Contestaţie decizie de pensionare. Hotărâre din 20-01-2016, Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 20-01-2016 în dosarul nr. 152/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 152 /A/2016
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. G.
JUDECĂTOR: S.-C. B.
GREFIER: D. ȚARINĂ
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CLUJ împotriva Sentinței civile nr. 2274 din 29 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe reclamanta P. U. și pe pârâta C. NAȚIONALĂ DE PENSII – COMISIA DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru intimata-reclamantă, doamna avocat E. P., în substituirea domnului avocat C. N. B., lipsă fiind reprezentanții pârâtelor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost declarat în termenul legal.
S-a făcut referatul cauzei, prin care se arată că a fost urmată procedura prevăzută de art. XV din Legea nr. 2/2013, în data de 15 septembrie 2015 fiind depusă la dosar întâmpinare formulată de intimată.
Reprezentanta intimatei depune delegație avocațială de substituire, dovada cheltuielilor de judecată și copia sentinței civile nr. 5011/2013, cu titlu de practică judiciară și arată că nu mai are cereri de formulat și că este de acord să pună concluzii pe fond la acest termen de judecată.
Nefiind alte cereri în probațiune și nefiind invocate excepții, Curtea declară terminată cercetarea judecătorească și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul reprezentantei intimatei asupra apelului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, în baza considerentelor evocate pe larg prin întâmpinare, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței depuse la dosar.
Solicită să se constate că argumentele invocate de pârâtă prin cererea de apel sunt identice cu cele expuse în cuprinsul întâmpinării susținute de către aceasta în fața primei instanțe, motiv pentru care se impune respingerea apelului ca nefondat.
CURTEA
În urma deliberării, reține că prin cererea înregistrată la data de 18.03.2015, reclamanta P. U. a chemat în judecată pe pârâtele C. J. DE PENSII CLUJ și C. NȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE și a solicitat anularea deciziei de respingere nr. R10629/06.12.2013 și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de pensie, motivând că în mod nejustificat pârâta nu a luat în considerare grupa a II-a de muncă dovedită cu adeverință și carnet de muncă.
Prin sentința civilă nr. 2274/29.06.2015 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr._ , a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta P. U. în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de Pensii Cluj și C. Nțională de Pensii Publice și, în consecință:
A fost anulată Decizia de respingere R nr._/06.12.2013 emisă de pârâta C. Județeana de Pensii Cluj.
A fost obligată pârâta C. Județeană de Pensii Cluj să emită o nouă decizie privind pensia pentru limită de vârstă pentru reclamantă cu luarea în considerare a perioadei 04.08._01, cât a lucrat în grupa a II - a de muncă, conform adeverinței nr.2202/14.12.2012 emisă de .-N. și a înscrierilor din carnetul de muncă .. Nr._ poz.33 si 77.
A fost obligată pârâta să achite reclamantului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
Potrivit Deciziei nr. R_/06.12.2013, pârâta a respins cererea de pensionare formulată de reclamantă. În motivarea acestei decizii de respingere, pârâta a precizat că vârsta la data solicitării este mai mică decât vârsta standard redusă și că meseria din adeverință nu se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Această decizie a fost contestată la C. Națională de Pensii Publice însă această pârâtă nu a răspuns în termenul legal.
Din adeverința nr. 2202/14.12.2012 eliberată de .-N., rezultă că în perioada 04.08._01 reclamanta a fost încadrată în grupa a II-a de muncă în procent de 100% din timp, conform nominalizării efectuate prin Procesul verbal din 27.04.1990 întocmit în baza Hotărârii Consiliului de administrație nr. 564/27.04.1990.
Temeiul de drept al încadrării in grupa a II-a de muncă l-a constituit prevederile Ordinului nr.50/1990 pct. 5, 12 și 15 din anexa nr. 2.
Încadrarea în grupa de muncă este făcută și în carnetul de muncă al reclamantei . nr._ la pozițiile 33 și 77.
Aceste perioade nu au fost luate în considerare de către C. Județeană de Pensii Cluj la stabilirea cuantumului pensiei reclamantului.
Potrivit prevederilor art. 126 din HG nr. 257/2011, adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade anterioare datei de 01.04.2001 persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupa a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut in Anexa nr. 14 numai pe baza documentelor verificabile aflate in evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor legal de arhive.
Adeverința nr. 2202/14.12.2012 eliberată de .-N. este conformă cu modelul prevăzut în anexa 14 din HG nr. 257/2011 în sensul că aceasta cuprinde perioada, funcția, încadrarea în grupa de muncă, procentul de timp, nominalizarea făcută prin actul administrativ de către fostul angajator și temeiul juridic al încadrării in grupa a II-a de muncă, iar înscrierile din carnetul de muncă fac dovada, printre altele, a muncii prestate în condiții deosebite, având în vedere că acest document este un act oficial.
Prin urmare, în conformitate cu prev. art. 107 alin. 3 din Legea nr. 263/2010 care prevede că pensia poate fi stabilită prin adăugarea stagiilor de cotizare prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia, adeverința a fost luată în considerare la stabilirea pensiei reclamantei.
Având în vedere cele ce preced, tribunalul a admis cererea de chemare în judecată potrivit dispozitivului, iar în baza art. 453 alin. 1 C.pr.civ. a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, C. Județeană de Pensii Cluj, prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
În susținere, apelanta precizează că nu există un temei legal pentru încadrarea în grupa II-a de muncă și că drepturile de pensie acordate reclamantei au fost stabilite corect și cu respectarea întocmai a prevederilor legale în vigoare.
Învederează că în cuprinsul Ord. 50/1990 nu se regăsește nici un temei, pentru încadrarea în aceste prevederi a profesiei respective, care prin natura ei nu implica propriu-zis acele condiții grele, caracterizate prin condiții nefavorabile de microclimat, prezenta noxelor, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare. Nu se pot asimila atribuțiile funcției de primitor distribuitor, cu cele ale muncitorului care lucrează efectiv in condiții descrise conform art. 3 al. 1 Ord. 50/1990.
În ceea ce privește perioadele: 04.08._01, în care reclamanta și-a desfășurat activitatea ca primitor distribuitor, apelanta consideră că acestea nu se încadrează în punctele Ordinului nr. 696/1990, activitatea nefiind desfășurată în condiții grele, nocive sau periculoase.
Locurile de muncă încadrate în grupa I și II de muncă, în condițiile în care nu există astfel de mențiuni în contractele de muncă sau în carnetele de munca, sunt determinate potrivit dispozițiilor Ordinului nr.50/1990, fara a fi necesara o expertizare a locurilor de munca cu condiții grele sau periculoase, încadrarea efectuându-se prin simpla nominalizare a activităților respective in anexele din legea menționată, expertizările prevăzute de actele respective făcându-se doar pentru viitor, în scopul stabilirii acestor încadrări pentru perioadele ulterioare.
Cum funcțiile îndeplinite de către reclamantă nu se regăsesc printre cele menționate de Ordinul nr. 50/1990, iar pentru perioadele anterioare anului 1989 nu era necesară efectuarea unei expertize, apreciază că în mod corect s-a respins cererea formulată de aceasta ca neîntemeiată.
Solicită să se observe că însuși textul legal cenzurează aceste meserii de la grupa de muncă.
În drept, invocă prevederile art. 466, art. 480 NCPC, Legea 263 / 2010, H.G. 257 / 2011
Prin întâmpinarea formulată, intimata reclamantă P. U. s-a opus admiterii apelului, argumentând că încadrarea în grupa a II a de muncă rezultă atât din adeverința depusă la apelantă, cât și din carnetul de muncă, perioada astfel lucrată conferindu-i dreptul la o diminuare a vârstei standard de pensionare și, implicit la acordarea pensiei pentru limită de vârstă.
Nu s-a depus răspuns la întâmpinare și nu au fost administrate probe noi.
Apelul este nefondat, potrivit celor ce succed:
Prevederile art.158 din Legea nr. 263/2010, stabilesc că perioadele de vechime în muncă realizate în grupa a II a de muncă până la data de 01.04.2001, constituie stagiu de cotizare în condiții deosebite, iar potrivit art. 159 din același act normativ, dovada vechimii în muncă se face cu carnetul de muncă, adeverințe sau cu alte documente legale.
În raport de aceste dispoziții, prima instanță a procedat la verificarea documentelor depuse de către reclamanta intimată, constatând, în mod corect, că aceasta a făcut dovada încadrării în grupa de muncă atât cu carnetul de muncă, cât și cu adeverința emisă de fostul angajator.
Astfel, mențiunile din carnetul de muncă atestă desfășurarea de către reclamantă a activității în grupa a II a de muncă în procent de 100% în intervalul 04.08._01 (f. 15,23 dosar fond; pozițiile 33,77).
În același sens sunt și mențiunile cuprinse în adeverința nr.2202/14.12.2012 emisă de .-N., și acest document indicând inclusiv temeiul care a stat la baza acordării grupei de muncă, respectiv procesul verbal din 27.04.1990, Hotărârea Consiliului de Administrație a . din 27.04.1990.
Deși reclamanta a depus scriptele menționate la apelantă, aceasta a refuzat să le valorifice, procedând nelegal la stabilirea pensiei cu ignorarea beneficiului reducerii vârstei de pensionare ce trebuia recunoscut.
Argumentul apelantei, în sensul că nu au fost îndeplinite condițiile pct. 3, 7, din anexa nr. 2 a Ordinului nr. 50/1990 nu poate fi primit, întrucât pe de o parte, acesta se rezumă doar la nivelul unei afirmații (se arată doar că funcțiile îndeplinite de către reclamantă - funcții de nu sunt indicate - nu se încadrează în condițiile ordinului anterior menționat, fără o trimitere concretă la condițiile efective în care reclamanta și-a desfășurat activitatea), iar pe de altă parte este infirmat chiar de documentele depuse de reclamantă - carnetul de muncă și adeverința eliberată de fostul angajator, care atestă încadrarea în grupa de muncă pe baza unor documente verificabile întocmite chiar în raport de condițiile efective în care a fost desfășurată activitatea în perioada de referință.
Curtea amintește, de asemenea, că deși apelanta este îndreptățită să procedeze la cenzurarea înscrisurilor care atestă activitatea desfășurată în grupe de muncă, aceasta nu poate însă să nege situații evidențiate de înscrisurile care au fost întocmite în conformitate cu normele legale aplicabile (anexa 14 din HG nr. 257/2011 ) și care se bucură, astfel, de prezumția de legalitate, cu atât mai mult cu cât conduita de negare nu se bazează pe argumente pertinente, ci doar pe afirmații nesusținute de niciuna din probe.
Prin urmare, neexistând nici un temei care să confere legitimitate refuzului apelantei de valorificare și a perioadei desfășurate în grupa a II a de muncă, analiza îndeplinirii condițiilor de acordare a pensiei pentru limită de vârstă trebuia raportată și la stagiul realizat în aceste condiții.
Ca argument suplimentar, Curtea reține că nu prezintă relevanță în cauză împrejurarea că reclamanta intimată îndeplinea sau nu condiția vârstei legale de pensionare, întrucât apelanta pârâtă este ținută să respecte dispozițiile legale ce instituie în sarcina ei obligația de a proceda la valorificarea perioadelor în care solicitantul și-a desfășurat activitatea în grupe de muncă.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 480 al. 1 Cod de procedură civilă Curtea va respinge ca nefondat apelul pârâtei, iar conform art. 453 al. 1 Cod de procedură civilă o va obliga pe aceasta să-i plătească intimatei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial, potrivit chitanței depuse la dosar(f. 27).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CLUJ împotriva sentinței civile nr. 2274 din 29.06.2015 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Obligă pe apelantă să plătească intimatei P. U. suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
D. G. S. C. B. D. ȚARINĂ
Red. D.G. /Tehn. D. B.
4 ex./ 28.01.2016
Judecător fond: U. P.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 91/2016. Curtea... | Actiune in constatare. Decizia nr. 70/2016. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
