Anulare act. Decizia nr. 44/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 44/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 21-01-2013 în dosarul nr. 10552/118/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.44/CM
Ședința publică din 21 Ianuarie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE M. B.
Judecător J. Z.
Judecător M. A.
Grefier D. R.
S-au luat în examinare recursurile civile formulate de:
- recurenții reclamanți G. G., N. I., B. A., R. V. N., D. G., E. D., M. D., N. L., P. D., Ș. V., I. M., S. I., M. E., C. D., C. G., R. E., P. N., I. A., C. T., P. D., T. V., C. G., C. G., H. R., C. D., M. I., G. G., B. I., B. C., C. O., L. Ș., T. V., G. Ș., I. I., Ș. M., R. D., B. T., B. C. C., G. L. D., B. V., V. M., Ș. A., G. N., SWTĂNCULESCU A., M. T., E. C., M. R., IȘVANCA E. A., M. I., M. D. C., P. C. L. N., C. G., B. M., M. D., O. V., N. V., P. G. E., A. I., R. G., C. M., M. A., O. L., D. I., B. R., B. C., R. C., V. M., G. C. C., H. M., S. E., B. R., C. V., Z. V., C. D., G. R. A., G. I., A. V., M. N., Z. V., B. I., V. G., D. I., C. D., F. F. G., H. A., J. D., M. EMIS, P. G., G. D., M. M., M. D., N. D., M. C., L. J., N. R., G. I., B. G., S. A. M., L. S., R. A., M. N., I. C., S. I., G. A., P. G., F. F., B. C., G. I., B. I., Ș. V., C. P., R. I., A. J., HALOVICI R., S. I., M. V., H. R., P. M., C. I., P. C. E., A. C., M. O., T. I., H. P., Z. N., D. T., V. O. A., T. I., M. D., B. P., S. P., U. F., M. D., P. D. C., P. F. A., P. I., C. Ș., R. S., D. I., B. I. C., Z. E., L. M. M., C. T., A. V., T. G., B. P., C. E., B. G., I. I., C. D., B. V., O. R., SOVRONIE A., S. C., C. N., M. C., O. V., M. I., C. I. A., C. D., C. R., S. B., Ț. F., B. A. A., N. G., I. L., P. I., C. P. P., S. G. V., I. I., C. N., M. I., N. Ș., J. D., N. I., V. F., B. CONSTANTINB, D. R.,D. IOON, C. PAULMOCARU V., D. A., Ș. C. T., D. G., V. N., C. F., N. D., MICHALACHE D., O. M., F. N., R. S., R. V., D. V., C. I., T. V., S. R., D. P., S. D., A. F. G., V. V., C. V. P., D. O., C. D. O., N. M., P. A., Ș. Ș., L. E., F. G. I.,M B. C., F. C., F. A., D. D., S. N., I. C. G., C. B., D. D., C. A., M. N., C. F., M. I., G. D., C. M., B. G., B. M., H. N., P. I., Ș. L., F. T., L. R., M. L. I., I. I., L. V., I. C., O. T., M. C., B. V., OTURBAU Z., E. I., Ș. V., C. L., T. V., P. M., D. C., I. A., N. M. C., O. C., F. C. și M. A. - prin avocat V. Ș., toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocațial, din C., ., ., județul C., împotriva sentinței civile nr. 3507/15.06.2012 pronunțate în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. I. AL PLATFORMEI MARINE, cu sediul în C., incinta Port, D. 34, și
- recurenții reclamanți R. A., S. A. M., H. M., M. C., N. D., I. A., M. M., C. O., L. Ș., C. M., R. V. N., E. D., T. V., B. M., U. F., I. I. – prin avocat V. Ș., toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocațial, din C., ., ., județul C., împotriva sentinței civile nr. 3507/15.06.2012 pronunțate în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți . C., cu sediul în C., ..18, județul C. și S. I. AL PLATFORMEI MARINE, cu sediul în C., incinta Port, D. 34, având ca obiect anulare act și reducere cheltuieli de judecată.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din 15.01.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 21.01.2013, când a dat următoarea soluție.
CURTEA :
Asupra recursurilor civile de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamanții au chemat în judecată pe pârâții S.C. R. S. S.A. și S. I. al Platformelor Marine, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea Protocolului nr. 888/20.01.2006 încheiat între pârâți, pentru modificarea parțială unilaterală a contractului de prestări servicii încheiat la 14.12.2001 între SNP Petrom și R. S. SA, pentru reducerea unilaterală a nivelului de salarizare negociat prin contractele individuale de muncă și depășirea mandatului general al liderului de sindicat, precum și constatarea nulității acestui protocol pentru încălcarea dreptului la negocieri colective în materie de muncă.
Pe cale de consecință, reclamanții au solicitat și anularea protocoalelor subsecvente nr._/22.12.2006, nr. 4077/29.03.2007 și nr. 1895/20.03.2008.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin Hotărârea nr. 10/26.10.2001 a Consiliului de Administrație al SNP Petrom S.A. s-a aprobat transferul Sucursalei Petromar C. către societatea pârâtă S.C. R. S. S.A., salariații transferați primind asigurarea că le vor fi menținute drepturile salariale prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de Petrom.A fost încheiat astfel un contract de prestări servicii între unitatea cesionară și cea de la care erau transferați salariații, pentru un termen de 5 ani, respectiv până la data de 14.12.2006.
Au susținut reclamanții că prin protocolul nr. 888/20.01.2006, încheiat între cei doi pârâți, s-a convenit încetarea la termen a contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul S.A. R. S. S.A. și aplicarea contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități, ceea ce a însemnat eliminarea coeficientului de salarizare 1,98.Or, fără încheierea acestui protocol, ar fi intervenit tacita prelungire a contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, astfel că prin semnarea protocolului, liderul de sindicat și-a depășit mandatul. Totodată, prin trecerea la nivelul de grup de unități, salarizarea a fost scăzută și sub nivelul prevăzut de contractele individuale de muncă, ceea ce a însemnat modificarea unilaterală a acestora.
Referitor la modificarea unilaterală a contractului de pretări servicii încheiat la 14.12.2001, reclamanții au invocat încălcarea simetriei obligatorii între modul de încheiere a contractului și modul de modificare a acestuia. În plus, raportat la dispozițiile art.1 și art. 28 din Legea 54/2003 a sindicatelor, liderul de sindicat și-a depășit mandatul general de a acționa în favoarea membrilor de sindicat. Orice hotărâre referitoare la reducerea salariilor și a altor drepturi de muncă, implică o activitate de deliberare aflată numai în competența Adunării Generale, doar o asemenea hotărâre putând împuternici liderul sindical pentru încheierea protocolului în cauză.
Au mai învederat reclamanții că în baza art. 33 alin.4 din Legea 130/1996, încetarea contractului colectiv de muncă trebuia notificată în termen de 5 zile la direcția de muncă, iar neîndeplinirea acestei obligații antrenează nulitatea relativă în prezența unei evidente și grave prejudicieri a salariaților.
În apărare, pârâtul S. I. al Platformelor Marine a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, cu privire la capetele de cerere având ca obiect anularea protocolului nr. 888/20.01.2006, apreciind că acțiunea a fost formulată cu depășirea termenului de prescripție de 3 ani stabilit de art. 7 alin.1 din Decretul nr. 167/1958.
Pe aceeași cale, au fost invocate excepția lipsei de interes, cu privire la reclamanții care au încetat raporturile de muncă cu . cu mai mult de 3 ani înainte de introducerea acțiunii, precum și excepția autorității de lucru judecat, pentru motivul că instanța s-a pronunțat anterior prin hotărâre judecătorească irevocabilă, cu privire la valabilitatea protocolului nr. 888/2006.
Pe fond, pârâtul a susținut că la nivelul S.C. R. S. S.A. a fost încheiat un contract colectiv de muncă ce a fost prelungit succesiv, prin acte adiționale înregistrate la DMPS C., până la data de 10.02.2006.Prin adresa nr. 444/2003, FSP, în calitate de semnatar al contractului de prestări servicii între . A și Petrom, a adus la cunoștință aplicabilitatea CCM la nivel de grup de unități.
În realitate, a apreciat pârâtul, reclamanții invocă lipsa mandatului liderului de sindicat numai în privința actelor care îi nemulțumesc, deși situația reprezentativității a fost aceeași și în cazul modificărilor repetate ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Prin note scrise depuse la dosar la termenul din 18.01.2012, pârâta S.C. R. S. SA a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a apărătorului ales care a formulat acțiunea, în ceea ce privește pe reclamanții D. C., GHIRLAN V., MATACA A., V. M., S. A., S. E. ȘI Ș. D., precum și excepția lipsei calității procesual active a acestor reclamanți.
În susținerea acestei excepții, pârâta a precizat că reclamanții menționați ai decedat înainte de formularea acțiunii.
De asemenea, s-a solicitat verificarea de scripte cu privire la reclamanții Z. M., O. C., P. V. M., G. F., M. N., I. TIOA V., C. D., D. V., B. I., I. R., P. G., M. L., B. M., G. G., F. N.-GABY, D. I.-A. și B. M., ale căror semnături au fost contestate.
La termenul din 18.01.2012 a fost dispusă disjungerea cererilor formulate de reclamanții care nu au domiciliul înregistrat pe raza teritorială a jud. C. și constituirea de dosare distincte, în vederea analizării competenței teritoriale a Tribunalului C..
Prin note scrise depuse la dosar la data de 03.02.2012, apărătorul alea al reclamanților a solicitat anularea acțiunii în privința următorilor reclamanți decedați, pentru care contractul de asistență juridică a fost semnat de membrii de familie: D. C., GHIRLAN V., MATACA A., V. M., S. A., S. E. ȘI S. G.. De asemenea, s-a solicitat a se lua act de renunțarea la judecată a reclamanților Z. M., O. C., P. V. M., G. F., M. N., I. TIOA V., C. D., D. V., B. I., I. R., P. G., M. L., B. M. și D. I. A., ca urmare a declarațiilor date în acest sens la sediul biroului de avocatură.
La termenul din 15.02.2012, reclamantul D. I.-A. s-a prezentat personal în instanță, declarând că renunță la judecata cauzei de față. Totodată, a fost depusă la dosar declarație autentificată sub nr. 1322/29.05.2012 prin care reclamantul M. L. a declarat la rândul său că renunță la judecată.
În temeiul art. 246 C.proc.civ., instanța va lua act de manifestarea de voință a celor doi reclamanți în sensul desistării de la judecată.
Prin încheierea interlocutorie motivată din data de 22.02.2012, instanța a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamanților decedați
D. C., GHIRLAN V., MATACA A., V. M., S. A., S. E. ȘI Ș. D., față de care acțiunea va fi deci respinsă ca fiind formulată de persoane fără capacitate procesuală de folosință.
De asemenea, a fost admisă excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a apărătorului ales în privința reclamanților Z. M., O. C., P. V. M., G. F., M. N., I. TIOA V., C. D., D. V., B. I., I. R., P. G., M. L., B. M., a căror acțiune va fi astfel anulată.
Excepția autorității de lucru judecat a fost admisă numai în ce privește capătul de cerere având ca obiect anularea protocolului nr. 888/20.01.2006 ca urmare a depășirii mandatului general al liderului sindical, motiv pentru care acest capăt de cerere va fi respins ca atare.
Excepțiile prescrierii dreptului la acțiune, a lipsei de interes și a autorității de lucru judecat în privința celorlalte capete de cerere au fost respinse ca nefondate.
Prin sentința civilă nr. 3507 din 15.06.2012 Tribunalul C. a respins acțiunea formulată de reclamanții D. C., GHIRLAN V., MATACA A., V. M., S. A., S. E. ȘI Ș. D. în contradictoriu cu pârâții . și S. I. AL PLATFORMELOR MARINE, ca fiind formulată de persoane fără capacitate procesuală de folosință.
A anulat acțiunea formulată de reclamanții Z. M., O. C., P. V. M., G. F., M. N., I. TIOA V., C. D., D. V., B. I., I. R., P. G., M. L., B. M. în contradictoriu cu pârâții . și S. I. AL PLATFORMELOR MARINE, pentru lipsa dovezii calității de reprezentant.
A luat act de renunțarea la judecată a reclamanților D. I. ȘI M. L..
A respins capătul de cerere formulat de restul reclamanților G. G., ABAIANIȚĂ V., A. F. G., A. I., A. C., A. J., A. V., A. V., B. C., B. I., B. I., B. G., B. I., B. I. C., B. P., B. G., B. C., B. V., B. M., B. P., B. C. C., B. A. A., B. V., B. T., B. R., B. R., B. V., B. G., B. M., B. A., B. C., B. C., B. C., B. I., C. V. P., C. A., C. D., C. M., C. S. L., C. V., C. N., C. P., C. O., C. T., C. I., C. T., C. G., C. P. B., C. I. A., C. P., C. D., C. D., C. N., C. B., C. R., C. I., C. C., C. V., C. D. O., C. V. M., C. Ș., C. D., C. G., C. F., C. M., C. E., C. G., C. L., C. P. P., C. F., C. G., C. D., D. D., D. A., D. O., D. P., D. I. A., D. I., D. C.,D. I., D. D., D. I., D. O., D. I., D. R., D. I., D. G., D. V., D. T., D. V., D. D. I., D. G., E. C., E. I., E. D., F. C., F. N. GABY, F. F., F. G. I., F. N., F. T., F. F. G., F. C., F. A., G. L. D., G. D., G. I., G. G., G. R. A., G. Ș., G. C. C., G. N., G. D., G. A., G. I., G. G., H. R., H. R., H. A., H. P., H. N., H. M., H. R., H. M., I. L., I. C. G., I. A., I. I., I. C., I. A., I. I., I. I., IȘVANCA E. A., I. C., I. M., I. I., J. D., J. D., L. M. M., L. E., L. J., L. S., L. Ș., L. R., L. V., M. D., M. C., M. D., M. D. C., M. A., M. A., M. E., M. T., M. D., M. N., M. A., M. R., M. O., M. V., M. D., M. N., M. D., M. E., M. I., M. D., M. C., M. C., M. I., M. L. I., M. N., M. I., M. V., M. E., M. I., M. M., M. I., M. D., N. D., N. L., N. M. C., N. I., N. V., N. G., N. R., N. I., N. I., N. Ș., N. M., N. D., O. V., O. R., O. C., O. M., O. L., O. Z., O. V., O. T., P. N., P. C. E., P. I., P. G., P. D. C., P. F. A., P. I., P. G. E., P. V., P. D., P. G., P. G., P. A., P. D., P. C. L. N., P. I., P. V., P. M., P. N., P. N., P. M., R. S., R. V. N., R. A., R. I., R. D., R. S., R. E., R. C., R. G., R. V., S. E., S. G. V., S. P., S. R., S. A. M., S. D., S. G., S. C., S. A., S. G., S. A., S. I., S. N., S. B., S. I., S. I., Ș. Ș., Ș. V., Ș. V., Ș. L., Ș. M., Ș. A., Ș. C. T., Ș. V., ȘUCALĂ A., T. V., T. I., T. G., T. V., T. V., T. V., T. D., T. I., Ț. F., Ț. V., U. F., V. M., V. O. A., V. R., V. G., V. T., V. N., V. V., V. F., V. M., Z. N., Z. E., Z. V., Z. V., Z. A. și având ca obiect anularea protocolului nr. 888/20.01.2006 ca urmare a depășirii mandatului general al liderului de sindicat, ca efect al autorității de lucru judecat.
A respins restul pretențiilor ca nefondate și a obligat reclamanții în solidar la plata către pârâtul S. I. al Platformelor Marine a sumei de 6.200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Reclamanții au fost angajații SNP Petrom–Sucursala Petromar,, fiind transferați în interesul serviciului la ., în baza contractului de prestări servicii înregistrat cu nr._/14.12.2001, cu termen de valabilitate cinci ani, contract prin care prestatorul (societatea pârâtă) se obligă să respecte integral prevederile contractului colectiv de muncă la nivel Petrom– inclusiv sub aspectul salarizării.
După ce s-a realizat transferul de întreprindere, la nivelul S.C. R. S.A. s-a încheiat contractul colectiv de muncă înregistrat la D.M.S.S.F. C. sub nr. 2/14.01.2002, a cărui aplicabilitate a fost prelungită prin acte adiționale succesive.
Prin Protocolul nr. 888/20.01.2006 părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, au stabilit ca începând cu data de 10.02.2006 să nu se mai prelungească aplicabilitatea contractului colectiv de muncă înregistrat la D.M.S.S.F. C. sub nr. 2/14.01.2002, urmând ca de la data amintită să-și producă efectele contractul colectiv de muncă de la nivel superior, respectiv la nivel de grup de unități din industria petrolieră.
Prin cererea de față, reclamanții au solicitat anularea protocolului menționat, un prin motiv de nulitate invocat fiind modificarea parțială unilaterală a contractului de prestări servicii încheiat la data de 14.12.2001.
Față de aceste susțineri ale reclamanților, s-a reținut că în urma transferului personalului în interesul serviciului la S.C. R. S. S.A., acestor salariați le-a devenit aplicabil contractul colectiv la nivel de unitate, în conformitate cu prevederile art. 9 din Legea nr. 130/1996 r.
Contractul de prestări servicii intervenit între cele două societăți, referitor la menținerea a drepturilor salariale după operarea transferului, nu a putut înlătura aplicabilitatea clauzelor contractului colectiv de muncă aplicabil la S.C. R. S. S.A., fiind irelevante trimiterile făcute la cuantumul salariului de bază avut anterior transferării, în cadrul SNP Petrom.
În consecință, nu s-a putut reține că prin încheierea protocolului nr. 888/2006 s-a intervenit asupra duratei de valabilitate a contractului de prestări servicii, câtă vreme acest contract a continuat să producă efecte până la expirarea termenului. În plus, salarizarea personalului transferat nu s-a realizat în baza acestui contract, ci potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, de ale cărui prevederi reclamanții s-au și prevalat de altfel în cadrul acțiunilor având ca obiect acordarea indicelui de salarizare de 1,98.
O altă critică a reclamanților a vizat reducerea unilaterală a nivelului de salarizare negociat prin contractele individuale de muncă, urmare a încheierii protocolului contestat.
Sub acest aspect, trebuie s-a subliniat că protocolul a cărui anulare se solicită nu a avut ca obiect modificarea contractului colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate sau a vreunuia dintre contractele individuale de muncă ale angajaților unității, ci a reglementat doar aplicabilitatea la nivelul S.C. R. S. S.A. a dispozițiilor contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități, ca urmare a încetării efectelor CCM la nivel de unitate.
Prin urmare, nu protocolul însuși a avut ca urmare directă modificarea nivelului de salarizare al angajaților, ci acest efect s-a produs datorită aplicării contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din industria petrolieră, ale cărui prevederi în materie de salarizare nu au coincis cu cele din contratul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate până la data de 10.02.2006.
Pentru aceste considerente, nu poate subzista nici motivul de nulitate dedus din reducerea unilaterală a salariului stabilit prin contractele individuale de muncă.
Reclamanții au pretins de asemenea că prin încheierea protocolului au fost nesocotite prevederile art. 23 alin.2 și art. 3 alin.2 din Legea 130/1996, fiind încălcat dreptul părților semnatare ale contractului colectiv de muncă la negocierea eventualei prelungiri a acestuia, ulterior datei de 10.02.2006.
Prin Sentința civilă nr. 451/02.03.2010 pronunțată de Tribunalul C. în Dosar nr._/212/2009, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 323/14.06.2010 pronunțată de Curtea de Apel C., s-a reținut în mod irevocabil că la semnarea protocolului nr. 888/2006, a participat președintele Sindicatului I. al Platformelor Marine, care a reprezentat în mod valabil voința membrilor de sindicat. În plus, a subliniat instanța de recurs, în condițiile în care președintele de sindicat a fost ales în condiții statutare, este prezumat a reprezenta interesele membrilor de sindicat, orice eventuală nemulțumire a acestora legată de modalitatea în care liderul de sindicat a negociat cu patronatul fiind un aspect care privește relația dintre sindicat și membrii săi.
Prin urmare, în condițiile în care la încheierea protocolului au participat directorul general al societății pârâte și președintele sindicatului reprezentativ la nivel de unitate, respectiv reprezentanții patronatului și ai sindicatului-cei doi parteneri ai negocierilor colective, nu se poate aprecia că aceste negocieri nu au avut loc, pentru ca sancțiunea aplicabilă actului astfel încheiat să fie nulitatea absolută. Modalitatea efectivă în care au decurs aceste negocieri, precum și rezultatul lor final, pot fi contestate pentru varii motive, însă în nici un caz nu se poate porni de la premisa încălcării dreptului la negociere, cu atât mai mult cu cât s-a hotărât în mod irevocabil că liderul de sindicat a acționat în limita puterilor sale legale și statutare.
Pentru toate motivele expuse, întrucât cauzele de nevalabilitate invocate de reclamanți nu sunt fondate, acțiunea a fost respinsă.
În temeiul art. 274 și art. 277 Cod procedură civilă, reclamanții au fost obligați în solidar la plata către pârâtul S. I. al Platformelor Marine a sumei de 6.200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată-onorariu avocat ales.
Împotriva sentinței civile nr. 3507/15.06.2012 pronunțată de Tribunalul C. au formulat recurs reclamanții R. A., S. A.-M., H. M., M. C., N. D., I. A., M. M., C. O., L. Ș., C. M., R. V. N., E. D., T. V., B. M., U. F. și I. I..
În motivarea recursului s-au invocat în esență următoarele:
S-a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, astfel: să se dispună anularea Protocolului nr.888/20.01.2006 încheiat între cei doi pârâți, pentru modificare unilaterală a Contractului de prestări servicii încheiat la 14.12.2001 între SNP Petrom și R. S., cu participarea Federației sindicale Petromar ;
- să se dispună anularea protocolului nr. 888/20.01.2006 pentru reducerea unilaterală a nivelului de salarizare negociat în contractele individuale de muncă;
- să se constate nulitatea Protocolului nr.888/20.01.2006 pentru încălcarea dreptului la negocieri colective în materie de muncă, toate acestea cu consecința anulării și protocoalelor subsecvente nr._/22.12.2006, nr. 4077/29.03.2007 și nr.1895/20.03.2008.
Prin protocolul nr. 888/20.01.2006 încheiate între două persoane, directorul acționar privat majoritar și liderul de sindicat s-a convenit ca CCM-ul R. S. să înceteze la termen, respectiv 10.02.2006 și totodată să invervină aplicarea CCM-ului la nivel de grup de unități din industria petrolieră. Trecerea la CCM G. unități a însemnat eliminarea coeficientului de salarizare 1,98 avut în vedere de contractul de prestări servicii prin care se garantase menținerea nivelului salarial, o dată în plus alături de instituția transferului în interesul serviciului.
Fără încheierea acestui protocol, CCM-ul R. nu ar fi încetat de drept, ci ar fi intervenit tacita prelungire în baza art. 222 din acest contract colectiv.
Contractul de prestări servicii dintre SNP Petrom și R. S., era în vigoare la data de 14.12.2006, dată ulterioară protocolului nr. 888 prin care implicit acest contract înceta mai devreme la 10.02.2006.
Consideră că acest protocol nu putea fi adoptat până la scadența contractului de prestări servicii.
Referitor la modificarea unilaterală a contractului de prestări servicii încheiat la 14.12.2001 prin protocolul nr. 888, în ce privește clauzele salariale, nemenținerea salarizării la nivelul cedentului, invocă încălcarea simetriei obligatorii între modul de încheiere a contractului și modul de modificare a acestuia. În drept – art.969 cod civil ce prevede că: „ Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante” și „ ele se pot revoca prin consimțământul mutual…”, art. 973 cod civil: „convențiile n-au efect între părțile contractante”.
Au fost excluși de la modificare beneficiarul SNP Petrom și Federați Sindicală Petromar cu participarea căreia au fost garantate pe termen de 5 ani drepturile salariale avute la cedentul Sucursala Petromar în condițiile transferului personalului în interesul serviciului.
Prin trecerea la nivelul de grup unități, salarizarea a fost scăzută și sub nivelul prevăzut de contractele individuale de muncă, ceea ce înseamnă modificarea unilaterală a acestora. Prima instanță gândește ca și cum de vină pentru reducerea salarizării ar fi fost CCM-UL G. Unități și nu aderarea deliberată la un asemenea contract colectiv care să încalce contractele individuale de muncă.
Aceste contracte individuale trebuiau respectate, chiar dacă se adoptaseră toate celelalte clauze ale CCM G. Unități.
Art.238(4) codul muncii și art. 7(4) din Legea nr. 130/1996 :”La încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal”. Rezultă că salariul existent poate fi mărit dar nu micșorat prin trecerea la CCM grup unități.
Art.41(1) și 157(1) Codul muncii: „Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților”. „Salariile se stabilesc prin negocieri…”
Nu au fost încheiate acte adiționale la contractele individuale de muncă, care să aducă la cunoștință noul CCM și să facă aplicarea prevederilor acestuia.
Reducerea nivelului de salarizare la jumătate din drepturile anterioare câștigate, rezultă din compararea salariului minim în CCM R. și în CCM grup unități industria petrolieră. În primul caz salariul minim pe economi x 1,98, în al doilea caz, chiar de salariul minim pe economie. În plus o . sporuri și adaosuri salariale ce nu se regăsesc la grupul de unități, deoarece mare este numai la C..
Art. 41(5( Constituția prevede ca drept fundamentat „Dreptul la negocieri colective în materie de muncă…”
Art. 236(2) codul muncii și art. 3(1) din Legea nr. 130/1990 „Negocierea colectivă la nivel de unitate este obligatorie”. Art.3(4) din Legea nr. 130/1996 „Negocierea colectivă va avea ca obiect cel puțin salariile…”
Art.23(2) coroborat cu art. 3(2) din Legea nr.130/1996, atestă dreptul părților de a negocia prelungirea aplicării în continuare a contractului colectiv de muncă în aceleași condiții ori în alte condiții ce vor fi convenite. Art. 33(1) a) din Legea nr.130/1996, prevede încetarea CCM la împlinirea termenului, dacă părțile nu convin prelungirea aplicării acestuia.
Conform art. 33(4) din Legea nr. 130/1996, încetarea CCM trebuie a fi notificată în termen de 5 zile la Direcția de muncă. Nu a fost notificată decât prin adresa înregistrată la D.M.P.S. C. sub nr._/08.05.2008, așa cum rezultă din adresa acestei instituții nr._/12.05.2008. Astfel, nu există nici o garanție cu privire la data certă a acordului respectiv, aceasta putând fi antrenată între părți și se eludează verificarea organului de stat abilitat. Încălcarea acestei prevederi legale, statuată cu termen fix și scurt, antrenează nulitatea relativă în prezența unei evidente și grave prejudicieri a salariaților.
Art. 222 CCM R. înregistrat sub nr. 2/2002 prevede că :”încetarea are loc prin acordul părților, în caz contrar părțile recunoscând prelungirea tacită a acestuia.
Or, tocmai aceste posibilități se impuneau a fi negociate. În concluzie încheierea protocolului nr. 888/20.01.2006 nu a avut la bază o negociere. Secretizarea acestui protocol, atât față de salariați, cât și față de instituțiile abilitate constituie o prezumție a lipsei negocierilor, alăturată conținutului lapidar al înscrisului și lipsei oricăror dovezi de negociere. Negocierea protocolului nr.888/20.01.2006 nu rezultă din procesele verbale aferente unor dezbateri.
O altă asemenea prezumție rezultă din încheierea protocolului mai înainte de încetarea contractului de prestări servicii nr. 1/14.12.2001 încheiat pe 5 ani și care conservă drepturile salariale avute la cedentul Petrom.
Anularea protocoalelor subsecvente este impusă de efectele nulității protocolului nr. 888, potrivit principiului că anularea actului juridic primar atrage și anularea actelor juridice ulterioare în legătură cu acesta. Prin desființarea protocolului nr. 888, nu se va aplica de drept contractul colectiv la nivel de grup de unități, deoarece repunerea în situația anterioară impune activarea normei speciale a tacitei prelungiri prev. art. 222 CCM R..
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a respins cererea de anulare a Protocolului nr. 888/20.01.2006 și a actelor subsecvente.
Reclamanții au fost angajații SNP Petrom – Sucursala Petromar fiind transferați în interesul serviciului la . în baza contractului de prestări servicii înregistrat sub nr._/14.12.2001, contract prin care prestatorul s-a obligat să respecte integral prevederile contractului colectiv de muncă la nivel Petrom, inclusiv sub aspectul salarizării.
După ce s-a realizat transferul de întreprindere la nivelul .-a încheiat contractul colectiv de muncă înregistrat la DMSSF C. sub nr. 2/14.01.2002 a cărui aplicabilitate a fost prelungită prin acte adiționale succesive.
Prin protocolul nr. 888/20.01.2006 părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate au stabilit ca începând cu data de 10.02.2006 să nu se mai prelungească aplicabilitatea contractului colectiv de muncă înregistrat la DMSSP C. sub nr. 2/14.01.2002, urmând ca la data amintită să-și producă efectele contractul colectiv de muncă la nivel superior, respectiv la nivel de grup de unități din industria petrolieră.
Nu se poate reține că prin acest protocol ar fi avut loc o modificare unilaterală a contractului colectiv de muncă, în sensul reducerii drepturilor salariale, și astfel ar fi lovit de nulitate, întrucât prin acest protocol doar s-a exprimat voința părților cu privire la încetarea aplicabilității contractului colectiv de muncă la nivel de societate, or în conformitate cu prevederile art. 245 lit.a) din Codul muncii (în vigoare la acel moment), contractul colectiv de muncă putea înceta prin acordul părților.
Prin art. 247 din Codul muncii se prevede faptul că în cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
De asemenea, nu se poate reține că s-ar fi încălcat dreptul la negociere atât timp cât părțile de comun acord au stabilit încetarea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate și aplicarea contractului colectiv de muncă la nivel superior.
După expirarea termenului de valabilitate a unui contract colectiv de muncă nu există nicio prevedere legală care să impună păstrarea nivelului drepturilor salariale.
Dispozițiile art. 8 alin.(2) din Legea nr. 130/1996 impun numai ca nici un contract colectiv de muncă să nu conțină clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
În lipsa unui acord de prelungire a efectelor contactului colectiv de muncă drepturile garantate de acesta nu pot subzista, fiind garantate drepturile salariaților în limitele minime prevăzute de contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Neefectuarea modificării prevăzută de art. 33 alin.4 din legea nr. 136/1996 în termen de 5 zile nu este prevăzută sub sancțiunea nulității și nu are drept efect repunerea în vigoare a contractului colectiv de muncă al cărui termen s-a împlinit, întrucât prelungirea unui contract colectiv de muncă nu se poate face decât prin manifestarea de voință comună și neechivocă a părților, or voința comună a părților a fost în sensul încetării contractului colectiv de muncă și nu al prelungirii lui.
De asemenea, împotriva sentinței civile nr. 3507/15.06.2012 pronunțată de Tribunalul C., au declarat recurs reclamanții G. G., N. I., B. A., R. V. N., D. G., E. D., M. D., N. L., P. D., Ș. V., I. M., S. I., M. E., C. D., C. G., R. E., P. N., I. A., C. T., P. D., T. V., C. G., C. G., H. R., C. D., M. I., G. G., B. I., B. C., C. O., L. Ș., T. V., G. Ș., I. I., Ș. M., R. D., B. T., B. C. C., G. L. D., B. V., V. M., Ș. A., G. N., SWTĂNCULESCU A., M. T., E. C., M. R., IȘVANCA E. A., M. I., M. D. C., P. C. L. N., C. G., B. M., M. D., O. V., N. V., P. G. E., A. I., R. G., C. M., M. A., O. L., D. I., B. R., B. C., R. C., V. M., G. C. C., H. M., S. E., B. R., C. V., Z. V., C. D., G. R. A., G. I., A. V., M. N., Z. V., B. I., V. G., D. I., C. D., F. F. G., H. A., J. D., M. EMIS, P. G., G. D., M. M., M. D., N. D., M. C., L. J., N. R., G. I., B. G., S. A. M., L. S., R. A., M. N., I. C., S. I., G. A., P. G., F. F., B. C., G. I., B. I., Ș. V., C. P., R. I., A. J., HALOVICI R., S. I., M. V., H. R., P. M., C. I., P. C. E., A. C., M. O., T. I., H. P., Z. N., D. T., V. O. A., T. I., M. D., B. P., S. P., U. F., M. D., P. D. C., P. F. A., P. I., C. Ș., R. S., D. I., B. I. C., Z. E., L. M. M., C. T., A. V., T. G., B. P., C. E., B. G., I. I., C. D., B. V., O. R., SOVRONIE A., S. C., C. N., M. C., O. V., M. I., C. I. A., C. D., C. R., S. B., Ț. F., B. A. A., N. G., I. L., P. I., C. P. P., S. G. V., I. I., C. N., M. I., N. Ș., J. D., N. I., V. F., B. CONSTANTINB, D. R.,D. IOON, C. PAULMOCARU V., D. A., Ș. C. T., D. G., V. N., C. F., N. D., MICHALACHE D., O. M., F. N., R. S., R. V., D. V., C. I., T. V., S. R., D. P., S. D., A. F. G., V. V., C. V. P., D. O., C. D. O., N. M., P. A., Ș. Ș., L. E., F. G. I.,M B. C., F. C., F. A., D. D., S. N., I. C. G., C. B., D. D., C. A., M. N., C. F., M. I., G. D., C. M., B. G., B. M., H. N., P. I., Ș. L., F. T., L. R., M. L. I., I. I., L. V., I. C., O. T., M. C., B. V., OTURBAU Z., E. I., Ș. V., C. L., T. V., P. M., D. C., I. A., N. M. C., O. C., F. C. și M. A., criticând-o pentru următoarele aspecte:
Se solicită modificarea în parte a sentinței în sensul reducerii cheltuielilor de judecată acordate de prima instanță sindicatului și totodată divizarea acestora în cote egale.
Cheltuielile de judecată trebuie acceptate la nivel minimal în cazurile în care salariații își verifică în fața instanței drepturile de muncă. Aceste drepturi au fost încălcate grav, chiar dacă unele acțiuni nu au putut fi admise, chiar cu concursul liderului de sindicat, care a urmărit interesele patronatului. În cauză trebuie plătit avocatul sindicatului, folosit împotriva reclamanților, deși putea fi doar explicată poziția sindicatului, sindicat pe care reclamanții l-au constituit și sponsorizat.
Regula în dreptul civil este divizibilitatea obligațiilor. Izvoarele solidarității pasive sunt voința părților și legea, însă în cauză nu este vorba de așa ceva. Solidaritatea nu se prezumă, este excepția.
Fiecare dintre reclamanți nu a solicitat totalitatea drepturilor salariale obiect al judecății, ci numai valoarea dreptului subiectiv individual, astfel încât corelativ poate fi obligat numai la cota sa parte din cheltuielile de judecată.
Analizând sentința recurată din prisma acestor critici Curtea a apreciat că acestea sunt fondate în parte pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 277 Cod procedură civilă: „ dacă sunt mai mulți reclamanți sau mai mulți pârâți ei vor fi obligați să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau în solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei”.
Textul invocat mai sus consacră principiul potrivit căruia fiecare coparticipant procesual trebuie să acopere, în ultimă instanță, cheltuielile pe care le-a provocat prin apărarea sa.
Aceste dispoziții consacră același principiu al acordării cheltuielilor de judecată în funcție de culpa procesuală.
Același text se referă la posibilitatea obligării coparticipanților la plata proporțională a cheltuielilor de judecată în măsura în care pretențiile acestora au fost admise, dar și la plata în solidar a cheltuielilor de judecată în situația în care există o dispoziție legală care reglementează răspunderea în solidar a coparticipanților la proces.
În cauză, neexistând o dispoziție legală care să reglementeze răspunderea în solidar a reclamanților în raportul juridic existent între părți, în mod greșit prima instanță a obligat reclamanții în solidar la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată Curtea a apreciat raportat la complexitatea dosarului, munca întreprinsă de avocat și numărul mare de reclamanți că nu se impune diminuarea acestuia potrivit art. 273 alin.3 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenții reclamanți R. A., S. A. M., H. M., M. C., N. D., I. A., M. M., C. O., L. Ș., C. M., R. V. N., E. D., T. V., B. M., U. F., I. I. – prin avocat V. Ș., toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocațial, din C., ., ., județul C., împotriva sentinței civile nr. 3507/15.06.2012 pronunțate în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți . C., cu sediul în C., ..18, județul C. și S. I. AL PLATFORMEI MARINE, cu sediul în C., incinta Port, D. 34, având ca obiect anularea Protocolului nr. 888/20.01.2006 și a celor subsecvente.
Admite recursul formulat de recurenții reclamanți G. G., N. I., B. A., R. V. N., D. G., E. D., M. D., N. L., P. D., Ș. V., I. M., S. I., M. E., C. D., C. G., R. E., P. N., I. A., C. T., P. D., T. V., C. G., C. G., H. R., C. D., M. I., G. G., B. I., B. C., C. O., L. Ș., T. V., G. Ș., I. I., Ș. M., R. D., B. T., B. C. C., G. L. D., B. V., V. M., Ș. A., G. N., SWTĂNCULESCU A., M. T., E. C., M. R., IȘVANCA E. A., M. I., M. D. C., P. C. L. N., C. G., B. M., M. D., O. V., N. V., P. G. E., A. I., R. G., C. M., M. A., O. L., D. I., B. R., B. C., R. C., V. M., G. C. C., H. M., S. E., B. R., C. V., Z. V., C. D., G. R. A., G. I., A. V., M. N., Z. V., B. I., V. G., D. I., C. D., F. F. G., H. A., J. D., M. EMIS, P. G., G. D., M. M., M. D., N. D., M. C., L. J., N. R., G. I., B. G., S. A. M., L. S., R. A., M. N., I. C., S. I., G. A., P. G., F. F., B. C., G. I., B. I., Ș. V., C. P., R. I., A. J., HALOVICI R., S. I., M. V., H. R., P. M., C. I., P. C. E., A. C., M. O., T. I., H. P., Z. N., D. T., V. O. A., T. I., M. D., B. P., S. P., U. F., M. D., P. D. C., P. F. A., P. I., C. Ș., R. S., D. I., B. I. C., Z. E., L. M. M., C. T., A. V., T. G., B. P., C. E., B. G., I. I., C. D., B. V., O. R., SOVRONIE A., S. C., C. N., M. C., O. V., M. I., C. I. A., C. D., C. R., S. B., Ț. F., B. A. A., N. G., I. L., P. I., C. P. P., S. G. V., I. I., C. N., M. I., N. Ș., J. D., N. I., V. F., B. CONSTANTINB, D. R.,D. IOON, C. PAULMOCARU V., D. A., Ș. C. T., D. G., V. N., C. F., N. D., MICHALACHE D., O. M., F. N., R. S., R. V., D. V., C. I., T. V., S. R., D. P., S. D., A. F. G., V. V., C. V. P., D. O., C. D. O., N. M., P. A., Ș. Ș., L. E., F. G. I.,M B. C., F. C., F. A., D. D., S. N., I. C. G., C. B., D. D., C. A., M. N., C. F., M. I., G. D., C. M., B. G., B. M., H. N., P. I., Ș. L., F. T., L. R., M. L. I., I. I., L. V., I. C., O. T., M. C., B. V., OTURBAU Z., E. I., Ș. V., C. L., T. V., P. M., D. C., I. A., N. M. C., O. C., F. C. și M. A. - prin avocat V. Ș., toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocațial, din C., ., ., județul C., împotriva sentinței civile nr. 3507/15.06.2012 pronunțate în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. I. AL PLATFORMEI MARINE, cu sediul în C., incinta Port, D. 34, cu privire la cheltuielile de judecată, modifică în parte sentința în sensul că obligă reclamanții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 6200 lei divizate în mod egal pentru fiecare dintre aceștia.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.01.2013.
Președinte, Judecători,
M. B. J. Z.
M. A.
Grefier,
M. A.
Jud.fond: A.C.
Red.dec.jud.J.Z./07.02.2013
Tehnored.gref.RD/3ex/21.02.2013
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 28/2013.... → |
|---|
