Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 2222/2016. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2222/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 07-01-2016 în dosarul nr. 31/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 31/A/2016
Ședința publică din data de 7 ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTOR: C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CLUJ împotriva sentinței civile nr. 2222 din 24 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe intimata-reclamantă M. M. M., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul intimatei reclamante, av. G. A., cu delegație la dosar, lipsă fiind intimata și reprezentantul apelantei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost declarat și motivat în termenul legal și este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată îndeplinită procedura prevăzută de art. XV din Legea nr. 2/2013, formulându-se întâmpinare în cauză din partea intimatei.
Reprezentantul intimatei depune la dosar chitanța privind plata onorariului avocațial și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, arătând că apelanta reiterează aceleași motive invocate în acțiune. Conform dispozițiilor Deciziilor Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5/2010 și nr. 19/2011, veniturile suplimentare realizate trebuie luate în considerare la calculul pensiei dacă pentru acestea s-a reținut contribuția la asigurări sociale. În caz contrar s-ar încălca principiul contributivității și cel al egalității. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
CURTEA,
Asupra cererii de apel de față:
Prin sentința civilă nr. 2222 din 24 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta M. M. M. împotriva pârâtei C. JUDETEANĂ DE PENSII CLUJ, și în consecință, s-a anulat decizia nr._/12.11.2014, pârâta C. Județeană de Pensii Cluj fiind obligată să emită o nouă decizie de pensionare cu luarea în calcul a veniturilor reprezentând acordul global, conform adeverințelor nr. 3627/11.08.2014 și nr. 632/24.02.2015 emise de S.C. „ACSA” S.A. Câmpia Turzii.
S-a respins cererea cu privire la valorificarea sporului pentru ore suplimentare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr._/12.11.2014 i s-a acordat reclamantei pensie pentru limită de vârstă însă din cuprinsul deciziei rezultă nu s-au luat în calcul sporurile menționate în adeverința nr. 3627/11.08.2014 eliberată de S.C.”ACSA” S.A. Câmpia Turzii.
În conformitate cu dispozițiile art.165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor lunare pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001 se utilizează salariile brute sau nete în baza înregistrărilor în carnetele de munca, iar la alin. 2 se stipulează ca se au în vedere și sporurile cu caracter permanent înregistrate în carnetele de munca sau dovedite prin adeverințe eliberate de unități. Prevederile art. VI din Anexa 15 a H.G. nr.257/2011 de aprobare a normelor de aplicare a Legii 263/2010 exceptează anumite venituri realizate de la luarea în calcul la stabilirea punctajului mediu anual.
Instanța a constatat că adeverințele nr. 3627/11.08.2014 și nr. 632/24.02.2015 eliberate de S.C.”ACSA” S.A. CAMPIA TURZII atestă veniturile suplimentare realizate de către reclamantă reprezentând acord global. Potrivit deciziei nr. 19/17.10.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii „Formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.”
Conform art.1 din Decretul nr.389/1972 angajatorii au avut obligația de vira la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de salariați, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri. Astfel, veniturile obținute în acord au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale, impunându-se a fi avute în vedere la calculul pensiei. Totodată, instanța a reținut că, din adeverința eliberată de angajator rezultă că, pentru perioada lucrată s-a virat CAS –ul, s-a reținut și virat contribuția la pensia suplimentară conform legislației în vigoare.
Achitarea contribuției pentru pensia suplimentară s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 64 din Legea nr. 3/1977 conform cărora aceste contribuții se calculează raportat la salariul tarifar. Această împrejurare nu poate duce la respingerea acțiunii, în condițiile în care contribuția la bugetul asigurărilor sociale se făcea în temeiul unei alte prevederi legale, respectiv Decretul nr.389/1972 conform căreia angajatorul avea obligația de a vira la acest buget o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de salariați.
Prin urmare, instanța a considerat că veniturile realizate în sistem acord global trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor cu titlu de pensie. Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Referitor la capătul de cerere privind sporul pentru ore suplimentare instanța l-a respins întrucât din analiza adeverinței nr. 3627/11.08.2014 eliberată de S.C.”ACSA” nu rezultă că reclamanta a beneficiat de un astfel de spor.
Pentru aceste motive, instanța, în temeiul art. 153 lit. f și g coroborat cu prev. art. 155 din Legea nr. 263/2010 a admis în parte acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CLUJ solicitând admiterea apelului și respingerea acțiunii.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală, bazată pe o insuficientă cercetare a situației concrete de fapt și de drept din speța în cauză.
Privitor la „acordul global", Anexa nr.15, pct. VI din Legea nr.263/2010 exclude în mod expres aceste venituri de la calculul pensiei.
Așa cum rezulta și din Decizia nr. 19/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție „aplicarea principiului contributivității impune luarea în calcul a sporurilor și veniturilor suplimentare utilizate la determinarea punctajelor medii anuale pentru perioade anterioare Legii nr. 19/2000, în măsura în care acestea au făcut parte din baza de calcul al pensiilor, au fost înregistrate în carnetul de muncă sau rezultă din adeverință, conform legislației în vigoare, și s-a plătit contribuția de asigurări sociale".
Adeverința nr. 3627/11.08.2014 și adeverința nr. 632/24.02.2015 nu indică dacă pentru sumele respective s-au plătit contribuții de asigurări sociale de stat și pensia suplimentară atât de către angajat cât și de către angajator.
Potrivit legilor în vigoare formele de retribuire în acord global, regim mărit, ore suplimentare, compensațiile, premiile, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor.
Venitul realizat în acord nu este un spor la salariu, astfel că potrivit art. 165 al. 2 din Lega nr. 263/2010 nu poate fi luat în calcul la determinarea punctajelor lunare.
Întrucât sumele câștigate de reclamant în acord nu au constituit baza de calcul pentru contribuție la pensie, acestea nu pot fi luate în calcul la stabilirea drepturilor cu titlu de pensie.
Apelanta mai solicită lămuriri privind modul în care urmează să aplice sentințe în ceea ce privește veniturile menționate în adeverință pentru anul 2000 și pentru perioadele 01.08._00, 12._01.
Se mai invocă faptul că, după data de 01.04.2001, suma este una globală, unică, evidențiată nominal în adeverința privind datele necesare determinării stagiului de cotizare și a punctajului mediu, în vederea stabilirii pensiei. Potrivit art. 19 din Legea nr. 263/2010 al. I: „Constituie stagiu de cotizare perioadele de timp pentru care asigurații datorează și/sau plătesc contribuții de asigurări sociale în sistemul public de pensii din România, precum și în alte țări, în condițiile stabilite prin acordurile sau convențiile internaționale la care România este parte.
„Evidența drepturilor și obligațiilor de asigurări sociale în sistemul public se realizează pe baza codului asigurări sociale care este codul numeric personal conform art. 15 al. 1 Legea 263/2010”.
Pârâta a arătat că pentru intervalul 04.2001, s-a luat în calculul pensiei totalul sumelor rezultate din adeverința privind datele necesare determinării stagiului de cotizare și a punctajului mediu, în vederea stabilirii pensiei. Angajatorii depun la casa teritorială de pensii în a cărei raza de activitate iși au sediile, în termenele legale stabilite declarațiile nominale corespunzătoare fiecărei luni din perioada respectiva. Aceste declarații indica suma la care s-a contribuit - suma în funcție de care se va acorda pensia.
În consecință, nu există niciun temei legal pentru luarea în calcul a altor sume pentru luna 04.2001.
În drept, s-au invocat disp. art. 466, art. 480 N.C.P.C., Legea nr.263/2010, H.G. 257/2011.
Intimata M. M. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea în tot a sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata în apel, constând în onorariu avocațial.
Analizând apelul formulat de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CLUJ, prin prisma motivelor de apel invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este în parte fondat, pentru următoarele considerente:
Curtea reține că în mod corect prima instanță a obligat apelanta să stabilească drepturile de pensie ale intimatei prin luarea în considerare a veniturilor reprezentând acordul global, realizate de către reclamantă în perioada iulie 2000-martie 2001, menționate în adeverințele nr. 3627/11.08.2014 (filele nr.67-68 dosar de fond) și nr. 632/24.02.2015 (filele nr.7-8 dosar de fond) eliberate de . Turzii, angajatorul asumându-și răspunderea în ceea ce privește mențiunile înscrise în aceasta.
În adeverința nr. 632/24.02.2015, care completează adeverința nr.3627/11.08.2014, s-a menționat că diferența dintre sumele din coloana 3-„retribuția acodată” și cele din colana 2-„retribuția tarifiară” reprezintă venitul în acord realizat în fiecare lună.
Potrivit dispozițiilor art.165 alin.2 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Prevederile art. VI din Anexa 15 a H.G. nr.257/2011 de aprobare a normelor de aplicare a Legii 263/2010, exceptează anumite venituri realizate de la luarea în calcul la stabilirea punctajului mediu anual.
Prin decizia nr. 19/2011 pronunțată de către Înalta Curte de Casție și Justiție, în recursul în interesul legii referitor la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, prin luarea în considerare a formelor de retribuire obținute în acord global, la data de 17.10.2011, după . Legii nr.263/2010 și a H.G. nr.257/2011, instanța supremă a reținut însă următoarele:
“Apariția 0 17> Legii nr. 19/2000 a dus la crearea unui sistem de asigurări sociale de tip nou, construit în jurul unui principiu fundamental, și anume că orice element salarial, efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au/a achitat statului contribuții de asigurări sociale trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
În acest sens, pentru înlăturarea inechităților dintre Leg ea nr. 19/2000 și Legea nr. 3/1977, în cursul anului 2005 a apărut Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, iar dispozițiile art. 1 și art. 2 alin. (1) din acest act normativ stipulează că se recalculează toate pensiile din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, recalculare care se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 .
La pct. I-V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/ 2005 sunt enumerate sporurile, indemnizațiile și orice alte venituri suplimentare care trebuie avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual, însă, prin dispozițiile pct. VI se stipulează în mod expres că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Această dispoziție normativă pe care procurorul general își întemeiază argumentația poate fi însă înlăturată întrucât intră în contradicție atât cu prevederile anterioare din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005, cât și cu Legea nr. 19/2000, în condițiile în care s-a încălcat principiul ierarhiei actelor normative, Legea nr. 19/2000 fiind legea-cadru, iar ordonanța de urgență fiind dată în aplicarea acestei legi, astfel încât se încalcă principiul fundamental al contributivității, cu neluarea în calcul a tuturor formelor de retribuire a muncii, anterior datei de 1 aprilie 2001.
Normele speciale reprezentate de dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 se completează cu cele generale cuprinse în Legea nr. 19/2000, ambele reglementând domeniul pensiilor din sistemul public. Or, constatând aplicarea principiului contributivității, instanța de judecată nu creează norme juridice noi, după cum nu le ignoră pe cele existente, ci aplică o normă juridică existentă, cu valoare de principiu, unor situații particulare, în care este lipsit de relevanță juridică caracterul temporar și variabil al unor venituri, câtă vreme, pentru acestea, au fost reținute sume reprezentând contribuții la fondul de pensii.”
De asemenea, s-a mai reținut că:
“În concluzie, neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 fiind emisă în considerarea atingerii scopului fundamental al înlăturării inechităților dintre persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, în raport cu cele pensionate sub imperiul legii noi, Legea nr. 19/2000, în ceea ce privește cuantumul acestor drepturi.
Astfel, în condițiile în care se constată de către instanțele învestite cu cereri de recalculare a pensiilor că pentru sumele salariale, reprezentând venituri suplimentare pentru munca în acord, angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, că aceste drepturi salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază brut, că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariale suplimentare obținute de către salariați, este firesc ca o parte din această contribuție să revină foștilor salariați, în prezent pensionați, și să fie avută în vedere la recalcularea drepturilor de pensie, conform Legii nr. 19/2000 și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 .”
Deși în cauză aplicabilă este Legea nr.263/2010, ce constituie legea în vigoare privind sistemul unitar de pensii publice, Curtea reține că acest act normativ nu constituie propriu-zis o lege nouă, reformatoare, de maniera în care a fost, de exemplu, Legea nr.19/2000 față de Legea nr.3/1977, cu atât mai mult cu cât, mai ales principiul contributivității, a fost o constantă a reglementărilor aplicabile după data de 01.04.2001, neputându-se vorbi astfel de o aplicare retroactivă a Legii nr.263/2010, ce a copiat practic, în ceea ce privește dispozițiile aplicabile în cauză, prevederile Legii nr.19/2000.
Astfel, art.165 din Legea nr.263/2010 constituie de fapt o reluare a dispozițiilor art.164 alin.3 din Legea nr.19/2000, iar prevederile pct.VI din Anexa 15 a H.G. nr.257/2011 copiază practic pct. VI al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005, în ceea ce privește veniturile care nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor anterioare datei de 1 aprilie 2001, printre acestea figurând și formele de retribuire în acord.
Această modalitate de reglementare aleasă de către legiuitor la adoptarea Legii nr.263/2010, prin copierea integrală a dispozițiilor legii anterioare a pensiilor, demonstrează cu prisosință că dezlegările obligatorii date de către Înalta Curte de Casție și Justiție, în recursul în interesul legii, p rin decizia nr. 19/2011, tocmai pentru unificarea, uniformizarea practicii judiciare din țară în ceea ce privește valorificarea la stabilirea drepturilor de pensie a veniturilor realizate de către salariați, anterior datei de 01.04.2001, în acord global, nu pot și nu trebuie ignorate.
Se reține în acest sens că problema de drept ce se pune în speță, a fost soluționată practic în acest cadru de către instanța supremă, iar natura drepturilor solicitate prin prezenta acțiune, de securitate socială, ce constituie pentru pensionari, în covârșitoarea lor majoritate, singurul venit lunar, trebuie să constituie pentru instanțele ce judecă în jurisdicție de asigurări sociale o prioritate de soluționare unitară la nivel de țară, acestea neputând aștepta trecerea a încă 11 ani până la pronunțarea de către Înalta Curte de Casție și Justiție a unei decizii în intresul legii, care să reia practice aceeași problematică, de această dată în interpretarea dispozițiilor Legii nr.263/2010 și a H.G. nr.257/2011, deși acestea au copiat prevederile Legii nr.19/2000 și ale O.U.G.nr. 4/2005, care au fost interpretate recent, în anul 2011.
Se mai reține că în adeverința nr.3627/11.08.2014 eliberată de .” SA Câmpia Turzii fostul angajator al reclamantei a menționat că pentru perioada lucrată s-a virat CAS-ul conform legislației în vigoare.
Aceste drepturi de natură salarială au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale, conform art.1 din Decretul nr.389/1972, modificat prin Legea nr.49/1992, potrivit căruia angajatorii au fost obligați să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
În ceea ce privește motivele de apel prin care se cere precizareamodului cum vor fi luate în calcul la stabilirea pensiei reclamantei veniturile înscrise în adeverințele anterior menționate, Curtea reține că, în temeiul disp.art.445 Cod.proc.civilă, lămurirea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului, ci numai în condițiile art.443 Cod.proc.civilă.
În ceea ce privește însă veniturile suplimentare realizate de către reclamantă în luna aprilie 2001, se reține că în mod corect apelanta nu a valorificat aceste venituri înscrise în adeverințele anterior menționate la stabilirea pensiei intimatei, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 19 alin.1 din Legea nr. 263/2010: „Constituie stagiu de cotizare perioadele de timp pentru care asigurații datorează și/sau plătesc contribuții de asigurări sociale în sistemul public de pensii din România, precum și în alte țări, în condițiile stabilite prin acordurile sau convențiile internaționale la care România este parte.”
Conform disp.art.6 din Legea nr.19/2000 și art.A.I.1 alin.1, 3 și 4 din Ordinul nr.340/2001, după data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, asigurarea evidenței nominale a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat se realizează pe baza declarației privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat.
În situația în care se constată erori în cuprinsul declarațiilor nominale. indiferent de motivele care au cauzat producerea acestora, și/sau modificarea datelor pe baza cărora se asigură stagiul de cotizare și punctajul mediu anual al asiguratului, angajatorii au obligația să depună o declarație rectificativă la casa teritorială de pensii unde a fost depusă și declarația nominală pe care o modifică.
Se mai prevede că declarația nominală și declarația rectificativă au regimul juridic al unor declarații pe propria răspundere.
Aceleași dispoziții au fost preluate și în art.7 alin.1 și 2 din Legea nr.263/2010.
Mai mult, art.10 alin.1 din Legea nr.263/2010 prevede că, pentru perioadele de după 31 martie 2001, declarația nominală de asigurare prevăzută la art.7 alin.1 și 2 constituie documentul pe baza căruia se stabilește stagiul de cotizare în sistemul pubic de pensii și punctajul mediu anual pentru asigurații sistemului public de pensii.
Potrivit disp.art.28 din O.G nr.86/2003, persoanele juridice și persoanele fizice care au calitatea de angajator sau entitatile asimilate angajatorului au obligația să declare contribuțiile sociale datorate lunar, pana la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează drepturile salariale. Declararea se face la unitățile subordonate ale Ministerului Finanțelor Publice unde sunt luate în evidență ca plătitori de impozite și taxe. Termenul de declarare a contribuțiilor sociale constituie și termen de plată.
Având în vedere cadrul legal stabilit după data de 01.04.2001, se reține că în cauză în mod corect apelanta a stabilit punctajul anual realizat după această dată de către intimată pe baza declarațiilor nominale depuse de către angajator, ce au valoarea unor declarații pe proprie răspundere, sintetizate în adeverința nr._/06.11.2014 eliberată de C. de Pensii Cluj - Direcția Economic, Stagii de Cotizare și Arhive (fila nr.55 dosar de fond) și nu pe baza adeverințelor pe care angajatorul le-a eliberat ulterior salariatului, ce cuprind venituri pentru care acesta nu și-a îndeplinit obligația legală, în situația în care reprezentau modificări ale datelor cuprinse în declarațiile nominale, de a depune declarații rectificative.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.480 alin.2 Cod. proc. civilă, se va admite în parte apelul declarat de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CLUJ și se va schimba în parte sentința primei instanțe,în sensul înlăturării dispoziției de luare în calcul a veniturilor în acord global realizate de cătrereclamanta M. M. M. în luna aprilie 2001, menționate în adeverințele nr. 3627/2014 și nr. 632/2015 eliberate de . Turzii, păstrându-se restul dispozițiilor sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul disp.art.453 alin.2 Cod.proc. civilă, pârâta-apelantă C.J.P.Cluj, aflată în culpă procesuală,va fi obligată să plătească reclamantei-intimate Madga M.M., suma de 500 lei, cheltuieli de judecată parțiale în apel, reprezentând onorariou de avocat justificat cu chitanța depusă la fila nr.29 dosar apel, proporțional pretențiilor admise în cauză .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte apelul declarat de C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CLUJ, cu sediul în Cluj-N., .. 2,jud.Cluj, CUI_, împotriva sentinței civile nr. 2222 din 24.06.2015 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Înlătură dispoziția de luare în calcul a veniturilor în acord global realizate de cătrereclamanta M. M. M. în luna aprilie 2001, menționate în adeverințele nr. 3627/2014 și nr. 632/2015 eliberate de . Turzii.
Păstrează restul dispozițiilor sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.
Obligă pe apelanta CJP Cluj să plătească intimatei Madga M.M. CNP_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat G. A. cu sediul în Cluj-N., ., .>Cluj,suma de 500 lei, cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 07.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I.-R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red.C.M.
Tehnored: C.M./V.R.
4ex./15.01.2016;
Jud.fond:Tribunalul Cluj- G. O. O. .
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 70/2016. Curtea... | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 2279/2016.... → |
|---|
