Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 31/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 31/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 11-03-2014 în dosarul nr. 5029/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 31/AS/2014
Ședința publică de la 11 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. A.
Judecător M. B.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de către pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ., județul C., împotriva sentinței civile nr. 3700/02.10.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimata-reclamantă T. M., domiciliată în C., ., ., județul C., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat C. T. în reprezentarea intereselor intimatei-reclamante, în baza împuternicirii avocațiale nr. 62/10.01.2014 pe care o depune la dosar, lipsă fiind apelanta-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că apelul este declarat în termen legal, motivat și comunicat cu intimata, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La data de 10 ianuarie 2014 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare, aceasta fiind comunicată cu apelanta.
Reprezentanta intimatei depune la dosar chitanța nr.63/10.01.2014 care atestă plata onorariului avocațial în sumă de 1000 lei și învederează instanței că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, după deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, declară închisă etapa cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Intimata, prin apărător ales, solicită respingerea apelului pârâtei, cu consecința menținerii sentinței atacate ca temeinică și legală, conform argumentelor expuse prin întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.
Precizează faptul că motivele de apel invocate se întemeiază pe fapte și acte ce nu au nicio legătură cu reclamanta și cu activitatea desfășurată de aceasta, fiind rezultatul unei confuzii.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin cererea formulată de reclamanta T. M. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C. înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ se solicita anularea deciziei de pensionare modificatoare nr._/8.02.2013, obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensionare în care să se ia în calcul perioada lucrată în grupa a II a de muncă, obligarea pârâtei la plata diferențelor cuvenite și la plata cheltuielilor de judecată .
În motivare, reclamanta învederează instanței că i-a fost emisă decizia de pensionare după ce a lucrat 35 ani, 9 luni și 12 zile în diverse locuri de muncă.
Se mai arată că începând cu 6.10.1981 până la 1.04.2001 cu scurte perioade neacoperite, reclamanta a lucrat în grupa a II a de muncă un interval de 17 ani 4 luni și 4 zile fapt dovedit cu documentele justificative depuse la sediul pârâtei.
Reclamanta mai arată că în motivarea deciziei contestate pârâta a motivat nevalorificarea acestor perioade prin faptul că nu au fost depuse documente de completare care să susțină că realizarea atribuțiilor și sarcinilor de muncă presupun condiții deosebite de muncă fără a indica ce documente ar fi necesare sau ce anume armai fi trebuit dovedit în plus.
Pârâta a invocat excepția prematurității având în vedere dispozițiile art.149 din Legea nr.263/2010.
Instanța a respins această excepție la termenul din 25.09.2013.
În cursul judecății a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.3700/02.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. s-a admis acțiunea formulată; s-a anulat decizia nr._/8.02.2013 emisă de pârâta C. Județeană de Pensii C.; a fost obligată pârâta la emiterea unei decizii de pensionare cu fructificarea perioadelor 06.10._86, 01.01._90, 01.04._99 ca fiind lucrate în grupa a II a de muncă; a fost obligată pârâta la plata diferențelor rezultate dintre pensia cuvenită ca urmare a fructificării acestei adeverințe și pensia efectiv achitată pentru perioada 30.10.2012 și până la emiterea deciziei de recalculare.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr._/8.02.2013 s-a admis cererea reclamantei stabilindu-i-se o pensie de asigurări sociale în cuantum de 1312 lei .
Pârâta arată că perioadele 6.10.1981-1.04.1986, 1.01.1988-1.06.1990, 1.04.1986-1.01.1999 nu pot fi fructificate motivat de faptul că nu se depun documente în completare care să susțină realizarea atribuțiilor de serviciu și sarcinilor de muncă ce presupun condiții deosebite de muncă.
Din adeverința nr.413/31.05.2009 emisă de . C. rezultă că reclamanta a fost salariata societății în funcția de lucrător comercial și contabil în perioadele 6.10._85, 1.01.1988-1.06._, funcții ce se încadrează în grupa a II a deliberând asupra cauzei civile de față constată: muncă în procent de 100% conform ord.50/1994, 30 anexa 2 și Ord.MIChP 969/1990 pct.1-5 din lista anexă .
Din adeverința nr.3234/5066/12.10.2012 rezultă că în perioada 1.04.1986-1.01.1988, 1.06._99 reclamanta a avut funcția de contabil la OIL TERMINAL SA și potrivit sarcinilor și atribuțiilor de serviciu și-a desfășurat activitatea în condiții deosebite de muncă, a fost încadrată în grupa a II a de muncă în procent de 100% conform deciziei nr.708/10.07.1990 aprobată de Consiliul de Administrație, temeiul juridic al încadrării în grupa de muncă fiind ORD 50/1990 ART.3-6, ORD 969/1990MIChP anexa 2 pct.2, HG 559/1990 art.2, Dec.35/1990 și 68/1990.
Se mia rată în aceeași adeverință că în perioada 1.10.1999-1.04.2001 reclamanta și-a desfășurat activitatea în condiții deosebite de muncă și a fost încadrată în grupa a IIa de muncă în procent de 70% conform deciziei nr.5752/26.07.1999, temeiul juridic al încadrării în grupa de muncă reprezentându-l ORD 969/1990 ȘI HG 559/1990 ANEXa2.
Potrivit principiul contributivității reglementat de art. 2 lit. c din Legea nr. 263/2010 fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice participante la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite. În aplicarea acestui principiu, la stabilirea drepturilor de pensie trebuie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția asigurărilor sociale, înregistrate în carnetul de munca sau evidențiate în adeverințe eliberate de unitățile la care asiguratul si-a desfășurat activitatea.
Conform art. 165 alin 2 din Legea 263/2010 „la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariul prevăzut la alin 1 se au în vedere si sporurile cu caracter permanent dovedite cu adeverințe eliberate de unități”.
Din interpretarea acestui text, rezultă că perioadele de muncă realizată în grupa II de muncă si care au fost dovedite cu adeverințele nr. 3234/5066/12.10.2012 și 413/31.05.1999 chiar neînregistrate în carnetul de munca trebuie sa fie cuprinse în baza de calcul a pensiilor.
Având în vedere că adeverințele menționate reprezintă acte oficiale ce emana de la unitatea angajatoare, pârâta nu are competenta de a cenzura acordarea lui, unitatea răspunzând pentru realitatea datelor înscrise în actele pe care le emite.
Referitor la refuzul pârâtei C. Județeană de Pensii C. de a valorifica mențiunile din aceste adeverințe ce atestă perioada lucrată în grupa a II a de muncă, instanța apreciază ca fiind nelegală această soluție pentru atât timp cât încadrarea în grupa de muncă este realizată printr-un act oficial ce emana de la unitatea angajatoare, pârâta nu are competenta de a cenzura acordarea lor, unitatea răspunzând pentru realitatea datelor înscrise in actele emise până la înscrierea in fals.
Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea, a dispus anularea deciziei_/8.02.2013 emisă de pârâta C. Județeană de Pensii C., a obligat pârâta la emiterea unei decizii de recalculare cu fructificarea perioadelor 6.10.1981 -1.04.1986, 1.01.1988 - 1.06.1990, 1.04.1986 -1.01.1999 ca fiind lucrate în grupa a II a de muncă.
Întrucât prin nevalorificarea mențiunilor din adeverință, parata a calculat si plătit reclamantei drepturi de pensie mai mici decât cele care i s-ar fi cuvenit, producând in patrimoniul acestuia un prejudiciu care se impune a fi reparat, instanța a apreciat întemeiat si capătul de cerere referitor la plata diferențelor dintre pensia cuvenita si cea efectiv achitata reclamantei, pe perioada 30.10.2012 și până la emiterea deciziei de recalculare.
Împotriva acestei soluții a formulat apel pârâta. În motivarea apelului său, aceasta a arătat următoarele: perioada 01.02.1978 – 01.04.1980 atestată de adeverința nr.1157/29.04.2009 și perioada 01.04.1980 – 01.11.1981 atestată de adeverința nr.2817/25.07.2012 nu au fost considerate ca perioade de activitate în grupa II de muncă deoarece funcția de șef depozit nu se regăsește în prevederile legale indicate respectiv Ordinul nr. 50/1990 anexa II pct.134; potrivit Ordinului MICP nr. 969/1990 beneficiau de încadrarea în grupa II de muncă în conformitate cu art. 2 din HG nr559/1990 categoriile de personal din unitățile cu profil de chimie și petrochimie necuprinse în Anexa nr. II la Ordinul nr. 50/1990 respectiv nr. 100/1990; prevederile acestui act normativ nu pot fi aplicate și personalului din serviciile tehnico – economice și administrativ din cadrul unității; activitatea de șef depozit în cadrul . nu poate fi valorificată ca stagiu de cotizare în grupa II de muncă întrucât nu se regăsește la poziția nr. 5 din Anexa la Ordinul nr.969/1990 și nici la poziția nr.30 din Anexa II la Ordinul nr. 50/1990.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, sens în care a reiterat, în esență, susținerile formulate în fața primei instanțe.
În apel nu s-au administrat probe.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 476 – 480 Cod.pr.civ., Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
În cauză trebuie avut în vedere că Tribunalul a obligat pârâta apelantă să valorifice ca activitate în grupa II de muncă perioadele 06.10._86, 01.01._90 și 01.04._99.
Tribunalul nu a obligat pârâta să valorifice ca activitate în grupa II de muncă perioadele 01.02.1978 – 01.04.1980 și 01.04.1980 – 01.11.1981 la care face referire apelanta.
Singura perioadă care rămâne în discuție față de criticile formulate de apelantă este 06.10.1981 – 01.11.1981.
Restul criticilor apelantei sunt fără obiect.
Pe de altă parte, apelanta expune motive contradictorii în sensul că invocă faptul că activitatea reclamantei nu se încadra în prevederile Ordinului nr. 50/1990 dar arată totodată că potrivit Ordinului MICP nr. 969/1990 beneficiau de încadrarea în grupa II de muncă în conformitate cu art. 2 din HG nr559/1990 tocmai categoriile de personal din unitățile cu profil de chimie și petrochimie necuprinse în Anexa nr. II la Ordinul nr. 50/1990. Ca urmare, critica referitoare la inaplicabilitatea Ordinului nr. 50/1990 este nefondată, fiind suficient ca activitatea reclamantei să poată fi încadrată în grupa II de muncă potrivit Ordinului MICP nr. 969/1990.
Dar, în adeverința nr.3234/_/12.10.2012 eliberată de . se atestă încadrarea reclamantei în grupa II de muncă în procent de 100% în temeiul Deciziei nr.708/10.07.1990 a Consiliului de administrație al societății în conformitate cu art.3-6 din Ordinul nr.50/1990 al MMOS, Anexa 2 pct.2 din Ordinul nr.969/1990 MIChP și art.2 HG nr.559/1990; se mai arată că au fost eliberate pe baza documentelor verificabile aflate în arhiva societății.
În adeverința nr.413/31.05.1999 eliberată de . s-a arătat că activitatea reclamantei a fost încadrată în grupa II de muncă în procent de 100% în temeiul Deciziei nr.17/24.01.1995 a societății conform pct.30 din Anexa 2 la Ordinul nr.50/1994, pct.1-5 din Anexa la Ordinul MIChP nr.969/1990.
Problema care se pune în cauză este posibilitatea valorificării în beneficiul intimatului a unei perioade de activitate în grupa II de muncă din perspectiva conținutului adeverinței prezentate de acesta.
Trebuie avut în vedere că în conformitate cu art. 125 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători, în condițiile legii, de legalitatea, exactitatea si corectitudinea datelor, elementelor si informațiilor pe care le înscriu, in baza documentelor deținute, în adeverințele pe care le eliberează in vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie.
Așadar, este evident că deținătorul arhivelor poate atesta încadrarea în grupa de muncă în baza documentelor deținute dar are și responsabilitatea privind conținutul adeverinței.
Pe de altă parte, în ceea ce privește încadrarea în grupa de muncă de către angajator, prin actele avute în vedere de deținătorul arhivei, responsabilitatea aparținea angajatorului.
Atributul încadrării în grupa II de muncă revenea deci conducerii societății, avea informațiile necesare și care era deci în măsură să nominalizeze persoanele cu activitate în grupa I de muncă, potrivit condițiilor concrete în care lucra.
De asemenea, potrivit pct.6 din Ordinul nr. 50/1990 al Ministerului Muncii și Ocrotirii Sociale, „nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)”.
Ca urmare, este responsabilitatea angajatorului încadrarea activității în grupe speciale de muncă a activității desfășurate de fiecare salariat, față de condițiile concrete de desfășurare a acesteia, iar apelanta pârâtă nu poate ignora cele atestate de angajator pentru simplul motiv că în opinia sa este eronată sau incompletă.
În sfârșit, potrivit art. 1 din HG nr. 559/1990, personalul aflat în activitate în locurile de munca cu condiții deosebite din unitățile Ministerului Industriei Chimice si Petrochimice, conform listei-anexe la hotărâre, beneficia de încadrare în grupa I de munca in vederea pensionarii, în timp ce în conformitate cu art.2 din același act normativ, personalul aflat în activitate în aceleași unități, necuprins in grupa I de munca prin reglementările in vigoare, beneficia de încadrarea in grupa a II-a de munca in vederea pensionarii, pe întreaga perioada lucrata după data de 18 martie 1969.
Ca urmare, reclamanta, activând în cadrul unor unități din domeniul industriei chimice și petrochimice, nefiind încadrată în grupa I de muncă, beneficia în temeiul HG nr. 559/1990 de încadrarea în grupa II de muncă potrivit sarcinilor si atribuțiilor de serviciu, astfel cum erau stabilite de Ministerul Industriei Chimice si Petrochimice, proporțional cu timpul efectiv lucrat in condiții deosebite.
Așadar, nu avea relevanță funcția ocupată ci împrejurările concrete în care persoana respectivă lucra, situația de fapt concretă.
În adeverințele la care s-a făcut referire se indică în mod expres drept temei Ordinul Ministerului Industriei Chimice si Petrochimice nr.969/1990.
Trebuie avut în vedere în același sens că pârâta nu este îndreptățită să conteste sau să verifice modul de salarizare a asiguratului sau încadrarea activității sale într-o grupă de muncă de către angajator, responsabilitatea în acest sens aparținând angajatorului, ca și responsabilitatea pentru corectitudinea datelor înscrise în adeverințele eliberate.
Pe de altă parte, esențială este încadrarea în grupa I sau II de muncă, plata drepturilor salariale și virarea contribuției de asigurări sociale corespunzătoare, indiferent cine a plătit aceste contribuții, iar lipsirea asiguratului de beneficiul legal atras de aceste împrejurări pentru simplul motiv că nu se indică sau se indică greșit temeiul în care a fost realizată încadrarea în grupa de muncă ar constitui o măsură excesivă și disproporționată față de scopul urmărit, afectând în substanța sa dreptul pensie.
Principiul contributivității, reglementat de Legea nr. 263/2010 în art.2 lit.c nu este un principiu nou în sistemul asigurărilor sociale, el regăsindu-se și în Legea nr. 19/2000 art.2 lit.e) și, într-o altă formulare, în art.1 alin. 2, art. 3 și art. 21 din Legea nr. 3/1977. Oricum, Legea nr. 263/2010, deși se aplică pentru viitor ca orice lege civilă, obiectul său de reglementare fiind stabilirea drepturilor de asigurări sociale care se calculează în raport de activitatea desfășurată în trecut, în mod inevitabil se raportează la situații trecute.
Așadar, în mod corect instanța de fond a considerat că în perioada atestată de adeverințele respective, nevalorificată de intimata C. Județeană de Pensii C., contestatorul a fost încadrată în grupa a II-a de muncă.
Ca urmare, în mod corect prima instanță a constatat că decizia contestată este nelegală.
Față de aceste considerente, în temeiul art.480 Cod.pr.civ. se va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ., județul C., împotriva sentinței civile nr. 3700/02.10.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimata-reclamantă T. M., domiciliată în C., ., ., județul C., ca nefondat.
Obligă apelanta la 1000 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Martie 2014.
Președinte, R. A. | Judecător, M. B. | |
Grefier, A. B. |
în conformitate cu art.426 al.4 Cod.pr.civ.
urmare a încetării detașării,semnează
Grefier șef
A. B.
Redactat jud. A. R. 04.04.2014
Tehnored.A.B./07.04.2014/4ex
Jud.fond D.I. F.
.>
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 13/2014. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 224/2014. Curtea... → |
|---|
