prin cel furnizat de art.169 alineatul 1 din Legea nr. 263/2010, s-ar ajunge să se contravină tocmai scopului anterior indicat.
Practic, s-ar fi ajuns ca persoanele din categoria autorului acțiunii să fie plasate pe o poziție favorizată, contrar voinței legiuitorului actual, care a urmărit înlăturarea discrepanțelor existente între cei care au lucrat în grupe superioare de muncă.
De altfel, însăși O.U.G. nr. 4/2005 statua în preambulul său că urmărește să asigure respectarea principiului "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", deziderat ce n-ar mai putea fi atins în situația din speță.
Dacă s-ar fi admis pretențiile deduse judecății, reclamantul ar fi obținut un dublu câștig pornind de la aceeași situație premisă, decurgând din împrejurarea că a lucrat în grupe superioare de muncă, respectiv s-ar ajunge la ipoteza în care punctajul mediu anual în cazul său să fie mărit succesiv, atât prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani (conform unei hotărâri judecătorești irevocabile), cât și prin adăugarea punctajului suplimentar prevăzut de art. 169 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, ceea ce ar fi nerezonabil și injust, tocmai pentru că se bazează pe specularea aceleiași stări de fapt: desfășurarea activității în grupe speciale de muncă.
Față de considerentele expuse, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul N. S. împotriva pârâtei C. Județeană de Pensii Teleorman, a nefondată.
II. APELUL FORMULAT DE N. S.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen legal și motivat, reclamantul N. S., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se arată în fapt că, În mod greșit, instanța a reținut ca nu poate beneficia de punctajul suplimentar acordat prin OUG nr. 100/2008, întrucât nu mai sunt îndeplinite prevederile act. 1 preluat in cuprinsul act. 1 pct. 2 alin. 2 din OUG nr. 209/2008 care modifica OUG nr. 100/2008,si care stipulează ca prevederile alin. 1 se aplica numai in situațiile in care potrivit legii,la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare prevăzute in Anexa 3,motivând totodată ca se află in situația de exceptare prevăzuta de art. II alin. 1 lit. a din OUG nr. 100/2008 cat si de alin. 2 al art. 169 din legea nr. 263/2010 deoarece drepturile sale de pensie au fost recalculate prin utilizarea dispozițiilor art. 14 din legea nr. 3/1977, prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, dispoziție speciala fata de prevederile art. 8 din legea nr. 3/1977 care reglementau pentru bărbați un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Dreptul său la pensie a fost deschis in baza legii nr. 3/1977 care este o lege cu caracter general in domeniul pensiilor si nu una cu caracter special. Dispoziția referitoare la stagiul complet de cotizare mai favorabila celor ce au prestat munca in grupe o anumita perioada nu este nici ea o "lege speciala" in sensul OUG nr. 100/2008, ci o prevedere derogatorie de la stagiul complet de cotizare general, stabilita tot prin legea generala care reglementa stabilirea si calculul pensiilor. Stagiul complet de cotizare si acordarea de puncte suplimentare in baza OUG nr. 100/2008 reprezinta doua probleme diferite care nu se exclud, date fiind natura si finalitatea lor.
Prin OUG nr. 100/2008, sporul pentru activitatea prestata in grupele 1 si a II-a de munca a dobândit efecte si pe planul stabilirii punctajului mediu anual, ca si o perioada contributiva, cu deosebirea ca numărul de puncte aferent unui an, respectiv unei luni de spor este determinat prin lege. Or, stabilirea perioadei contributive diferă de problema stagiului complet de cotizare. OUG nr. 100/2008 nu impune un anumit stagiu complet de cotizare, pentru ca acest stagiu este determinat de legea in vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, iar domeniul de aplicare a OUG nr. 100/2008 este stabilit in raport de persoanele beneficiare si de grupele de munca.
Exemplifică câteva acte normative care reglementează alte condiții de pensionare pentru anumite categorii de personal si care sunt exceptate de la aplicarea creșterii punctajelor prevăzute de OUG nr. 100/2008 si anume:
HG nr. 267/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria miniera; legea nr. 57/1998 pentru aprobarea OG nr. 39/1997 cu privire la pensionarea cu reducere de vârsta a femeilor care lucrează in industria miniera; HG nr. 468/1990 privind locurile de munca, activitățile si categoriile profesionale din . . ce se încadrează in grupele I si II de munca in vederea pensionarii, precum si condițiile de pensionare; HG nr. 266/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria extractiva, de petrol si gaze, etc.
A mai reținut instanța ca pensia nu poate fi recalculata nici in raport cu dispozițiile art. 169 alin. 1 din legea nr. 263/2010, întrucât punctajul mediu anual a fost determinat prin utilizarea vechimii in munca necesara deschiderii dreptului la pensie prevăzute de acte normative cu caracter special.
In conformitate cu disp. art. 100 lit. a si b si art. 169 alin. 1 lit. a si b din legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, trebuia sa beneficieze începând cu data de 1. 01.2011, de o creștere a punctajelor anuale realizate, cu 500/0 pentru perioadele in care a desfășurat activități in locuri încadrate in grupa 1 de munca, având in vedere ca drepturile sale de pensie au fost deschise potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, respectiv conform legii nr. 3/1977 si a desfășurat activitate încadrata in grupa I de munca peste 20 de ani.
Potrivit disp. alin 2 ale art. 169 din aceasta lege, creșterea punctajelor nu se aplica celor cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea in munca necesara deschiderii dreptului la pensie prevăzuta de acte normative cu caracter special.
Legea nr. 3/1977 nu reprezintă o lege speciala, ci este legea generala in baza căreia s-a deschis dreptul la pensie.
Nu are nici o relevanta ca pensia recalculata in baza unei hotărâri judecătorești,in conformitate cu dispozițiile OUG nr. 4/2005, s-a efectuat după aplicarea OUG nr. 100/2008, esența este aceea ca potrivit OUG nr. 100/2008 este beneficiar al punctelor suplimentare prevăzute de aceasta ordonanța, stagiul complet de cotizare este același, nicidecum altul.
III. ANALIZA APELULUI
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, Curtea găsește apelul formulat ca nefiind fondat, considerentele avute în vedere fiind următoarele:
Curtea constată că pentru determinarea punctajului mediu anual în cazul apelantului-reclamant s-a utilizat un stagiu derogator de cotizare corespunzător vechimii în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută pentru persoanele care au lucrat un minim de ani în grupele de muncă, aceasta la rândul său având caracter derogator de la dreptul comun aplicabil la data deschiderii drepturilor de pensie.
Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Casei de Pensii să recalculeze pensia cuvenită conform OUG nr. 100/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010, cu stagiul complet de 20 ani stabilit prin hotărâre judecătorească, considerând că îi sunt aplicabile majorările punctajelor anuale pentru perioadele lucrate în grupa specială de muncă.
Potrivit art. 782 din Legea nr. 19/2000, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 100/2008, „Asigurații care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I și/sau grupa II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, beneficiază de un număr suplimentar de puncte (…). Aceste prevederi se aplică numai în situațiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare, prevăzute în anexa nr. 3, în funcție de data nașterii, respectiv stagiile complete de cotizare în funcție de data deschiderii dreptului la pensie, conform prevederilor art. 167^1."
OUG nr. 100/2008 a fost abrogată prin OUG nr. 209/2008, dar Curtea constată că și acest act normativ conține aceleași prevederi referitoare la imposibilitatea acordării de puncte suplimentare pentru asigurații care au beneficiat deja de un stagiu complet de cotizare derogator.
Ulterior, prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice s-a preluat reglementarea din OUG nr. 209/2008 vizând recompensarea activității desfășurate în grupe superioare de muncă, în sensul că, în loc de acordarea unui număr fix de puncte pentru fiecare an de spor, s-a prevăzut pentru toți pensionarii, indiferent de data ieșirii la pensie, majorarea punctajelor aferente activității desfășurate în grupe de muncă, cu 50% pentru grupa I și cu 25% pentru grupa a II-a.
Dar, reținând situația premisă, respectiv recalcularea drepturilor de pensie în funcție de un stagiu derogator de cotizare, Curtea constată că numărul suplimentar de puncte corespunzător perioadei lucrate în grupele de muncă, așa cum a fost reglementat prin OUG nr. 100/2008, OUG nr. 209/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010 se acordă doar celor care nu se regăsesc în situația de excepție prevăzută de acest act normativ, respectiv celor în cazul cărora la stabilirea punctajului nu a fost folosit un stagiu derogator de cotizare.
Astfel, art. 1651 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, așa cum a fost introdus prin Legea nr. 218/2008, prevede expres că prevederile alin. 1 nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
Dispoziții asemănătoare se regăsesc și în art. 169 din Legea nr. 263/2010, inclusiv sub aspectul situației de excepție a celor în cazul cărora la stabilirea punctajului nu a fost folosit un stagiu derogator de cotizare.
În cazul reclamantului a fost folosit în urma recalculării un stagiu complet de cotizare derogator, ceea ce atrage incidența art. II ultima teză din OUG nr. 100/2008.
Astfel, apelantului-reclamant i s-au recalculat drepturile de pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă deschise în conformitate cu Legea nr. 3/1977, în baza OUG nr. 4/2005, prin valorificarea unui stagiu de cotizare derogator de la cel prevăzut de art. 8 din Legea nr. 3/1977, și anume cel de 20 ani, prevăzut de art. 14 din lege.
Curtea reține că stagiul complet de cotizare de 20 de ani utilizat la recalcularea pensiei constituie un stagiu distinct, înscris în dispoziții legale cu caracter special, respectiv art. 14 din Legea nr. 3/1977, derogatorii de la dreptul comun.
Așadar, de vreme ce la determinarea punctajului mediu anual a fost utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 ani, mai mic decât cel prevăzut de lege, înscris într-o dispoziție legală cu caracter special, respectiv art. 14 din Legea nr. 3/1977, derogatorie de la dreptul comun, la care făcea trimitere expresă HG nr. 1550/2004, în loc de stagiul complet de cotizare de 30 ani prevăzut de Legea nr. 3/1977, în vigoare la data înscrierii reclamantului la pensia pentru limită de vârstă, Curtea reține că nu sunt incidente prevederile art. II din OUG nr. 100/2008 privind un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an realizat în grupa a I de muncă și nici cele ale art. 169 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 privind creșterea punctajului anual pentru perioada lucrată de reclamant în grupa I de muncă.
Cum apelantul-reclamant a beneficiat deja de recalcularea pensiei pe baza unui stagiu complet de cotizare derogator, devin incidente dispozițiile art. II din OUG nr. 100/2008, ultima teză, art. 1651 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 și art. 169 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, și anume cele care reglementează imposibilitatea acordării de punctaj suplimentar. Activitatea desfășurată de apelantul-reclamant în grupa superioară de muncă a fost deja recompensată, prin împărțirea numărului total de puncte realizate la 20, în loc de 30, astfel că nu mai pot fi acordate și puncte suplimentare pentru aceeași activitate.
Întrucât scopul actelor normative invocate a fost tocmai asigurarea unei situații de echitate între persoanele care au desfășurat activitate în fostele grupe I sau/și II de muncă, acordarea în același timp a beneficiului stagiului redus de cotizare și a majorării punctajului anual pentru aceeași situație, respectiv perioada lucrată în grupele superioare de muncă, ar contraveni rațiunii legii și ar crea o situație profund inechitabilă pentru persoanele care s-au pensionat în baza Legii nr. 19/2000 și nu au dreptul la stagiul derogator.
În acest sens, Curtea reține că scopul actelor normative a fost majorarea punctajelor aferente activității desfășurate în grupe de muncă doar în cazul celor cărora la stabilirea punctajului nu a fost folosit un stagiu derogator de cotizare.
Față de toate aceste considerente, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
În baza art. 453 Cod procedură civilă, întrucât apelantul a căzut în pretenții, Curtea va respinge cererea acestuia de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul declarat de apelantul N. S., CNP_, domiciliat în com. B., .. Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1448 din data de 23.10.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal – complet specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. J. DE PENSII TELEORMAN cu sediul în A. ., județul Teleorman, CUI_, cont bancar RO87TREZ__ deschis la Trezoreria A., ca nefondat.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 lei formulată de apelantul N. S., ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Aprilie 2015.
Președinte, M. P. | Judecător, E. D. B. | |
Grefier, R. N. C. |
R.C. 09 Aprilie 2015
Red. E.D.B./08.07.2015
Dact..S.Ș./28.05.2015
Jud. fond:M. N:ițulescu
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 351/2015. Curtea... | Recalculare pensie. Decizia nr. 879/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
