Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1500/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1500/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 1500/2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
DECIZIA CIVILĂ NR. 1500
Ședința publică de la 6 mai 2015
Curtea constituită din
PREȘEDINTE A.-C. B.
JUDECĂTOR F.-G. R.
GREFIER S. Ș.
Pe rol se află cererea de apel formulată de apelantul-reclamant S. L. Cadrelor Didactice G., în numele membrilor de sindicat S. F., I. F. și T. M., împotriva sentinței civile nr. 500 din data de 18.09.2014 pronunțată de Tribunalul G. – Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți L. T. „D. B.”, C. L. al Orașului B. V. și P. Orașului B. V., cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile. Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că, prin cererea de apel, apelantul-reclamant a solicitat judecata cauzei în lipsa părților.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 394 din Codul de procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, dată fiind solicitarea scrisă a părții apelante de judecare a pricinii în lipsă.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 15.05.2014 pe rolul Tribunalului G. – Secția civilă, în dosarul nr._, reclamantul S. L. Cadrelor Didactice G., în numele membrilor de sindicat S. F., I. F. și T. M., a chemat în judecată pe pârâții L. T. „D. B.”, C. L. al Orașului B. V. și P. Orașului B. V., solicitând: 1) obligarea pârâtului L. T. „D. B.” să calculeze salariile membrilor de sindicat reprezentați în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 raportate la Legea nr. 63/2011 începând cu data de 14.05.2011 și să plătească acestora diferențele dintre salariile cuvenite și salariile efectiv plătite începând cu data de 14.05.2011 până Ia data pronunțării sentinței, sume actualizate cu rata inflației de la data scadenței fiecărei sume până la data efectivă a plății; 2) obligarea pârâților C. L. al Orașului B. V. și P. Orașului B. V. să asigure unității de învățământ pârâte finanțare pentru plata drepturilor salariale neacordate.
Prin sentința civilă nr. 500 din 18.09.2014, Tribunalul G. a respins cererea formulată de reclamantul S. L. Cadrelor Didactice G., în numele membrilor de sindicat S. F., I. F. și T. M., împotriva pârâților L. T. „D. B.”, C. L. al Orașului B. V. și P. Orașului B. V. ca fiind neîntemeiată.
În considerentele acestei hotărâri s-a arătat faptul că membrii de sindicat în numele cărora a fost promovată acțiunea au calitatea de personal didactic și didactic auxiliar în cadrul Liceului T. „D. B.” B. V., astfel cum rezultă din adeverința depusă la dosarul cauzei.
C. legal pentru salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar până la . Legii-cadru nr. 330/2009 l-a constituit Legea nr. 84/1995, Legea nr. 128/1997 și, începând cu data de 01.01.2008, O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ. Prin Legea nr. 221/2008 a fost aprobată cu modificări O.G. nr. 15/2008, astfel că la art. 1 alin. (1) se prevedea: „1 octombrie - 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 400,00 lei, care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare”. Aceste prevederi au fost aplicabile în perioada 01.10._09, în urma declarării ca neconstituționale a actelor normative ce au avut ca obiect modificarea Legii nr. 221/2008, în acest sens fiind și Decizia nr. 3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii.
Începând cu data de 01.01.2010, salarizarea personalului plătit din fonduri publice a fost reglementată unitar prin Legea-cadru nr. 330/2009 și O.U.G. nr. 1/2010, O.G. nr. 15/2008 fiind abrogată.
În conformitate cu art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, „(3) Reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009. (...) (5) În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, (...)”.
În consecință, membrii sindicatului reclamant au fost îndreptăți la plata unui salariu în raport cu prevederile O.G. nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, și în anul 2010, precum și în perioada 01.01._11, dată la care a intrat vigoare Legea nr. 63/2011, perioadă în care, în temeiul dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, drepturile salariale ale cadrelor didactice trebuiau calculate pornind de la cuantumul avut în anul 2010, în lipsa unui alt mod de stabilire a drepturilor salariale prevăzut de acest act normativ, la care s-a adăugat și majorarea prevăzută de lege.
Însă, în privința stabilirii drepturilor de natură salarială ale personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ în anul 2011, Legea-cadru nr. 284/2010 a fost în vigoare doar în perioada 01.01.2011 – 12.05.2011. La data de 13.05.2011 a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ prin care s-a reglementat, în mod unitar, salarizarea personalului didactic din învățământ, act normativ ce cuprinde prevederi vizând încadrarea, promovarea, componența drepturilor salariale și modul de calcul al acestora.
Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 63/2011, „(1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege. (2) Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ este cel prevăzut în anexele nr. 1, 2, 3a și 3b, după caz. (3) Indemnizațiile de conducere specifice sunt prevăzute în anexa nr. 4. (4) Sporurile, indemnizațiile, compensațiile și celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la alin. (1), precum și metodologia de calcul al acestora sunt prevăzute în anexa nr. 5. (5) Cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute de prezenta lege se calculează în funcție de salariile de încadrare prevăzute în anexele nr. 1, 2, 3a sau 3b, după caz, în conformitate cu metodologia prevăzută în anexa nr. 5, cu luarea în considerare a indemnizației de conducere prevăzută în anexa nr. 4, dacă este cazul. (6) Prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă și contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii ori alte drepturi bănești sau în natură care excedează prevederilor prezentei legi. (7) Dispozițiile art. 8, 9, 12 și 13 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum și cele ale art. 22, 25 - 30 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice se aplică în mod corespunzător și pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ, salarizat potrivit prevederilor prezentei legi”.
De asemenea, în art. 2 alin. (1) din aceeași lege se prevede: „Încadrarea personalului prevăzut la art. 1 se face potrivit prevederilor prezentei legi”, iar din alin. (2) rezultă: „Persoanele care au salariul de încadrare între limita minimă și maximă a tranșei de vechime pentru funcțiile didactice din învățământul universitar, respectiv a gradului profesional sau a treptei profesionale pentru funcțiile didactice auxiliare își păstrează încadrarea avută dacă se situează între limitele prevăzute în anexele la prezenta lege”. Obligația angajatorilor de a stabili salariile de bază, sporurile și alte drepturi salariale cuvenite personalului didactic în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 63/2011 este prevăzută în art. 4 alin. (2) din lege.
Așadar, în perioada 13.05.2011 – 31.12.2011, față de împrejurarea că art. 6 din Legea nr. 63/2011 prevede că „Orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de natură salarială, în anul 2011, pentru personalul prevăzut la art. 1 alin. (1), se abrogă”, membrii de sindicat în numele cărora a fost promovată acțiunea, având calitatea de personal didactic din învățământul preuniversitar, beneficiază de salariile de încadrare prevăzute în anexa 2 la lege, salarii care cuprind sporul neuropsihic, sporul de stabilitate pentru tranșele de peste 10 ani vechime în învățământ și majorarea de 15% aplicabilă pentru anul 2011, după cum rezultă din „nota” la această anexă.
În anexa nr. 5 la Legea nr. 63/2011 este prevăzută metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic și personalului didactic auxiliar din învățământ. Conform art. 2 alin. (1) din această anexă, „Salariul brut al personalului didactic este compus din salariul de bază, la care se adaugă sporurile, indemnizațiile, precum și alte drepturi salariale prevăzute de lege”. De asemenea, în alin. (3) al aceluiași articol se precizează că „Pe lângă salariul de bază definit potrivit alin. (2), se acordă, după caz, indemnizația de zone izolate, spor de practică pedagogică, spor de predare simultană, compensații tranzitorii, spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare, spor de vechime în muncă”, iar potrivit alin. (4) „din veniturile proprii ale instituțiilor de învățământ superior și preuniversitar se pot stabili salarii diferențiate reprezentând o creștere de până la 30% a salariilor de încadrare prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la lege, fără ca aceste sume să constituie bază de calcul pentru stabilirea altor drepturi salariale”.
Referitor la salarizarea personalului didactic în anul 2012, Tribunalul a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. II din O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, care, la art. 1 alin. (3), prevede: „În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții”.
Începând cu data de 01.06.2012, s-a aplicat O.U.G. nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale care, la art. 1 alin. (1), a prevăzut majorarea cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/ indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice în două etape, astfel: „a) cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012; b) cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012”. La art. 1 alin. (3) din ordonanță s-a prevăzut: „Cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, care se stabilește în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, cu modificările ulterioare, se majorează potrivit alin. (1), în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții”.
Cu privire la salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ în anii 2013 – 2014, s-a constatat că și în această perioadă sunt aplicabile prevederile Legii nr. 63/2011, atât O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, cât și O.U.G. nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice făcând trimitere expresă la prevederile Legii nr. 63/2011.
În concluzie, susținerile sindicatului reclamant, în sensul că de la data intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011 și până în prezent personalul din învățământ ar fi avut dreptul la un salariu de bază lunar stabilit în conformitate cu prevederile O.G. nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, adică pe baza valorii de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000, sunt neîntemeiate atâta timp cât O.G. nr. 15/2008 nu mai este în vigoare, iar prevederile art. 11 alin. (2) din anexa 5 la Legea nr. 63/2011 nu pot justifica legal pretențiile solicitate.
Tribunalul a avut în vedere și faptul că, prin Decizia nr. 575/2011, Curtea Constituțională a declarat constituționalitatea legii în discuție, pe baza următoarelor considerente: „Se mai susține că prevederile Legii privind încadrarea și salarizarea în 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ sunt de natură să aducă atingere drepturilor salariale și de natură salarială, constituind astfel o ingerință care afectează dreptul de proprietate în substanța sa. (…) Din examinarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în această materie, se constată că dreptul la anumite foloase bănești în calitate de salariat a fost asimilat, în anumite condiții, unui drept de proprietate și analizat din perspectiva art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În această privință, însă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a distins între dreptul persoanei de a continua să primească, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată” (Hotărârea din 19 aprilie 2007 pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, Hotărârea din 20 mai 2010 pronunțată în Cauza Lelas împotriva Croației, Hotărârea din 13 iulie 2006 pronunțată în Cauza Bahceyaka împotriva Turciei, Hotărârea din 24 martie 2005 pronunțată în Cauza Erkan împotriva Turciei, Hotărârea din 9 noiembrie 2000 pronunțată în Cauza Schetini și alții împotriva Italiei).
„Raportând, în temeiul art. 20 din Constituție, reglementarea criticată la interpretarea dată prin aceste considerente de principiu dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se constată că susținerile autorilor sesizării sunt neîntemeiate. Astfel, legea supusă controlului Curții stabilește drepturile salariale ale cadrelor didactice de la data intrării sale în vigoare și până la finele anului 2011, așadar pentru viitor, fără a afecta în niciun mod drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioară intrării sale în vigoare. Ca urmare, nu se poate reține că dispozițiile sale ar stabili o ingerință de tipul privării de proprietate prohibită de Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Cât privește salariul care urmează a fi plătit în viitor, Curtea reține că este dreptul autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat. În această privință, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, de exemplu în Hotărârea din 8 noiembrie 2005 pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, că statul este cel în măsură să stabilească ce sume trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de sume prin modificări legislative corespunzătoare”.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul S. L. Cadrelor Didactice G., în numele membrilor de sindicat S. F., I. F. și T. M., la data de 05.02.2015, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 13.02.2015, în dosarul nr._ .
Prin cererea de apel s-a solicitat admiterea apelului formulat de S. L. Cadrelor Didactice G., modificarea sentinței civile nr. 500 din data de 18.09.2014 pronunțată de Tribunalul G., iar pe fond admiterea acțiunii.
A arătat apelantul-reclamant că hotărârea pronunțată de prima instanță este nelegală și netemeinică, fiind ignorată Decizia nr. 11/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii prin care s-a stabilit că, „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008”.
Potrivit art. 3307 alin. (4) din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul unui recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României. Deciziei nr. 11/2012 este obligatorie de la data de 31.10.2012.
Pentru identitate de rațiune, personalul didactic și didactic auxiliar trebuie să beneficieze de drepturile salariale calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Legea nr. 221/2008 și începând cu 01.01.2011, după . Legii-cadru nr. 284/2010, precum și în continuare, după . Legii nr. 63/2011 la 13.05.2011.
Potrivit art. 2 alin. (1) din anexa nr. 5 la Legea nr. 63/2011, salariul brut al personalului didactic este compus din salariul de bază, la care se adaugă sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale prevăzute de lege. Drepturile salariale astfel determinate nu pot fi inferioare celor de care membrii de sindicat reprezentați beneficiau până la . noii legi.
Rezultă că diminuările și majorările produse cu privire la salariile personalului didactic (diminuarea de 25% prevăzută de Legea nr. 118/2010 și majorarea ulterioară de 15%) trebuie aplicate unei baze de calcul consacrate prin lege la finalul anului 2009 și perpetuată apoi, în baza unor dispoziții legale, atât în anul 2010, cât și în anul 2011. Evident, acest calcul implică utilizarea coeficientului 1,000 de 400,00 lei.
La data de 14.05.2011, când a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011, s-au readus salariile personalului didactic și didactic auxiliar la nivelul salariilor din lunile ianuarie-martie 2008, ignorându-se prevederile Legii 221/2008, ceea ce a însemnat practic reducerea salariilor fără nicio justificare, în mod discriminatoriu, numai în domeniul învățământului, încălcându-se art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție.
Este cât se poate de evident că personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ a suportat două reduceri salariale, prima reducere prin Legea nr. 118/2010, motivată de starea de necesitate, recuperată parțial până la promovarea acțiunii, și a doua reducere prin Legea nr. 63/2011 fără a avea ca motivare vreo stare de necesitate, prin care s-au readus salariile la nivelul celor din ianuarie 2008. Nici majorările salariale stabilite prin O.U.G. nr. 19/2012, cu 8% începând cu data de 01.06.2012 și cu 7,4% începând cu 01.12.2012 nu puteau să acopere reducerea de peste 35% operată de Legea nr. 63/2011.
În ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar în anul 2012, se arată că la art. II din O.U.G. nr. 80/2010, aprobată și modificată prin Legea nr. 283/2011 se prevede: „Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează: Art. 1 (…) (3) În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții”. Întrucât personalul didactic și didactic auxiliar reprezentat în cauză își desfășoară activitatea în aceleași condiții rezultă că își păstrează drepturile salariale avute în decembrie 2011.
Se mai arată că neacordarea acestor drepturi salariale a dus la privarea personalului didactic și didactic auxiliar reprezentat de un drept constituit prin lege, aducă de un drept legitim, licit, pe care ar fi trebuit să-l dobândească în mod efectiv. În acest fel, a avut loc o încălcare a prevederilor art. 1 din Primul protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, motiv pentru care, în baza art. 11 și art. 20 din Constituția României trebuie să se acorde prioritate reglementărilor internaționale la care România a devenit parte prin ratificarea Convenției. Or, prin neacordarea efectivă, după data de 14.05.2011, a drepturilor conferite de Legea nr. 221/2008 a avut loc o încălcare a dreptului de proprietate.
Intimații-pârâți nu au formulat întâmpinări față de cererea de recurs.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând apelul declarat împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță și rejudecând fondul cauzei în limitele prevăzute de art. 477 din Codul de procedură civilă, republicat, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
În esență, prin motivele de apel se critică raționamentul primei instanțe în aprecierea netemeiniciei pretenției deduse judecății, considerându-se că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
La rejudecarea fondului cauzei, Curtea reține faptul că membrii sindicatului apelant au pretins obligarea unității de învățământ intimate la plata unor diferențe de drepturi salariale ce ar rezulta prin aplicarea Legii nr. 221/2008 începând cu data de 13.05.2011. D. argument în susținerea pretenției deduse judecății s-a arătat că drepturile salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar trebuie stabilite, și după data intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011, prin aplicarea coeficientului de multiplicare 1,000 de 400,00 lei, prevăzut de Legea nr. 221/2008, prin efectul deciziilor pronunțate în interesul legii nr. 3/2011 și nr. 11/2012 de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Curtea consideră corectă soluția primei instanțe de respingere a acestei pretenții întrucât condițiile legale de salarizare a categoriei profesionale din care fac parte membrii sindicatului apelant instituite prin Legea nr. 63/2011, începând cu data de 13.05.2011, nu mai permit utilizarea unui coeficient de multiplicare, astfel cum era reglementat anterior prin Legea nr. 128/1997, în forma modificată prin O.U.G. nr. 8/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, referitor la stabilirea salariului de bază al personalului din învățământ, și pentru abrogarea unor dispoziții din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Astfel, până la data de 31.12.2009, drepturile salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar se stabileau după regulile generale prevăzute de art. 48 din Legea nr. 128/1997: „(1) Salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar se face cu respectarea principiului potrivit căruia învățământul constituie o prioritate națională, ținând seama de responsabilitatea și complexitatea muncii, de pregătirea și experiența profesională, de rolul și importanța activității prestate. Salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare. (2) Drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii. (3) Salariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar se stabilesc pe baza următoarelor elemente: a) valoarea coeficientului de multiplicare 1,000; b) coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexele nr. 1 și 2 care fac parte integrantă din prezenta lege. (4) Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabilește anual prin hotărâre a Guvernului, după aprobarea legii bugetului de stat, în limita fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru cheltuielile cu salariile, în vederea realizării obiectivelor, programelor și proiectelor stabilite”.
Coeficientul de multiplicare 1,000 a fost stabilit la 299,933 lei prin O.G. nr. 15/2008, fiind apoi majorat la 400,00 lei, începând cu data de 01.10.2008, prin Legea nr. 221/2008 de aprobare cu modificări a O.G. nr. 15/2008. Ulterior intrării în vigoare a acestei legi, Guvernul României a emis mai multe acte normative prin care a fost diminuată valoarea coeficientului de multiplicare, anume O.U.G. nr. 136/2008, O.U.G. nr. 151/2008 și O.U.G. nr. 1/2009 care, însă, au fost declarate neconstituționale prin deciziile nr. 1221/2008, nr. 842/2009, respectiv nr. 989/2009 pronunțate de Curtea Constituționala a României. Consecința juridică pentru personalul didactic a fost aceea a recunoașterii dreptului de a li se calcula salariile de bază cu coeficientul de multiplicare 1,000 de 400,00 lei, începând cu data de 01.10.2008.
De asemenea, pentru aceeași perioadă de timp, a devenit obligatorie pentru instanțele judecătorești Decizia nr. 3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii prin care s-a stabilit: „Ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009”.
Rezultă că, până la data de 31.12.2009, drepturile salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar trebuiau calculate pe baza formulei de calcul prevăzută de Legea nr. 128/1997, dar utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 de 400,00 lei, iar nu cel de 299,933 lei care a fost avut în vedere de angajator la stabilirea drepturilor salariale efectiv plătite.
Începând cu data de 01.01.2010, în calculul drepturilor salariale ale categoriei profesionale în discuție s-a aplicat Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice prin care, la art. 48 pct. 16, s-a abrogat expres O.G. nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008. În aplicarea noii legi de salarizare unitară a personalului plătit din fonduri publice, angajatorului îi revenea obligația prevăzută la art. 30 alin. (3) din lege de a reîncadra salariații corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009. Regula de stabilire a salariului de bază, elementul care interesează în cauza pendinte, a fost enunțată în art. 29 alin. (2) din Legea-cadru nr. 330/2009, astfel: „Salariile de bază, soldele funcțiilor de bază sau indemnizațiile lunare de încadrare rezultate prin majorări potrivit prevederilor alin. (1) nu vor depăși valoarea corespunzătoare coeficientului de ierarhizare stabilit conform încadrărilor în grilele de salarizare, multiplicat cu valoarea coeficientului 1,00”.
Or, pentru categoria personalului contractual din unitățile de învățământ, în anexa II/1 din lege au fost stabilite atât salariile de bază, cât și sporurile și alte drepturi care nu au fost incluse în acestea. Astfel, în anexa II/1.2 au fost prevăzute salariile în învățământul preuniversitar, în sensul că a fost instituită o grilă în care funcțiile didactice și gradele didactice au fost diferențiate după criteriul vechimii în învățământ și a unor coeficienți de ierarhizare, corespunzători tranșelor de vechime în muncă. În anexa II/1.4 au fost stabilite salariile funcțiilor didactice auxiliare, diferențiate pe grade profesionale, nivel de studii și coeficienți de ierarhizare corespunzători tranșelor de vechime.
Prin art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 330/2009 valoarea coeficientului 1,00 pentru anul 2010 a fost stabilită la 750 lei.
Cu toate acestea, prin art. 12 alin. (3) din Legea-cadru nr. 330/2009 s-a prevăzut: „În anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. (5), fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege”. Norma la care se trimite, art. 30 alin. (5) din lege, prevede: „În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009”.
În plus, art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar are următorul cuprins: „Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009”.
Din prevederile legale citate rezultă faptul că, începând cu data de 01.01.2010, drepturile salariale în plată ale personalului din învățământul preuniversitar au fost stabilite plecând de la un salariu de bază în care coeficientul de multiplicare avea valoarea de 299,933 lei, conform O.U.G. nr. 41/2009 care nu a fost declarată neconstituțională. Cu toate acestea, prin Decizia nr. 11/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii s-a stabilit că: „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008”. Aceasta înseamnă un salariu de bază calculat pe baza coeficientului de multiplicare 1,000 de 400,00 lei pentru că acesta era „salariul avut”, în sensul de „salariul datorat” la 31.12.2009.
Începând cu data de 01.01.2011, atât Legea-cadru nr. 330/2009, cât și O.U.G. nr. 1/2010 au fost abrogate prin Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, act normativ care a instituit un sistem unic de salarizare ale cărui elemente sunt prevăzute la art. 10: „Salariile de bază, soldele/salariile de funcție și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc prin înmulțirea coeficienților de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare cu valoarea de referință”. De asemenea, art. 33 din acest act normativ cadru a prevăzut obligația de reîncadrare a personalului „corespunzător tranșelor de vechime în muncă avute în luna decembrie 2010 pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale deținute, stabilindu-se clasa de salarizare și coeficientul de ierarhizare corespunzător acesteia”. În anexa II la lege, referitoare la familia ocupațională de funcții publice „învățământ”, sunt prevăzute, printre altele, salariile de bază în învățământul preuniversitar, pe clase și coeficienți de ierarhizare corespunzător funcțiilor didactice, gradelor didactice și vechimii în învățământ și tranșelor de vechime în muncă. Similar s-au prevăzut salariile de bază pentru funcțiile didactice auxiliare.
Concret, însă, în anul 2011 s-a aplicat Legea nr. 285/3010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice care, la art. 1 alin. (1), prevedea: „Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%”. Așadar, în plată în anul 2011 au fost drepturi salariale calculate prin majorarea procentuală a salariului de bază brut din luna octombrie 2010, ceea ce a însemnat o extindere a aplicabilității actelor normative menționate anterior.
La data de 10.05.2011 a fost publicată în Monitorul Oficial al României Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ. Legea a intrat în vigoare la data de 13.05.2011 și are ca obiect de reglementare, așa cum arată denumirea sa, salarizarea categoriei personalului din învățământ, ceea ce reprezintă o excepție de la principiul caracterului unitar al sistemului de salarizare a personalului plătit din fonduri publice, principiu consacrat de art. 3 lit. a) din Legea-cadru nr. 330/2009 și art. 3 lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010.
Conform art. 1 din Legea nr. 63/2011: „(1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege. (2) Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ este cel prevăzut în anexele nr. 1, 2, 3a și 3b, după caz”. Cu titlu exemplificativ, în anexa 2 referitoare la salariile de încadrare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar se indică pentru funcția didactică profesor studii superioare de lungă durată, grad didactic I, cu vechime de peste 40 de ani în învățământ un salariu de încadrare de 1.896 lei, pentru funcția didactică profesor studii superioare de lungă durată, grad didactic I, cu vechime în învățământ între 35 – 40 de ani un salariu de încadrare de 1.805 lei, etc. În nota de la finalul anexei 2 se prevede: „Toate salariile de încadrare cuprind sporul neuropsihic, iar sporul de stabilitate este cuprins la tranșele de peste 10 ani vechime în învățământ. Toate salariile de încadrare cuprind majorarea de 15% aplicabilă pentru anul 2011”.
În ceea ce privește salariul de bază al personalului didactic, acesta este stabilit pe baza unei formule arătate în anexa nr. 5 la Legea nr. 63/2011, cuprinzând metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic și personalului didactic auxiliar din învățământ. D. regulă generală, la art. 2 alin. (1) din capitolul I din metodologia de calcul se prevede: „Salariul brut al personalului didactic este compus din salariul de bază, la care se adaugă sporurile, indemnizațiile, precum și alte drepturi salariale prevăzute de lege”, o prevedere similară existând în capitolul II referitor la personalul didactic auxiliar. În reglementarea salariului de bază, la art. 2 alin. (2) din aceeași metodologie se arată: „Salariul de bază este format din: A. salariul de încadrare al funcției didactice prevăzut în anexele nr. 1 și 2 la lege, în care este inclus sporul de stabilitate numai pentru tranșele de vechime în învățământ de peste 10 ani, precum și sporul de suprasolicitare neuropsihică existent la toate tranșele de vechime în învățământ; B. indemnizația de conducere, astfel cum este reglementată în anexa nr. 4 la lege; C. indemnizația pentru învățământ special; D. gradația de merit, astfel cum este reglementată prin art. 92, 264 și 311 din Legea educației naționale nr. 1/2011; E. indemnizația pentru personalul didactic care îndeplinește activitatea de diriginte, pentru învățători, educatoare, institutori și profesor pentru învățământul preșcolar și primar”. Urmează, la art. 2 alin. (3) din metodologie enumerarea sporurilor care se acordă pe lângă salariul de bază.
Rezumând, noua lege specială de salarizare stabilește în favoarea personalului didactic un salariu de bază compus dintr-un salariu de încadrare în funcția didactică în cuantum determinat legal la care se adaugă gradația de merit și indemnizațiile de conducere, pentru învățământul special și pentru activitatea de diriginte. Se înlocuiește, astfel, sistemul anterior de calcul al salariului de bază prin raportarea unui coeficient de multiplicare, variabil după criteriile funcției didactice și al vechimii în învățământ, la valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, determinat prin hotărârea a Guvernului.
În atare situație, începând cu data de 13.05.2011 nu mai pot fi aplicate prevederile Legii nr. 221/2008, așa cum a solicitat sindicatul apelant, pentru că noua lege de salarizare nu mai face trimitere la vechiul act normativ abrogat din 01.01.2010, iar cele două sisteme de calcul nu pot fi combinate. De altfel, și pentru perioada 01.01.2010 – 12.05.2011, aplicarea coeficientului de multiplicare 1,000 de 400,00 lei, instituit prin Legea nr. 221/2008, a fost posibilă numai pentru că legea în vigoare, art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009, făcea trimitere expresă la salariul de bază corespunzător funcției deținute la 31.12.2009, în respectarea principiului potrivit căruia în perioada de implementare a legii de salarizare unitară a personalului plătit din fonduri publice nici o persoană nu trebuie să înregistreze o diminuare a salariului brut (art. 7).
O atare regulă nu se mai prevede, însă, în Legea nr. 63/2011 ceea ce presupune reîncadrarea personalului din învățământ și stabilirea noilor salarii de bază plecând de la salariile de încadrare în funcții didactice individualizate de legiuitor, fără posibilitatea angajatorului de a calcula noi salarii de bază cu coeficientul de multiplicare anterior.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul-reclamant S. L. Cadrelor Didactice G., constituit prin încheierea nr. 5 din 26.01.1990 a Judecătoriei G., având CUI_, cont bancar nr. RO39CECEGR0131RON0098275 deschis la CEC Bank S.A. – Filiala G. și sediul în municipiul G., .. 5, județul G., în numele membrilor de sindicat S. F., I. F. și T. M., împotriva sentinței civile nr. 500 din data de 18.09.2014 pronunțată de Tribunalul G. – Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți L. T. „D. B.”, cu sediul în orașul B. V., . județul G., C. L. al Orașului B. V., cu sediul în orașul B. V., județul G., și P. Orașului B. V., cu sediul în oraș B. V., județul G., ca fiind nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6 mai 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A.-C. B. F.-G. R.
GREFIER,
S. Ș.
Red./tehn. B.A.C./05.11.2015
Tehn. D.A.M./4 ex./13.05.2015
Tribunalul G.
Judecător fond F. R.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Despăgubire. Decizia nr. 1356/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
