Reconstituirea vechimii în muncă pe cale judecătorească. Valorificarea stagiului de cotizare atestat în urma acestei proceduri în calculul pensiei.
| Comentarii |
|
În situaţia în care asiguratul a urmat procedura reconstituirii vechimii în muncă pe cale judecătorească are dreptul la valorificarea stagiului de cotizare atestat în urma acestei proceduri în calculul pensiei; în caz contrar, procedura judecătorească ar fi lipsită de finalitate de vreme ce interesul declanşării ei este tocmai acela de a obţine drepturile de asigurări sociale corespunzătoare.
Legea nr. 263/2010
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanţa reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa judeţeană de Pensii Constanţa emiterea unei decizii de pensionare în temeiul Legii 263/2010 începând cu data de 04.02.2011.
Reclamanta a prezentat la data de 04.02.2011 pârâtei cererea sa de înscriere la pensie pentru limită de vârstă, a depus acte care dovedesc faptul că în perioada 1957- 1964 a lucrat ca membră cooperatoare la CAP „DV” Judeţul Constanţa, timp de 8 ani, iar în perioada 1984 - 1991 a lucrat cu contract de muncă la fosta IGCL M. şi respectiv primăria Municipiului M..
Tot astfel a fost angajată pe durată determinată în intervalul 1973 - 1975. Cumulat, reclamanta are ca vechime minimă 15 ani suficientă atât în sistemul
Legii 19/2000, dar şi în sistemul Legii 263/2010 pentru a fi înscrisă la pensie pentru limită de vârstă.
Prin sentinţa civilă nr. 958/06.02.2013, Tribunalul Constanţa a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat pârâta să emită în favoarea reclamantei o decizie de pensionare pentru munca depusă şi limită de vârstă, de la data de 04.02.2011 pentru stagiul minim realizat de 15 ani.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a avut în vedere următoarele:
Reclamanta a solicitat înscrierea sa la pensie pentru munca depusă şi limită de vârstă la data de 04.11.2011, anexând la această cerere carnetul de muncă şi adeverinţa din care rezulta plata contribuţiilor la asigurările sociale pe perioada 1957-1964; ulterior acestei cereri, Tribunalul Constanţa prin sentinţa civilă nr. 5076/2012 a constatat existenţa adeverinţei nr.[…] emisă de Primăria Comunei D. din care rezultă că reclamanta a lucrat ca membru cooperator la fostul CAP „D.V.” în perioada anilor 1957-1964.
Instanţa a reţinut că persoanelor care au prestat activitate in cadrul fostelor CAP, nu li s-a întocmit carnet de munca, ci carnet de membru cooperator, vizate lunar și anual, iar pentru evidenta zilelor de munca și contribuţia la casa de pensii se întocmeau fise individuale.
In cazul reclamantei, aceste înscrisuri nu au mai fost regăsite în arhiva existentă, deşi reclamanta a prestat neîntrerupt activitate şi în perioada anilor 1957- 1964 inclusiv, aspect neîndoios rezultat din depoziţiile martorilor audiaţi în cauză şi din adresa Primăriei Comunei D., şi care de asemenea au desfăşurat activitate în cadrul CAP .
Totodată prin adeverinţa nr.[…] rezultă că o parte din arhiva fostului CAP D. a fost deteriorată înaintea predării acesteia la primărie.
Art.14 din Decretul nr.92/1976, prevede procedura de reconstituire a vechimii în muncă în cazul în care se dovedeşte cu acte ca arhivele au fost distruse, procedură aplicabilă şi foştilor membrii cooperatori, sens în care a fost interpretat de către Curtea Constituţionala prin Decizia nr. 223/2002.
Ca efect al acestor constatări, instanţa a reţinut că reclamanta a prestat activitate în cadrul CAP în perioada afirmată, fiind îndreptăţită de a solicita recunoaşterea vechimii lucrate în fostul CAP .
Pentru considerentele arătate văzând în drept dispoziţiile Decretului nr.92/1976, coroborat cu prevederile art.279 din codul muncii a admis cererea
formulată de reclamantă, şi pe cale de consecinţă au fost obligaţi pârâţii Consiliul Local al Comunei D. şi Comuna D. prin primar la recunoaşterea vechimii neîntrerupte în muncă la CAP „D.V.” în perioada 1957 - 1964 inclusiv.
Având în vedere sentinţa civilă rămasă irevocabilă, reclamanta cumulează perioada 1957-1964 la CAP „D.V.” cu vechimea înscrisă în carnetul de muncă[…].
Stagiul prestat de reclamantă, întregit conform sentinţei civile a Tribunalului, este astfel de minim 15 ani cerut de Legea nr.263/2010 pentru această categorie de pensie; condiţiile cumulative de vârstă şi stagiu fiind îndeplinite, cerere reclamantei poate fi valorificată .
Pensia pentru limită de vârstă se acordă potrivit acestui act normativ asiguraţilor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public. Stagiul minim de cotizare atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi este de 15 ani. [...]
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs pârâta. În motivarea recursului său, aceasta a arătat următoarele: apreciază că în mod greşit instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei; solicită a se avea vedere că reclamanta a depus la sediul instituţiei, la data de 04.02.2011, cererea de înscriere la pensie, anexând in susţinerea acesteia documente care dovedesc ca a prestat activitate ca membra la CAP „D.V.”, Jud. Constanta, doar o perioada de 8 ani, iar in perioada 1984-1991 a lucrat la fosta ICCL M. şi respectiv Primăria Municipiului M.; anexat acţiunii înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, reclamanta a depus sentinţa civila nr.5076/05.10.2012 a Tribunalul Constanta, prin care instanţa de fond obliga Consiliul local al Comunei D. sa recunoască vechimea, lucrata în fostul CAP în calitate de membru cooperator în perioada 1957 - 1964 inclusiv; învederează instanţei de recurs faptul că nici până la această dată, reclamanta nu a depus la sediul instituţiei recurente adeverinţa eliberată de Consiliul local al Comunei D. sau vreo altă cerere de înscriere la pensie, care sa cuprindă aceasta adeverinţa; astfel, considera că in mod eronat instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei şi o încadrează la pensie pentru limita de vârsta cu stagiu minim de 15 ani, fără a lua în calcul faptul ca la sediul instituţiei nu exista documente care sa ateste vechimea de 15 ani, in munca a reclamantei; reiterează faptul ca din documentele depuse la dosarul administrativ care se afla la sediul recurentei, rezulta fără echivoc ca reclamanta a prestat doar 8 ani activitate în muncă; în cazul in care instanţa de recurs va aprecia că reclamanta este îndreptăţită la pensie pentru limita de vârsta cu stagiul minim de 15 ani, solicită a se avea in vedere faptul ca deschiderea drepturilor de pensie se va face de la data depunerii cererii de pensionare si, nu cum greşit apreciază instanţa de fond, de la data de 04.02.2011; pentru aceste motive solicită a se constata ca hotărârea pronunţata de instanţa de fond este netemeinica și nelegala şi admiterea recursului astfel cum a fost formulat cu modificarea in tot a sentinţei recurate.
În drept, îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art.304 pct.9 și art. 3041C.pr.civ.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, a susţinerilor părţilor, a prevederilor legale aplicabile şi a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Mai întâi, se constată că recurenta pârâtă, contrar prevederilor art.106 din Legea nr. 263/2010, nu a soluţionat cererea reclamantei de acordare a pensiei printr-o decizie de respingere care să poată fi contestată de reclamantă, ci a refuzat soluţionarea cererii, restituind documentaţia expediată cu adresa nr.[…]/09.02.2011 emisă de Casa locală de pensii M.
În aceste condiţii, reclamanta era pe deplin îndreptăţită să se adreseze direct instanţei pentru soluţionarea cererii sale, ca efect al dreptului său de acces la o instanţă.
Ca urmare, susţinerile recurentei referitoare la faptul că reclamanta nu a depus la sediul său o adeverinţă eliberată de Consiliul Local al Comunei D. pentru perioada 1957 – 1964 sau o altă cerere de înscriere la pensie nu poate fi verificată de Curte din culpa recurentei care a refuzat să înregistreze cererea iniţială a reclamantei astfel încât nu se poate stabili ce înscrisuri a depus aceasta la data respectivă. Or, recurenta nu îşi poate invoca propria culpă şi procedurile administrative nelegale pentru a susţine recursul.
Pe de altă parte, în condiţiile în care recurenta a refuzat să soluţioneze cererea iniţială, aceasta fiind restituită reclamantei, recurenta nu poate să pretindă că reclamanta ar fi trebuit să formuleze alte noi cereri cu acelaşi obiect şi că în lipsa unei astfel de cereri nu ar putea beneficia de pensie.
În sfârşit, în legătură cu perioada de activitate în fostele cooperative agricole de producţie (1957 – 1964) se reţine că reclamanta era deja în posesia adeverinţei nr.[….] eliberată de Primăria Comunei D. În care se atestă activitatea de membru cooperator la CAP „D.V.” în perioada 1957 – 1964 şi a făcut referire la această perioadă în cererea de pensionare, sentinţa nr. 5076/05.10.2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa confirmând aceeaşi situaţie.
Ca urmare, susţinerile recurentei nu pot fi primite.
În cauză trebuie avut în vedere că procedura reconstituirii vechimii în muncă acumulată până la 31.12.2010 este una legală, prevăzută de art.296 al.2 din Codul Muncii tocmai pentru situaţia în care o persoană nu poate dovedi cu carnetul de muncă activitatea desfăşurată, textul legal permiţând reconstituirea vechimii în muncă nu doar pe baza înscrisurilor ci şi a altor probe care să dovedească raporturile de muncă.
Or, reconstituirea vechimii în muncă prezintă interes în special pentru stabilirea drepturilor de pensie.
Ar fi lipsit de sens ca o persoană să aibă posibilitatea legală de a îşi reconstitui vechimea în muncă pe calea unei acţiuni în justiţie dar să nu poată valorifica stagiul de cotizare realizat şi constatat prin hotărâre judecătorească pentru stabilirea drepturilor de pensie; într-o astfel de interpretare a legii, hotărârea judecătorească nu ar produce în realitate niciun efect făcând iluzoriu însuşi accesul la o instanţă, ceea ce nu este permis de art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale ce garantează drepturi efective.
Ca urmare, recurenta nu poate ignora hotărârea judecătorească ce atestă vechimea în muncă a reclamantei în perioada 1957 – 1964.
În consecinţă, nu se poate refuza recunoaşterea vechimii în muncă pentru stabilirea drepturilor de pensie ale unei persoane pentru motivul că nu prezintă o adeverinţă privind activitatea sa eliberată pe baza unor documente contabile de evidenţă primară, în condiţiile în care tocmai pentru situaţia în care aceste înscrisuri nu există legiuitorul a prevăzut posibilitatea persoanei interesate să dovedească prin alte probe vechimea în muncă iar instanţei de judecată să constate această vechime în muncă.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod.pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.
Decizia civilă nr. 622/AS/29.10.2013
Judecător redactor Răzvan Anghel
| ← Programul POSDRU. Criterii de selecție a persoanelor ce urmau... | Recalculare drepturi de pensie cu includerea în baza de calcul... → |
|---|
