Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 463/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 463/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 5456/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.463/CM
Ședința publică din 18 Noiembrie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE J. Z.
Judecător M. S. S.
Grefier D. R.
S-a luat în examinare apelul formulat de apelanta reclamantă . M. N. SA, cu sediul în M., ., județul C., împotriva sentinței civile nr.917/16.04.2014 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă O. P., cu domiciliul procesual ales în C., . nr.2 B, ..A, . la Cabinet Avocat B. I. C., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru apelanta reclamantă avocat C. F., care depune la dosar împuternicirea avocațială ./_ – nr.199/18.11.2014, intimata pârâtă O. P. personal, care se legitimează cu C.I. . nr._ eliberată de SCLEP C. și asistată de avocat B. I. C., care depune la dosar împuternicirea avocațială ./_/17.11.2014.
Procedura este legal îndeplinită conform art.155 și urm. cod pr.civilă.
Apelul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei juidiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință ;
Părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat sau înscrisuri noi de depus, motiv pentru care instanța luând act de susținerile acestora, declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului de față.
Având cuvântul apărătorul apelantei reclamante solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii apelate în sensul admiterii acțiunii și obligării intimatei la plata sumei de 9.072,80 lei reprezentând prejudiciu adus societății, având în vedere următoarele:
Tribunalul C. în mod greșit a respins acțiunea reținând că unul din elementele răspunderii materiale nu este întrunit în cauză și anume că nu există vinovăția pârâtei din două motive – mențiunea făcută pe procesul verbal din 02.10.2012 și existența unor deficiențe de pază semnalate de responsabilul cu paza în cadrul societății. Însă, vinovăția pârâtei rezultă din următoarele împrejurări: aceasta știa că trebuie să conserve bunurile, aspect ce rezultă și din răspunsul la interogatoriu și referatul nr.7963/08.10.2012 adresat societății după constatare infracțiunii de furt; a semnat procesul verbal de predare-primire din 02.10.2012 în calitate de gestionar primitor fără să consemneze că bunurile au rămas neconservate, ci doar că nu se putea asigura paza; a recunoscut că nu a conservat bunurile; nu a acordat atenție sporită pazei unității știind că prezenta un risc crescut generat de valoarea bunurilor existente în imobil și că parte din acestea erau lăsate la vedere în holul recepției, având în vedere că o parte din obiectivele cărora pârâta le asigura paza erau fără nici un bun în gestiune sau chiar terenuri libere de tip parcare. Din acest punct de vedere pârâta ar fi trebuit să asigure cu prioritate paza unității lucru pe care nu l-a făcut.
Legătura de cauzalitate dintre fapta pârâtei și prejudiciu este evidentă, deoarece lăsarea bunurilor la vedere în holul recepției a favorizat infracțiunea de furt, iar amplasarea lor în apropierea ușii de la . făcut foarte ușoară sustragerea lor.
Referatul întocmit de responsabilul cu paza din cadrul unității, reținut ca argument de către instanța de fond în favoarea pârâtei, nu are nici o relevanță și nu confirmă existența unor deficiențe în programul de pază al societății. Nu există nici o dovadă că acesta s-ar fi adresat conducerii societății anterior săvârșirii infracțiunii cu o solicitare de modificare a graficului de pază.
Pentru motivele expuse solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată fond și apel.
Apărătorul intimatei pârâte solicită respingerea apelului formulat de apelanta reclamantă ca nefondat cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată – reprezentând onorariu avocat.
Susține apărătorul că instanța de fond a respins acțiunea cu motivarea că atribuțiile pe care le deținea intimata la momentul evenimentului erau cele de pază a obiectivului și nu se poate reține vinovăția acesteia în producerea furtului, întrucât a preluat gestiunea la o dată ulterioară săvârșirii acestei fapte. Întrucât pârâta avea sub pază mai multe obiective aflate la extremitățile localității Eforie a refuzat preluarea acestei responsabilități și deși s-a propus o modificare a graficului de pază de către responsabilul cu organizarea acestuia, conducerea nu a aprobat-o.
În raport de situația de fapt nu se poate reține în sarcina pârâtei o culpă în exercitarea atribuțiilor de serviciu pentru a i se putea antrena răspunderea patrimonială, există însă o culpă a reclamantei în modalitatea de gestionare și administrare a bunurilor și în modul de organizare a pazei obiectivelor. Mai mult, din probele administrare rezultă lipsa oricărei forme de vinovăție a pârâtei în circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei infracționale.
În susținere depune la dosar concluzii scrise și solicită cheltuieli de judecată conform facturii nr.580/17.11.2014.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului de față.
CURTEA :
Asupra apelului de față:
Prin cererea formulată de reclamanta . SA în contradictoriu cu pârâta O. P. s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 9072 ,80 lei reprezentând prejudiciul adus societății prin neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu .
În motivare reclamanta a arătat că pârâta era angajată cu contract individual de muncă nr.1503/2005 ca administrator hotel-șef unitate hotelieră pe perioadă nedeterminată având gestiunea unor active din Eforie Nord pe perioada de extrasezon îndeplinind atribuții de asigurare a integrității bunurilor încredințate. În acest sens, avea atribuții de asigurare a conservării și depozitare corespunzătoare a bunurilor precum și atribuții de pază conform legii nr.333/2003; regulamentul de pază și a graficului de pază nr._/2011 și certificatului de calificare profesională pentru calificarea de agent pază.
S-a mai arătat că potrivit deciziei conducerii societății din 14.12.2010 pe perioada efectuării concediului de odihnă de către gestionarul titular al unei unități un alt angaja gestionar îl înlocuiește preluând responsabilitatea gestiunilor și că la 2.10.2012 pârâta împreună cu R. M. au preluat gestiunile Hotelului și Restaurantului Vraja Mării din Eforie Nord întrucât gestionarul titular E. D. urma să plece în concediu de odihnă. În acest sens au fost verificate toate spațiile în care erau depozitate bunuri, încuiate aceste spații și sigilate încheindu-se în acest sens proces verbal.
La data de 6.10.2012 în hotelul Vraja Mării au pătruns persoane necunoscute în urma inventarului constatându-se lipsa următoarelor bunuri:un calculator P4 3GHZ, un seif cu cheie, o mașină de înghețată, un frigider Arctic cu 2 uși și o combină frigorifică a căror valoare totală este de 28..400 lei.
Reclamanta a concluzionat că pârâta avea două atribuții pe care nu le-a respectat, respectiv cu ocazia preluării activului trebuia să conserve, să depoziteze bunurile în camere magazii, să încuie și să sigileze încăperile respective, să asigure paza unității, având potrivit fișei postului răspunderea pentru paza și protecția tuturor bunurilor încredințate .
Față de prejudiciul înregistrat în sumă de 28.400 lei reclamanta a avut în vedere recuperarea acestuia de la cele 3 angajate sens în care a procedat la împărțirea prejudiciului proporțional cu salariul net al fiecăreia
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii arătând că inițial a refuzat preluarea postului de pază 18 din graficul de pază prin referate adresate conducerii deoarece planul era neviabil iar distanța dintre posturi era foarte mare și nu se puteau realiza decât maxim 2 vizualizări ale obiectivului în timpul unei ture, ulterior la amenințarea angajatorului pârâta a semnat de preluare a postului. Se mai arată că la preluarea postului pârâta a observat deficiențe în conservarea bunurilor de către gestionarul E. D. M. pe care le-a și consemnat în procesul verbal de preluare .Prin procesul verbal din 2.10.2012 se menționează preluarea responsabilității de asigurarea a integrității mijloacelor fixe, obiectelor de inventar și a altor mijloace materiale existente în cadrul gestiunilor .Cu această ocazie pârâta a făcut mențiune asupra faptului Casa Județeană de Pensii C. Hotelul Meteor fusese spart fără ca pagubele să fi fost constatate iar cu privire la obiectivul 18 pârâta a formulat obiecțiuni că nu pot fi exercitate atribuții de pază la acest obiectiv deoarece distanța dintre active este foarte mare și este imposibil de efectuat traseul.Se mai arată că deși s-a propus modificarea graficului de pază de responsabilul serviciului de pază conducerea nu a aprobat noul grafic .Se mai arată că graficul de pază nu este avizat de poliție .
Pârâta a apreciat că nu se poate reține în sarcina sa o culpă în exercitarea atribuțiilor de serviciu pentru a i se antrena răspunderea patrimonială, existând de altfel o culpă a reclamantei.
A fost administrată proba cu înscrisuri și interogatoriul părților.
Prin sentința civilă nr. 917/16.04.2014, Tribunalul C. a respins acțiunea formulată de reclamanta . SA în contradictoriu cu pârâta O. P., ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâta O. P. este angajată a reclamantei S.C. T. M. N. S.A. din anul 2005 în funcția de Administrator Hotel Venus-M. .Atribuțiile sale au fost stabilite în baza fișei postului, pârâta îndeplinind, conform acestui înscris, „atribuții de asigurare a integrității și securității bunurilor materiale din cadrul gestiunilor . SA stabilite prin grafic de Departamentul Producție Marketing și Departamentul Tehnic Transport –Pază potrivit prevederilor legii nr.333/2003 „
Conform procesului verbal din 2.10.2012 pârâta a preluat responsabilitățile de asigurare a integrității mijloacelor fixe, obiectelor de inventar și a altor valori materiale existente în cadrul gestiunilor Hotel Meteor ,Hotel și Restaurant Vraja Mării pe perioada concediului de odihnă a gestionarului E. D.. De menționat este ca preluarea gestiunilor a fost semnată de către pârâta O. P. cu mențiunea că „nu poate face de pază la postul nr.18 deoarece este distanță prea mare, nu din rea voință, este imposibil de realizat traseul”.
Așa cum rezultă din raportul înregistrat sub nr.8813/2.11.2012 „Prin referatul înregistrat la societate sub nr.7963/8.10.2011 pârâta a informat conducerea societății reclamante cu privire la faptul că în data de 6.10.2011 în jurul orei 13 00 în momentul efectuării obiectivelor arondate la posturile de pază nr.16 și 18 a constatat că obiectivul Hotel „Vraja Mării „pătrunderea prin efracție a unor persoane necunoscute în incinta hotelului. Evenimentul menționat a fost adus la cunoștință și prin referatul înregistrat la societate sub nr.7964/8.10.2011 de către responsabilul cu organizarea și coordonarea activității de pază pe perioada extrasezonului în stațiunile Eforie Nord și Eforie Sud.”
Din același raport rezultă că membrii comisiei de cercetare administrativă au ajuns la concluzia că responsabili pentru neasigurarea bunurilor aflate în gestiune în perioada de extrasezon sunt atât gestionara E. D. care deși a fost sesizată de gestionarele primitoare de acest lucru nu a luat măsurile necesare pentru securizarea și conservarea bunurilor cât și gestionarele primitoare R. M. și O. P. care deși cunoșteau faptul că în holul recepției se aflau depozitate bunuri neconservate au semnat procesul verbal de predare preluare a responsabilităților de asigurare a integrității bunurilor fără a menționa acest lucru și nici nu au sesizat conducerea societății faptul că în momentul preluării existau bunuri care nu erau conservate corespunzător, propunând sancționarea disciplinară cu reducerea salariului de bază cu 10% pe 3 luni, recuperarea prejudiciului material creat prin evenimentul de efracție în valoare de 28.400 lei de la salariați .
În consecință, pentru punerea în aplicare a propunerilor formulate angajatorul a emis în privința pârâtei, pe de o parte decizia nr.951/28.11.2012 prin care i s-a aplicat pârâtei sancțiunea disciplinară constând în reducerea salariului de bază pe o perioadă de 3 luni cu 10% conform prevederilor art.248 alin.1 lit. d din legea nr.53/2003 începând cu 1.12.2012, iar pe de altă parte, pentru recuperarea prejudiciului, a promovat acțiunea de față.
În ceea ce privește decizia de sancționare disciplinară aceasta a făcut obiectul controlului judecătoresc, instanța dispunând irevocabil anularea deciziei nr.951/28.11.2012 și restituirea sumelor reținute în baza acestei decizii prin decizia civilă nr. 858/CM/7.10.2013 pronunțată de Curtea de apel C. în dosarul civil nr._/118/2012.
În ceea ce privește acțiunea de față, instanța constată că reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.254 c.muncii care prevăd” Salariații rãspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor rãspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legãturã cu munca lor.”
Răspunderea patrimonială este grefată pe raportul juridic de muncă, raport care își are izvorul în contractul individual de muncă .
Din interpretarea dispoziției legale instanța constată că pentru angajarea răspunderii patrimoniale se cer a fi îndeplinite următoarele condiții: calitatea de salariat al autorului faptei, existența prejudiciului cert, lichid, exigibil, a legăturii de cauzalitate dintre fapta angajatului și prejudiciu, precum și a vinovăției salariatului, fapt producătoare de prejudicii a salariatului să fie săvârșită în legătură cu munca sa.
Caracterul ilicit al faptei trebuie apreciat prin raportare la obligațiile de serviciu, astfel cum rezultă din lege, contractul individual de muncă și fișa postului.
În motivarea deciziei civile nr.858/CM/7.10.2013, instanța de control judiciar a arătat că „În ceea ce privește presupusa neîndeplinire a obligației de pază a unor spații, pârâta nu a dovedit în nici un mod nici legătura de cauzalitate dintre o astfel de omisiune și sustragerea bunurilor prin efracție dar nici faptul că reclamanta-pârâtă în prezentul dosar - ar fi putut în mod real și eficient să asigure paza tuturor bunurilor sustrase și să împiedice sustragerea lor prin efracție, mai ales în condițiile în care rezultă că acestea se aflau în spații diferite – restaurantul și hotelul.”
Conform art.430 alin.2 c.pr.civ.” Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.”
Instanța a constatat astfel că instanța de control judiciar a statuat asupra neîncălcării obligației de pază a pârâtei în legătură cu fapta producătoare de prejudicii.
Mai mult, tribunalul, în prezenta acțiune, în analizarea îndeplinirii condițiilor pentru antrenarea răspunderii patrimoniale, reține și lipsa vinovăției pârâtei având în vedere pe de o parte mențiunea existentă pe procesul verbal de preluare a gestiunii iar pe de altă parte existența unor deficiențe imputabile reclamantei în organizarea sistemului de pază pentru cele două obiective deficiențe semnalate acesteia de însăși persoana responsabilă cu paza Gazi Dincer (fila 141) care a propus un nou grafic de pază cu trecerea pârâtei ca înlocuitor al gestionarei E. D. cu primirea atribuțiunilor de pază pentru postul nr.18 și doamna R. M. să rămână cu atribuțiunile de pază pentru postul nr.16, fără ca societatea să accepte modificarea graficului de pază, acceptând astfel consecințele propriilor inacțiuni.
Pentru aceste considerente, constatând în cauză neîntrunirea condițiilor legale pentru antrenarea răspunderii patrimoniale, instanța a respins acțiunea ca nefondată .
Prin sentința civilă nr. 1316/28.04.2014, s-a admis cererea de completare a hotărârii a hotărârii și s-a dispus completarea hotărârii cu următorul alineat: în temeiul art. 453 cod pr.civilă obligă reclamanta către pârâtă la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr.917/16.04.2014 a Tribunalului C. a formulat apel pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în esență următoarele:
Instanța nu analizează susținerile privind consecințele negative produse prin încălcarea atribuțiilor de serviciu pe care O. P. le avea în privința conservării bunurilor.
În mod greșit instanța de fond a motivat respingerea cererii de chemare în judecată reținând doar faptul că intimata pârâtă nu ar fi încălcat atribuțiile în ceea ce privește paza unității încredințate. Însă O. P. avea în principal obligația de asigurare a conservării și depozitării corespunzătoare a bunurilor din unitate, obligație asupra căreia instanța nu s-a pronunțat.
Vinovăția pârâtei intimate rezultă din următoarele împrejurări și acte:
- știa că ar fi trebuit să conserve bunurile, acest element a rezultat și din răspunsul la interogatoriu și din referatul nr. 7963/08.10.2012 adresat conducerii societății după constatarea infracțiunii de furt.
- a semnat procesul verbal de predare primire din 02.10.2012, în calitate de gestionar primitor, fără să consemneze faptul că bunurile au rămas neconservate, ci doar menționând că, în aprecierea ei nu se putea asigura paza. Prin semnarea procesului verbal O. P. a asigurat conducerea societății că bunurile sunt corect depozitate și conservate, fapt neadevărat, cunoscut ca atare de pârâtă;
- a recunoscut că nu a conservat bunurile influențată fiind de E. D. gestionarul predător, car ar fi afirmat că bunurile nu se vor fura;
- nu a acordat atenție sporită pazei unității Vraja Mării, știind că spre deosebire de celelalte obiective, prezenta un risc crescut generat de valoarea bunurilor existente în imobil și de faptul că parte din bunuri erau lăsate la vedere în holul recepției. A arătat că o parte din obiectivele cărora pârâta intimată le asigura paza erau fără nici un bun în gestiune sau chiar terenuri libere, de tip parcare. Din acest punct de vedere,unitatea fiind vulnerabilă, aceasta ar fi trebuit să asigure cu prioritate paza, lucru pe care însă nu l-a făcut.
- a trecut sub tăcere neconservarea bunurilor până la săvârșirea infracțiunii, abia după acest eveniment, cercetată fiind de Poliție, a adus la cunoștința societății situația bunurilor respective.
Legătura de cauzalitate dintre fapta pârâtei și prejudiciu este evidentă: dacă bunurilor nu ar fi fost lăsate la vedere, în holul recepției, infractorul nu ar fi putut să vadă/să cunoască natura și calitatea bunurilor, nu ar fi avut timpul necesar să le sustragă și din această perspectivă, nu ar fi luat decizia de a intra prin efracție în unitate.
Lăsarea bunurilor la vedere a favorizat infracțiunea de furt, întrucât i-a permis infractorului să observe că bunurile merită riscul producerii faptei și, pe de altă parte amplasarea lor în apropierea ușii de la intrare în hotel a făcut foarte ușoară sustragerea lor (spargerea unei singure uși, încărcarea și deplasarea bunurilor în afara incintei necesitând un interval de timp extrem de scurt).
Referatul întocmit de Gazi Dincer – responsabil cu paza, reținut ca argument de către tribunal în favoarea pârâtei intimate, nu are nici o relevanță și în nici un caz nu confirmă existența unor deficiențe în programul de pază al societății.
În primul rând, faptul că acest salariat la rugămintea lui O. P., a propus modificarea graficului de pază, nu înseamnă automat că acel grafic pe care intenționa să-l modifice și pe care îl semnase anterior nu era corect. Dacă acel grafic nu ar fi fost corect/realizabil, Gazi Dincer, în calitatea sa de responsabil cu paza, nu ar fi semnat graficul în baza căruia O. P. asigura paza la unitățile respective, inclusiv la „Vraja Mării”. Referatul său a reprezentat, probabil un gest colegial față de O. P. și, pe de altă parte, nu există o dovadă a faptului că, într-adevăr Gazi Dincer s-ar fi adresat conducerii societății ulterior săvârșirii infracțiunii cu o solicitare de modificare a graficului de pază, așa cum afirmă acesta în referatul întocmit ulterior furtului.
Analizând sentința apelată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a reținut că nu se poate reține în sarcina pârâtei o culpă în exercitarea atribuțiilor de serviciu pentru a i se putea antrena răspunderea sa patrimonială.
Pârâta a fost angajata reclamantei în funcția de administrator hotel conform contractului individual de muncă nr. 1503/01.10.2005.
Pe durata extrasezonului pârâta desfășura activitate de pază a bunurilor, fiind calificată ca și agent de pază.
La data de 02.10.2012, pe durata efectuării concediului de odihnă de către E. D. M., gestionară a Hotelului Restaurant „Vraja Mării”, pârâta împreună cu R. M. au fost însărcinate să preia temporar paza activelor aflate în gestiunea acesteia, respectiv Hotel Restaurant „Vraja Mării”Priză A. Belona și Hotel Meteor.
Cu ocazia întocmirii procesului verbal de predare-primire din 02.10.2012 pârâta a făcut obiecțiuni în sensul că nu pot fi exercitate atribuții de pază la obiectul 18, respectiv Hotel+ Restaurant Vraja Mării, întrucât distanța dintre active este foarte mare și este imposibil de efectuat traseul.
Persoana responsabilă cu paza Gazi Dinger a propus un nou grafic de pază modificat (fila 142 – dosar fond), fără ca societatea să accepte modificarea graficului de pază.
În data de 06.10.2012 persoane necunoscute au pătruns prin efracție în incinta Hotelului și Restaurantului Vraja Mării și au sustras bunuri în valoare de 28.400 lei.
După producerea acestui eveniment s-a luat măsura predării către o firmă specializată de pază a obiectivului 18.
Raportat la referatele anterioare ale angajaților, pârâta trebuia să ia măsuri anterior producerii evenimentului pentru o pază eficientă a obiectivului.
Prin decizia civilă nr.858/CM/07.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel C., s-a dispus irevocabil anularea deciziei nr. 951/28.11.2012 de sancționare disciplinară a reclamantei pentru motivul nedepozitării și asigurării bunurilor în mod corespunzător și pentru neasigurarea pazei la postul repartizat.
În motivarea acestei decizii s-a reținut în ceea ce privește neîndeplinirea obligației de pază, că pârâta nu a dovedit legătura de cauzalitate dintre o astfel de omisiune și sustragerea bunurilor prin efracție, dar nici faptul că reclamanta ar fi putut asigura paza tuturor bunurilor sustrase și să împiedice sustragerea lor prin efracție.
Lipsa unor măsuri suplimentare de siguranță adecvate pentru protecția împotriva pătrunderii prin efracție, precum grilaje sau sisteme de închidere mai eficiente, nu îi poate fi imputat reclamantei, asigurarea bunurilor proprii prin dotări suplimentare implicând voința conducerii societății pentru alocarea fondurilor necesare și angajarea unor lucrări corespunzătoare.
Prin urmare, asupra modului de exercitare a atribuțiilor pârâtei cu ocazia evenimentului din 06.10.2012, există hotărâre irevocabilă prin care s-a statuat asupra lipsei vinovăției pârâtei în producerea acestui eveniment.
Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit art. 480 alin. 1 cod pr.civilă, Curtea a respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul formulat de apelanta reclamantă . M. N. SA, cu sediul în M., ., județul C., împotriva sentinței civile nr.917/16.04.2014 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă O. P., cu domiciliul procesual ales în C., . nr.2 B, ..A, . la Cabinet Avocat B. I. C., ca nefondat.
Obligă apelanta să plătească intimatei suma de 1240 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 noiembrie 2014.
Președinte, Judecător,
J. Z. M. S. S.
Grefier,
D. R.
Jud.fond: D.I.F.
Red.dec.jud.J.Z./17.12.2014
Tehnored.gref.RD/18.12.2014
Emis 2 .
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 366/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 5/2014.... → |
|---|
