Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 235/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 235/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 5706/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 235 CM
Ședința publică din data de 2 aprilie 2013
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. A.
Judecător M. A.
Judecător J. Z.
Grefier C. I.
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR MARFA SA cu sediul în București, sector 1, ..38 împotriva sentinței civile nr. 4171/30.08.2012 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. M. domiciliat în C., Prl. I. R. nr.22 și intimata pârâtă S. M. DOBROGEA cu sediul în C., . nr.2, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta pârâtă, consilier juridic P. A., în baza delegației pe care o depune la dosar însoțită de procură judiciară autentificată nr. 475/07.03.2013 la BNP Asociați Etica, lipsind intimatul reclamant și intimata pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termen, este motivat și scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au învederat părțile, stadiul dosarului și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Instanța solicită reprezentantului recurentei pârâte să precizeze dacă are cereri prealabile.
Reprezentantul recurentei pârâte, având cuvântul, arată că reclamantul a solicitat punerea în executare a sentinței recurate și depune la dosar copie de pe cererea adresată de acesta pârâtei SNTFM CFR Marfă SA S. M. Dobrogea și certificat de grefă eliberat de Tribunalul C. în dosar nr._ .
Întrebat de instanță reprezentantul recurentei pârâte arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de propus.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei reclamante, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii pretențiilor reclamantului ca neîntemeiate.
De asemenea arată că susține motivele de recurs expuse pe larg în acțiune potrivit cărora hotărârea a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor CCM și a Actului adițional încheiat în anul 2010 și obligarea angajatorului la plata unor sume de bani la pe care nu s-a obligat să le acorde.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15 mai 2012, reclamantul B. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.N.T.F.M. CFR Marfă S.A. – București și S. M. –Dobrogea C., obligarea la plata:
-salariului suplimentar pentru anul 2010 echivalent cu salariul de bază de încadrare al salariatului pe luna decembrie a anului pentru care se acordă în baza prevederilor contractului colectiv de munca pe unitate,
- la plata ajutorului în cuantumul unui salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare, ce trebuia acordat cu ocazia Zilei Feroviarului pentru anul 2010;
-la plata ajutorul material pentru Paști pentru anul 2010 și C. pentru anii 2009 și 2010
-plata contravalorii tichetelor de masă pentru perioada aprilie 2009 și până la data de 08.07.2011, drepturi solicitate pentru intervalul de 3 ani anterior formulării acțiunii actualizate cu rata inflației la data plății efective .
În motivare se relevă faptul că reclamantul a îndeplinit funcția de inspector de specialitate II din cadrul serviciului de resurse umane până la dat de 08.07.2011 când au încetat raporturile de muncă potrivit deciziei de concediere nr. A 1.3/2199/07.06.2011.
Drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat, reglementate de art. 37 din codul muncii se stabilesc potrivit legii prin negociere în cadrul contractelor colective de muncă și al contractelor individuale de muncă.
Aceste prevederi coroborate cu dispozițiile Legii 130/1996 art. 30 care prevede că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie, iar neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de acestea. Obligația de respectare a clauzelor contractului colectiv de muncă derivă din poziția de egalitate a partenerilor sociali la negocierea colectivă precum și din prevederea egală cuprinsă în art. 7 alin 2 din aceeași lege care stipulează că aceste contracte încheiate cu respectarea legii constituie legea părților.
Astfel, între pârâtele S.N.T.F.M. CFR Marfă S.A. București, S. M. Dobrogea și Uniunea Teritorială a Sindicatelor M/C, s-a elaborat CCM înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București sub nr. 1625/29.03.2007 prelungit cu act adițional înregistrat sub nr. 2093/08.04.2008 iar prin CCM încheiat pentru anii 2009-2010 înregistrat sub nr. 2584/04.06.2009, pârâtele s-au obligat să plătească pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv CCM pe anul 2009 a fost prelungit prin act adițional cu nr. 1712/21.09.2010 cu valabilitate până la 31.01.2011.
În toată perioada de activitate, reclamantul și-a îndeplinit conștiincios sarcinile de serviciu având rezultate deosebite.
Angajatorul însă nu și-a îndeplinit obligația de plată a drepturilor solicitate prin acțiune, încălcând astfel prevederile art. 8 din legea 130/1996 și cele din CCM .
Reclamantul invocă art.154, 155, 156, 166 și 157 alin 2 din Codul muncii, art. 11 alin 1 lit. a din legea 130/1996, art. 210 și 211 din legea 62/2011, art. 41 din Constituția României, Convenția OIM nr. 131/1970 și practica Curții Europene a Drepturilor Omului .
Prin concluzii scrise, pârâta S.N.T.F.M. –CFR Marfă S.A. București a invocat excepțiile:
-prescrierii dreptului material la acțiune referitor la toate capetele de cerere conform art. 286 alin. 1 lit. e codul muncii considerând că se aplică termenul de 6 luni,
-prescrierea dreptului la acțiune pentru perioada 01.01._09 conform art. 268 alin. 1 lit. c codul muncii față de data sesizării instanței – 15.05.2012,
- lipsei capacității procesuale a S.N.T.F.M. CFR Marfă SA – S. M. Dobrogea, motivat pe prevederile HG nr. 582/1998 de înființare a SNTFM CFR Marfă SA,
-lipsei calității procesual pasive a pârâtei S.N.T.F.M. CFR Marfă SA S. M. –Dobrogea, motivat pe inexistența identității dintre persoana chemată în judecată și titularul obligației din raportul dedus judecății,
- lipsei calității procesual active a reclamantului pentru perioada în care acesta a avut contractul individual de muncă suspendat. Pe fondul cauzei se solicită respingerea acțiunii ca nefondată, pentru următoarele motive:
Cu privire la capătul de cerere privind drepturile bănești, solicită respingerea cererii, ca nefondata având în vedere ca CFR Marfa SA este o societate cu capital de stat, aflata sub autoritatea Ministerului Transporturilor și Infrastracturii și unul din agenții economici monitorizați in baza prevederilor OUG nr.79/2008.
Astfel, prin HG nr. 142/2005 și HG nr. 50/2006, s-a prevăzut pentru agenții economici monitorizați, fondul de salarii și numărul mediu de personal, precum și reducerile efective de personal, defalcate pe trimestre la nivelul fiecărui minister și autoritate publica centrala. Plafoanele trimestriale referitoare la fondul de salarii și la numărul mediu de personal, reprezintă limite maxime, iar valorile referitoare la reducerea efectiva de personal reprezintă limite minime.
Drepturile ocazionale prevăzute in contractele colective de munca sau, după caz, în contractele individuale de munca, încheiate la nivelul agenților economici monitorizați, reprezentând salariul suplimentar, prima acordata cu ocazia sărbătorilor de Paste și C., prima acordata cu ocazia zilei festive a unităților și altele de aceeași natura, denumite bonusuri, se vor plați astfel încât, cumulat de la începutul anului, să reprezinte pe primele trei trimestre ale anilor respectivi cel mult 65% si, respectiv, cel mult 35% in trimestrul IV, din suma anuala corespunzătoare bonusurilor cuprinse in fondul de salarii aprobat.
Trebuie reținut ca nivelul salarizării la calea ferata, valorile claselor de salarizare și modalitățile concrete de stimulare a salariaților se stabilesc de comun acord cu sindicatele reprezentative, ținând seama de faptul ca nivelul salariilor se raportează la posibilitățile financiare ale societății și la prevederile legale.
În conformitate cu dispozițiile art. 3 din Contractul Colectiv la nivel de ramura transporturi in vigoare in anii 2009 - 2010, CCM încheiat la nivel de unitate CFR Marfă SA se circumscrie drepturilor minimale negociate la nivel superior, insa, in conformitate cu dispozițiile art. 4 din același CCM la nivel de ramura transporturi, părțile au dreptul sa renegocieze anual contractele colective la nivel de unitate, funcție de condițiile concrete ale societății, unității, sa modifice prevederile contractuale, funcție de voința reala a pârtilor contractante, prevederi ce sunt aplicabile pe an calendaristic.
Părțile dialogului social la nivel de unitate au purtat negocieri, în vederea încheierii valabile a noului CCM al CFR Marfa pentru anii 2009/2010, negocieri consemnate in procesele verbale de negociere din mai - iunie 2009, preluate conform voinței reale a pârâților in CCM 2009/2010 încheiat și înregistrat la Ministerul Muncii in 04.06.2009.
Cum în anii 2007/2008, 2009/2010, 2011 au fost aplicate, succesiv CCM la nivel de unitate și numai în perioada 01.01._09 nu a existat încheiat CCM la nivel de unitate, aplicându-se CCM la nivel de ramură transporturi, solicită a se observa că cererea reclamantului privind acordarea salariului suplimentar, primei de Ziua Feroviarului, ajutoarelor materiale de Paste și C., contravaloarea tichetelor de masa sunt vădit nefondate, având în vedere prevederile CCM al CFR Marfă SA.
Pentru interpretarea corecta a prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009-2010 și ale actului adițional la acesta se va reține că acesta reprezintă acordul de voință al părților, acestea fiind și semnatarele contractului colectiv de muncă la nivel superior. S-a solicitat a se reține că părțile sunt libere să negocieze cu privire la aplicarea ori neaplicarea unor clauze pe o anumită perioadă de timp, funcție de situațiile de fapt, potrivit art. 31 și 33 din Legea nr. 130 1996.
D. urmare, s-a solicitat a se aprecia că prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate sunt opozabile părților care l-au semnat și, câtă vreme nu s-a constatat nulitatea unei clauze din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, acesta își produce efectele.
La pronunțarea unei soluții legale și temeinice, s-a solicitat a se avea în vedere voința pârtilor concretizata în procesele verbale de negociere încheiate în perioada mai - iunie 2009. părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități stabilind sa nu se aplice anumite prevederi pentru anii 2009 și 2010.
Dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate și ale actului adițional la acesta, care prevăd înțelegerea părților de a nu se acorda drepturile bănești în cauză, produc efecte de la data înregistrării lor. În acest context, solicită respingerea cererii prin care se pretind drepturi bănești aferente perioadei ulterioare convenției încheiate de părți din anii 2009 și 2010, dându-se astfel eficiență acordului părților exprimat prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate încheiat la 04.06.2009 și actului adițional din 24.04.2010.
În ceea ce privește CCM 2009/2010 modificat prin actul adițional înregistrat la 21.04.2010 la Direcția de Muncă și Protecție Socială București, solicită să se constate că pentru anul 2010 nu se aplicabile prevederile art. 30 (salariul suplimentar), art. 64 (prima de Ziua Feroviarului, ajutoarele materiale de Paste și C.), art. 74 (tichete de masa) din CCM 2009/2010.
Conform art.30 din Contractul Colectiv de Munca al SNTFM CFR Marfa SA 2009/2010: "(1) Pentru munca depusa în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv". Așa cum este prevăzuta în Contractele Colective de Munca, aceasta clauză nu are caracter obligatoriu. Conform actului adițional la CCM 2009/2010 înregistrat la 21.04.2010 "Salariul suplimentar menționat nu se acordă pentru anul 2010".
În ceea ce privește salariul suplimentar pretins de către reclamant ca fiind datorat la sfârșitul fiecărui an calendaristic și pentru un comportament ireproșabil, va rugam sa constatați ca reprezintă doar o posibilitate de a primi salariul suplimentar, nicidecum o datorie a angajatorului. Din modul de redactare a textului contractual - art.30 din CCM al CFR Marfa SA, nu rezulta intenția debitorului de a se obliga, ci doar o latitudine, o facultate a acestuia, în condițiile în care nu este ținut de lege, imperativ, pentru acordarea unui al treisprezecelea salariu. în absenta acordului de voința pur și simplu al pârtilor, instanța nu ar putea sa sancționeze o potențialitate, facultate, calificând-o drept obligație, întrucât sancțiunea unei clauze pur potestative este nulitatea acesteia, iar nu obligarea debitorului la ceea ce, de fapt nu a înțeles și nu a convenit cu creditorul să se oblige ori sa își asume.
În același context, arată pârâta că faptul ca societatea a încheiat exercițiile financiare pentru perioada în care sunt solicitate salarii suplimentare, cu pierderi, ceea ce nu a permis constituirea unor fonduri de pana la 10% din fondul de salarii realizat lunar, astfel încât să existe posibilitatea plaților de salarii suplimentare, conform art.30 alin. 1 din Contractul Colectiv de Munca al SNTFM CFR Marfa SA.
În acest context, cererea de acordare a salariului suplimentar este în mod vădit nefondata, neavând suport legal, contractual, CCM 2009 stipulând expres la art. 30 posibilitatea ca salariații sa poată beneficia de salariu suplimentar, dar nu și obligația angajatorului sa acorde aceste drepturi. Pentru anul 2010, părțile dialogului social au stabilit ca prevederile art.30 din CCM la nivel de unitate sa nu se aplice, deci sa nu se acorde salariul suplimentar aferent anului 2010.
Pentru motivele prezentate, se solicită respingerea capătului de cerere ca neîntemeiat.
2.Ajutorul material de C. și P. 2009 - 2010. Conform Contractelor Colective de Munca încheiate și înregistrate legal la nivel de unitate, vorbim de un ajutor social {art.64 din Cap. VI Protecția salariatului) și aceasta fiind în fapt, o suma acordata de societate pentru completarea veniturilor nete ale salariaților.
Acest sprijin financiar s-a stabilit de către părțile semnatare ale CCM a fi acordat în anumite condiții. Statutul acestei sume nu poate fi altul decât acela de ajutor social financiar cu ocazia sărbătorilor religioase de Paste și C., fiind o libertate a SNTFM CFR Marfa SA, în raport cu angajații săi, având caracter de plata aleatorie, în condițiile financiar-economice ale societății.
In lipsa posibilităților financiare, societatea nu poate sa asigure sprijinul suplimentar al veniturilor salariaților, în afara clauzelor obligatorii ale contractelor individuale de munca prin care se stabilesc drepturile și obligațiile ambelor părți, inclusiv drepturile salariale ale angajatului.
Potrivit art.64 alin. 1 din Contractul Colectiv de Munca pe anii 2009/2010, drepturile pe care le solicită reclamantul nu se acordă pentru anul 2009, întrucât prevederile art.64 nu se aplică pentru anul 2009, astfel cum rezultă din CCM legal încheiat și înregistrat la Direcția de Munca și Protecție Sociala a Municipiului București. Pentru anul 2010, părțile dialogului social au stabilit ca prevederile art.64 din CCM la nivel de unitate sa nu se aplice, deci, sa nu se acorde primele și ajutoarele materiale prevăzute la art.64 din CCM al CFR Marfa valabil în anul 2010, astfel cum a fost modificat CCM prin act adițional.
3.Premierea de Ziua Feroviarului 2010: conform Contractelor Colective de Muncă încheiate în perioada 2009/2010, premierea acordată de Ziua Feroviarului este asimilata unui ajutor social financiar (art.64 din Cap. VI -Protecția salariatului), fiind în fapt o suma acordată de societate pentru completarea veniturilor nete ale salariaților.
Acest sprijin financiar s-a stabilit de către părți, prin contract, a fi acordat în anumite condiții. Acordarea acestui sprijin material nu este obligatorie, dovada fiind neincluderea sa ca obligație a societății în clauzele contractuale prevăzute în CCM, Cap. II- Sistemul de salarizare. El poate fi acordat numai în anumite condiții negociate de părți.
Statutul acestei premieri de Ziua Feroviarului este acela de ajutor social, financiar, fiind o libertate a SNTFM CFR Marfa SA, în raport cu angajații săi, având caracter de obligație doar în condițiile financiar-economice stabilite de Consiliul de Administrație al societății.
În acest context, cererea de acordare a primei de Ziua Feroviarului aferentă anului 2009/2010 este în mod vădit nefondata, mai mult CCM 2009/2010 stipulând expres la art.64 ca nu se aplică prevederile art.64 alin.2 pentru anul 2009, iar prin actul adițional încheiat pentru anul calendaristic 2010, părțile dialogului social au stabilit ca prevederile art.64 din CCM la nivel de unitate sa nu se aplice, deci sa nu se acorde primele și ajutoarele materiale prevăzute la art.64 din CCM al CFR Marfa valabil în anul 2010.
Cu privire la anul 2011, învederează instanței că nu există nici o prevedere contractuală de acordare a primei de Ziua Feroviarului 2011. Față de cele prezentate, se solicită respingerea capătului de cerere, ca nefondat.
4.Tichetele de masa: sediul materiei este art.74 din CCM 2009/2010 și Legea nr. 142/1998.In CCM al CFR Marfa aferent anului 2009/2010 se prevede ca salariații societății beneficiază de tichete de masa, în condițiile legislației în vigoare. Se subliniează că CCM al CFR Marfa aferent anului 2011 nu reglementează posibilitatea acordării tichetelor de masa.
În conformitate cu dispozițiile legale, Legea nr. 142/1998, ce reglementează acordarea alocației zilnice de hrana sub forma tichetelor de masă, "salariații din cadrul societăților comerciale, regiile autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și a celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal, prin încheierea unui contract individual de munca, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație de hrana acordata sub forma tichetelor de masa, suportata integral pe costuri de către angajator".
Aceste tichete de masă se pot acorda la limita prevederilor bugetului societății, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 2 din același act normativ, conform căruia "tichetele de masă se acorda în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
Prin sentința civilă nr. 4171/30.08.2012 pronunțată în dosar civil nr._, Tribunalul C. a respins ca nefondată excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâtă.
A respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă.
A respins ca nefondată excepția lipsi calității procesual pasive a pârâtei S.N.T.F.M. CFR Marfă S.A. sucursala M. Dobrogea și excepția lipsei capacității procesuale a acestei pârâte.
A admis în parte acțiunea reclamantului B. M. în contradictoriu cu pârâții S. M. Dobrogea și S. Națională De Transport Feroviar de Marfă CFR Marfa SA.
A obligat pârâta către reclamant la plata premiului acordat de ziua Feroviarului pentru anii 2010, echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, suma se va actualiza cu indicele de inflație la data plății.
A obligat pârâta către reclamant la plata ajutorului material de P. și de C. pentru anul 2010, echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare; suma se va actualiza cu indicele de inflație la data plății.
A obligat pârâta câtre reclamant la plata sumei de 500 lei reprezentând onorariu avocat.
A respins celelalte pretenții ale reclamantului, ca nefondate.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Asupra excepției prescrierii dreptului la acțiune:
Conform art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, se prescriu în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune pretențiile reclamantului în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator
Potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii, se prescriu în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, pretențiile formulate în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
În speță, pretențiile ce formează obiectul litigiu se circumscriu sferei drepturilor salariale, întrucât salariul reprezintă potrivit art. 154 Codul muncii contraprestația muncii depuse de către salariat, aceasta cuprinzând - în raport de prevederile art. 155 Codul muncii - salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adausuri.
Cererea reclamantului, deși fondată pe prevederi cuprinse în capitolul ,,Protecția salariatului’’ din CCM la nivel de unitate, vizează ,,suplimentări ale drepturilor salariale’’.
În mod evident, excepția vizând incidența art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii nu este întemeiată, drepturile putând fi pretinse în termenul de trei ani stabilit prin lit. c al aceluiași articol.
Referitor la excepția lipsei capacității procesuale și a excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtei S.N.T.F.M. CFR Marfă S. M. Dobrogea, s-a constatat: capacitatea procesuală de folosință este acea parte a capacității procesuale care constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual.
Potrivit dispozițiilor art. 41 alin 2 c. pr. civ, asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte dacă au organe proprii de conducere, întreaga condiție a existenței organelor de conducere proprii rezultă din semnarea întâmpinării de către directorul G. L. asistat de șeful oficiului juridic al sucursalei.
În aceste condiții, sucursala dacă are organe proprii de conducere, poate sta în judecată în calitate de pârâtă, ceea ce conduce la respingerea excepției lipsei capacității procesual invocată, ca nefondată.
Pe fondul pretențiilor ce pot fi analizate fiind formulate în termenul de prescripție, s-a constatat: referitor la acordarea salariului suplimentar pentru anul 2010:
La nivelul pârâtei este adoptat CCM pentru anii 2009/2010, în cuprinsul căruia la art. 30 alin 1, este consemnat că pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Prin actul adițional încheiat la CCM 2009/2011, s-a stabilit să nu se aplice art. 30 pentru anul 2010 iar din anul 2011, salariul suplimentar este suprimat din clauze, astfel că acest drept pentru anul 2010 nu este cuvenit reclamantului.
Din modul de redactare a CCM art. 30, rezultă că acordarea acestui drept este o latitudine o facultate și nu o obligație a angajatorului, astfel că în lipsa unui text cu clauze imperative pentru angajator, acest drept nu poate fi obliectul obligației pentru pârâtă.
S-a mai reținut de altfel și modalitatea de interpretare a clauzelor contractuale care trebuie interpretate în spiritul și litera lor și nu restrictiv, în sensul că ar putea produce efecte numai în favoarea uneia dintre părțile contractante, numai o interpretare prin prisma temeiurilor în care a fost redactat duce la evidențierea voinței reale a părților contractante.
Relevant a fost și faptul că termenii contractului colectiv de muncă nu stabilesc o obligație a angajatorului ci doar o facultate, o posibilitate de acordare a salariului suplimentar în funcție de mai mulți factori, derivați din situația sa economică și nivelul productivității muncii, elemente ale căror nivel este scăzut și nu au permis acordarea acestui drept, norma care reglementează acordarea acestui drept este cu caracter permisiv și nu imperativ .
Celelalte pretenții ale reclamantului nu sunt justificate deoarece: potrivit reglementării dreptului la salariul suplimentar, în art. 30 alin 1 din CCM, respectiv cu posibilitatea ca la final de an calendaristic, angajatorul să acorde acest drept salariaților, norma care prevede acest drept nu are caracter imperativ ci permisiv, fiind reglementat ca o posibilitate, latitudine a angajatorului de a acorda acest drept și nu ca o obligație .
De asemenea s-a reținut modificarea art. 30 prin CCM 2009/2010 nr. 1713/21.04.2010 înregistrat la DM București, respectiv care referitor la acordarea salariului suplimentar, prevede că pentru anul 2010, nu se aplică art. 30.
Referitor la acordarea ajutorului material aferent anului 2010 cu ocazia Zilei Feroviarului și a primei de Paști și C. pentru anul 2010:
Conform dispozițiilor art. 67 alin 1 din CCM la nivelul unității, pe anul 2008 s-a prevăzut că se consideră sărbători legale în care nu se lucrează ….. „Ziua Feroviarului ” de un ajutor material al cărui cuantum se stabilește de către Consiliul de Administrație cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
Prima de Ziua feroviarului nu este un drept salarial stabilit de părți cu ocazia încheierii contractelor individuale de muncă, fiind acordat ca urmare a încheierii CCM la nivelul unității pentru anii 2008 - art. 64 și în CCM pentru 2009-2010 –art. 64 cu aplicabilitate de la data de 01.01.2010.
Prima se acordă din veniturile realizate după acoperirea cheltuielilor, constituirea fondului de rezervă, a celui de dezvoltare, satisfacerea necesităților de perfecționare - recalificare a personalului.
Acordarea acestui ajutor material nu este condiționată de nici o împrejurare care să fie reglementată în CCM la nivelul unității .
Conform art. 236 alin. 4 codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, astfel că pârâta trebuia să respecte drepturile reglementate de acestea.
Angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
De asemenea drepturile astfel reglementate trebuie acordate și prin prisma dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. c codul muncii care prevede că angajatorul are obligația de a acorda toate drepturile ce decurg din lege și din contractual colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă .
În raport de cele expuse, instanța a apreciat ca întemeiată acțiunea reclamantului și pe cale de consecință, a admis acțiunea în parte și a obligat pârâta la plata drepturilor cuvenite reclamanților cu titlu de primă aferentă Zilei Feroviarului în cuantum de un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, drepturi aferente perioadei anului 2010 .
În privința tichetelor de masă s-a reținut că:
În conformitate cu prevederile art.2 a Normei din 14.01.199 de aplicare a Legii 142/1998 se arata: “Angajatorii, împreună cu organizațiile sindicale legal constituite sau cu reprezentații salariaților, după caz, vor stabili prin contractele colective de muncă clauze privind acordarea alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă, care sa prevadă: a)numărul salariaților din unitate care pot primi lunar tichete de masă, precum și valoarea nominală a tichetului de masă, în limita celei prevăzute de lege, ținând seama de posibilitățile financiare proprii ale angajatorilor, b)numărul de zile lucrătoare din lună pentru care se distribuie tichete de masă salariaților, c)criteriile de selecție privind stabilirea salariaților care primesc tichete de masă, ținând seama de condițiile concrete de lucru în care își desfășoară activitatea unele categorii de salariați, de proprietățile socioprofesionale și de alte elemente specifice activității.
Același act normativ se arata în art.4: „Angajatorii care acorda tichete de masă salariaților vor cuprinde în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, într-o poziție distinctă de cheltuieli, denumită „Tichete de masă”, sumele destinate acoperirii valorii nominale tichetelor de masă, potrivit celor convenite cu organizațiile sindicale legal constituite sau, după caz, cu reprezentanții salariaților “.
În privința tichetelor de masă neeliberate pentru perioada aprilie 2009- până la 08.07.2011, instanța constată că potrivit CCM 2009-2010 la nivelul unității pârâte, actul adițional la CCM a modificat art. 74 în sensul că pentru anul 2010 nu se acordă acest drept și în lipsa unui suport contractual, această pretenție nu poate fi admisă, ținând cont și de reglementarea acordării acestor tichete conform legii 142/1998, respectiv posibilitatea acordării doar în condițiile îndeplinirii cerințelor din art. 1 alin 2 din lege, ca o posibilitate și nu ca o obligație a angajatorilor.
Pentru anul 2011, în CCM pe anul 2011 nu se prevede acest drept, ca urmare, pretenția reclamantului nu a fost admisă pentru anul 2011.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă SA pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
A fost invocată nulitatea absolută a hotărârii judecătorești recurate pentru nerespectarea dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă.
Din examinarea sentinței civile rezultă că lipsesc elementele menționate în art. 261 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă, respectiv semnăturile judecătorului și a grefierului, astfel că hotărârea este nulă. Pentru acest motiv, solicită admiterea recursului pârâtei S.N.T.F.M. CFR Marfă SA conform art. 312 Cod procedură civilă și casarea sentinței recurate, urmând să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu privire la capetele de cerere privind acordarea unor drepturi bănești, cereri întemeiate pe dispoziții contractuale prevăzute de contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate în perioada 2009-2010, critică hotărârea pronunțată în prima instanță întrucât:
-nu a fost avută în vedere perioada de valabilitate a contractelor colective de muncă;
-nu au fost interpretate în mod corect clauzele contractului colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate angajatoare.
Având în vedere valabilitatea contractelor colective de muncă ce s-au succedat la nivel de unitate angajatoare, ca doar în perioada 01.01._09 nu a existat CCM la CFR Marfă, dar începând cu data înregistrării lui la 4 iunie 209, intrând în vigoare CCM al CFR Marfă 2009/2010, acesta produce efecte între părțile contractante, având putere de lege, apreciază că în mod greșit pârâta CFR Marfă SA fost obligată la plata ajutorului material de C. 2009 și Paști 2010. În contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. 2584/06.06.2009, părțile au stabilit la art. 64 ca dispozițiile art. 64 să nu se aplice pentru anul 2009, urmând a fi renegociate începând cu data de 01.01.2010.
În mod nejustificat, au fost omise prevederile art. 30, 64, 74 din CCM al CFR Marfă valabil în 2010, în sensul că prevederile art. 30, 64 și 74 nu se aplică în anul 2010, conform modificărilor contractuale intervenite prin actul adițional la CCM înregistrat în 21 aprilie 2010, astfel încât partenerii dialogului social au stabilit să nu se acorde pentru anul 2010 prima de Ziua Feroviarului, ajutoarele materiale de Paști și C., salariul suplimentar și tichetele de masă.
Din interpretarea dispozițiilor contractuale prevăzute de CCM al CFR Marfă SA nr. 2584/04.06.2009, în mod greșit pârâta a fost obligată la plata primelor de Ziua Feroviarului 2010, C. 2010, Paști 2010.
Instanța de fond a respins ca nefondate apărările pârâtei, potrivit cărora prim modificarea CCM 2009/2010 prin actul adițional din 21 aprilie 2010, s-a stabilit că art. 30, 64, 74 din CCM aplicabil nu se aplică pentru anul 2010 și nu se acordă pentru anul 2010 următoarele drepturi bănești: salariul suplimentar, prima de Ziua Feroviarului, ajutoarele materiale de Paști și C., tichete de masă.
Având în vedere aplicarea greșită a legii, obligând angajatorul pârât în mod nelegal la plata primei de Ziua Feroviarului 2010, ajutorul material de Paști și C. 2010, drepturi bănești în privința cărora părțile, salariații prin reprezentanți și angajatorul, au stabilit să nu se aplice pentru anul 2010, urmează să admiteți recursul și să dispuneți modificarea sentinței recurate prin respingerea capetelor de cerere ca nefondate.
Cu privire la capătul de cerere privind actualizarea drepturilor bănești cu indicele de inflație la data plății, urmează să se constate că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, astfel că se impune modificarea hotărârii recurate și respingerea capătului de cerere ca nefondat.
Având în vedere executarea hotărârii recurate, solicităm repunerea părților în situația anterioară și întoarcerea executării, în temeiul dispozițiilor art. 404 ind. 2 alin. 1 Cod procedură civilă, obligând intimatul pârât la plata tuturor drepturilor bănești actualizate și acordate în temeiul titlului executoriu desființat.
În temeiul dispozițiilor art. 276 Cod procedură civilă, prin admiterea recursului, când pretențiile reclamantului sunt încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare dintre ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor. În măsura în care, recursul va fi admis, solicită reducerea proporțională a cheltuielilor de judecată la care au fost obligați în sentința recurată.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate Curtea a apreciat că acestea sunt fondate, în parte pentru următoarele considerente:
Cu privire la Prima pentru Ziua Feroviarului și Prima de C. pe anul 2010:
Prin actul adițional nr. 1712/21.04.2010 s-a modificat art. 64 din Contractul colectiv la nivel de unitate prin care era reglementat ajutorul material cu ocazia sărbătorii de C. și Prima pentru Ziua Feroviarului prevăzându-se faptul că aceste drepturi nu se acordă pe anul 2010.
Având în vedere faptul că actul adițional nr. 1713 a fost înregistrat la data de 21 aprilie 2010, iar potrivit art. 31 al. 2 din legea nr. 130/1996, republicată, în vigoare la acel moment, modificările aduse contractului colectiv de muncă devin aplicabile de la data înregistrării lor, Curtea a apreciat că reclamantului nu i se cuvin Prima de Ziua Feroviarului și Prima de C. pe anul 2010.
Potrivit art. 4042 Cod procedură civilă Curtea a dispus întoarcerea executării pentru sumele reprezentând pretențiile respinse în urma admiterii recursului.
În ceea ce privește celelalte critici aduse hotărârii primei instanțe Curtea a apreciat că sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Cu privire la Prima de Paști pe anul 2010:
Potrivit art. 64 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate cu ocazia sărbătorilor de paști, de C. și pentru Ziua Feroviarului se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
Din prevederile contractului colectiv de muncă rezultă că acordarea primelor este obligatorie și nu este la latitudinea angajatorului acordarea acestora în funcție de profitul realizat.
Având în vedere faptul că actul adițional nr. 1713 a fost înregistrat la data de 21 aprilie 2010, iar potrivit art. 31 al. 2 din Legea nr. 130/1996 modificările aduse contractului colectiv de muncă devin aplicabile de la data înregistrării lor, Curtea a apreciat că reclamantului i se cuvine Prima de Paști pe anul 2010, Paștele fiind serbat la data de 4 aprilie 2010.
În mod corect prima instanță a obligat pârâta la plata sumelor datorate, actualizate cu indicele de inflație la momentul plății având în vedere dispozițiile art. 166 al. 1 din Codul muncii potrivit cărora: „întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune – interese pentru prejudiciul produs salariatului”.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei reprezentând onorariu avocat, Curtea a apreciat că acesta nu este excesiv de mare raportat la munca îndeplinită de avocat.
Hotărârea recurată cuprinde semnăturile judecătorului și a grefierului astfel susținerea recurentei că ar fi fost încălcate dispozițiile art. 261 al. 1 pct. 8 Cod procedură civilă apare ca nefondată.
Potrivit art. 312 al. 3 Cod procedură civilă Curtea a respins recursul formulat și a modificat în parte sentința recurată conform celor dispuse prin dispozitiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR MARFA SA cu sediul în București, sector 1, ..38 împotriva sentinței civile nr. 4171/30.08.2012 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. M. domiciliat în C., Prl. I. R. nr.22 și intimata pârâtă S. M. DOBROGEA cu sediul în C., . nr.2.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge pretențiile referitoare la Prima Ziua Feroviarului 2010 și Prima C. 2010.
Dispune întoarcerea executării pentru sumele reprezentând pretenții respinse în urma admiterii recursului.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.04.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
R. AnghelMaria ApostolJelena Z.
Grefier,
C. I.
Jud.fond:S.Teșa
Red.dec.jud.J.Z./15.04.2013
Tehnored.gref.I.C./18.04.2013/2ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 585/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 30/2013.... → |
|---|
