Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 30/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 30/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 1911/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.30/CM
Ședința publică din 15 ianuarie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Președinte – M. B.
Judecător – J. Z.
Judecător – M. A.
Grefier – D. R.
S-au luat în examinare recursurile civile formulate de:
- recurenta reclamantă și intimată CĂMAȘĂ G., domiciliată în C., ..5, ., . și,
- recurenta pârâtă și intimată S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ – CFR Marfă S.A., cu sediul procesual ales în C., . nr.2, județul C. împotriva sentinței civile nr.2849 din data de 25 mai 2012, pronunțată în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă S. M. DOBROGEA, cu sediul în C., . nr.2, județul C., având ca obiect drepturi bănești (Salariu suplimentar, Primă Ziua CFR, primă Paști, C., c/val.tichete + 3 ani inflație).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta pârâtă și intimată d-na consilier juridic P. A. – în baza delegației depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
După referatul grefierului de ședință:
Reprezentanta recurentei pârâte depune la dosar ștatul de plată privind pe recurenta reclamantă din luna iulie 2012, prin care face dovada achitării drepturile salariale cuvenite reclamante, susținând că hotărârea instanței de fond a fost executată. Totodată mai depune la dosar lista semnatarilor CCM pe anul 2011, precum și extras din CCM – capitolul I Dispoziții generale și capitolul VII – Delegarea și detașarea, susținând că nu mai are alte cereri de formulat sau înscrisuri noi de depus, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea luând act de susținerile părții prezente, declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată în conformitate cu disp. art. 150 cod pr.civilă și acordă cuvântul asupra recursurilor de față.
Având cuvântul reprezentanta recurente pârâte, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, admiterea excepțiilor invocate, iar pe fond respingerea în tot a acțiunii reclamante, ca nefondată.
Precizează reprezentantul recurentei pârâte că, hotărârea pronunțată de instanța de fond nu este irevocabilă, însă a fost pusă în executare, prin actele depuse la dosar făcând dovada achitării tuturor drepturilor cuvenite reclamantei,.
Se mai arată că având în vedere soluționarea definitivă a dosarului civil nr._, apreciază că în cauză sunt îndeplinite disp. art. 166 cod pr.civilă cu privire la cele două litigii identice prin părți, obiect și cauză, motiv pentru care se impune admiterea excepției autorității de lucru judecat.
În ce privește recursul formulat de recurenta reclamantă solicită respingerea acestuia ca nefondat pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursurilor de față.
CURTEA :
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._, reclamanta Cămașă G. a chemat în judecată pârâtele S. Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă S.A. și S. M.-Dobrogea, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata următoarelor drepturi: prima de Paști și C. pentru anul 2009; prima de Ziua Feroviarului pentru anii 2009 - 2010; contravaloare tichete de masa neacordate pentru perioada aprilie 2009 si pana la 08.07.2011, salariul suplimentar pentru anii 2009 si 2010, cu cheltuieli de judecată.
De asemenea, s-a solicitat actualizarea sumelor cu indicele de inflație până la data introducerii cererii de chemare în judecată, iar ulterior actualizarea cu dobânda legală, până la plata efectivă.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamanta a desfășurat activitate in funcția de operator, iar la data de 08.07.2011 a fost desfăcut contractul individual de munca prin decizia de concediere nr.A1.3/2412/07.06.2011.
În ceea ce privește drepturile salariale solicitate s-a arătat că sunt prevăzute în Contractul colectiv de munca, care se aplica tuturor salariaților din SNTFM, semnatari ai contractelor individuale de munca, iar dreptul la o munca in condiții echitabile si dreptul la remunerație conform muncii prestate sunt garantate si pe plan internațional, in conformitate cu dispozițiile art. 7 si 8 in Pactul internațional re la drepturile economice, sociale si culturale dar si potrivit Declarației Universale a Drepturilor prin prevederile art. 23 si 24.
S-a învederat că drepturile salariale solicitate sunt prevăzute în CCM: art.30 alin 1 prevede plata salariului suplimentar, art.62 și art.64 prevede plata unui ajutor social cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C., de Ziua Feroviarului. Se susține că prin negociere s-a stabilit acordarea unui tichet de masă pentru fiecare zi lucrătoare, începând cu data de 01.11.2007.
Pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă S.A a formulat întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și au fost invocate următoarele excepții: excepția lipsei capacității procesuale de folosință și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SNTFM CFR Marfă S. M. Dobrogea, a inadmisibilității acțiunii pentru pretențiile aferente anului 2009, excepția prescrierii dreptului material la acțiune, invocată în temeiul disp.art.268 alin 1 lit.e din Codul muncii, excepția prescrierii dreptului material la acțiune, invocată în temeiul disp.art.268 alin 1 lit.c din Codul muncii rep.
Pe fondul cauzei s-a arătat că solicitarea privind plata drepturilor bănești reprezentând primele ocazionate de Paști, Ziua Feroviarului nu este întemeiată, întrucât societatea nu poate să asigure sprijinul financiar suplimentar al veniturilor salariaților, în afara clauzelor obligatorii ale contractelor individuale de muncă, în lipsa posibilităților financiare. S-a susținut că statutul acestor premieri este acela de ajutor social financiar, fiind o libertate a angajatorului, în raport cu angajații săi. Înțelegerea părților cu privire la prima ocazionată de Ziua Feroviarului, la data semnării contractelor colective de muncă în perioada 2006-2009, a fost în sensul stabilirii cuantumului acestei prime la nivelul clasei 1 de salarizare, iar acordarea urma să se facă în baza unei hotărâri a Consiliului de Administrație, în cazul în care situația financiară a societății permitea acest lucru.
Referitor la acordarea salariului suplimentar, s-a arătat că reprezintă o premiere, un stimulent acordat salariaților în funcție de posibilitățile angajatorului, de nivelul productivității și situația economică, nu un drept stabilit de părți prin contractul individual de muncă, motiv pentru care se apreciază că cererea reclamanților reprezintă un abuz de drept prin abaterea de la finalitatea socială a clauzelor CCM al societății, în absența unui motiv legitim.
În ceea ce privește tichetele de masă, pârâta s-a susținut că solicitarea reclamanților, referitoare la acordarea acestor tichete pentru perioada ulterioară lunii aprilie 2009 este lipsită de temei, întrucât societatea a fost obligată de situația economică să nu introducă în bugetul de venituri și cheltuieli, posibilitatea acordării acestora. De asemenea, a fost invocată excepția de litispendență, raportat la dosarul nr._/118/2010 aflat pe rolul Tribunalului C..
Prin sentința civilă nr. 2849/25.05.2012, Tribunalul C. a respins excepția inadmisibilității formulării cererii, ca nefondată.
A respins excepția prescrierii dreptului la acțiune, invocată de pârâtă în temeiul disp.art.283 lit.e din Codul muncii.
A admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei cuprinsă între 01.01.2009 – 21.02.2009, invocată în temeiul disp.art.283 lit.c din Codul muncii.
A admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei SNTFM CFR MARFĂ S. M. DOBROGEA.
A respins acțiunea în contradictoriu cu SNTFM CFR Marfă S. M. Dobrogea, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a SNTFM CFR Marfă S. M. Dobrogea, ca fiind rămasă fără obiect.
A respins excepția de litispendență invocată prin întâmpinare.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta CĂMAȘĂ G. în contradictoriu cu pârâții S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ "CFR MARFĂ" SA, a obligat pârâta la plata primelor de Ziua Feroviarului, P. și salariul suplimentar pentru 2009, actualizate cu rata inflației la data plății și la plata, către reclamantă, a drepturilor de natură salarială, reprezentând contravaloarea tichetelor de masă neacordate în perioada aprilie 2009 – 31.12.2009, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
S-a respins ca fiind prescrise, pretențiile reclamantei, aferente perioadei cuprinse între 01.01.2009 – 21.02.2009.
S-au respins celelalte cereri, ca nefondate.
A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 250 lei, reprezentând onorariu avocat redus conform art.274 alin 3 C..
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Asupra excepțiilor invocate prin întâmpinare
Asupra excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei SNTFM CFR Marfă S. M..
Potrivit Hotărârii A. nr. 27/ 29.10.2010 a Adunării Generale a Acționărilor CFR Marfa SA a fost înregistrată în Registrul Comerțului Sucursalei M. - Dobrogea C..
HG nr.582/1998 prevede înființarea SNTFM CFR Marfă SA, al cărui unic acționar este statul român. La nivel teritorial, această societate își desfășoară activitatea prin sucursale, care sunt subunități fără personalitate juridică, fără organe proprii de conducere și care nu au buget propriu.
S. M. Dobrogea, ca și alte sucursale ale societății menționate, nu are personalitate juridică și, în consecință, nu poate sta în judecată în calitate de pârâtă.
Capacitatea procesuală de folosință reprezintă aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și de a-și asuma obligații pe plan procesual.
Având în vedere situația de fapt din prezenta cauză la dispozițiile legale invocate, s-a constatat că excepția este întemeiată, considerent pentru care a fost admisă.
Raportat la această soluție, excepția lipsei calității procesuale pasive a SNTFM CFR Marfă S. M. Dobrogea, apare fiind rămasă fără obiect, considerent pentru care a fost respinsă ca atare.
Asupra excepției inadmisibilității acțiunii
Pârâta și-a fundamentat argumentația acestei excepții pe existența unui proces verbal de negociere încheiat la data de 03.06.2009, prin care părțile au stabilit de comun acord că pentru anul 2009, nu se acordă ajutoare materiale salariaților cu ocazia Paștelui, Crăciunului și Ziua feroviarului.
Față de susținerile pârâtei, instanța a reținut că dispozițiile legale ce reglementează jurisdicția muncii, cuprinse în Titlul XII din Codul muncii, nu instituie obligativitatea parcurgerii unei proceduri prealabile sesizării instanței cu soluționarea unui conflict de muncă. Prin urmare, chiar dacă astfel de dispoziții sunt inserate în cuprinsul unui contract colectiv de muncă, finalitatea lor este aceea de a încerca o soluționare amiabilă a conflictului de drepturi, fără ca vreuna dintre părți să fie îngrădită în exercitarea accesului liber la justiție de obligativitatea parcurgerii în prealabil a procedurii astfel reglementate.
În acest context, existența înscrisului invocat de către pârâtă și a prevederilor pe care le cuprinde, nu pot fi analizate decât odată cu analizarea temeiniciei fondului cererii reclamantei și nu pot determina interzicerea dreptului acesteia de a sesiza instanța.
Pentru aceste considerente, excepția inadmisibilității formulării acțiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare, a fost respinsă.
Asupra excepției prescrierii dreptului la acțiune
Conform art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, se prescriu în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune pretențiile reclamantului în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator
Potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii, se prescriu în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, pretențiile formulate în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
În speță, pretențiile ce formează obiectul litigiu se circumscriu sferei drepturilor salariale, întrucât salariul reprezintă potrivit art. 154 Codul muncii contraprestația muncii depuse de către salariat, aceasta cuprinzând - în raport de prevederile art. 155 Codul muncii - salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adausuri.
Cererea reclamantului, deși fondată pe prevederi cuprinse în capitolul ,,Protecția salariatului’’ din CCM la nivel de unitate, vizează ,,suplimentări ale drepturilor salariale’’.
În mod evident, excepția vizând incidența art. 283 alin. 1 lit e Codul muncii nu este întemeiată, drepturile putând fi pretinse în termenul de trei ani stabilit prin lit. c al aceluiași articol.
Pentru aceste considerente, instanța a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune, invocată de pârâtă în temeiul disp.art.283 lit.e din Codul muncii
În ceea ce privește excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei cuprinsă între 01.01.2009 – 21.02.2009, invocată în temeiul disp.art.283 lit.c din Codul muncii, se constată că acțiunea a fost introdusă la 22.02.2012, iar reclamanta solicită plata drepturilor de natură salarială cu respectarea termenului general de prescripție.
În consecință, pretențiile ce au ca obiect plata unor sume de bani, care au ca izvor drepturi născute anterior termenului de trei ani, calculați în funcție de data introducerii cererilor de chemare în judecată, sunt prescrise.
Prin urmare, excepția dreptului la acțiune, invocată în temeiul disp.art.283 lit.c din Codul muncii de pârâtă a fost admisă raportat la pretențiile aferente perioadei cuprinse între 01.01.2009 – 21.02.2009.
Asupra fondului cauzei
Conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, reclamanta a fost salariată a SNTFM CFR Marfă S. C., iar contractul individual de muncă a încetat la data de 08.07.2011 prin decizia de concediere nr. A1.3/2412 /07.06.2011.
Tichete de masă
Dispozițiile art.74 din CCM 2007-2008 și 2009-2010 prevăd că începând cu data de 01.11.2007 salariații beneficiază de câte un tichet de masă pentru fiecare zi lucrătoare, părțile stabilind și modalitatea de acordare a acestor tichete. Și aceste prevederi contractuale, după încheierea si . a se executa, având putere de lege între părțile contractante.
Instanța a înlăturat, de asemenea, apărările pârâtei legate de imposibilitățile financiare de acordare a tichetelor de masă, pentru considerente identice cu cele anterior expuse, în referire la celelalte drepturi bănești ce urmează a fi acordate reclamantului, raportat la timpul efectiv de muncă.
Referitor la plata acestui drept pentru perioada 2010 - 2011, s-a constatat că prin actul adițional la CCM 2009-2010, se prevede expres că prevederile art.74 se modifică în sensul că drepturile prevăzute în acest text nu se aplică pentru anul 2010, iar din CCM 2011 a fost eliminată clauza privind plata tichetelor de masă.
Prima pentru sărbătorile de Paști, de C. și Prima pentru Ziua Feroviarului
Potrivit art.64 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate 2007-2008, „cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu sau la data acordării ajutorului material sunt în CFS cu durata de un an”.
De asemenea, potrivit art.64 din Contractul Colectiv de Muncă,„pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere a cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, cu consultarea delegațiilor aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare”.
Prin actul adițional nr.2093/08.04.2008, acest CCM își prelungește valabilitatea până la 31.12.2008.
S-a constatat că la nivelul societății pârâte în perioada 01.01._09 nu a existat un CCM. Un astfel de contract s-a înregistrat ulterior, sub nr. 2584/04.06.2009. Pentru această perioadă erau aplicabile dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, care este contractul colectiv de muncă imediat superior.
În acest sens sunt dispozițiile art. 247 Codul Muncii care stabilesc în mod expres ca „în cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă se aplică contractul colectiv de muncă la nivel superior”. Deci nu se poate susține că pentru perioada în discuție ar exista un vid contractual între părți, contractele colective încheiate la nivel de grup de unități aplicându-se potrivit art. 11 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 130/1996 tuturor salariaților care fac parte din acel grup.
Din actele depuse la dosar reiese că la nivelul grupului de unități din transportul feroviar s-a încheiat contractul colectiv de muncă pentru anii 2006-2008, înregistrat sub nr. 2836/28.12.2006 care prevede la art. 71:
“ În afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele:
- cu ocazia sărbătorilor de Paste și C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei I de salarizare…
- pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare”
Acest contract și-a produs efectele pentru anii 2006-2008, însă prin actul adițional înregistrat la MMFES sub nr. 370/20.06.2008 s-a stabilit prelungirea efectelor contractului până la 31 ianuarie 2011.
Prin urmare, pentru anul 2009, izvorul normativ al pretențiilor reclamantei îl constituie CCM încheiat la nivel de grup de unități.
Contractul încheiat la nivel de grup de unități era aplicabil unității pârâte în anul 2009 deoarece aceasta este semnatară a acestui contract – conform anexei 4 punct 3 la acesta, astfel ca executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, iar potrivit art. 40 alin. c) din Codul Muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă și din contractele individuale de muncă.
Nu se poate reține susținerea pârâtei în sensul că prin aceste prevederi s-a creat numai o posibilitate de acordare a acestui drept și nu o obligație, deoarece prevederile contractului sunt ferme, în acest sens folosindu-se termenul „…se va acorda salariaților o premiere al cărui cuantum va fi stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; …”.
Pretențiile bănești aferente anului 2010 nu pot fi acordate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
În vederea încheierii CCM la nivel de unitate pe anul 2009 – 2010 au avut loc negocieri, ocazii cu care au fost încheiate procesele verbale din datele de 25.05.2009 și 03.06.2009. Ulterior, a fost semnat CCM înregistrat la DMPS București sub nr.2584/04.06.2009.
Conform proceselor verbale de negociere și CCM, părțile au convenit că prevederile art.64 nu se aplică în anul 2009, urmând a fi renegociate pentru anul 2010.
Conform prevederilor art.64 din CCM 2009 – 2010, salariații vor beneficia din fondurile angajatorului de un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C., precum și de o primă, având același nivel minim, pentru Ziua Feroviarului. Aceste prevederi se aplică cu 01.01.2010, conform dispozițiilor exprese din acest articol.
Se constată că prin actul adițional la CCM 2009-2010, se prevede expres că prevederile art.64 și art.7474 se modifică în sensul că drepturile prevăzute în acest text nu se aplică pentru anul 2010.
Având în vedere că părțile au semnat aceste contracte colective, clauzele prevăzute sunt obligatorii pentru ambele părți.
Salariul suplimentar
Prin art. 30 din contractele colective de muncă s-a stipulat că, ,, pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv”.
Din formularea expresă a clauzei sus expuse, rezulta ca angajatorul si-a asumat obligația acordării celui de-al 13-lea salariu si ca aceasta clauza si-a produs efecte asupra contractelor individuale de munca ale tuturor angajaților, creând în favoarea acestora, drepturi asupra cărora nu se poate tranzacționa sau
la care nu se poate renunța.
După încheierea si . colectiv de muncă urmează a se executa, având putere de lege între părțile contractante.
În acest sens, prin art.40 alin.2 din Codul Muncii, raportat la art.243 Codul Muncii, art. 30 din legea nr.130/1996, art.155 Codul Muncii si art.41 alin.5 din Constituție, se statuează obligația angajatorului de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si contractele individuale de munca, existența sau inexistența resurselor financiare neputând avea vreo influență asupra stabilirii sau recunoașterii drepturilor salariale.
În ceea ce privește plata acestui drept pentru anul 2010, se constată că prin actul adițional la CCM 2009-2010, se prevede expres că plata salariului suplimentar nu se acordă pentru anul 2010. Actul adițional reprezintă un contract încheiat între salariați și angajator, care are putere de lege între părți. Reclamanta nu poate solicita alte drepturi, diferite de cele prevăzute în contractul cu care a fost de acord și pe care l-a semnat prin reprezentant.
Raportat la soluția pronunțată asupra excepției prescrierii dreptului la acțiune, invocată prin întâmpinare, instanța a respins, ca fiind prescrise, pretențiile aferente perioadei cuprinse între 01.01.2009 – 21.02.2009.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse, instanța a admis în parte acțiunea.
Referitor la solicitarea de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale și a sumei ce reprezintă actualizarea drepturilor salariale datorate, se constată că în aceasta situație exista doua daune distincte, având cauze diferite: una are ca temei juridic art. 1088 alin 1 Cod civil, cealaltă art. 998 Cod civil. Astfel, pe lângă dobânda legala ca dauna moratorie, creditorul poate pretinde si alte daune ce au caracter compensatoriu si care sunt menite sa acopere prejudiciul cauzat prin scăderea valorii creanței datorata inflației, după ce aceasta a ajuns la scadenta. Valoarea acestuia din urma prejudiciu constă în diferența dintre valoarea nominala a creanței si valoarea sa reala la data executării . Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentata pe natura si scopurile diferite ale celor doua instituții: dobânda este prețul lipsei de folosința, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești. În consecință, instanța va admite această cerere.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, partea care a căzut în pretenții va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Constatând că pârâta este cea care a căzut în pretenții și existând și o cerere în acest sens, instanța a obligat-o la plată, în favoarea reclamantei, a sumei de 250 lei, reprezentând onorariu avocat, reprezentând onorariu avocat redus conform art.274 alin 3 C..
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamantă Cămașă G., cât și pârâta S.N.T.F.M. – CFR Marfă SA.
Prin recursul său reclamanta Cămașă G. a criticat soluția primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în esență următoarele:
Hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în ceea ce privește următoarele capete de cerere, după cum urmează:
- salariul suplimentar pentru anul 2010, echivalent cu salariul de bază de încadrare al salariatului pe luna decembrie a anului pentru care se acorda, în temeiul prevederilor Anexei I din CCM pe 2010, în cuantum de 600 lei/2010.
- ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de C., pentru anul 2009 în echivalent de câte un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, în cuantum de 570 lei/2009, în temeiul dispozițiilor Anexei I din CCM pe 2009.
- ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Paști și C. pentru anul 2010 în echivalent de câte un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare în cuantum de 600 lei, în temeiul dispozițiilor Anexei I din CCM 2010.
- premiul acordat de Ziua Feroviarului pentru anul 2010 în echivalent de câte un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, în cuantum de 600 lei, în temeiul dispozițiilor Anexei I din CCM pe 2010.
- contravaloarea tichetelor de masă neeliberate din luna ianuarie 2010 și până la 08.07.2011 în echivalentul zilelor lucrătoare prestate de reclamantă, în baza pontajelor anexate, înmulțit cu 8,72 lei valoarea nominală a unui tichet de masă, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 142/1998 – privind acordarea tichetelor de masă (M.O. nr.260/1998) precum și a Ordinului Ministerului Muncii Solidarității Sociale și Familiei nr.161/2009.
Și în ce privește respingerea acțiunii privind drepturile salariale solicitate pe fondul cauzei, hotărârea instanței este dată cu aplicarea greșită a legii.
Legea nr.130/1996 privind CCM, în art. 30 prevede ca executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie, iar neîndeplinirea obligațiilor asumate prin acesta atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
- cu privire la acordarea salariului suplimentar aferent anului 2010, hotărârea este nelegală, având în vedere următoarele aspecte:
Art.30 (1) prevede că „pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul unității poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv”.
Art.31(1) prevede că: „criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar sunt cele din Anexa nr.6”.
Din analiza celor două texte prevăzute de CCM pe anii 2009 – 2010, rezultă că potrivit acestor clauze contractuale negociate de părți: patronat – sindicate, se atestă indubitabil modalitatea concretă de acordare a acestor drepturi salariale (criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar sunt cele din anexa 6 din CCM) și nu acordarea însuși a acestor drepturi.
Prin urmare au dreptul la un salariu suplimentar pentru munca prestată în cursul unui an calendaristic numai acei salariați care nu se găsesc în situațiile prevăzute la pct. 2) din Anexa 6, ori în prezenta speță dedusă judecății, nu a fost sancționată disciplinar, pe timpul cât și-a desfășurat activitatea în cadrul societății angajatoare.
- cu privire la ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de C. pentru anul 2009, se arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere, pronunțând hotărârea fără a cerceta dreptul salariat prevăzut și reglementat de CCM aferent anului 2009.
CCM pe anul 2009 a fost prelungit prin actul adițional înregistrat la DMPSM București sub nr. 1712/21.09.2010, având valabilitate până la data de 31.01.2011.
Potrivit prevederilor art. 64 din CCM pârâtele au obligația la premierea salariaților cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare pentru Ziua Feroviarului, respectiv pentru sărbătorile de Paști și C., reprezentând un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare.
- referitor la drepturile salariale: ajutorul material cu ocazia sărbătorii Paștelui și Crăciunului aferente anului 2010, apreciază că sunt drepturi salariale reglementate de CCM la nivel de unitate în art. 64, ce stipulează următoarele: „În afara ajutorului de Paști și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit la nivelul clasei I de salarizare. Ajutoarele materiale menționate mai sus nu se acordă pentru anul 2010”.
Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la nivel inferior celor stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil încheiat la nivel superior.
Potrivit CCM la nivel de ramură transporturi 2008 – 2010 încheiat la data de 19.12.2007 și înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse sub nr. 722/03/24.01.2008, se stipulează, în art. 114 (1) „drepturile prevăzute în contractele individuale nu pot fi stabilite sub nivelul celor adoptate prin prezentul contract colectiv de muncă și după caz, ale celor încheiate la nivel inferior acestuia.
Drepturile bănești la nivelul anului 2010 reprezentând Prima de Ziua Feroviarului, sunt drepturi salariale reglementate de CCM în art. 64 din CCM la nivel de unitate, prin care se arată că: „pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere a cărei cuantum va fi stabilit de consiliul de administrație, cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.”
Potrivit disp.art.132 alin. 3 din Legea dialogului social nr.62/20.05.2011 (3) :”contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la nivel inferior celor stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil încheiat la nivel superior”.
- referitor la acordarea contravalorii tichetelor de masă neeliberate pe perioada 2010 – 08.07.2011 (data încetării C.I.M., potrivit prevederilor art. 74 din CCM pe anul 2009 se dispune că :”începând cu data de 01.11.2007 salariații CFR Marfă SA beneficiază de câte un tichet de masă pentru fiecare zi lucrătoare în condițiile legislației în vigoare.
În ce privește aserțiunea pârâtei privind situația financiară precară a societății, aceasta nu are relevanță juridică, întrucât prevederile 969 cod civil dispune: „convențiile (CCM) legal făcute au putere de lege între părțile contractante”.
Lipsa fondurilor salariale nu exonerează angajatorul de plată drepturilor salariale, atâta timp cât ordonatorii de credit au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale din materia dreptului muncii, cele care reglementează drepturile salariaților, în elaborarea bugetelor instituțiilor angajatoare din subordine. Fiind un drept care își are o deplină reglementare legală și contractuală, exercițiul lui nu poate fi îngrădit de dificultățile financiare ale societății, care și-a asumat prin negocierea și semnarea CCM această obligație.
A recunoaște angajatorului posibilitatea că după negocierea contractului colectiv de muncă, deci după stabilirea drepturilor și obligațiilor reciproce ale părților, să fie exonerat de plata salariilor sau a altor drepturi legal negociate prevalându-se de scuza aprobării unui buget de venituri inferior celui necesar pentru respectarea obligațiilor asumate prin contract, ar însemna practic acceptarea unei negocieri pur formale, cu consecința golirii de conținut a principiului negocierii salariale.
Prin recursul formulat de către pârâta, s-a criticat hotărârea primei instanțe, pentru următoarele considerente:
- Hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii, motiv de modificare a hotărârii recurate, prevăzute de art. 304 pct. 7 cod pr.civilă .
În mod nejustificat au fost omise prevederile art. 64 din CCM al CFR Marfă valabil în anul 2009, în sensul că prev. art. 64 nu se aplică în anul 2009 și deci pentru anul 2009, partenerii dialogului social au stabilit să nu se acorde Prima de Ziua Feroviarului, ajutoarele materiale de Paști și C.. Cum din întreg anul 2010, instanța de fond a avut în vedere voința părților, astfel cum rezultă din redactarea actului adițional din 21.04.2010, trebuia să se rețină și voința părților ce rezulta din clauzele contractului colectiv de muncă valabil și aplicabil în anul 2009. În mod contradictoriu, chiar dacă CCM 2009 a intrat în vigoare la 04.06.2009 și după încheierea și . colectiv de muncă urmează a se executa, având putere de lege între părțile contractante, în mod nejustificat angajatorul a fost obligat la primele de Paști și Ziua Feroviarului 2009.
Nici o instanță nu a declarat nule prevederile contractuale prevăzute de art.64 din CCM la nivel de unitate CFR Marfă SA 2009/2010 și actul adițional la CCM 2009/2010 încheiat și înregistrat la 21.04.2010.
- Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv de modificare prev. de art. 304 pct.9 cod pr.civilă.
Critică pentru nelegalitate hotărârea recurată, impunându-se modificarea hotărârii recurate datorate interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. e codul muncii.
Potrivit art. 283 alin. 1 lit.e din codul muncii, privind soluționarea unui conflict de muncă, în cazul neexecutării contractului de muncă ori a unor clauze ale acestuia, acțiunile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Având în vedere data sesizării instanței, se solicită a se constata că dreptul la acțiune este stinsă prin prescripție pentru neexecutarea întocmai a CCM în vigoare în anii 2008, 2009, 2010.
- Critică hotărârea recurată pentru nelegalitate, sentința fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, întrucât pe fond, în mod nelegal a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantă.
Interpretând greșit prevederile CCM al CFR Marfă SA, instanța a schimbat în mod nelegal înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora, dând o interpretare diferite, eronată a prevederilor CCM.
Referitor la salariul suplimentar:
Prin interpretarea eronată a prevederilor CCM al CFR Marfă SA, instanța a schimbat chiar textul CCM reproducând în altă versiune înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora, dând o interpretare diferită, vădit eronată, apreciind eronat că angajatorul s-a obligat să acorde să achite un salariu suplimentar echivalent cu un salariu de bază de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
În acest context, urmează să se reanalizeze probele administrate, urmând să se constate că CCM 2007/2008 stabilit de părți, prevede la art. 30 următoarele :”(1) pentru munca depusă în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv”. Așa cum este prevăzută în CCM, această clauză nu are caracter obligatoriu, deci angajatorul nu s-a obligat să acorde și nici nu s-a prevăzut ca salariatul va primi, clauza neavând caracter imperativ, în mod nelegal a fost dispusă angajarea răspunderii contractuale specifică raporturilor de muncă.
Referitor la tichete de masă:
Mai mult, prin hotărârea recurată, interpretând greșit contractele colective de muncă încheiate pe anii 2009/2010 și actul adițional la CCM aferent anului 2010, în care părțile dialogului social au stabilit drepturile și obligațiile părților aplicabile anului 2010, prin care s-a stabilit că pentru anul 2010 nu se aplică prevederile art. 74, deci pentru anul 2010 nu se acordă tichete de masă.
În concluzie, art. 1 din legea nr. 142/1998 prevede posibilitatea, nicidecum a contravalorii acestor tichete, numai dacă sunt îndeplinite două condiții cumulative: existența unui contract individual de muncă care să prevadă această posibilitate și capacitate a angajatorului de a suporta costurile tichetelor de masă.
Interpretarea art. 1 din Legea nr. 142/1998, dată atât de jurisprudență, cât și de practica judiciară, a adoptat un raționament logic, corect, în sensul că nu se stabilește în sarcina angajatorului o obligație, ci doar o posibilitate de acordare a tichetelor de masă în funcție de dispozițiile hotărârii de guvern adoptate cu privire la aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli.
Conform HG nr.311/2010 privind aprobarea B.V.C. al CFR Marfă pe anul 2010, nu se prevede și nu este alocată nici o sumă pentru acordarea tichetelor de masă.
Prin art. 6 alin. 5 din lege se interzice acordarea unui rest de bani la tichetul de masă, recunoscând statutul acestuia de hârtie de valoare nominală, nefungibilă, emisă cui scop bine determinat, interzicându-se compensarea prin acordarea unei sume de bani.
Mai mult, potrivit actului adițional la CCM 2009/2010 s-a stabilit că în anul 2010, prevederile art. 74 din CCM nu se aplică în anul 2010.
Referitor la ajutorul material cu ocazia Paștelui, Ziua Feroviarului.
Critică pentru nelegalitate hotărârea, întrucât angajatorul pârât a fost obligat să acorde ajutorul material cu ocazia Paștelui și prima de Ziua Feroviarului, aferente anului 2009, încălcându-se prevederile contractuale prevăzute de CCM 2009/2010 încheiat de părți.
Ajutorul material cu ocazia Paștelui, Crăciunului și prima pentru Ziua Feroviarului sunt reglementate de art. 64 alin. 1 și 2 din CCM 2009/2010, modificat prin act adiționat pentru aplicarea CCM în anul 2010.
În ceea ce privește anii 2009 și 2010, urmează să se interpreteze CCM 2009/2010, notele de negociere, procesele verbale încheiate anterior încheierii CCM 2009, actul adițional la CCM 2009/2010 înregistrat la Direcția de muncă București sub nr.1713/21.04.2010, potrivit cărora părțile dialogului social au stabilit de comun acord cu reprezentanții salariaților – federațiilor sindicale semnatare, că prevederile art. 64 alin. 1 și 2 să nu se aplice în anii 2009 și 2010.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate de către reclamantă, Curtea a apreciat că acestea sunt fondate, în parte, pentru următoarele considerente:
Cu privire la prima de C. pe anul 2009 și Prima de Paști pe anul 2010:
Potrivit art.64 din CCM la nivel de unitate :”cu ocazia sărbătorilor de Paști, C. și Ziua Feroviarului, se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare”.
Din prevederile CCM la nivel de unitate rezultă că acordarea dreptului menționate mai sus, este obligatorie și nu este la latitudinea angajatorului acordarea acestora în funcție de profitul realizat.
Potrivit art. 236 alin. 4 din codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Este adevărat că prin actul adițional nr. 1713/21.04.2010 s-a prevăzut că aceste drepturi să nu se aplice pe anul 2010, însă aceste modificări produc efecte de la data înregistrării lor, respectiv începând cu 21.04.2010, potrivit art. 31 alin. 2 din Leghea nr. 130/1996 R în vigoare la acel moment.
Cu privire la contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei ianuarie 2010 – 20 aprilie 2010:
Prin art. 74 din CCM la nivel de unitate se prevedea faptul că începând cu data de 1.11.2007, salariații beneficiază de câte un tichet de masă pentru fiecare zi lucrătoare, în condițiile legislației în vigoare.
Din modalitatea de redactare a dispozițiilor CCM rezultă fără echivoc că acordarea tichetelor de masă nu este condiționată de realizările economice ale societății, nu este la latitudinea angajatorului acordarea sau nu a acestora, ci este o obligativitate.
Este adevărat că prin dispozițiile Legii nr. 142/1998 s-a prevăzut că acordarea tichetelor de masă nu este obligatorie, ci doar o facultate, însă în cauză, angajatorul și-a manifestat acordul pentru acordarea acestora, iar executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie.
Referirea din CCM la nivel de unitate, la acordarea tichetelor de masă „în condițiile legii”, este una cu caracter general, iar nu la anumite condiții speciale prevăzute de aceasta, a căror îndeplinire să fie necesară pentru ca salariatul să beneficieze de tichete de masă.
Cu privire la actualizarea cu indicele de inflație:
Potrivit art. 166 alin. 1 din codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Având în vedere devalorizarea monedei naționale, nu mai reactualizarea drepturilor bănești datorate reclamantei cu indicele de inflație poate acoperi integral prejudiciul suferit de aceasta prin neplata la termen a drepturilor datorate.
În ceea ce privește celelalte critici aduse hotărârii primei instanțe, Curtea a apreciat că sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Cu privire la Prima de C., Ziua feroviarului, salariul suplimentar pe anul 2010 și contravaloarea tichetelor de masă după data de 21.04.2010:
Prin actul adițional nr. 1713/21.04.2010 s-a modificat art.30 alin. 1 din CCM la nivel de unitate prin care era reglementat salariul suplimentar, prevăzându-se că acesta nu se acordă pe anul 2010.
Prin același act adițional s-a modificat art. 64 din CCM la nivel de unitate prin care era reglementat ajutorul material cu ocazia sărbătorii de C. și Prima pentru Ziua feroviarului, prevăzându-se faptul că aceste drepturi nu se acordă pe anul 2010.
De asemenea, s-a modificat art. 74 din CCM la nivel de unitate, prin care se reglementa acordarea tichetelor de masă, prevăzându-se faptul că drepturile decurgând din aplicarea acestui articol, nu se aplică pentru anul 2010.
Având în vedere faptul că actul adițional nr. 1713 a fost înregistrat la data de 21.04.2010, iar potrivit art. 31 alin. 2 din Legea nr._ R., în vigoare la acel moment, modificările aduse CCM devin aplicabile de la data înregistrării lor, Curtea a apreciat că reclamantei nu i se cuvin Prima de C., Ziua Feroviarului, salariul suplimentar pe anul 2010 și contravaloarea tichetelor de masă după 21.04.2010.
Referitor la faptul că prin CCM la nivel de unitate nu puteau fi negociate drepturi la un nivel inferior față de CCM la nivel superior, Curtea urmează a reține faptul că reclamanta nu a solicitat să se constate nulitatea clauzelor prin care s-au negociat drepturi mai favorabile.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate de către pârâtă, Curtea a apreciat că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune:
Conform art. 160 din codul muncii, salariul cuprinde: salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Drepturile solicitate de către reclamantă au caracterul unor drepturi salariale, chiar dacă acestea sunt intitulate ajutoare sau premii.
Prin urmare, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 268 alin. 1 lit. c din codul muncii, potrivit cărora: „cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă, pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul contractului individual de muncă, constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat…”
Dispoziția cuprinsă în art. 268 alin. 1 lit.e din codul muncii reglementează dreptul la acțiune în cazul neexecutării unor clauze ale contractului colectiv de muncă care vizează alte drepturi decât cele salariale.
Cu privire la salariul suplimentar pe anul 2009:
Dreptul la salariul suplimentar este reglementat prin art. 130 alin. 1 din CCM la nivel de unitate prin care se prevede că :”pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare în luna decembrie a anului respectiv”.
- alin.(2) :”salariul suplimentar se poate acorda și trimestrial, în baza hotărârii Consiliului de Administrație, luată cu acordul delegaților aleși ai sindicatelor. În acest caz, cuantumul anual al unui salariu suplimentar va fi echivalent cu un salariu de bază mediu lunar realizat”.
Art.31alin.(1):”Criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar sunt cele din Anexa nr.6”.
Sintagma „poate primi” folosită în art.30 alin.(1) din CCM la nivel de unitate, nu înseamnă posibilitatea angajatorului de a opta pentru neplata în mod unilateral a salariului suplimentar, ci se referă la posibilitatea acordării lui în funcție de criteriile și modul de calcul prevăzute în Anexa 6.
Pârâta nu a făcut dovada că reclamanta nu îndeplinea criteriile prevăzute de Anexa 6 și că astfel nu i s-ar fi cuvenit salariul suplimentar.
Cu privire la primele de Paști și Ziua Feroviarului pe anul 2009:
Potrivit art. 64 din CCM la nivel de unitate :”cu ocazia sărbătorilor de Paști, C. și Ziua Feroviarului, se va acorda un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare”.
Din prevederile CCM la nivel de unitate rezultă că acordarea drepturilor menționate mai sus, este obligatorie și nu este la latitudinea angajatorului acordarea acestora în funcție de profitul realizat.
Potrivit art. 236 alin.4 din codul muncii contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Prin actul adițional nr. 1713/21.04.2010, s-a prevăzut că aceste drepturi să nu se aplice pe anul 2010 nu pe anul 2009.
Cu privire la contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei aprilie 2009 – 20.04.2010:
Potrivit art. 74 din CCM la nivel de unitate se prevedea faptul că începând cu data de 1.11.2007 salariații beneficiază de câte un tichet de masă pentru fiecare zi lucrătoare, în condițiile legislației în vigoare.
Din modalitatea de redactare a dispozițiilor CCM rezultă fără echivoc, că acordarea tichetelor de masă nu este condiționată de realizările economice ale societății, ci este o obligativitate.
Este adevărat că prin dispozițiile Legii nr. 142/1998 s-a prevăzut că acordarea tichetelor de masă nu este obligatorie, ci doar o facultate, însă în cauză angajatorul și-a manifestat acordul pentru acordarea acestora, iar executarea CCM este obligatorie.
Referirea din CCM la nivel de unitate, la acordarea tichetelor de masă „în condițiile legii”, este una cu caracter general, iar nu la anumite condiții speciale prevăzute de aceasta, a căror îndeplinire să fie necesară, pentru ca salariatul să beneficieze de tichete de masă.
Cu privire la interzicerea compensării tichetelor de masă prin acordarea unor sume de bani:
Angajatorul are obligația de a acorda lunar și anticipat tichetele de masă salariaților.
În situația în care angajatorul nu își respectă această obligație, nu se poate concluziona că salariatul pierde dreptul la tichetele de masă sau dreptul la plata contravalorii lor pentru motivul neexecutării obligației contractuale de către angajator.
A accepta o asemenea situație, înseamnă a permite angajatorului să lipsească de efecte juridice în mod unilateral contractul colectiv de muncă, ori potrivit art. 244 din codul muncii, clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii numai prin acordul părților.
În consecință, angajatorul este obligat să acopere prejudiciul creat salariaților prin neexecutarea obligației contractuale asumate potrivit art. 253 din codul muncii.
În consecință, prima instanță a făcut o corectă interpretare a prevederilor contractuale încheiate între părți, a analizat toate apărările și probele administrate în cauză, astfel încât nu se poate reține susținerea pârâtei că i s-ar fi încălcat dreptul la un proces echitabil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ – CFR Marfă S.A., cu sediul procesual ales în C., . nr.2, județul C. împotriva sentinței civile nr.2849 din data de 25 mai 2012, pronunțată în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimată CĂMAȘĂ G., domiciliată în C., ..5, . intimata pârâtă S. M. DOBROGEA, cu sediul în C., . nr.2, județul C..
Admite recursul formulat de recurenta reclamantă intimată CĂMAȘĂ G., domiciliată în C., ..5, ., ., împotriva sentinței civile nr.2849 din data de 25 mai 2012, pronunțată în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ – CFR Marfă S.A., cu sediul procesual ales în C., . nr.2, județul C. și S. M. DOBROGEA, cu sediul în C., . nr.2, județul C..
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta și la plata următoarelor drepturi Prima C. 2009, Prima Paști 2010, contravaloare tichete aferent perioadei ianuarie 2010 – 20 aprilie 2010, actualizarea cu indicele de inflație la data plății.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.01.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. B. J. Z. M. A.
Grefier,
D. R.
Jud.fond: R.I.S.
Red.dec.Jud.J.Z./30.01.2013
Tehnored.gref.RD/3ex/31.01.2013
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 235/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
