Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 65/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 65/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 1594/88/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.65/CM
Ședința publică din 25 februarie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Președinte – M. B.
Judecător – R. A.
Grefier – D. R.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelantul reclamant P. I., domiciliat în localitatea Baia, ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 3183/14.08.2013 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ȘCOALA G. BAIA, cu sediul în localitatea Baia, ., județul Tulcea, având ca obiect drepturi bănești (conform Legii nr. 221/2008 și Legii nr.330/2009).
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită conform art. 153 și urm. cod pr.civilă.
Apelul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar apelantul reclamant a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
După referatul grefierului de ședință:
Instanța socotindu-se lămurită asupra cauzei, declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului de față, luând act că apelantul reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA :
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea la data de 3 iunie 2013 sub nr._, reclamantul P. I. a chemat în judecată pe pârâta SCOALA G. BAIA, județul Tulcea, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că salariul ce i-a fost acordat în luna decembrie 2009 a fost calculat fără a se ține seama de dispozițiile Legii nr. 221/2008 și, în consecință, că reîncadrarea sa în ianuarie 2010 s-a făcut cu un salariu mai mic decât cel ce i se cuvenea în mod legal și să fie obligată pârâta la calculul și plata drepturilor bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite prin reîncadrarea în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 221/2008 și cele efectiv încasate aferente perioadei 01.01.2010 – 13.05.2011.
În motivare, reclamantul a arătat că începând cu anul 2008, salarizarea personalului didactic a fost reglementată printr-o succesiune de acte, emise atât de Guvern, cât și de Parlamentul României.
S-a mai arătat că, potrivit O.G. Nr. 15/2008, începând cu data de 01.10.2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 avea să fie de 400,00 lei.
A mai precizat reclamantul că a fost emisă O.U.G. Nr. 136/2008 însă dispozițiile acesteia au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 1221/2008.
A mai arătat reclamantul că în data de 10.11.2008, Guvernul a aprobat O.U.G. Nr. 151/2008 însă, și aceasta a fost declarată neconstituțională.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 266 – 268 din Codul Muncii și de articolul unic din Legea nr. 221/2008, iar în dovedire reclamantul a depus la dosarul cauzei: dovada drepturilor sale salariale pentru lunile octombrie 2012 și martie 2013 și dovada drepturilor salariale ale numitei P. E..
Pârâta a depus la dosarul cauzei adresa nr. 719/2013 și întâmpinare.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada ianuarie 2010 – 03 iunie 2010 și a solicitat să fie respinsă acțiunea pentru această perioadă ca fiind prescrisă.
A menționat pârâta că reclamantul a fost salariatul unității școlare în perioada 01.01.2010 – 13.05.2011 și că nu a beneficiat de drepturile pretinse în cererea de chemare în judecată.
Prin sentința civilă nr.3183/14.08.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune; s-au respins pretențiile aferente perioadei 1.01._10 pentru intervenția prescripției dreptului la acțiune; s-a admis cererea promovată în parte; a fost obligată pârâta la reîncadrarea salarială a reclamantului începând cu data de 01.01.2010, potrivit dispozițiilor Legii nr. 330/2009, luând în considerare salariul de bază aferent lunii decembrie 2009 calculat cu aplicarea Legii nr. 221/2008; a fost obligată pârâta să calculeze și să plătească reclamantului diferența dintre drepturile salariale cuvenite prin reîncadrare în sensul mai sus arătat și drepturile salariale acordate pentru perioada 01.05.2010 – 12.05.2011.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Față de excepția prescripției dreptului la acțiune:
Conform prevederilor art. 268 alin. 1 lit. c) din Codul Muncii:
„Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate …în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat …”,
Având în vedere că prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 03 iunie 2013, reclamantul solicită drepturi salariale aferente perioadei 01.01.2010 – 13.05.2011 și întrucât drepturile sale salariale aferente lunii mai 2010 trebuia să-i fie plătite în cursul lunii iunie 2010, instanța urmează a admite excepția prescripției dreptului la acțiune și a respinge pretențiile aferente perioadei 01.01.2010 – 30.04.2010 pentru intervenția prescripției dreptului la acțiune.
Cu privire la fondul cauzei:
Potrivit adresei nr. 719/2013, depusă la dosarul cauzei, reclamantul a fost angajatul pârâtei pe perioadă nedeterminată, începând cu data de 01.09.1973.
Prin O.G. nr. 15/2008 au fost reglementate criteriile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ astfel încât prin art. 1 alin. (1) lit. c) a treia liniuță din acest act normativ s-a stipulat că pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi de 291,678 lei pentru perioada 01 octombrie – 31 decembrie 2008, respectiv o creștere cu încă de 6% valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru această perioadă poate deveni 299,933 lei în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este constituit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație, precum și nivelul productivității muncii.
Prin Legea nr. 221/2008, publicată în M. Of. din 28 octombrie 2008 a fost aprobată cu modificări O.G. nr. 15/2008, astfel încât textul de lege mai sus enunțat a suferit o . modificări, în sensul că, pentru perioada 01 octombrie – 31 decembrie 2008, s-a stabilit că, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este de 400,00 lei, această valoare reprezentând valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Ulterior, dispozițiile art. 1 alin.1 lit. c), ultima liniuță din O.G. nr. 151/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008 au fost modificate succesiv prin O.U.G nr. 136/2008, prin O.U.G nr. 15/2008 și O.U.G nr. 1/2009.
Toate aceste ordonanțe succesive, prin care au fost modificate prevederile OG nr. 15/2008, au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 1221/12.11.2008; nr. 842/02.06.2009; nr. 989/30.06.2009 și nr. 984/30.06.2009, ale Curții Constituționale.
Efectele produse de deciziile Curții Constituționale, în procesele în care s-au invocat excepțiile de neconstituționalitate, nu au semnificația unor efecte retroactive ale deciziei ci, reprezintă o aplicare firească a acesteia, având în vedere că, de dispoziția care a făcut obiectul excepției, depinde soluționarea cauzei respective.
Instanța apreciază că, admiterea unei excepții de neconstituționalitate, poate produce implicit efecte asupra unor raporturi juridice născute anterior.
Cum O.U.G nr. 136/2008, art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008 și art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 1/2009 au fost declarate neconstituționale, se constată că, în prezent, sunt în vigoare și produc efecte dispozițiile art. 1 alin. 1 lit. c), ultima liniuță din O.G. nr. 15/2008, aprobate cu modificări prin Legea nr. 221/2008, dispoziții care stabilesc o valoare a coeficientului de multiplicare de 400,00 lei.
De asemenea, se constată și că, prin ordonanțele declarate neconstituționale ( nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009 ), au fost modificate prevederile art. 1 alin. 1 lit. c), ultima liniuță din O.G. nr. 15/2008, însă Legea nr. 221/2008, act juridic distinct de OG nr. 15/2008 și care stabilește valoarea coeficientului de multiplicare de 400,00 lei, nu a fost modificată sau abrogată prin alte acte normative, astfel încât aceasta produce efecte de la data intrării ei în vigoare.
Prin decizia nr. 3/04.04.2011 a Î.C.C.J. pronunțată în interesul legii ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, s-a statuat că, dispozițiile O.U.G. 15/2008, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice, potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate cu începere de la 01 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
În consecință, cum reclamantul nu a beneficiat de drepturile ce derivă din Legea nr. 221/2008, rezultă că acesta are dreptul la recalcularea drepturilor salariale conform O.G. 15/2008 aprobată prin Legea nr. 221/2008.
Se mai reține că, potrivit art. 30 alin. (5) din Legea nr.330/2009, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, iar conform alineatului 6 al aceluiași articol, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Totodată, conform art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brută avută la această dată (…), iar potrivit art. 6 alin. (1) din aceeași ordonanță în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea.
Întrucât salariul la nivelul lunii decembrie 2009 trebuia calculat conform coeficientului de multiplicare stabilit prin Legea nr. 221/2008, date fiind și prevederile legale mai sus enunțate, rezultă că, încadrarea salarială trebuie să se raporteze la salariul cuvenit în decembrie 2009 și nu la salariul încasat în aceeași lună.
Totodată, potrivit art. 4 alin.3 din Legea nr. 285/2010, personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de legea-cadru, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010.
Față de aceste considerente, având în vedere că din adresa nr. 719/2013 emisă de către unitatea școlară, rezultă că reclamantul a fost salariatul pârâtei începând cu data de 01.09.1973 și până în prezent, instanța urmează a obliga pârâta la reîncadrarea salarială a reclamantului începând cu data de 01.01.2010, potrivit dispozițiilor legii nr. 330/2009, luând în considerare salariul de bază aferent lunii decembrie 2009 calculat cu aplicarea Legii nr. 221/2008.
De asemenea, instanța va obliga pârâta să calculeze și să plătească reclamantului diferența dintre drepturile salariale cuvenite prin reîncadrarea în sensul mai sus arătat și drepturile salariale acordate pentru perioada 01.05.2010 – 12.05.2011.
Împotriva acestei soluții a formulat apel reclamantul. În motivarea apelului său, acesta a arătat următoarele: în mod greșit s-a respins cererea sa privind pretențiile pentru perioada 01.01.2010 – 20.04.2010; Legea nr. 230/2011 prevede eșalonarea plății drepturilor obținute în baza Legii nr. 221/2008 în perioada 2012 – 2016; pârâta a început plata drepturilor din luna aprilie 2012; plata acestor drepturi constituie o recunoaștere ce atrage întreruperea termenului de prescripție așa cum prevede art.171 al.2 din Codul Muncii.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Apelantul a anexat cererii înscrisuri privind sumele încasate în baza unor hotărâri judecătorești; nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 476 – 480 Cod.pr.civ., Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 201 din Legea nr. 71/2011, prescripțiile începute si neîmplinite la data intrării in vigoare a Codului civil sunt si rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
În conformitate cu art. 220 din aceeași lege, Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009, intra in vigoare la data de 1 octombrie 2011.
Ca urmare, în cauză sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctiva, republicat in Buletinul Oficial nr. 11 din 15 iulie 1960, inclusiv prevederile sale referitoare la obligația de a invoca din oficiu prescripția precum și prevederile art. 166 din Codul Muncii devenit art. 171 după republicare și art. 283 din Codul Muncii devenit art. 268 după republicare.
Cazurile de suspendare și întrerupere a cursului prescripției extinctive sunt expres și limitativ prevăzute de art. 13, 14 și 16 din Decretul nr. 167/1958.
De asemenea, art. 171 al.2 din Codul Muncii prevede că prescripția se întrerupe în cazul în care intervine o recunoaștere a debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului.
Recurentul nu a probat existența nici unui caz de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției extinctive a dreptului material al acțiune pentru drepturile pretinse în prezenta cauză.
Pe de altă parte, raportat la aceste prevederi legale, față de data la care sunt scadente drepturile salariale potrivit OMF nr. 86/2005 pentru reglementarea datei plații salariilor la instituțiile publice și față de data introducerii acțiunii – 03.06.2013, se constată că termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit pentru pretențiile anterioare lunii mai 2010 deci pentru perioada 01.01.2010 – 30.04.2010 astfel cum a stabilit prima instanță.
Legea nr. 230/2011 a modificat OUG nr. 71/2011 și a stabilit eșalonarea plății unor sume stabilite prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la data de 31 decembrie 2011.
Ca urmare, nu se pune problema efectului adoptării acestei legi asupra cursului prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile salariale pretinse de reclamant întrucât acesta nu se încadrează în obiectul de reglementare al legii.
De asemenea, plata de către pârâtă a unor drepturi salariale aferente unei perioade anterioare și stabilite prin alt titlu executoriu nu poate fi considerată o recunoaștere a drepturilor pretinse de reclamant pentru perioada 01.01.2010 – 30.04.2010, aceste pretenții fiind diferite chiar dacă au același temei. În cauză este vorba de drepturile salariale distincte cuvenite în mod separat pentru fiecare lună și pentru care curge un termen de prescripție distinct.
Față de aceste considerente, în temeiul art.480 Cod.pr.civ. se va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul civil formulat de apelantul reclamant P. I., domiciliat în localitatea Baia, ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 3183/14.08.2013 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ ,în contradictoriu cu intimata pârâtă ȘCOALA G. BAIA, cu sediul în localitatea Baia, ., județul Tulcea, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 februarie 2014.
Președinte, Judecător,
M. B. R. A.
Grefier,
D. R.
Jud.fond: L.D.P.
Red.dec.jud.A. R.
21.03.2014 – 2 ex.
Emis 2 comunicări/24.03.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 294/2014.... | Anulare act. Decizia nr. 1/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
