Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1069/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1069/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 1069/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
DECIZIA CIVILĂ NR. 1069
Ședința publică din data de la 1 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: B. A.-C.
JUDECĂTOR: R. F.-G.
GREFIER: B. M.
Pe rol se află cererea de revizuire formulată de revizuientul S. Învățământului Preuniversitar Teleorman, în numele membrilor de sindicat L. M., G. A., R. N., S. F., I. F., B. C., B. A., D. C., C. M., V. A., O. C., M. D.-E., M. A., R. A., S. V., Z. C., C. M.-M., B. C.-F., D. G.-V., J. M., N. E., B. B.-C. și I. D., împotriva deciziei civile nr. 2083 din data de 12.12.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul L. T. Drăgănești V..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează Curții faptul că prin cererea de revizuire s-a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art. 223 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 513 din Codul de procedură civilă, reține cauza în pronunțare asupra admisibilității cererii de revizuire, având în vedere că partea revizuientă a solicitat în scris judecarea pricinii în lipsă.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 30.04.2014 pe rolul Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, reclamantul S. Învățământului Preuniversitar Teleorman, în numele membrilor de sindicat L. M., G. A., R. N., S. F., I. F., B. C., B. A., D. C., C. M., V. A., O. C., M. D.-E., M. A., R. A., S. V., Z. C., C. M.-M., B. C.-F., D. G.-V., J. M., N. E., B. B.-C. și I. D., a chemat în judecată pe pârâtul L. T. Drăgănești V., solicitând obligarea acestuia să plătească membrilor de sindicat diferențele de drepturi salariale rezultate prin aplicarea Legii nr. 221/2008, începând cu data de 13.05.2011 și până la pronunțarea hotărârii, actualizate cu rata inflației și cu dobânda legală la data plății efective.
Prin sentința civilă nr. 949 din data de 06.08.2014, Tribunalul Teleorman a respins cererea formulată de reclamantul S. Învățământului Preuniversitar Teleorman, în numele membrilor de sindicat, împotriva pârâtului L. T. Drăgănești V. ca fiind nefondată.
Prin decizia civilă nr. 2083 din data de 12.12.2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, a fost respins apelul formulat de apelantul-reclamant S. Învățământului Preuniversitar Teleorman, în numele membrilor de sindicat, împotriva sentinței civile nr. 949 din data de 06.08.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimatul-pârât L. T. Drăgănești V., ca fiind nefondat.
În considerentele deciziei de apel s-a arătat că prin recursul în interesul legii soluționat de Înalta Curte de Casație si Justiție prin Decizia nr. 3/2011 s-au stabilit următoarele: „ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale Ordonanțele de Urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008 constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009”. De asemenea, prin Decizia nr. 11/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii s-a stabilit că, „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008”. Aceste două decizii sunt obligatorii pentru instanțe, în ceea ce privește dezlegarea dată problemei de drept judecate, în conformitate cu art. 3307 din Codul de procedură civilă.
La data de 13.05.2011 a intrat vigoare Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, act normativ ce cuprinde prevederi vizând încadrarea, promovarea și componența drepturilor salariale și modul de calcul al acestora. Așadar, începând cu această dată, salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ este reglementată, în mod unitar, prin Legea nr. 63/2011, fiind introdus un nou sistem de calcul pentru aceasta categorie de personal.
Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 63/2011, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la lege, cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ, indemnizațiile de conducere specifice, sporurile, indemnizațiile, compensațiile și celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la alin. (1), precum și metodologia de calcul al acestora, fiind prevăzute în anexele 1, 2, 3a și 3b, după caz, anexa nr. 4 și anexă nr. 5, așa cum rezultă din alineatele 2, 3 și 4 ale aceluiași articol. Cu privire la cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute de lege, în alin. (5) s-a menționat că acestea se calculează în funcție de salariile de încadrare prevăzute în anexele nr. 1, 2, 3a sau 3b, după caz, în conformitate cu metodologia prevăzută în anexa nr. 5, cu luarea în considerare a indemnizației de conducere prevăzută în anexa nr. 4, dacă este cazul, alin. (6) cuprinzând interdicția ca prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă și contractele individuale de muncă să fie negociate salarii ori alte drepturi bănești sau în natură care excedează prevederilor legii.
Prin același articol, s-a prevăzut că dispozițiile art. 8, 9, 12 și 13 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum și cele ale art. 22, 25 - 30 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice se aplică în mod corespunzător și pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ, salarizat potrivit prevederilor legii.
De asemenea, în art. 2 alin. (1) se prevede că încadrarea personalului prevăzut la art. 1 se face potrivit prevederilor legii, iar din alin. 2 al aceluiași articol rezultă că persoanele care au salariul de încadrare între limita minimă și maximă a tranșei de vechime pentru funcțiile didactice din învățământul universitar, respectiv a gradului profesional sau a treptei profesionale pentru funcțiile didactice auxiliare își păstrează încadrarea avută dacă se situează între limitele prevăzute în anexele la prezenta lege, obligația angajatorilor de a stabili salariile de bază, sporurile și alte drepturi salariale cuvenite personalului didactic în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 63/2011, fiind prevăzută în art. 4 alin. (2) din lege.
Prin urmare, ulterior datei de 13.05.2011, singura modalitate legală de calcul a drepturilor salariale cuvenite apelanților este cea prevăzută de Legea nr. 63/2011, act normativ cu caracter special care prevede un nou sistem de încadrare si salarizare a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ din învățământ.
Cât privește dispozițiile legale anterioare, acestea fie au fost abrogate, cum este cazul O.G. nr. 15/2008, fie au fost preluate în noul act normativ, fiind aplicabile parțial, în limitele stabilite prin Legea nr. 63/2011, cum este cazul Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Curtea a considerat nefondată susținerea apelantului că prin Decizia nr. 11/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data la care era în vigoare Legea nr. 63/2011 s-ar fi stabilit că personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31.12.2009, are dreptul la plata drepturilor salariale ce fac obiectul acțiunii începând cu 01.01.2010 și nu de la data de la 01.01.2010 până la 13.05.2011 când a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011. Sub acest aspect, s-a reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată în recurs în interesul legii cu interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 1/2010 și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009. Modalitatea de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 63/2011, prin raportare la dispozițiile legale anterioare având ca obiect salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar, nu a format obiectul recursului in interesul legii și, pe cale de consecință, nu a primit o dezlegare. Prin urmare, împrejurarea că în Decizia nr. 11/2012 se face referire la data de 01.01.2010 ca dată de referință pentru calculul drepturilor salariale ale personalului din învățământ, statuându-se că personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31.12.2009 are dreptul, începând cu data de 01.01.2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile O.G. nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, nu poate constitui temei pentru a extinde efectele obligatorii ale deciziei după data intrării in vigoare a Legii nr. 63/2011.
La data de 04.02.2015 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, cererea de revizuire formulată de S. Învățământului Preuniversitar Teleorman, în numele membrilor de sindicat, împotriva deciziei civile nr. 2083 din data de 12.12.2014 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr._ .
Prin cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 din codul de procedură civilă s-a solicitat admiterea cererii de revizuire și schimbarea hotărârii atacate, în sensul suspendării judecării cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, la cererea ambelor părți.
A arătat revizuientul că prin decizia civilă nr. 2083 din data de 12.12.2014 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr._, definitivă, a fost respinsă cererea de apel ca fiind nefondată, fără a fi luate în considerare cererile de suspendare ale ambelor părți, depuse prin fax Ia data de 10.12.2014, ora 13:12. Cererea de suspendare formulată de S. Învățământului Preuniversitar Teleorman, înregistrată sub nr. 1738/10.12.2014, și cererea formulată de intimatul L. T. Drăgănești V., înregistrată sub nr. 8963/09.12.2014, se găsesc la filele 24 și 25 din dosarul cauzei.
Față de aceste cereri de suspendare a judecății apelului sunt aplicabile dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut. Or, prin cererile depuse de sindicat și unitatea școlară, aflate la filele 24 și 25 din dosarul nr._, au fost îndeplinite cerințele prevăzute de art. 411 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora judecătorul va suspenda judecata când amândouă părțile o cer.
Intimatul L. T. Drăgănești V. nu a depus întâmpinare față de cererea de revizuire.
Examinând admisibilitatea revizuirii și faptele pe care se întemeiază aceasta, în conformitate cu dispozițiile art. 513 alin. (3) din Codul de procedură civilă, Curtea constată că cererea de revizuire este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Rezultă din prevederea legală invocată în cauză că admisibilitatea căii extraordinare de atac a revizuirii poate fi analizată pe două paliere, în primul rând prin raportare la hotărârea atacată care trebuie să fie pronunțată în fond sau să evoce fondul, iar în al doilea rând, subsidiar, prin raportare la motivul permis de lege pentru retractarea hotărârii pronunțate de instanță. Este evident faptul că prima condiție de admisibilitate este comună tuturor cazurilor de revizuire, excepțiile prevăzute în art. 509 alin. (2) din Codul de procedură civilă în care pot fi supuse revizuirii și hotărâri care nu evocă fondul nefiind aplicabile cauzei.
Ipoteza evocării fondului este realizabilă numai în cazul admiterii apelului și anulării sentinței pronunțate la judecata de fond, astfel cum prevede art. 480 alin. (3) din Codul de procedură civilă. În plus, o astfel de soluție a instanței de apel este permisă numai pentru două situații, anume soluționarea procesului în primă instanță fără a se cerceta fondul cauzei, urmare a admiterii unei excepții, respectiv judecata procesului s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată.
Or, în cauza înregistrată în dosarul nr._, soluția definitivă pronunțată de Curtea de Apel București prin decizia civilă nr. 2083 din data de 12.12.2014 a fost aceea de respingere a apelului declarat de S. Învățământului Preuniversitar Teleorman împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind nefondat, dispozițiile legale aplicate la judecata de apel fiind cele din art. 480 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
Reținând, așadar, că decizia de apel atacată nu a evocat fondul cauzei, Curtea constată că nu este îndeplinită prima condiție de admisibilitate a cererii de revizuire, fiind de prisos analiza motivului de revizuire referitor la nepronunțarea asupra unui lucru cerut.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 513 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge cererea de revizuire formulată ca fiind inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul S. Învățământului Preuniversitar Teleorman, înregistrat în registrul persoanelor juridice de la Judecătoria A. în dosarul nr. 1488/1992, având C._ și sediul în municipiul A., ., județul Teleorman, în numele membrilor de sindicat L. M., G. A., R. N., S. F., I. F., B. C., B. A., D. C., C. M., V. A., O. C., M. D.-E., M. A., R. A., S. V., Z. C., C. M.-M., B. C.-F., D. G.-V., J. M., N. E., B. B.-C. și I. D., împotriva deciziei civile nr. 2083 din data de 12.12.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul L. T. Drăgănești V., cu sediul în . Teleorman, ca fiind inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi,1 aprilie 2015.
Președinte, Judecător,
B. A.-C. R. F.-G.
Grefier,
B. M.
Red./tehn. B.A.C./05.10.2015
Tehn. D.A.M./4 ex./31.03.2015
Tribunalul Teleorman
Judecător fond I. T.
Curtea de Apel București
Judecători apel P.-I. N.
C.-G. C.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 91/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
