Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 309/2016. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 309/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 03-02-2016 în dosarul nr. 309/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CACLJ:2016:003._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 309/A/2016
Ședința publică din data de 3 februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTOR: D. G.
GREFIER: D. ȚARINĂ
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta . împotriva sentinței civile nr. 1619 din 11 mai 2015, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe reclamant M. M. P., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta intimatului, avocat A. M. R., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost formulat în termenul legal.
S-a făcut referatul cauzei, prin care se arată că a fost urmată procedura prevăzută de art. XV din Legea nr. 2/2013, în data de 24 noiembrie 2015 fiind depusă la dosar întâmpinare formulată de intimat, iar în data de 14 decembrie 2015 a fost înregistrat răspunsul la întâmpinare al apelantei.
Reprezentanta intimatului depune delegație avocațială la dosar și arată că nu mai are cereri de formulat și că este de acord ca dezbaterea în fond a apelului să aibă loc la acest termen de judecată.
Nemaifiind cereri în probațiune și nefiind invocate excepții, Curtea declară terminată cercetarea procesului și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul reprezentantei intimatului asupra apelului.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea apelului și, pe cale de consecință, menținerea în totalitatea a sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală.
Arată că, în opinia sa, cheltuielile de judecată contestate prin cererea de apel au fost acordate în mod temeinic și legal, intimatul făcând dovada achitării acestora, atât în susținerea cauzelor în fața instanței de fond și a instanței de apel, în primul ciclu procesual, cât și în fața instanței de fond, în faza de rejudecare.
Apreciază că, în mod intenționat, apelantul dorește inducerea în eroare a instanței, susținând că întâmpinarea depusă la dosar, în apel, în primul ciclu procesual, a fost semnată doar de către intimat, însă se poate constata că exemplarul la care se face referire este semnat de către acesta prin avocat și, mai mult decât atât, că apelantul a fost reprezentat sau asistat de apărător la fiecare termen de judecată, că actele aflate la dosar au fost semnate de avocat și că s-a făcut dovada cheltuielilor privind achitarea onorariului avocațial.
Mai solicită instanței să aibă în vedere că acest proces a fost cauzat de neglijența și reaua credință ale apelantei, care pe lângă faptul că a emis o decizie de concediere total nelegală, a indicat în cuprinsul acesteia un sediu social care nu mai era de actualitate, ceea ce a dus la trimiterea cauzei spre rejudecare, în fața instanței de fond.
În încheiere precizează că nu solicită obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată în apel.
CURTEA
În urma deliberării, reține că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj în data de 04.04.2013, sub nr. de dosar_, reclamantul M. M. P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta . anularea decizia de concediere nr. 12/27.02.2013, reintegrarea în funcția deținută anterior, plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale majorate și a tuturor drepturilor salariale indexate si actualizate ce i se cuvin până la reintegrarea efectivă, precum și plata daunelor morale, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1619/11.05.2015 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr._ , a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul M. M. P., în contradictoriu cu pârâta ...
S-a dispus anularea Deciziei nr. 12/27.02.2013 emisă de pârâtă, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul începând cu data de 27.02.2013 și până la 30.04.2013.
A fost respinsă în rest acțiunea formulată și a fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 2200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Tribunalul a reținut că reclamantul a fost angajat al societății pârâte în baza contractului individual de muncă pe perioadă determinată nr. 37/31.01.2013 (f.21-dosar Curtea de Apel), în intervalul 01.02._13.
Prin Decizia nr. 12/27.02.2013 (f.3-dos nr._ ), reclamantului i-a desfăcut contractul individual de muncă în conformitate cu dispozițiile art. 61 lit. a din Codul Muncii începând cu data de 28.02.2013.
A considerat că decizia menționată este nelegală din punct de vedere formal, întrucât nu a avut loc convocarea reclamantului în vederea efectuării cercetării disciplinare, astfel că a anulat decizia și a obligat pârâta la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul începând cu data de 27.02.2013 și până la data încetării de drept a raportului de muncă, respectiv 30.04.2013.
Referitor la daunele morale, prima instanță a apreciat că acestea nu au fost dovedite de către salariat.
În conformitate cu art. 453 Cod de procedură civilă a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 2200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial la fond și apel, conform chitanțelor depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta ., solicitând admiterea acestuia, anularea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii obligării la plata sumei de 2200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial; admiterea în parte a petitului de obligare la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale majorate, indexate și actualizate în sensul obligării la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale majorate, indexate și actualizate cuvenite pentru perioada 27.02._13.
Societatea pârâtă și-a motivat apelul, susținând că este de acord cu obligare la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariate majorate, indexate și actualizate în sensul obligării la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariate majorate, indexate și actualizate cuvenite pentru perioada 27.02._13.
În ceea ce privește plata sumei de 2200 lei ca onorariu avocațial, apreciază că aceasta nu este întemeiată, față de munca prestată de avocatul reclamantului.
Astfel, arată că reclamantul a fost reprezentat de avocat în primul ciclu procesual, în care cauza s-a judecat în lipsa citării societății, ceea ce a dus la desființarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare în fond.
Menționează că în cel de-al doilea ciclu procesual, a fost depusă o întâmpinare, scrisă de reclamant fără avocat, dar depusă în numele acestuia, iar la termenele de judecată nu s-a prezentat nici un avocat care să reprezinte interesele reclamantului.
De asemenea, față de pretenția dedusă judecății – 1500 lei, consideră că onorariu avocațial în cuantum 2200 lei este disproporționat.
Demersul nu este motivat în drept.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosar, intimatul M. M. P. a susținut că decizia de concediere emisă de către societate a încălcat normele legale ceea ce a justificat anularea ei.
Menționează că atâta vreme cât pârâta a căzut în pretenții, conform art. 453 al. 1 Cod de procedură civilă aceasta este obligată să-i plătească reclamantului toate cheltuielile de judecată, așa cum acestea au fost dovedite prin chitanțele depuse la dosar.
Susține, în esență, că a fost reprezentat de avocat atât în primul ciclu procesual, cât și în cel de-al doilea, aspect confirmat de mențiunile din încheierile de ședință de la fiecare termen, opinând că nu prezintă relevanță faptul că întâmpinarea a fost semnată de el, iar nu de către avocat.
La data de 14.12.2015 societatea apelantă . a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat cele menționate prin memoriul de apel, subliniind în plus că admiterea acțiunii în primul ciclu procesual s-a datorat împrejurării că societatea a fost citată la sediul, indicat cu rea credință de către reclamantul intimat.
Nu au fost administrate probe noi.
Apelul este parțial fondat.
Față de precizările formulate în motivarea apelului, în sensul că apelanta este de acord să fie obligată la plata în favoarea intimatului a unei despăgubiri egale cu drepturile salariate majorate, indexate și actualizate în sensul obligării la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariate majorate, indexate și actualizate cuvenite pentru perioada 27.02._13(acord ce reprezintă o achiesare la hotărârea primei instanțe sub acest aspect), Curtea apreciază că prezentul demers trebuie analizat prin prisma criticilor privitoare exclusiv la cheltuielile de judecată acordate la fondul cauzei.
Astfel, amintește că practica în această materie a Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat în sensul că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil (cauzele C. contra României, R. contra României).
Prin urmare, dispozițiile art. 453 Cod de procedură civilă sunt aplicabile în raport de culpa procesuală a părții care a pierdut procesul, impunându-se însă cerința și ca în analiza culpei să se aibă în vedere prejudiciul real creat părții care a achitat cheltuielile de judecată, precum și faptul că aceste cheltuieli urmează a fi recuperate numai în măsura în care sunt dovedite și constituie cheltuieli necesare care au fost făcute în mod real în limita unui cuantum rezonabil.
În ceea ce privește cauza dedusă judecății, Curtea apreciază că criteriile anterior menționate justifică acordarea cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului intimat doar a sumei de 800 lei, cuantumul 2200 lei pretins și acordat de către instanța fondului fiind vădit disproporționat față de circumstanțele cauzei.
La determinarea cuantumului de 800 lei, Curtea a avut în vedere în primul rând că prezenta cauză s-a desfășurat pe parcursul a două cicluri procesuale, hotărârea pronunțată de prima instanță în primul ciclu procesual fiind desființată de către instanța de apel ca urmare a încălcării dispozițiilor relative la citarea societății apelante.
Pe de altă parte, constată că în cel de-al doilea ciclu procesual, reclamantul a avut câștig de cauză, însă nu în privința tuturor cererilor. Astfel, deși a fost anulată decizia de concediere atacată, a fost respinsă solicitarea de acordare a daunelor morale, de reintegrare (ca urmare a încetării de drept a raportului de muncă, în baza art. 56 al. 1 lit. i din Codul muncii ), fiind nuanțată și limitată perioada de acordare a despăgubirilor, conform art. 80 al. 1 din Codul muncii, la intervalul 27.02._13.
Prin urmare, dată fiind admiterea în parte a acțiune, cheltuielile de judecată nu se justificau a fi acordate în întregime, cum greșit a stabilit prima instanță, opunându-se în acest sens și prevederile art. 453 al. 2 Cod de procedură civilă.
Diminuarea cuantumului cheltuielilor de judecată este justificată și în raport de munca efectiv desfășurata de avocat în cursul procesului, cuantumul pretins cu acest titlu, în raport de complexitatea cauzei, precum și a limitelor în care aceasta a fost admisă, fiind nerezonabil.
Astfel, în dosarul nr._, delegația avocațială a fost depusă doar la termenul la care cauza a și rămas în pronunțare, munca acestuia concretizându-se în susținerea pe fond a cauzei. În apelul formulat în primul ciclu procesual reclamantul a depus o întâmpinare, care deși are mențiunea „prin avocat” nu cuprinde nici ștampila aferentă și nici semnătura avocatului.
În rejudecare, dosarul a fost soluționat la primul termen de judecată, când avocatul reclamantului a fost prezent și a susținut acțiunea, iar în apel (care de asemenea a fost soluționat la primul termen de judecată – 03.02.2016) a depus o întâmpinare.
Față de argumentele expuse care justifică acordarea cheltuielilor de judecată în limita anterior arătată, în conformitate cu art. 480 al. 2 Cod de procedură civilă Curtea va admite în parte apelul și va schimba în parte sentința atacată, potrivit dispozitivului prezentei decizii.
În fine, Curtea amintește că această apreciere nu reprezintă o cenzurare a onorariului de avocat stabilit între părțile contractului de asistență juridică, ci este consecința evaluării cheltuielilor de judecată, evaluare ce trebuie să țină cont de proporția rezonabilă între suma de bani achitată cu titlu de onorariu de avocat și munca prestată de către avocat, după cum s-a arătat anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte apelul declarat de pârâta .. împotriva sentinței civile nr. 1619 din 11.05.2015 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr._, pe care o schimbă în parte în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantului M. M. P. suma de 800 lei cheltuieli de judecată parțiale în prima instanță.
Păstrează restul dispozițiilor din sentință.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 03.02.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
D. G. S. C. B. D. ȚARINĂ
Red. D.G. /Tehn. D. B.
4 ex./ 26.02.2016
Judecător fond: F. C. J.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 201/2016.... | Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 634/2016.... → |
|---|
