Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3691/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3691/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 3691/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
Decizia civilă nr.3691
Ședința publică din data de la 14 octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. F. G.
JUDECĂTOR: B. A. C.
GREFIER: B. M.
Pe rol se află cererea de apel formulată de apelanții-reclamanți C. C., B. A., G. D., Ș. I., S. H.-L., S. I., B. G., S. M., Ț. F., N. I., D. S. și P. C. împotriva sentinței civile nr.419 din data de 16.04.2015 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte S. Națională de Transport Feroviar de Marfă „CFR Marfă” S.A. – Sucursala Banat Oltenia și S. Națională de Transport Feroviar de Marfă „CFR Marfă” S.A., cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează Curții că apelanții-reclamanți C. C., B. A., G. D., Ș. I., S. H.-L., S. I., B. G., S. M., Ț. F., N. I., D. S. și P. C., prin cererea de apel dedusă judecății, au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea în temeiul dispozițiilor art.394 din Codul de procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării, dată fiind solicitarea părților apelante de judecare a pricinii în lipsă.
CURTEA ,
Prin cererea înregistrată la data de 12.12.2014, pe rolul Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal sub nr._ și precizată la data de 07.04.2015, reclamanții C. C., B. A., G. D., S. I., S. H. L., S. I., Bajan G., S. M., Tecu F., N. I., Dirmina S., P. C., au solicitat obligarea pârâtelor S.N.T.F.C „Cfr Marfă" S.A.- Sucursala Banat Oltenia și S. Națională de Transport Feroviar de Marfă „CFR Marfă" SA (SNTF CFR Marfa SA), la plata diferențelor dintre drepturile salariale calculate prin aplicarea coeficientului de ierarhizare, stabilit pentru categoria profesională a fiecăruia, la salariul de bază minim brut de 700 lei, conform art. 7 alin.4 din C.C.M. Unic la Nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar pe anii 2006/2008, prelungit prin Actul adițional nr.370/20.06.2008, și cele efectiv plătite, începând cu 15.12.2011 până la data de 12.12.2014, actualizate la data plății.
Prin sentința civilă nr.419 din data de 16.04.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman, s-a respins ca nefondată acțiunea pentru următoarele considerente:
Reclamanții, salariați ai unităților pârâte, conform contractelor individuale de muncă și actelor adiționale la acestea, depuse la dosarul cauzei, au solicitat obligarea pârâtelor la plata diferențelor de salariu pentru perioada 15.12._14, rezultate din aplicarea coeficientului de ierarhizare, stabilit pentru categoria profesională a fiecăruia, la salariul de bază minim brut de 700 lei, conform art. 7 alin.4 din C.C.M. Unic la Nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar pe anii 2006/2008, prelungit prin Actul adițional nr.370/20.06.2008 și cele efectiv plătite, actualizate la data plății:
Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar înregistrat sub nr.2836/28.12.2006 la MMFES, prelungit prin Actul adițional nr.370/20.06.2008, invocat drept temei al pretențiile deduse judecății, a produs efecte până la data de 28.12.2010.
Astfel, art.4 (forma inițială) din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, înregistrat la MMFES sub nr.2836/28.12.2006, prevedea că „prezentul contract colectiv de muncă la nivelul grupului de unități feroviare se aplică de la data înregistrării, producând efecte timp de 24 luni”.
Prin Actul adițional înregistrat sub nr.370/20.06.2008 la MMFES, a fost modificat art.4 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, convenindu-se ca acesta să aibă următorul conținut: „prezentul contract colectiv de muncă la nivelul grupului de unități feroviare se aplică de la data înregistrării, producând efecte timp de 48 de luni”.
Prin urmare, modificarea art.4 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, nr.2836/28.12.2006, a vizat doar perioada pentru care acesta produce efecte, prin Actul adițional înregistrat sub nr.370/20.06.2008 la MMFES, fiind stabilită la 48 de luni, în timp ce s-a prevăzut, în continuare, că data de la care acest contract se aplică, este data înregistrării contractului.
În consecință, de la data înregistrării Contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, nr.2836, respectiv de la data 28.12.2006, acesta a produs efecte conform Actului adițional nr.370/20.06.2008, „timp de 48 de luni”, așadar până la data de 28.12.2010.
Nu au fost primite susținerile reclamanților că în temeiul Actului adițional nr.370/20.06.2008, Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, nr.2836/28.12.2006, ar fi produs efecte până la data de 12.12.2014, dată până la care reclamanții solicită drepturile, modificarea art.4 mai sus citat, a vizat exclusiv perioada pentru care acesta produce efecte, convenită prin actul adițional menționat a fi de 48 de luni, în vreme ce s-a prevăzut, nemodificat, în actul adițional amintit că se aplică de la data la care a fost înregistrat contractul colectiv de muncă la nivelul grupului de unități feroviare.
Cum pretențiile reclamanților privesc perioada 15.12._14, ce excede perioadei în care Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 nr.2836/28.12.2006, modificat prin Actul adițional înregistrat sub nr.370/20.06.2008 la MMFES a produs efecte și având în vedere dispozițiile art.151 din Legea nr.62/2011, acțiunea a fost considerată ca neîntemeiată.
Pe de altă parte, salariul de bază minim brut prevăzut de art.9 alin.4 lit.c din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, nr.2836/28.12.2006, modificat prin Actul adițional înregistrat sub nr.370/20.06.2008 la MMFES era de 570 lei, iar dispozițiile art.41 alin.3 lit.a din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură Transporturi pe perioada 2008-2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse sub nr.722/03/24.01.2008, referitoare la salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, intervalul 15.12._14 ce formează obiectul judecății în prezenta cauză, nu se subsumează perioadei în care acest contract a produs efecte.
Astfel, respectiva convenție colectivă de muncă a fost încheiată pentru perioada 2008-2010, iar, potrivit art.4, prezentul Contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi se aplică cu începere de la 1 ianuarie 2008 până la 31 decembrie 2010 inclusiv, cu posibilitatea revizuirii anuale, la nivel de unitate acesta producând efecte pe an calendaristic.
Dacă niciuna din părți nu denunță contractul cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește până la încheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni, respectiv cu încă un an calendaristic.
Convenția colectivă la nivel de ramură a fost denunțată de Confederația Națională a Patronatului Român, contractul fiind aplicabil doar până la data de 31.12.2010, motiv pentru care nu poate fi invocat ca temei al pretențiilor pe anii 2011-2014.
Pentru anul 2011, se aplică CCM înregistrat sub nr.15/16.02.2011 la ITM și prevede la art.106 pct. 8 că părțile au stabilit că la următoarele discuții privind un nou contract colectiv de muncă să se negocieze coeficienții de ierarhizare ai claselor de salarizare.
Totodată, din luna aprilie 2012 până în luna aprilie 2014, în vigoare a fost CCM Unitate nr.108/20.04.2012, care la art.98 pct.6 prevede coeficienții de ierarhizare ai claselor de salarizare, iar în anexa 1 este prevăzută grila de salarizare și salariile de bază brute corespunzătoare, clasa 1 de salarizare corespunzând unei valori de 700 lei.
La alin.1 al art.98 din contractul colectiv de muncă se mai precizează că părțile se obligă să negocieze acordarea unor drepturi bănești (inclusiv a coeficienților de ierarhizare), stipulând în mod expres că pe perioada de valabilitate a contractului, aceste drepturi nu se acordă. Aceasta înseamnă deci, că pe perioada aprilie 2012 - aprilie 2014, nu se acordă coeficienții de ierarhizare ai claselor de salarizare.
Art. 133 și urm. din Legea nr.62/2011, arată că prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte după cum urmează: pentru toți angajații din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel; pentru toți angajații încadrați la unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel; pentru toți angajații încadrați la toți unitățile din sectorul de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
De asemenea, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă de la nivel superior, executarea contractului colectiv de muncă fiind obligatorie pentru părți.
Deci, contractul colectiv de muncă este o excepție de la principiul relativității efectelor contractelor.
Art. 10 din Codul muncii definește contractul individual de muncă ca fiind contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu. Salariul este deci unul dintre elementele esențiale ale contractului individual de muncă, reprezentând contravaloarea muncii prestate.
Art.40 alin.2 lit.c Codul muncii arată că angajatorului în revin, în principal, următoarele obligații: să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Prin urmare, pretențiile reclamanților menționate în cererea de chemare în judecat, întemeiate pe contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate, au fost respinse ca nefondate.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții pentru următoarele motive:
Reclamanții au invocat în cererea de chemare în judecată ca temei al acordării drepturilor salariale solicitate dispozițiile CCM - urilor la nivel de unitate pe anii 2011/2012 și pe anii 2012/2014, motivând menținerea salariului minim brut de 700 lei, de la care se pornesc negocierile prin raportare la CCM încheiate de părți în anii anteriori.
Potrivit CCM la nivel de SNTFM „CFR Marfă" S.A pe anii 2011/2012, salariul de bază în cadrul pârâtei SNTFM CFR S.A. se negociază doar pentru clasa 1 de salarizare, pentru celelalte clase de salarizare salariul se determină după formula de calcul prevăzută în Anexa 1 a acestora, respectiv prin aplicarea coeficientului K de ierarhizare a clasei de salarizare de care beneficiază salariatul la salariul de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare, conform formulei S = S clasa 1 x K, unde S = salariul de bază brut corespunzător clasei de salarizare respective; S clasa 1 = salariul de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare; K - coeficientul de ierarhizare a claselor de ierarhizare;
Conform art.7 alin.2 din CCM pe anul 2011, încheiat la nivelul piritei SNTFM CFR S.A., înregistrat sub nr.8776/16.02.2011, salariile de bază corespunzătoare fiecărei clase de salarizare se stabilesc conform Anexei 1, părțile făcând precizarea în această anexă ca la următoarele discuții privind un nou CCM să negocieze salariile corespunzătoare fiecărei clase de salarizare conform formulei și a coeficienților de ierarhizare existenți în CCM 2009/2010.
Prin art.7 alin.2 din CCM pe anii 2012/2014, încheiat la nivelul piritei SNTFM CFR S.A. și înregistrat sub nr.108/20.05.2012, s-a prevăzut că „salariile de bază corespunzătoare fiecărei clase de salarizare se stabilesc conform Anexei 1.", menționând la art.98 alin.6 coeficienții de ierarhizare ai claselor de salarizare și formula de calcul a salariilor, respectiv prin aplicarea coeficientului K de ierarhizare a clasei de salarizare de care beneficiază salariatul la salariul de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare.
În contractele individuale de muncă, pârâta a înțeles să acorde salariaților salariile prin raportare la clasele de salarizare prevăzute în anexele la CCM menționate mai sus, ale căror salarii aferente au fost stabilite prin aplicarea coeficientului K de ierarhizare a clasei de salarizare de care beneficiază salariatul la salariul de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare.
Angajatorul nu a acordat reclamanților și nu a plătit drepturile salariale plecând de la salariul de bază minim brut de 700 lei stabilit în CCM, ci, în Anexa 1 la CCM la nivel de unitate, a aplicat formula de calcul și salariul minim de 700 lei doar pentru clasa 1 de salarizare, iar pentru următoarele clase de salarizare a aplicat formula de calcul plecând de la salariul de bază minim brut de 600 lei, aducându-ne astfel prejudicii.
În cererea de chemare în judecată s-a exemplificat faptul că pentru clasa 4 de salarizare, care are coeficientul de ierarhizare 1,215, pârâta a aplicat formula de calcul la un salariul minim brut de 600 lei, rezultând un salariul de 729 lei, cât este menționat în grila stabilită de pârâta în CCM la nivel de unitate, în loc de 850 lei, cât ar trebui să fie dacă s-ar fi aplicat coeficientul de ierarhizare la salariul minim brut de 700 lei (600 lei x 1,215 lei = 729 lei; 700 lei x 1,215 = 850 lei).
Din compararea grilelor de salarizare din CCM pe anii 2008/2010, CCM pe anul 2011 și CCM pe anii 2012/2014 rezultă că pârâta a acordat reclamanților în anii 2011/2014 aceleași salarii care erau prevăzute în grila de salarizare din Anexa 1 la CCM la nivel de unitate pe anii 2008/2009, când salariul de bază minim brut de la care se porneau negocierile era de 600 lei, iar clasa 4 de salarizare avea același coeficient de 1,215 și era aplicat la salariul de bază brut de 600 lei, rezultând salariul de 729 lei, cât este prevăzut și în Anexa 1 la CCM la nivel de unitate pe anii 2011/2012.
Astfel, potrivit CCM la nivel de unitate pe anii 2011/2012, C. C., începând cu 08.07.2011 este salarizat la clasa 33 de salarizare, adică 1.566 lei/lună, iar începând cu 20.04.2012, clasa 33 - cu 1.566 lei/lună, iar în 2013 a primit un salariul de 1.662 lei, corespunzător clasei 35 de salarizare, adică aceleași salarii care erau prevăzute pentru aceleași clase de salarizare în Anexa 1 la CCM la nivel de unitate pe anii 2008/2010, când salariul de bază brut de la care se stabileau salariile era de 600 lei (600 lei x K- 2.609 = 1.566 lei, pt.cls.33, și 600 lei x K-2,770= 1.662 lei, pt.cls.35).
Or, acesta ar fi trebuit să beneficieze de un salariul de 1.826 lei, clasa 33 de salarizare prin aplicarea formulei de calcul la salariul de bază brut de 700 lei (respectiv de 1.939 lei, corespunzător clasei 35 de salarizare. (700 lei x 2,609 = 1.826 lei, pt.cls.33 și 700 lei x 2,770 = 1.939 lei, pt.cls.35)
Prin utilizarea salariului de bază brut de 700 lei și a formulei de calcul doar pentru stabilirea salariului corespunzător clasei 1 de salarizare, și utilizarea unui salariul de bază brut de 600 lei, prin aplicarea acelorași coeficienți de ierarhizare pentru stabilirea celorlalte clase de salarizare, pârâta încalcă dispozițiile legale precizate.
Revenirea pârâtelor pentru anii 2011/2012 la salariul de bază brut de 600 lei, dedus prin calcul, conform formulei de calcul din Anexa 1, este o încălcare a drepturilor salariale obținute prin hotărâri judecătorești pentru anul anterior, determinând stabilirea unor salarii mai mici decât cele legal cuvenite.
Instanța de fond nu motivează respingerea cererii de chemare în judecată în raport de dispozițiile CCM-urilor încheiate la nivelul pârâtelor și nici nu arată motivele pentru care lipsește de eficiență juridică aceste contracte colective de muncă, motiv pentru care apreciază hotărârea pronunțată ca netemeinică și nelegală, astfel că solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate, iar, pe fond, admiterea acțiunii.
Analizând actele dosarului prin prisma motivelor de apel formulate, în conformitate cu prevederile art.477 C.pr.civ., Curtea, reține următoarele:
CCM la nivel de unitate valabil pentru anii 2011 – 2012, invocat de apelanți drept temei al acțiunii deduse judecății, prevede în Anexa 1 clasele de salarizare și salariile de bază brute corespunzătoare.
Nivelul de salarizare stabilit prin Anexa 1 din acest contract, pornește de la un salariu minim brut de 700 lei, deci peste nivelul stabilit de HG nr.1193/2010, respectiv 670 lei pentru anul 2011.
Totodată, părțile au stabilit ca la următoarele discuții privind un nou contract colectiv de muncă să se negocieze salariile de bază brute corespunzătoare fiecărei clase de salarizare conform formulei si coeficienților existenți în Contractul colectiv de muncă pe anii 2009-2010.
Această grilă prevăzută în Anexa 1, care cuprinde clase de salarizare și salarii brute corespunzătoare nu se află în legătură cu grila de salarizare, care conține coeficienții de ierarhizare prezentată în cadrul art.106 din același contract, de vreme ce niciuna dintre clauzele contractuale nu corelează valorile conținute în acestea.
Coeficientul de ierarhizare și formula de calcul ce rezultă din prevederile art.106 nu s-au aplicat în anul 2011, părțile convenind doar ca la următoarele discuții privind noul CCM să se negocieze coeficienții de ierarhizare (art.106 alin.8).
Prin urmare, în anul 2011 s-au acordat salariile corespunzătoare fiecărei clase de salarizare menționate în mod expres în Anexa 1 la CCM la nivel de unitate.
De asemenea, clasa unu de salarizare a avut valaoarea de 700 lei și în anul 2012, conform Anexei 1 din CCM pe anii 2012 – 2014 al SNTFM CFR Marfă SA.
Salariul de bază brut nu se obține prin înmulțirea salariului de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare cu coeficientul de ierarhizare a claselor de salarizare nici în 2012, de vreme ce conform prevederilor art.98 alin.6 din CCM pe anul 2012, părțile doar au stabilit ca la următoarele discuții privind un nou CCM să se negocieze următoarele drepturi care, pe durata valabilității prezentului CCM, nu se acordă coeficienții de ierarhizare ai claselor de ierarhizare.
Potrivit notei de subsol a art.97 din același contract prevede expres că „orice referire cuprinsă oriunde în textul prezentului contract, cu privire sau în legătură cu drepturile menționate în prezentul capitol, nu este aplicabilă pe perioada de valabilitate a acestui contract, scopul menționării acestor drepturi fiind exclusiv acela de a stabili în sarcina părților obligația negocierii acestora cu ocazia încheierii viitorului contract colectiv de muncă.
Potrivit contractelor individuale de muncă, astfel cum au fost modificate prin actele adiționale din 19.07.2011, depuse la dosarul cauzei, apelanții au avut în anul 2011 următoarele salarii de bază brute lunare: 1566 lei, corespunzător cls. 33 (C. C., S. H. L., Bajan G., N. I., Dirmina S.), 1431 lei, corespunzător cls.30 (B. A., G. D., S. M., Tecu F.), 1477 lei, corespunzător cls.31 (P. C.) 1522 lei, corespunzător clasei 32 (S. I., S. I.).
Conform actele adiționale din 20.04.2012, respectiv 4.05.2012, în anul 2012, apelanții au avut următoarele salarii de bază brute lunare: 1566 lei, corespunzător cls. 33 (C. C., S. H. L., N. I., Dirmina S.) 1477 lei, corespunzător cls.31 (B. A., G. D., S. M., Tecu F.), 1522 lei, corespunzător clasei 32 (S. I., P. C.), 1566 lei, corespunzător cls. 33 (Bajan G.
De asemenea, potrivit actele adiționale din 1.07.2013, în anul 2013, apelanții au avut următoarele salarii de bază brute lunare: 1662 lei, corespunzător cls. 35 (C. C.,) 1477 lei, corespunzător cls.31 (B. A., G. D., S. M., Tecu F.), 1566 lei, corespunzător cls. 33 (S. I., S. H. L., Bajan G., N. I., Dirmina S.), 1522 lei, corespunzător clasei 32 (S. I., P. C.).
Așadar, apelanții susțin fără temei că angajatorul a încălcat prevederile CCM valabile la nivel de unitate pe anii 2011-2012 și 2012 – 2014, în perioada în litigiu (15.12._14), de vreme ce aceștia au beneficiat în acest interval de salarii brute peste minimul prevăzut de lege, având un salariu de bază brut lunar mai mare de 670 lei, respectiv 700 lei, 750 lei, stabilit prin negociere, astfel cum rezultă din contractele individuale de muncă, modificate prin act adiționale.
În fapt, angajatorul și-a îndeplinit în cauză obligația instituită în art. 164 C.muncii, care vizează numai garantarea în plată a unui salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară.
Conform prevederilor art.164 din Codul muncii, republicat, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor, angajatorul neputând negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară. Totodată, angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară.
Potrivit art.1 din H. G. nr. 1193/2010, începând cu data de 1 ianuarie 2011, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011, reprezentând 3,94 lei/oră, iar conform art.1 din H.G. nr. 1225/2011, începând cu data de 1 ianuarie 2012 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 700 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună în anul 2012, reprezentând 4,13 lei/oră.
Potrivit art.1 din H.G. nr. 23/2013 începând cu data 01.02.2013 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,44 lei/oră, iar din 1.07.2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 800 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,74 lei/oră.
Conform HG. nr.871/2013, începând cu 01 ianuarie 2014 până la 20.04.2014 salariul de bază minim brut este de 850 lei.
Aceste act normative au fost adoptate față de necesitatea respectării art.41 alin.2 din Constituția României, prin care s-a recunoscut salariaților dreptul la măsuri de protecție socială, respectiv instituirea unui salariu minim brut pe țară, precum și a art. 164 alin.3 C.muncii, prin care angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară.
Instituirea unui salariu minim brut pe țară garantat în plată reprezintă o formă de protecție socială a angajatului, căruia i se garantează un venit minim de subzistență.
Așadar, potrivit dispozițiilor legale enunțate, angajatorul este obligat să stabilească, pentru personalul încadrat prin încheierea unui contract individual de muncă, salarii de bază cel puțin egale cu salariul de bază minim brut pe țară, în caz contrar, riscând să plătească o amendă.
În condițiile în care salariile brute ale apelanților nu au fost sub minimul prevăzut de actele normative mai sus enunțate, aceștia având în fapt un salariu de bază brut lunar mai mare de 670 lei, 700 lei, 800 lei și 850 lei, în perioada de referință, stabilit prin negociere, astfel cum rezultă din contractele individuale de muncă, modificate prin acte adiționale, Curtea constată că angajatorul și-a îndeplinit în cauză obligația instituită în art. 164 C.muncii, care vizează numai garantarea în plată a unui salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară.
Cuantumul de 670 lei, 700 lei, 750 lei, 800 lei, respectiv 850 lei, la care se face referire în hotărârile de Guvern enunțate, nu se confundă cu valoare convenită prin CCM la nivel de unitate și nu poate fi trebui înmulțit cu coeficienții de ierarhizare din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate la nivel de unitate, pentru a determina salariul de bază.
Nici Codul muncii și nici hotărârile de Guvern care stabilesc valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată nu prevăd că la stabilirea drepturilor salariale, angajatorii să folosească, ca valoare de referință, salariul minim brut pe țară garantat în plată.
Pe de altă parte, nici în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul pârâtei nu s-a prevăzut ca negocierea drepturilor salariale să pornească de la nivelul salariului minim pe economie.
Așadar, salariul minim brut pe țară stabilit prin hotărârile de guvern invocate nu trebuie avut în vedere la algoritmul de calcul stabilit prin contractul colectiv de muncă întrucât hotărâri de Guvern enunțate nu prevăd un mod de calcul al salariului, ci instituie doar un nivel minim al salariului de bază brut cuvenit salariaților (sector public sau privat), cerință îndeplinită în prezenta cauză.
Curtea apreciază ca fiind nefondată și cererea de obligare a pârâtei la plata diferențelor de drepturi salariale, actualizate cu rata inflației și dobânda legală, la data plății, potrivit principiului de drept potrivit căruia accesoriu urmează soarta principalului.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea va respinge apelul ca nefondat, în baza art.480 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții-reclamanți C. C., având CNP_ și domiciliul în ., B. A., având CNP_ și domiciliul în ., G. D., având CNP_ și domiciliul în Roșiori de Vede, ..87, județ Teleorman, Ș. I., având CNP_ și domiciliul în A., ., ., S. H.-L., având CNP_ și domiciliul în Roșiori de Vede, ., ., ., S. I., având CNP_ și domiciliul în Roșiori de Vede, .. 28, ., județ Teleorman, B. G., având CNP_ și domiciliul în comuna Măldăeni, ., S. M., având CNP_ și domiciliul în ., Ț. F., având CNP_ și domiciliul în Roșiori de Vede, . nr.14, județ Teleorman, N. I., având CNP_ și domiciliul în comuna Peretu, ., D. S., având CNP_ și domiciliul în comuna Peretu, . și P. C., având CNP_ și domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr.419 din data de 16.04.2015 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte S. Națională de Transport Feroviar de Marfă „CFR Marfă” S.A. – Sucursala Banat Oltenia, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr.J_, având CUI_, cont bancar RO26BPOS_ROL01 deschis la B. Post S.A. – Sucursala C. și sediul în Municipiul C., ., județ D. și S. Națională de Transport Feroviar de Marfă „CFR Marfă” S.A., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, având CUI R11054537, cu sediul în București, ..38, sector 1 și sediul procesual ales la Sucursala banat Oltenia, cu sediul în Municipiul C., ., județ D., ca fiind nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 octombrie 2015.
Președinte, Judecător,
R. F. G. B. A. C.
Grefier,
B. M.
Red: R.F.G., Dact:N.V., 16 ex./Jud.fond: R. M.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Despăgubire. Decizia nr. 3264/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
