Recalculare pensie. Sentința nr. 1684/2016. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1684/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 07-01-2016 în dosarul nr. 26/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 26/A/2016
Ședința publică din data de 7 ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTOR: C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CLUJ împotriva sentinței civile nr. 1684 din 15 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe intimatul-reclamant G. I. și pe intimata-pârâtă C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE – COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul intimatului reclamant, av. G. A., lipsă fiind intimatul reclamant și reprezentanții celorlalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost declarat și motivat în termenul legal și este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată îndeplinită procedura prevăzută de art. XV din Legea nr. 2/2013, formulându-se întâmpinare în cauză din partea intimatului reclamant.
Reprezentantul intimatului reclamant depune la dosar dovada achitării onorariului avocațial și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, arătând în motivare că din actele de la dosar rezultă că reclamantul a beneficiat de sporurile precizate în adeverință, instanța de fond temeinic și legal constatând faptul că acesta este îndreptățit la pretențiile formulate. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței de la dosar.
CURTEA
Asupra cererii de apel de față:
Prin sentința civilă nr. 1684 din 15 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ s-a admis acțiunea civilă formulată și precizata de reclamantul G. I. împotriva pârâtelor: C. J. DE PENSII CLUJ și C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE-COMISIA CENTRALA DE CONTESTATII și în consecință, a fost anulată decizia de pensionare privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu nr._/07.11.2012 emisă de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CLUJ și hotărârea nr._/02.03.2015 emisă de C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE-COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII.
Pârâta a fost obligată să emită o nouă decizie de pensionare cu luarea în calcul la stabilirea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei și a sporului în acord global, a sporului în regie, a sporului de muncă în condiții grele și a sporului șef formație, menționate în adeverința nr._ emisă de S.C. REMARUL 16 FEBRUARIE SA CLUJ, începând cu data de 01.08.2012.
Pârâta a fost obligată să achite reclamantului suma de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin decizia nr._/07.11.2012, reclamantului i s-a acordat pensie pentru limită de vârstă. În cuprinsul deciziei de pensionare s-a menționat că sporurile în acord global, regie, muncă în condiții grele, spor sef de formație, premii, nu au fost luate în calcul conform adeverinței nr._ emise de Remarul 16 Februarie.
Potrivit deciziei nr. 19/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
Potrivit mențiunilor din adeverința eliberată de angajator, pentru perioada lucrată s-a reținut CAS și contribuția la pensia suplimentară conform legislației în vigoare. Conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972 angajatorii au avut obligația de vira la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de salariați, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
Astfel, tribunalul a apreciat că față de prevederile menționate, cererea formulată de reclamant de recalculare a pensiei în raport cu veniturile suplimentare menționate în adeverința nr._ emisă de Remarul 16 Februarie este întemeiată. Drepturile au fost acordate începând cu data de 01.08.2012-data acordării drepturilor de pensie.
În temeiul art. 453 Cod Procedură Civilă, pârâta a fost obligată să achite reclamantului suma de 500 lei, cheltuieli de judecată, conform chitanței de la fila nr.207 dosar de fond.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CLUJ, solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea apelului, pârâta a arătat că în mod eronat instanța a obligat-o să emită o nouă decizie de pensionare cu luarea în considerare la stabilirea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei a sporului în acord global, a sporului în regie, a sporului de șef formație menționate în adeverința nr._ emisă de S.C. Remarul 16 Februarie S.A. Cluj, întrucât, așa cum a arătat în întâmpinare, au fost încălcate dispozițiile legale, aceste venituri fiind excluse expres din baza de calcul a pensiilor.
Veniturile din adeverința susmenționată nu constituie sporuri cu caracter permanent, conform anexei 15 la normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, contravenind dispozițiilor art. 10 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 care prevede că unicul document justificativ după data de 31.03.2001 reprezintă declarația nominală de asigurare, ceea ce exclude dovedirea sumelor contributive printr-o adeverință emisă de fostul angajator.
Potrivit Legii nr. 263/2010 în vigoare de la 1.01.2011 ale cărei Norme de aplicare sunt cuprinse în H.G. nr. 257/2011 – Anexa nr. 15, pct. VI sunt excluse expres aceste sume de la calculul pensiei.
Pârâta a apreciat că nu poate fi obligată de două ori la luarea în calcul a sporului de muncă în condiții grele care a fost valorificat, așa cum se poate observa din buletinul de calcul.
Drepturile de pensie acordate reclamantului au fost stabilite corect și cu respectarea prevederilor legale în vigoare, motiv pentru care pârâta a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Apelasnta a mai arătat că obligarea pârâtei la plata sumei de 1200 lei, cheltuieli de judecată a fost apreciată ca fiind o sumă colosală, raportat la obiectul dosarului, astfel că a solicitat reducerea acesteia.
Reclamantul G. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea în întregime a sentinței instanței de fond și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată în fond și în apel.
Analizând apelul formulat de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CLUJ, prin prisma motivelor de apel invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este în parte fondat, pentru următoarele considerente:
Curtea reține că în mod corect prima instanță a obligat apelanta să stabilească drepturile de pensie ale intimatului prin luarea în considerare a sporului în acord global și a sporului de șef formație, realizate de către reclamant și menționate în adeverința nr._ eliberată de S.C. Remarul 16 Februarie S.A. Cluj (filele nr.7-17 dosar de fond), angajatorul asumându-și răspunderea în ceea ce privește mențiunile înscrise în aceasta.
Potrivit dispozițiilor art.165 alin.2 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Prevederile art. VI din Anexa 15 a H.G. nr.257/2011 de aprobare a normelor de aplicare a Legii 263/2010, exceptează anumite venituri realizate de la luarea în calcul la stabilirea punctajului mediu anual.
Prin decizia nr. 19/2011 pronunțată de către Înalta Curte de Casție și Justiție, în recursul în interesul legii referitor la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, prin luarea în considerare a formelor de retribuire obținute în acord global, la data de 17.10.2011, după . Legii nr.263/2010 și a H.G. nr.257/2011, instanța supremă a reținut însă următoarele:
“Apariția Legii nr. 19/2000 a dus la crearea unui sistem de asigurări sociale de tip nou, construit în jurul unui principiu fundamental, și anume că orice element salarial, efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au/a achitat statului contribuții de asigurări sociale trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
În acest sens, pentru înlăturarea inechităților dintre Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 3/1977, în cursul anului 2005 a apărut Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, iar dispozițiile art. 1 și art. 2 alin. (1) din acest act normativ stipulează că se recalculează toate pensiile din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, recalculare care se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000.
La pct. I-V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 sunt enumerate sporurile, indemnizațiile și orice alte venituri suplimentare care trebuie avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual, însă, prin dispozițiile pct. VI se stipulează în mod expres că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Această dispoziție normativă pe care procurorul general își întemeiază argumentația poate fi însă înlăturată întrucât intră în contradicție atât cu prevederile anterioare din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005, cât și cu Legea nr. 19/2000, în condițiile în care s-a încălcat principiul ierarhiei actelor normative, Legea nr. 19/2000 fiind legea-cadru, iar ordonanța de urgență fiind dată în aplicarea acestei legi, astfel încât se încalcă principiul fundamental al contributivității, cu neluarea în calcul a tuturor formelor de retribuire a muncii, anterior datei de 1 aprilie 2001.
Normele speciale reprezentate de dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 se completează cu cele generale cuprinse în _ 19 10 201 0 17> Legea nr. 19/2000, ambele reglementând domeniul pensiilor din sistemul public. Or, constatând aplicarea principiului contributivității, instanța de judecată nu creează norme juridice noi, după cum nu le ignoră pe cele existente, ci aplică o normă juridică existentă, cu valoare de principiu, unor situații particulare, în care este lipsit de relevanță juridică caracterul temporar și variabil al unor venituri, câtă vreme, pentru acestea, au fost reținute sume reprezentând contribuții la fondul de pensii.”
De asemenea, s-a mai reținut că:
“În concluzie, neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 fiind emisă în considerarea atingerii scopului fundamental al înlăturării inechităților dintre persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, în raport cu cele pensionate sub imperiul legii noi, Legea nr. 19/2000, în ceea ce privește cuantumul acestor drepturi.
Astfel, în condițiile în care se constată de către instanțele învestite cu cereri de recalculare a pensiilor că pentru sumele salariale, reprezentând venituri suplimentare pentru munca în acord, angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, că aceste drepturi salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază brut, că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariale suplimentare obținute de către salariați, este firesc ca o parte din această contribuție să revină foștilor salariați, în prezent pensionați, și să fie avută în vedere la recalcularea drepturilor de pensie, conform Legii nr. 19/2000 și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 .”
Deși în cauză aplicabilă este Legea nr.263/2010, ce constituie legea în vigoare privind sistemul unitar de pensii publice, Curtea reține că acest act normativ nu constituie propriu-zis o lege nouă, reformatoare, de maniera în care a fost, de exemplu, Legea nr.19/2000 față de Legea nr.3/1977, cu atât mai mult cu cât, mai ales principiul contributivității, a fost o constantă a reglementărilor aplicabile după data de 01.04.2001, neputându-se vorbi astfel de o aplicare retroactivă a Legii nr.263/2010, ce a copiat practic, în ceea ce privește dispozițiile aplicabile în cauză, prevederile Legii nr.19/2000.
Astfel, art.165 din Legea nr.263/2010 constituie de fapt o reluare a dispozițiilor art.164 alin.3 din Legea nr.19/2000, iar prevederile pct.VI din Anexa 15 a H.G. nr.257/2011 copiază practic pct. VI al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005, în ceea ce privește veniturile care nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor anterioare datei de 1 aprilie 2001, printre acestea figurând și formele de retribuire în acord.
Această modalitate de reglementare aleasă de către legiuitor la adoptarea Legii nr.263/2010, prin copierea integrală a dispozițiilor legii anterioare a pensiilor, demonstrează cu prisosință că dezlegările obligatorii date de către Înalta Curte de Casție și Justiție, în recursul în interesul legii, p rin decizia nr. 19/2011, tocmai pentru unificarea, uniformizarea practicii judiciare din țară în ceea ce privește valorificarea la stabilirea drepturilor de pensie a veniturilor realizate de către salariați, anterior datei de 01.04.2001, în acord global, nu pot și nu trebuie ignorate.
Se reține în acest sens că problema de drept ce se pune în speță, a fost soluționată practic în acest cadru de către instanța supremă, iar natura drepturilor solicitate prin prezenta acțiune, de securitate socială, ce constituie pentru pensionari, în covârșitoarea lor majoritate, singurul venit lunar, trebuie să constituie pentru instanțele ce judecă în jurisdicție de asigurări sociale o prioritate de soluționare unitară la nivel de țară, acestea neputând aștepta trecerea a încă 11 ani până la pronunțarea de către Înalta Curte de Casție și Justiție a unei decizii în intresul legii, care să reia practice aceeași problematică, de această dată în interpretarea dispozițiilor Legii nr.263/2010 și a H.G. nr.257/2011, deși acestea au copiat prevederile Legii nr.19/2000 și ale O.U.G.nr. 4/2005, care au fost interpretate recent, în anul 2011.
Se mai reține că în adeverința nr._ eliberată de S.C. Remarul 16 Februarie S.A. Cluj fostul angajator al reclamantului a menționat că pe toată durata angajării s-au plătit CAS-ul și contribuția la pensia suplimentară conform legilor în vigoare.
Aceste drepturi de natură salarială au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale, conform art.1 din Decretul nr.389/1972, modificat prin Legea nr.49/1992, potrivit căruia angajatorii au fost obligați să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
Se mai reține că în mod corect prima instanță a obligat apelanta să valorifice la stabilirea pensiei reclamantului și sporul de șef formație menționat în aceeași adeverință, de care acesta a beneficiat în mod permanent începând cu data de 01.1992 și până în luna 11.1993.
Din cuprinsul adeverinței rezultă că acest spor s-a acordat în temeiul Legii nr.57/1974 și a contractului colectiv de muncă („șeful formației poate primi un spor de la 5% la 10% din salariul de bază în funcție de numărul de muncitori din formația pe care o coordonează”).
Conform pct.II.4 din Anexa nr.15 la Normele de aplicare a Legii nr.263/1010 aprobate prin H.G. nr.257/2011, „indemnizația de până la 10% acordată șefului de echipă sau de brigadă care conduce formația de lucru, prevăzută la art.70 și în anexa nr.IV” din Legea nr.57/1974, face parte dintre sporurile, indemnizațiile care, „potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual”.
În ceea ce privește însă veniturile suplimentare realizate de către reclamant cu titlu de spor regie, se reține că în mod corect apelanta nu a valorificat aceste venituri înscrise în adeverința anterior menționată la stabilirea pensiei intimatului, pentru următoarele considerente:
Prevederile art.VI din Anexa 15 a H.G. nr.257/2011 de aprobare a Normelor de aplicare a Legii 263/2010, exceptează veniturile realizate în regie de la luarea în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001. De altfel, astfel cum rezultă analizând adeverința anterior menționată, aceste sporuri în regie nu au avut caracter permanent, astfel încât nu sunt întrunite condițiiledispozițiilor art.165 alin.2 din Legea nr. 263/2010, pentru a fi luate în calcul la stabilirea pensiei intimatului.
În ceea ce privește sporul pentru condiții grele de muncă, în adeverința nr._ eliberată de S.C. Remarul 16 Februarie S.A. Cluj s-au menționat următoarele:
„Sporul pentru condiții grele de muncă de la 7% până la 15% s-a acordat în baza Legii nr.57/1974 și a Decret-Lege nr.98/1990. Începând cu ianuarie 1996 acest spor apare în adeverințe la coloana „SPOR SPECIFIC”. Acest spor este cuprins în carnetul de muncă al salariaților cu mențiunea „Acordat spor pentru munca în condiții grele”.
S-a mai precizat în cuprinsul aceluiași act că: „…începând cu data de 01.08.1994 în carnetele de muncă ale salariaților societății au fost înscrise mențiuni după cum urmează: sub linia fracției apare salariul tarifar de încadare iar deasupra fracției suma înscrisă cuprinde salariul tarifar la care se adaugă sporul pentru munca în condiții grele și sporul de vechime.”
Din cuprinsul aceleiași adeverințe se mai reține că reclamantul a beneficiat de spor pentru condiții grele în perioada 06._, ori din datele privitoare la activitatea în muncă aflate la filele nr.97-98 dosar de fond, care au stat la baza stabilirii drepturilor de pensie ale reclamantului rezultă că apelanta C.J.P.Cluj a luat în considerare în perioada 01.02._94 un spor de 10% menționat la rubrica „Alte sporuri”.
Acest spor de 10% este tocmai sporul pentru condiții grele, astfel cum rezultă din mențiunile carnetului de muncă, poziția nr.27, filele nr.192-195 dosar de fond, fiind consemnat că la data de 01.02.1990 s-a acordat reclamantului sporul de 10% pentru muncă în condiții grele, potrivit Ordinului nr._ .Acest spor de 10% pentru condiții grele de muncă este menționat ulterior în carnetul de muncă la pozițiile nr.28-48.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.480 alin.2 Cod. proc. civilă, se va admite în parte apelul declarat de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CLUJ și se va schimba în parte sentința primei instanțe, în sensul înlăturării dispoziției de luare în calcul la stabilirea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei reclamantului G. I. a sporului în regie și a sporului de muncă în condiții grele menționate în adeverința nr._ eliberată de .” S.A. Cluj.
În temeiul disp.art.453 alin.2 Cod.proc. civilă, pârâta-apelantă C.J.P.Cluj, aflată în culpă procesuală, va fi obligată să plătească reclamantului-intimat, suma de 300 lei, cheltuieli de judecată parțiale la fond, justificate cu chitanța depusă la fila nr.207 dosar de fond și suma de 200 lei, cheltuieli de judecată parțiale în apel, reprezentând onorariu de avocat justificat cu chitanța depusă la fila nr.27 dosar apel, proporțional pretențiilor admise în cauză .
Se vor păstra restul dispozițiilor sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite în parte apelul declarat de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CLUJ cu sediul în Cluj-N., .. 2, jud. Cluj, C._, împotriva Sentinței civile nr. 1684 din 15.05.2015 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Înlătură dispoziția de luare în calcul la stabilirea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei reclamantului G. I. a sporului în regie și a sporului de muncă în condiții grele menționate în adeverința nr._ eliberată de .” S.A. Cluj.
Obligă pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CLUJ să plătească reclamantului suma de 300 lei cheltuieli de judecată parțiale la fond.
Păstrează restul dispozițiilor sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.
Obligă pe apelanta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CLUJ să plătească intimatului G. I., CNP_, cu dom. procesual ales la Cabinet Avocat GANSCA A., cu sediul în Cluj-N., Bulevardul Eroilor nr.48 ., suma de 200 lei, cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 07.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I.-R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red. C.M.
Tehnored:C.M./ V.R.
5 ex/ 18. 01.2016
Jud. fond: Tribunalul Cluj-G. O. O. .
| ← Anulare concurs. Decizia nr. 53/2016. Curtea de Apel CLUJ | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 91/2016. Curtea... → |
|---|
