Programul POSDRU. Criterii de selecție a persoanelor ce urmau să participe la proiect. Decizie de concediere
| Comentarii |
|
Analiza cu prioritate a excepției privind nulitatea contractului individual de muncă prin raportare la normele cu caracter special privind derularea programelor finanțate din fonduri europene.
Instituțiile care derulează proiecte finanțate din fonduri structurale au obligația de a forma echipe de management numai din rândul angajaților proprii, iar în cazul în care nu dispun de capacitatea de implementare pot externaliza către terți anumite activități.
Aşadar, şi în cauza de față, personalul ce urma sa facă parte din echipa județeana de implementare a proiectului finanțat din FSE prin POSDRU trebuia sa cuprindă angajați ai Inspectoratului Scolar Județean Constanța.
În cazul reclamantei, s-a constatat ca aceasta nu lucra în învățământ, ceea ce înseamnă ca nici nu putea sa participe la proiect şi sa facă parte din echipă, neavând calificarea necesară.
Ordinul nr. 185/2008 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalității de Şanse
Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului Constanța la data de 23.12.2010, înregistrata sub nr.19431/118/2010, reclamanta C.E. a solicitat, in contradictoriu cu paratul Inspectoratul Şcolar Județean Constanta, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea deciziei nr. 1829/2010 emisa de ISJ Constanța prin care a fost concediata; obligarea pârâtei la repunerea sa în funcția deținută anterior de responsabil tehnic; obligarea paratei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate și majorate, alături de celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data emiterii deciziei de concediere și pana la momentul reintegrării efective; obligarea paratei la plata drepturilor salariale neachitate pentru perioada 01.07.2010-07.12.2010; obligarea paratei la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale și obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de desfăşurarea prezentului litigiu.
Prin sentința civilă nr. 3497/10.06.2011 Tribunalul Constanța a admis acțiunea formulată de reclamanta C.E. şi a fost obligată pârâta la repunerea reclamantei în situația anterioară, respectiv reintegrarea în funcția de responsabil tehnic. A fost obligată pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate şi majorate, începând cu data de 01.07.2010 până la data reintegrării efective şi au fost respinse celelalte pretenții ca neîntemeiate.
Instanța de fond a reținut ca prin decizia nr. 1829/07.12.2010 s-a dispus revocarea reclamantei din funcția de responsabil tehnic - Partener ISJ Constanța în Proiectul metode şi instrumente noi pentru formarea competentelor elevilor în managementul vieții personale, fiind numita în aceeaşi funcție d-na S.A.
Analizând aceasta decizie în raport de condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o decizie de desfacere disciplinară a contractului de muncă şi în raport de condițiile imperative prevăzute de art. 268 din codul muncii, instanța de fond a stabilit că instituția pârâtă nu a efectuat cercetarea disciplinara şi nu a indicat în decizie care sunt motivele pentru care s-a dispus revocarea reclamantei din funcție astfel ca a anulat decizia nr. 1829/2010 emisa de ISJ Constanța.
Ca urmare a recursului declarat de pârâtul Inspectoratul Şcolar Județean Constanța, prin decizia civilă nr. 739/CM/05 Decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța a fost casată sentința recurată şi a fost trimisa cauza spre rejudecare la Tribunalul Constanța.
Analizând înscrisurile din dosar şi apărările formulate de părți, Curtea a constatat ca instanța de fond a făcut o aplicare greşită a dispozițiilor legale invocate de părți, a omis sa analizeze înscrisurile depuse de părți, nu a răspuns cererilor acestora şi a omis să se pronunțe pe excepțiile invocate deşi acestea au fost invocate în termen legal.
În raport de înscrisurile depuse de părți, Curtea a constatat că în mod greşit instanța de fond s-a limitat a analiza nulitatea deciziei de revocare doar din perspectiva condițiilor cerute de legiuitor prin art. 268 Codul muncii pentru valabilitatea deciziei de concediere atâta vreme cât emitentul deciziei a înțeles să dispună „revocarea” în acord cu Pct.14 din contractul de finanțare care permitea modificarea contractului în funcție de stadiul derulării contractului de parteneriat.
De asemenea, instanța nu s-a pronunțat pe excepția privind nulitatea contractului individual de muncă al reclamantei, excepție care a fost formulată de pârât în cadrul întâmpinării, cu respectarea termenului prevăzut de art.115 cod procedură civilă şi nu prin concluziile scrise aşa cum greşit a reținut instanța de fond.
Ori, aceasta excepție se impunea a fi analizata cu atât mai mult cu cât şi soluționarea capătului de cerere referitor la plata drepturilor salariale depindea de stabilirea cu prioritate a valabilității contractului de muncă din perspectiva contractului de finanțare care este parte a contractului de parteneriat.
Rejudecând cauza pe fond, după casare, Tribunalul Constanța a pronunțat sentința civilă nr. 3856/23.07.2012 pronunțată de Tribunalul Constanța prin care s-a constatat nulitatea contractului individual de muncă al reclamantei C.E. şi s-a respins ca nefondată contestația formulată în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEȚEAN CONSTANȚA şi chematul în garanție INSPECTORATUL ŞCOLAR ILFOV – Bucureşti.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
S-a formulat cerere de chemare în garanție de către Inspectoratului Şcolar Constanța în contradictoriu Inspectoratului Şcolar Ilfov, în dosarul ce face obiectul cauzei, în calitate de pârât, pentru ca în cazul în care va cădea în pretenții, acesta să fie obligat să despăgubească cu suma stabilită de instanță reprezentând contravaloarea despăgubirilor acordate contestatoarei, şi să îi plătească cheltuielile de judecată.
Prin contractul de finanțare nr. E 4865/28.06.2010 s-a aprobat cererea de finanțare nerambursabila a proiectului ”Metode și instrumente noi pentru formarea competentelor elevilor in managementul vieții personale. Platforma digitala interactiva in tematica psihologiei aplicate pentru elevii de liceu”.
Beneficiarul proiectului este Inspectoratul Şcolar Județean Ilfov.
Prin acordul de parteneriat nr. 5760/19.08.2009 ISJ Ilfov a încheiat cu pârâtul Inspectoratul Şcolar Județean Constanta un acord de asociere in vederea stabilirii responsabilității fiecărui partener in vederea implementării proiectului.
In baza acordului de parteneriat arătat, prin Decizia 1189/6.08.2010 și nr. 780/1.07.2010 s-a constituit la nivelul ISJ Constanta, in calitatea sa de partener 3 al
ISJ Ilfov echipa de implementare a proiectului. In funcția de a fost numita reclamanta C.E.
La data de 1.07.2010 sub nr. 1056 s-a încheiat contractul individual de munca intre pârâtul -ISJ Constanta și reclamanta.
Prin decizia 1829/7.12.2010 pârâtul a revocat reclamanta din funcția de expert pe termen lung, responsabil tehnic IT/achiziții începând cu data de 12.11.2010. Totodată a revocat prin decizii ulterioare și pe ceilalți membri ai echipei de implementare.
Cu privire la excepția nulității contractului individual de muncă, instanța a reținut că având în vedere părțile lui, precum şi obiectul acestuia, care lipseşte (art. 10 şi 57 alin. 1 din Codul muncii republicat), contractul individual de muncă respectiv este lovit de nulitate absolută.
În acest sens, beneficiarul a constatat şi a semnalat de altfel că formatul contractelor de muncă nu corespunde formatului impus de el, acesta fiind diferit, solicitându-se intrarea în legalitate, dar nu s-a luat nicio măsură în această direcție (anexa-adresa 463/02.03.2011). Deficiențele s-au constatat cu ocazia Consfătuirii naționale a Inspectorilor pentru Proiecte Educaționale, care s-a desfăşurat la Târgovişte în perioada 28 septembrie - 1 octombrie 2010 (anexă - Raport consfătuire) şi din Referatul întocmit în data de 25 octombrie 2010, în care se observă că la acea data existau doar formulare tipizate ale proiectului, nefiind prelucrat nimic (anexa- referat). La data de 7 decembrie 2010. după mai bine de un an de la lansarea proiectului, directorii liceelor implicate din Județul Constanta nu erau informați despre acest proiect (anexa-raport Consfătuire).
Potrivit Ordinului comun al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalității de Şanse şi Ministerului Economiei şi Finanțelor nr. 3/185/2008 (în vigoare în perioada relevantă şi aplicabil în cauză) pentru stabilirea regulilor de eligibilitate şi a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operațiunilor finanțate prin Programul operațional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013" precum şi potrivit HG nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, echipa de proiect se constituie prin angajare pe bază de contract de muncă, în baza raporturilor de serviciu sau prin externalizare, caz în care se încheie un contract de prestări servicii (subcontractare).
Instanța a apreciat astfel că deşi intitulat contract individual de muncă, contractul încheiat este un contract de prestări servicii.
De asemenea, s-a constatat utilizarea unui alt format al contractelor de muncă decât cel propus de echipa de management şi s-a solicitat modificarea acestora, contestatoarea de aceste solicitări nu au fost îndeplinite (anexa - adresa 463/02.03.2011, adresa nr. 1166/11.11.2011 aflate în dosar).
Cu privire la capetele de cerere privind obligarea instituției la plata drepturilor salariale neachitate pentru perioada 1.07.2010-7.12.2010 instanța a reținut ca remunerația nu a fost plătită deoarece Beneficiarul - Inspectoratul Şcolar al Județului Ilfov - nu a aprobat şi nu a trimis fonduri pentru plata membrilor echipei de cercetare; aşa cum este precizat în Adresa 463/2.03.2011 şi în Adresa nr. 1166/11.11.2011 (aflate la dosar), rapoartele de activitate ale echipei din perioada iunie - noiembrie 2010 (trimise după mai bine de 5 luni) nu au fost transmise conform fluxului intern,
nu respectă elementele de identitate vizuală a proiectului, iar activitățile raportate nu sunt conforme cu graficul Gantt, motiv pentru care nu au fost aprobate de managementul proiectului. Toate aceste aspecte sunt susținute şi prin adresa transmisă de Beneficiarul Proiectului nr. 996/23 septembrie 2011 şi adresa nr. 1166/11.11.2011.
De asemenea, din răspunsul la interogatoriu, chematul în garanție a precizat că reclamanta nu a prestat activități în cadrul proiectului, aspect dovedit de rapoartele individuale de activitate şi fişele de prezență neconforme cu graficul de implementare a activităților, fapt ce a condus la neaprobarea acestor documente de către managerul de proiect.
În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la anularea deciziei de concediere, instanța a reținut că potrivit art. 9 alin. 14 lit. d din Contractul de finanțare, beneficiarul are dreptul de a introduce noi membrii ori să îi înlocuiască pe cei vechi, iar in condițiile existenței unor reguli speciale, decizia atacată de revocare din funcția de coordonator județean de specialitate în cadrul proiectului nu poate fi calificată ca fiind una de concediere supus reglementărilor din codul muncii. În aceste condiții, cum numirea in funcție a intervenit prin act unilateral, conform principiului simetriei actelor juridice, şi revocarea poate avea loc unilateral, ca o măsură de sancțiune conform regulilor speciale ale art. 9 alin. 14 lit. d din Contractul de finanțare.
Respingând capătul de cerere referitor la anularea deciziei de concediere, instanța a respins şi capetele subsecvente referitoare la obligarea instituției la repunerea în funcția deținută anterior şi la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate şi majorate, precum şi la plata daunelor morale.
Totodată, va respinge cererea de chemare în garanție, reținând ca parata nu a căzut în pretenții, ca urmare a respingerii contestației şi menținerii deciziei de revocare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta reclamanta Coandă Elena care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Instanța de fond în mod greşit a reținut că recurenta reclamantă se află în prezența unui Contract individual de muncă nul pentru ca acesta avea un obiect determinat, respectiv acela de a presta muncă sub autoritatea angajatorului Inspectoratul Şcolar Județean Constanța şi pentru că la încheierea lui nu s-au încălcat niciuna dintre condițiile necesare pentru încheierea valabilă.
Dacă instanța de recurs va analiza cauzele de nulitate absolută va observa că instanța de fond a reținut lipsa obiectului său de muncă cu toate că acesta avea în mod indubitabil atât un obiect determinat cât şi drepturi şi obligații corelative.
În altă ordine de idei, urmează a se observa că instanța de fond pentru a pronunța această hotărâre a ignorat absolut toate regulile de cercetare judecătorească şi chiar constatând că nu există un Contract individual de muncă s-a pronunțat în sensul nulității deşi în atare situație nu ar mai fi avut competența funcțională.
Mai mult decât atât, instanța de fond a reținut în considerente cauze imputabile salariatului pentru neplata drepturilor ceea ce în mod firesc trebuia să orienteze cauza către caracterul concedierii care ține de persoana salariatului.
Astfel, în actul de cercetare judecătorească pe care îl va face instanța de control judiciar, solicită a se constata că atât situația raportului juridic de muncă cât şi decizia de denunțare a acestuia sunt supuse rigorilor de dreptul muncii în raport de care va trebui să se pronunțe dacă au fost respectate dispozițiile legale pentru concedierea imputabilă.
Concret, instanța a lăsat nevalorificat procesual atât existența raportului juridic de muncă până la momentul concedierii cât şi pe acela al obligațiilor care incumbau angajatorului, ignorând în mod evident faptul că atâta timp cât Acordul de parteneriat şi cu Contractul de finanțare făceau trimitere la contracte individuale de muncă pentru parteneri, nu se putea pune problema unui contract de altă natură.
Pe de altă parte, chiar dacă recurenta reclamantă ar fi fost în prezența unui contract de prestări servicii şi nu a unuia de muncă, instanța trebuia să aibă în vedere incidența art.295 alin.2 din Codul muncii anterior republicării (art.278, alin.2 din Codul muncii republicat) potrivit cu care, prevederile codului muncii se aplică cu titlu de drept comun şi acelor rapoarte juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete şi aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
Examinând capătul de cerere privind plata drepturilor salariale de la angajare şi până la concediere, instanța de fond a reținut greşit că acestea nu ar fi datorate pentru că beneficiarul proiectului nu a aprobat plata către Inspectoratul Şcolar Județean Constanța în condițiile în care raportul juridic de muncă al recurentei reclamante a fost cu instituția din urmă şi nu cu Inspectoratul Şcolar Județean Ilfov care de altfel a dovedit că la momentul concedierii virase banii pentru salarii în contul intimatei.
Urmează totodată să se observe faptul că instanța de fond specializată în soluționarea litigiilor de muncă, s-a pronunțat în sensul calificării juridice a deciziei de concediere, ca fiind act juridic special care „nu poate fi calificată ca fiind una de concediere supus reglementărilor dreptului muncii”. În atare situație de interpretare a actului juridic dedus judecății, instanța investită nu avea dreptul să se pronunțe asupra cauzei deduse judecății şi mai ales să rețină că „numirea în funcție a intervenit prin act unilateral şi revocarea poate avea loc unilateral, ca măsură de sancțiune conform regulilor stabilite de art.9 alin.14 lit.”d” din Contractul de Finanțare” deoarece era necompetentă funcțional să se pronunțe asupra unui litigiu calificat de instanță însăşi, ca fiind de drept comun. În atare optică, instanța ar fi trebuit să ia în discuție însăşi propria competență, iar urmare calificării juridice a actului dedus judecății, ajungând la concluzia că nu ne aflăm în prezența unei concedieri, să fi declinat cauza instanței competente, iar nu să se pronunțe asupra cauzei în sensul respingerii contestației după ce a constatat că nu era pe tărâmul dreptului muncii.
În concluzie, solicită admiterea recursului astfel motivat şi în urma rejudecării pe care o va efectua din postura instanței de control judiciar, să modifice în tot sentința pronunțată de instanța de fond în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
Inspectoratul Şcolar Județean Constanța şi-a precizat poziția procesuală prin întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat întrucât contractul încheiat de reclamanta era unul de prestări servicii iar decizia contestata nu este una de concediere iar în lipsa unui acord de parteneriat în care sa fie menționat şi numele reclamantei, nu se putea stabili dacă aceasta făcea parte din echipa aflata în proiect.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, de probele administrate şi de dispozițiile legale incidente în cauza, Curtea constată ca recursul este nefondat.
Prin decizia nr. 780/01.07.2010 ISJ Constanța în calitate de partener 3 al ISJ Ilfov care are rolul de partener principal, a dispus începând cu 01.07.2010 înființarea echipei județene de implementare a proiectului finanțat din FSE prin POSDRU, din aceasta echipa făcând parte şi reclamanta.
Aceasta echipa avea atribuțiile prevăzute în Acordul de parteneriat.
Contractul individual de muncă nr. 1856/01.07.2010 încheiat intre ISJ Constanța în calitate de angajator şi reclamanta C.E. În calitate de angajat, a avut ca obiect “prestări servicii şi salarii”, funcția ce urma sa fie îndeplinită de reclamantă fiind aceea de expert pe termen lung - responsabil tehnic achiziții, iar durata muncii 2 ore/zi, respectiv 10 ore/săptămână.
La capitolul “drepturi şi obligații” se prevedea dreptul reclamantei la salarizare pentru muncă depusa, corespunzător obligației de a realiza norma de muncă sau după caz, de a îndeplini atribuțiile ce-i revin conform fişei postului.
Potrivit adresei nr. 3104/09.05.2011 emisa de Inspectoratul Şcolar general,
„plățile aferente implementării proiectului se fac din bugetul Ministerului Educației Cercetării, Tineretului şi Sportului prin bugetele Inspectoratelor şcolare județene partenere, pe baza aprobării de către AM POSDRU.
De asemenea, în contractul de finanțare care este parte a acordului de parteneriat, s-a prevăzut la art. 9 pct.14 litera d) că: ” beneficiarul are obligația de a notifica în scris la AMPOSDRU … înlocuirea sau introducerea de membri noi în echipa de management sau a experților pe termen lung din cadrul echipei de implementare a proiectului”.
Prin adresa nr. 463/02.03.2010, ISJ Constanta a fost notificat cu privire la disfuncționalitățile constatate în derularea proiectului, menționându-se ca la încheierea contractelor de muncă ale echipei s-au utilizat alte formulare decât cele propuse de echipa de management.
De asemenea, ca urmare a notificării nr. 6/30.11.2010, ISJ Constanța era obligat sa modifice echipa de proiect având în vedere ca beneficiarul de proiect, respectiv ISJ Ilfov are dreptul sa introducă noi membrii sau să-i înlocuiască pe cei vechi conform art. 9 alin.14 din Contractual de finanțare.
Prin urmare, a fost înlocuită echipa inițială de proiect cu o nouă echipă, coordonata de dna A.A., care a fost validată pentru finalizarea la termen a proiectului.
În aceste condiții, s-a dispus revocarea din funcțiile ocupate a tuturor membrilor echipei inițiale, printre care şi reclamanta C.E., în baza deciziei nr. 1829/07.12.2011, care a fost atacata de reclamanta în instanța.
Înainte de a analiza motivele care au dus la revocarea reclamantei din funcție, instanța a analizat cu prioritate excepția nulității contractului individual de muncă în baza căreia reclamanta a fost numita în funcția de “expert pe termen lung - responsabil tehnic achiziții”.
Tribunalul era competent să se pronunțe pe aceasta excepție şi nu şi-a depăşit limitele investirii sale în rejudecare având în vedere ca prin decizia de casare nr. 739/CM/05.12.2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța s-a dezlegat problema legată de competentele instanței şi s-au dat îndrumări instanței de fond cu privire la capetele de cerere ramase de soluționat, astfel că legalitatea deciziei contestate urma
sa se analizeze prin raportare la normele cu caracter special privind derularea programelor finanțate din fonduri europene.
Astfel, instanța era competenta să se pronunțe pe nulitatea contractului individual de muncă deoarece jurisdicția muncii are ca obiect şi soluționarea conflictelor ce au ca obiect încheierea contractului individual de muncă şi anume respectarea condițiilor prevăzute de lege pentru a-l face valabil.
În ceea ce priveşte soluția dată de instanța de fond se constată ca aceasta este legală şi temeinică deoarece s-a analizat valabilitatea contractului de muncă al reclamantei în conformitate cu condițiile de eligibilitate stabilite prin Ordinul nr. 185/2008 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalității de Şanse.
Astfel, instituțiile care derulează proiecte finanțate din fonduri structurale au obligația de a forma echipe de management numai din rândul angajaților proprii, iar în cazul în care nu dispun de capacitatea de implementare pot externaliza către terți anumite activități.
Aşadar şi în cauza de față, personalul ce urma sa facă parte din echipa județeana de implementare a proiectului finanțat din FSE prin POSDRU trebuia sa cuprindă angajați ai Inspectoratului şcolar Județean Constanța.
În cazul reclamantei s-a constatat ca aceasta nu lucra în învățământ, ceea ce înseamnă ca nici nu putea sa participe la proiect şi sa facă parte din echipă, neavând calificarea necesară.
Întrucât criteriile de eligibilitate în aceste proiecte sunt imperative iar reclamanta nu îndeplinea condițiile cerute, nici contractul sau de muncă nu era valabil încheiat, astfel că excepția nulității a fost corect soluționată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
Decizia civilă nr. 65/CM/29.01.2013
Judecător redactor Mariana Bădulescu
| ← Reorganizarea ANIF prin OG nr. 82/2011. Concediere colectivă.... | Reconstituirea vechimii în muncă pe cale judecătorească.... → |
|---|
