Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 141/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 141/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 31117/3/2012
Dosar nr._ (Număr în format vechi 6389/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 141/2015
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător P. I. N.
Judecător F.-G. R.
Grefier M. P.
Pe rol se află cererea de recurs formulate de recurenta D. R. împotriva sentinței civile nr.4722 din data de 16.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect - contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta personal, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care
Curtea procedează la legitimarea recurentei, datele de identificare ale acesteia fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.
Curtea, constatând că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, cauza fiind în stare de judecată acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Recurenta solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, arătând că nu a știut că trebuie să prezinte expertului onorariul pe care l-a plătit.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București-Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 07.08.2012 sub nr._, contestatoarea D. R. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimata C. de P. a Municipiului București anularea deciziei nr._/14.06.2012.
Prin sentința civilă nr. 4722/16.04.2014, Tribunalul București-Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins contestația promovată de contestatoarea D. R., în contradictoriu cu intimata C. de P. a Municipiului București, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Contestatoarea beneficiază de pensie de invaliditate, iar prin decizia nr._ din 14.06.2012 au fost recalculate drepturile de pensie ale acesteia, stabilindu-se un punctaj mediu anual de 1,_ puncte începând cu data de 01.10.2011.
Contestatoarea a susținut că prin emiterea acestei decizii i-a fost micșorat cuantumul drepturilor de pensie de la suma de 1117 lei (cât avea stabilit prin decizia din data de 15.12.2011) la suma de 816 lei (cât i-a fost stabilit prin decizia din data de 14.06.2012).
În virtutea rolului activ, instanța a dispus din oficiu în ședința publică din data de 26.02.2014 efectuarea unei expertize contabile, având ca obiective verificarea punctajului revizuit prin decizia contestată și dacă acest punctaj rezultă din aplicarea art.100 din Legea nr.263/2010 prin raportarea la decizia din 15.12.2011.
Deși prezentă în sală când s-a încuviințat proba cu expertiză și s-au stabilit obiectivele, contestatoarea nu a depus la dosarul cauzei dovada achitării onorariului de expert, fiind decăzută din administrarea acestei probe.
Față de dispozițiile legale ce stabilesc sarcina probei în seama reclamantului („cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”), contestatoarea nefăcând dovada pretențiilor sale, Tribunalul a respins cererea ca neîntemeiată.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs recurenta D. R., învederând că a contactat expertul contabil desemnat de instanța de fond, a achitat taxa pentru efectuarea expertizei contabile în termenul legal de 5 zile cu chitanța nr._/1/03.03.2014, dar nu a depus-o la dosar, din motive de necunoaștere a acestui aspect.
Recurenta a mai arătat că s-a prezentat la Cabinetul individual de expertiză contabilă „S. G.” la data de 14.04.2014 ora 12, ocazie cu care s-a întocmit procesul verbal de predare a actelor ce urmau să facă obiectul raportului de expertiză contabilă.
Analizând actele dosarului prin prisma criticilor formulate de către recurenta contestatoare, prin prisma dispozițiilor art.3041 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Prin contestația adresată primei instanțe recurenta contestatoare a solicitat anularea deciziei nr._ din 14.06.2012, prin care i s-au recalculat drepturile de pensie de invaliditate ale acesteia și s-a stabilit un punctaj mediu anual de 1,_ puncte începând cu data de 01.10.2011, susținând în esență că în mod greșit i s-a micșorat cuantumul drepturilor de pensie.
Pentru verificare legalității deciziei contestate, prima instanță a dispus în mod corect efectuarea unei expertize contabile, având ca obiect verificarea punctajului revizuit prin decizia contestată, precum și dacă acest punctaj rezultă din aplicarea art.100 din Legea nr.263/2010, prin raportarea la decizia din 15.12.2011.
Recurenta a fost prezentă personal în sală la termenul de judecată din 26.02.2014, când prima instanță a încuviințat proba cu expertiză contabilă și a stabilit obiectivele expertizei, ocazie cu care i s-a pus în vedere să depună la dosarul cauzei dovada achitării onorariului de expert în termen de 5 zile, sub sancțiunea decăderii din această probă.
Cum recurenta nu s-a conformat obligației stabilită în sarcina sa prin încheierea de ședință amintită, respectiv nu a depus la dosarul cauzei dovada achitării onorariului de expert în termen de 5 zile.
Recurenta, fiind cea care a inițiat procesul, avea obligația legală de a proba săvârșirea eventualelor erori de către intimată cu prilejul recalculării drepturilor de pensie prin decizia de pensie contestată în cauză.
În lipsa unei expertize contabile, prima instanță nu avea posibilitatea să verifice criticile aduse de contestatoare deciziei nr._ din 14.06.2012, în cauză fiind absolut necesară părerea unui specialist pentru lămurirea eventualelor greșeli de calcul săvârșite de intimată.
Recurenta a susținut că nu a avut cunoștință de faptul că trebuie să depună la dosarul cauzei onorariu de expert, însă o astfel de apărare nu poate fi primită de către Curte în condițiile în care prima instanță i-a pus în vedere acesteia să prezinte în instanță taxa pentru efectuarea expertizei contabile în termenul legal de 5 zile, astfel cum s-a consemnat în încheierea de ședință din 26.02.2014.
Împrejurarea că recurenta s-a prezentat la Cabinetul individual de expertiză contabilă „S. G.” la data de 14.04.2014 ora 12, ocazie cu care s-a întocmit procesul verbal de predare a actelor ce urmau să facă obiectul raportului de expertiză contabilă, nu poate conduce la o altă concluzie, partea fiind decăzută din administrarea probei cu expertiză contabilă, în conformitate cu prevederile imperative prevăzute de art.170 alin.1 și 3 C.pr.civ.
Pentru toate considerentele arătate, în condițiile în care nu este incident în cauză vreun din motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.9 C.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul, în baza art.312 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta D. R. împotriva sentinței civile nr.4722 din data de 16.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. G. P. I. N. F. G. R.
GREFIER
M. P.
Red.Jud. FGR, 12.02.2015
Dact: Z.G./2 ex/19.01.2015
Jud.fond: A.V.G.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 879/2015. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2154/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
