Despăgubire. Decizia nr. 3264/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3264/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 3264/2015
Dosar nr._ (_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.3264
Ședința publică din data de 24 septembrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – L. H.
JUDECĂTOR - P. A.
GREFIER - C. F. C.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant M. C. C. împotriva sentinței civile nr.1095 din data de 10.02.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. S. S. FINANCIARE SRL prin administrator A. M. C., având ca obiect „despăgubiri”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelantul-reclamant M. C. C., prin avocat S. A., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2015, depusă la dosar la fila 63 și intimata-pârâtă S.C. S. S. FINANCIARE SRL, reprezentată de A. M. C., personal.
Președintele completului procedează la verificarea identității intimatei-pârâte A. M. C., care prezintă CI, datele fiind consemnate în caietul de ședință.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea pune in discutia partilor excepția tardivității apelului invocata de catre intimata-pârâtă A. M. C. prin întâmpinarea formulată.
Apelantul-reclamant M. C. C., prin avocat, solicită respingerea excepției tardivității având în vedere faptul că sentința a fost comunicată la data de 15.04.2015 iar apelul a fost declarat la data de 20.04.2015.
După deliberare, Curtea respinge excepția invocată de intimata-pârâtă A. M. C. ca neîntemeiată, deoarece din dovezile de la dosar rezulta ca sentința i-a fost comunicată reclamantului la data de 15.04.2015 iar apelul a fost declarat la data de 20.04.2015, asadar cu respectarea termenului imperativ legal de 30 de zile.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat,
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apelantul-reclamant, prin avocat, susține verbal motivele de apel inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea apelului, iar pe fond, schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul obligării pârâtei-intimate la plata prejudiciului cauzat prin fapta sa culpabilă; cu cheltuieli de judecată.
Avocata D. D. M. susține că a reprezentat la fond pe S.C. R&M A. SRL, în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2014, depusă la dosarul de fond la fila 91. Aceasta învederează faptul că instanța de fond a disjuns capătul de cerere privind restituirea carnetului de muncă și a format un nou dosar care a fost declinat la Judecătoria Sector 6. De asemenea, arată că apelantul-reclamant prin motivele formulate în cererea de apel face referire doar la intimată S.C. S. S. Financiare SRL .
Apelantul-reclamant, prin avocat, susține că apelul vizează strict doar pe intimata-pârâtă S.C. S. S. Financiare SRL prin administrator.
Curtea dispune rectificarea citativului în sensul că doar S.C. S. S. Financiare SRL are calitatea de intimat în cauză.
Intimata-pârâtă S.C. S. S. FINANCIARE SRL, prin administrator, susține verbal motivele din întâmpinare inserate pe larg în cererea scrisă.
Curtea reține pricina în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ reclamantul M. C. C., a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtele: . S.R.L., A. M. C., și Fatu D., angajat ca director financiar al S.C. R&M A. S.R.L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: obligarea paratelor A. M. C. în nume personal și a S.C. S. S. Financiare S.R.L. al cărei asociat unic și Administrator este A. M. C., să-i restituie Carnetul său de munca pe care acestea îl dețin fără drept; obligarea paratelor A. M. C. în nume personal și a S.C. S. S. FINANCIARE S.R.L, la plata de daune interese pentru prejudiciul ce i-a fost creat; precum și obligarea paratelor Fatu D. și a S.C. R&M A. S.R.L. la plata de daune interese pentru prejudiciul care i-a fost creat prin faptele lor culpabile.
Prin sentința civilă nr.1095/10.02.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a-VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind restituirea carnetului de muncă; a respins în rest cererea formulată de reclamantul M. C. C. în contradictoriu cu pârâta . SRL, ca neîntemeiată
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, având în vedere că instanța a dispus disjungerea unor capete de cerere, în acest dosar a rămas ca obiect solicitarea reclamantului de a-i fi restituit carnetul de muncă de către pârâta . SRL și A. M. C. și plata de daune interese pentru prejudiciul creat de către pârâta . SRL.
Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. M. C. având în vedere că între aceasta și reclamant nu există raporturi juridice de muncă, reclamantul fiind angajat al . SRL iar pârâta A. M. C. este doar administratorul acestei societăți.
În ceea ce privește obligarea pârâtei . SRL la restituirea carnetului de muncă, instanța a apreciat că acesta a rămas fără obiect deoarece această obligație a fost îndeplinită deoarece carnetul de muncă a fost înmânat avocatului reclamantului în original în fața instanței.
În ceea ce privește plata daunelor interese solicitate, instanța a reținut că acestea au fost cerute pentru că reclamantul consideră că în lipsa carnetului de muncă a fost în imposibilitatea de a-și dovedi contribuția la bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei cu pârâta A. M. C..
Reclamantul dorește antrenarea răspunderii patrimoniale a . SRL pentru nerestituirea carnetului de muncă.
Art. 253 din Codul muncii arată că „(1) Angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpă angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
(2) În cazul în care angajatorul refuză să îl despăgubească pe salariat, acesta se poate adresa cu plângere instanțelor judecătorești competente.
(3) Angajatorul care a plătit despăgubirea își va recupera suma aferentă de la salariatul vinovat de producerea pagubei, în condițiile art. 254 și următoarele”.
Angajarea răspunderii angajatorului presupune, așadar, existența unui ilicit contractual în legătură cu raportul de muncă și obligațiile ce decurg din acesta, existența unui prejudiciu material în raport de cauzalitate cu fapta ilicită și vinovăția angajatorului.
Instanța reține că între reclamant și pârâtă au existat raporturi de muncă, reclamantul a fost angajatul S.C. S. S. FINANCIARE S.R.L. în perioada cuprinsă între 02.12._09, cu contract de munca pe perioadă nedeterminată, iar de la 01.06.2009 relațiile contractuale intre reclamant și această societate au încetat în temeiul art.55 lit. b din Legea nr. 53/2003 cu completările și modificările ulterioare din Codul muncii.
Nu rezultă din dosar că ar fi existat o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii în sensul unui refuz nejustificat al pârâtei societăți de a-i restitui carnetul de muncă deoarece nu există la dosar o dovadă că reclamantul a solicitat acest carnet de muncă societății la care a fost angajat.
Faptul că reclamantul a depus la dosar o așa-zisă notificare, cerere, somație nu face dovada că acesta a solicitat restituirea carnetului de muncă atâta vreme cât nu au fost înregistrate aceste înscrisuri la pârâtă sau să fi fost trimise cu confirmare de primire și cu conținut declarat al trimiterii pentru a se putea verifica faptul că trimiterea poștală a cuprins notificarea sau cererea de restituire a carnetului de muncă.
Reclamantul a depus la dosar dovada demersurilor sale către autorități, demersuri efectuate în anul 2013 și 2014, pentru recuperarea carnetului de muncă dar acestea nu sunt suficiente pentru a face dovada că solicitarea sa de restituire a carnetului de muncă a ajuns la societatea pârâtă.
Instanța a avut în vedere și faptul că raporturile de muncă dintre reclamant și pârâtă au încetat în anul 2009 și imediat încetării acestora reclamantul putea să se adreseze instanței cu o cerere pentru restituirea carnetului de muncă în cazul în care fostul angajator refuza predarea acestuia, cerere ce putea fi solicitată sub sancțiunea de adune cominatorii pe zi de întârziere.
Tribunalul a reținut că în speță nu sunt incidente prevederile art. 254 din Codul muncii, text ce presupune o conduită ilicită și producerea unui prejudiciu, condiții care nu sunt îndeplinite: nu există faptă prejudiciabilă și nici prejudiciu, așa cum s-a reținut anterior.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, apelantul-reclamant M. C. C., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, apelantul a susținut că a chemat în judecată S.C. S. S. FINANCIARE S.R.L. reprezentată prin administrator A. M.-C., pentru a fi obligată să-i restituie carnetul de muncă pe care-l deținea fără drept, cu obligarea pârâtei la plata de daune interese compensatorii de 100 lei pe zi de întârziere, începând cu data de 29.01.2014 și până la restituirea efectivă a carnetului de muncă.
Prin sentința civilă apelată, instanța i-a respins capătul de cerere privind daunele interese compensatorii solicitate, deși restituirea carnetului de muncă s-a produs la termenul de judecată din data de 10.02.2015, la solicitarea expresă a instanței, care i-a impus pârâtei să-i restituie în ședință publică carnetul de muncă, carnet care se afla asupra pârâtei.
Restituirea carnetului de muncă a fost posibilă întrucât avocatul apelantului are și calitate de mandatar, astfel încât instanța i-a înmânat avocatului acestuia carnetul său de muncă, situație reținută ca atare în caietul grefierului.
Apelantul consideră că în mod netemeinic și nelegal instanța a reținut în sentința atacată că „nu rezultă din dosar că ar fi existat o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, în sensul unui refuz nejustificat al pârâtei societăți de a-i restitui carnetul de muncă, deoarece nu există la dosar o dovadă că reclamantul a solicitat acest Carnet de Muncă societății la care a fost angajat".
Deși carnetul de muncă i-a fost restituit în ședința de judecată din 10.02.2015, instanța ar fi trebuit prin prisma probelor administrate în cauză, respectiv înscrisuri, să stabilească legătura de cauzalitate între fapta ilicită de reținere a carnetului de muncă, vinovăția pârâtei și prejudiciul creat apelantului prin această faptă ilicită.
De altfel, chiar instanța la pag. 13 alin. 12, reproduce prevederile art. 253 din Codul muncii, potrivit căruia: „angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpă angajatorului, în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul".
Așa cum a demonstrat la instanța de fond, demersurile apelantului pentru recuperarea legală a carnetului de muncă, au fost multiple și fără efect, iar la dosarul cauzei se găsesc toate înscrisurile doveditoare ale acțiunilor acestuia, instanță de fond neluându-le în considerare.
Astfel, la dosarul cauzei, apelantul a depus următoarele dovezi:
- Notificarea trimisă către A. M. C., în 12.03.2013, prin care îi solicita să-i restituie carnetul de muncă;
- Cererea adresată S.C. R&M A. S.R.L., DEPARTAMENTUL RESURSE UMANE și înregistrată sub nr.3405 din 25.09.2013, cu aceeași solicitare;
- Somația din 14.10.2013 către Anstasescu M. C.;
- Cererea din 16.10.2013 adresată asociatului unic al S.C. STANDAR S. FINANCIARE S.R.L. A. M. C.;
- Plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București și înregistrată sub nr.2696 din 14.11.2013, împotriva numitei F. D.;
- Plângerea penală înregistrată la Secția 7 Poliție sub nr._ din 02.02.2014, împotriva numitei A. M.-C.;
- Cererea adresată I.T.M. București cu nr._/31.03.2014, pentru eliberarea unei adeverințe cu veniturile realizate de apelant în perioada 1992-2011, care îi comunică prin Adresa nr. P4161/_/25.04.2014 că nu i se poate elibera adresa solicitată deoarece dețin carnet de muncă și să se adreseze vechiului angajator;
- Cererea adresată Inspecției Muncii din cadrul Ministerului Muncii, înregistrată sub nr.7970 din 12.05.2014;
- Cerere adresată Ministerului Muncii sub nr._ din 12.05.2014;
- Răspunsul Ministerului Muncii precum că a transmis solicitarea Inspecției Muncii, aceasta din urmă răspunzându-i cu Adresa nr. P963/7970/17.06.2014, că Inspectori de muncă s-au deplasat la sediul S.C. S. S. FINANCIARE S.R.L., unde nu au găsit nici o persoană;
- Adresa nr.Pl 113/9145/01.07.2014, comunicată apelantului de către Inspecția Muncii și prin care i se recomandă ca, deoarece reprezentantul S.C. S. S. FINANCIARE S.R.L. nu se prezintă la I.T.M. București pentru verificări, deși a fost invitată, să se adreseze instanței judecătorești, ceea ce a și făcut.
Apelantul a arătat faptul că, reprezentantul S.C. R & M A. S.R.L., societate la care angajatorul apelantului ținea cărțile de muncă în baza unui contract de prestări servicii încheiat între cele două societăți, prin procesul-verbal de predare-primire a cărții de muncă din 14.10.2013, i-a înmânat reprezentantului societății S.C. STANDAR S. FINANCIARE S.R.L., respectiv lui A. M. C., carnetul apelantului de muncă pe care l-a ținut intenționat și ilegal la ea, tocmai pentru că acesta să fie în imposibilitate să își dovedeasca veniturile în dosarul de partaj bunuri comune, cerere introdusă de aceasta la instanța de judecată, hotărârea pronunțată în acest dosar de partaj fiindu-i defavorabilă, în sensul atribuirii unei cote de contribuție la dobândirea bunurilor comune de 75% pentru A. M. C. și de 25% pentru acesta.
Deși instanța a reținut în hotărârea apelată că înscrisurile depuse nu au fost înregistrate la pârâtă sau că au fost trimise fără confirmare de primire, este nereal, întrucât acesta a făcut dovada înregistrărilor cererilor sale la pârâtă și celelalte instituții cărora s-a adresat, fie a depus la dosar confirmările de primire ale solicitărilor sale scrise către pârâtă.
De asemenea, este incorectă reținerea instanței de fond că demersurile apelantului nu ar fi fost cunoscute de pârâtă, considerând a fi o dovadă insuficientă a solicitărilor acestuia, în condițiile în care a făcut dovadă cu confirmările de primire că apelantul a făcut aceste demersuri.
Mai mult decât atât, angajatorul apelantului avea obligația legală de a-i restituie carnetul de muncă până la data de 30.06.2011, dată de la care evidența angajaților se ține în format electronic, conform art. 279 alin.3 din Legea nr. 53/2003 republicată cu modificările și completările ulterioare - Codul muncii.
În completarea actelor aflate deja la dosarul cauzei, apelantul a anexat prezentului apel alte înscrisuri doveditoare ale solicitărilor acestuia și faptul că acestea au fost trimise cu confirmare de primire și de care pârâta a luat cunoștință.
Având în vedere că a solicitat obligarea pârâtei la plata unor daune interese compensatorii începând cu 29.01.2014, până la 10.02.2014, suma ce constituie prejudiciu este în cuantum total de 34.700 lei, corespunzătoare celor un an și 12 zile, perioadă pentru care a solicitat la instanța de fond 100 lei pe fiecare zi de întârziere până la recuperarea carnetului de muncă.
Față de cele prezentate mai sus și dovedite cu toate probele existente la dosar, apelantul a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, iar pe fond, schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul obligării pârâtei - intimate la plata prejudiciului cauzat prin fapta sa culpabilă.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionată cu acest proces.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Singura critică formulată de apelant împotriva sentinței se referă la aprecierea gresita de catre tribunal a faptului ca nu s-a dovedit in cauza refuzul intimatei angajator de a restitui carnetul de munca, ceea ce a condus si la respingerea cererii privind plata prejudiciului.
Sub un prim aspect, Curtea noteaza ca in speta a fost respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind restituirea carnetului de muncă, care a fost predat deja reclamantului.
Ceea ce a ramas nedovedit insa, cum corect a retinut instanta, a fost faptul ca reclamantul ar fi solicitat prin demersurile pretinse restituirea carnetului sau de munca, dupa cum nedovedit a ramas si pretinsul prejudiciu.
Inscrisurile enuntate de catre apelant si pe care le-a trimis autoritatilor invocate nu fac dovada ca au fost si înregistrate la pârâtă sau ca au fost trimise cu confirmare de primire și cu conținut declarat al trimiterii, pentru a se putea dovedi imprejurarea că trimiterea poștală a cuprins notificarea/cererea de restituire a carnetului de muncă.
Nu mai putin relevant in sensul indoielii ca aceste solicitari au fost intradevar trimise paratei este faptul ca raporturile de muncă dintre reclamant și pârâtă au încetat în anul 2009, iar cererea de chemare in judecata a fost formulata abia in martie 2014.
Pentru a se pronunța cu privire la existența unui prejudiciu personal patrimonial suferit de apelant în directă legătură cu faptul de a nu ii fi fost predat carnetul său de muncă, instanta are nevoie de producerea unui minimum de probe și de indicii din care să rezulte atât existența prejudiciului adus reclamantului, prejudiciu a cărui întindere, de o anumită gravitate, să fie probată, întrucât nu se poate prezuma nici existența, nici întinderea prejudiciului din însăși nepredarea carnetului sau de muncă, iar susținerea apelantului în sensul existenței unor consecințe negative, chiar plauzibile în astfel de situații, nu pot fi primite, în condițiile în care, cu privire la existența și întinderea prejudiciului acesteia îi revenea sarcina probării acestor aspecte, nefiind suficientă simpla argumentare a lor.
Cu toate acestea, apelantul nu a făcut nicio dovadă cu privire la întinderea prejudiciului, în condițiile în care pe acest aspect îi revenea sarcina probei. Mai mult, carnetul de munca se afla deja in posesia sa.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.480 C.pr.civ., va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul-reclamant M. C. C., CNP_, cu sediul ales la C.Av. A. S., București, .. 62, ., ., sector 3, împotriva sentinței civile nr.1095 din data de 10.02.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. S. S. FINANCIARE SRL prin administrator A. M. C., cu sediul în București, ., ., ., sector 2, înmatriculată la ONRC sub nr. J_, CUI_, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.09.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
L. H. P. A.
GREFIER
C. F. C.
Red.:L.H./03.11.2015
Dact.: CC./4 ex./08.10.2015
Jud. fond: M. A.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 3697/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
