Recalculare pensie. Decizia nr. 216/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 216/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 8318/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 216/AS
Ședința publică din 09 decembrie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE - R. A.
JUDECĂTOR - M. B.
GREFIER - M. D.
Pe rol soluționarea apelului civil declarat de apelantul reclamant M. N., domiciliat în ., ., județul C., împotriva sentinței civile nr. 771 din 02 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect recalculare pensie, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul reclamant M. N., personal, lipsind intimata pârâtă C. Județeană de Pensii C..
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 155 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La solicitarea instanței, apelantul reclamant Mamun N. precizează că i-a comunicat domnului avocat M. C. T. toate actele, iar acesta avea obligația să conteste decizia nr._ din 19 decembrie 2011 privind acordarea pensiei anticipate parțiale emisă de C. Teritorială de Pensii C..
Întrebat fiind, arată că nu mai are alte cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea, luând act de declarația apelantului reclamant M. N., în sensul că nu mai sunt cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, în temeiul dispozițiilor art. 392 Cod procedură civilă declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apelantul reclamant Mamun N., având cuvântul solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii și recunoașterii grupei a II-a de muncă.
Fiind lămurită cu privire la cauza dedusă judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin.1 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Cu privire la apelul civil de față constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._, reclamantul M. N. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C. ca aceasta din urmă să emită o decizie de recalculare a pensiei în baza adeverinței nr. 5722/11.07.2011 emisă de Primăria Cobadin și obligarea pârâtei la plata drepturilor recalculate, începând cu trei ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată, actualizarea cu indicele de inflație a sumelor rezultate ca urmare a recalculării și cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat:
- excepția inadmisibilității acțiunii, cu motivarea că decizia emisă de C. Teritorială de Pensii C. trebuia atacată în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații, procedura prealabilă fiind obligatorie, cu caracter jurisdicțional;
- excepția tardivității, cu motivarea că decizia a fost emisă la data de 19.12.2011, cu termen de contestare 30 de zile.
Pe fond, pârâta a învederat că decizia de pensionare necontestată în termen este definitivă, conform art. 149 al. 4 din Legea nr. 263/2010.
Prin sentința civilă nr. 771 din 02 aprilie 2014 Tribunalul C. a respins ca nefondate excepția inadmisibilității acțiunii și excepția tardivității formulării acțiunii. A respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul este beneficiarul unei pensii anticipate parțiale, conform deciziei privind acordarea pensiei anticipate parțiale nr._/22.02.2010.
Drepturile de pensie au fost recalculate ulterior, conform deciziilor nr._/08.11.2011 și nr._/19.12.2011.
În cuprinsul deciziei nr._/19.12.2011 s-a prevăzut expres că grupa de muncă din adeverința nr. 5722/11.07.2011 nu s-a valorificat, întrucât temeiul legal este incomplet.
Deși reclamantul susține că obiectul acțiunii îl constituie obligația de a face, respectiv recalcularea pensiei în baza adeverinței anexate, împrejurare în care instanța a luat act că acțiunea nu se îndreaptă împotriva unei decizii emise de pârâtă.
În cauză, pârâta a demonstrat, iar reclamantul nu a negat faptul că adeverința invocată în acțiune a fost avută deja în vedere la momentul emiterii deciziei nr._/19.12.2011, contrar celor susținute în cererea de chemare în judecată.
Or, deciziile de pensie necontestate în termenul prevăzut de lege devin definitive, iar instanța nu poate obliga pârâta la valorificarea adeverinței în litigiu, câtă vreme decizia administrativă care contestă dreptul reclamantului la recalculare rămâne în ființă și dobândește caracter definitiv.
Instanța a reținut totodată că nu sunt întrunite nici exigențele prevăzute de art. 107 din Legea nr. 263/2010, care stabilește condițiile în care se poate solicita recalcularea.
În acest sens, art. 107 alin. 3 din Legea nr. 263/2010 dispune: „Pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia”.
Obiectul fiind stabilit în mod neechivoc de reclamant, instanța a reținut că acțiunea tinde la valorificarea unei adeverințe care a fost deja avută în vedere la stabilirea drepturilor de pensie anterior recalculării, astfel că aceasta nu poate justifica admiterea unei cereri de recalculare.
Nefiind întrunite condițiile recalculării drepturilor de pensie în baza art. 107 al. 3 din Legea nr. 263/2010, instanța a respins ca nefondată acțiunea pe acest capăt de cerere.
Reclamantul nu poate justifica nici existența unui prejudiciu ce i-ar fi fost cauzat prin stabilirea eronată a drepturilor de pensie cuvenite, motiv pentru care instanța s-a respins ca nefondată acțiunea pe capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata drepturilor de pensie recalculate, începând cu trei ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată, actualizate cu indicele de inflație a sumelor rezultate ca urmare a recalculării.
De asemenea, s-a respins ca nefondată și cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, motivat de faptul că nu se poate reține o culpă procesuală în sarcina acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul M. N. care a formulat următoarele critici:
Prin sentința civilă sus-menționată instanța de fond nu s-a pronunțat asupra obiectului cererii de chemare în judecată în raport de următoarele:
- s-a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de pensionare cu luarea în considerare a adeverințelor depuse și nu emiterea unei decizii de pensionare cu luarea sau neluarea în calcul a adeverințelor;
- obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă obligația de a face raportat la dispozițiile art. 1528 cod civil și nicidecum la dispozițiile art. 149 din Legea 263/2010.
În jurisprudență și doctrină s-a statuat, că obligația de a face reprezintă:
- îndatorirea debitorului unui raport juridic de obligație de a transfera sau de a constitui, în folosul creditorului, un drept real asupra unui lucru;
- îndatorirea debitorului unui raport juridic da a săvârși anumite fapte, acțiuni, lucrări sau servicii;
- îndatorirea debitorului unui raport juridic de a se abține de la săvârșirea unuia sau mai multor acte sau fapte determinate.
Obligația este raportul de drept civil în care o parte, numită creditor, are posibilitatea de a pretinde celeilalte părți, numită debitor, să execute una sau mai multe prestații ce pot fi de a da, a face sau a nu face, de regulă, sub sancțiunea constrângerii de către stat.
Astfel, obiectul raportului juridic de obligații constă în conduita concretă - acțiunea sau inacțiunea - la care este îndreptățit subiectul activ și la care este îndatorat subiectul pasiv sau prestația pe care o poate pretinde creditorul și pe care trebuie să o execute debitorul. Această prestație poate fi aceea de: a da („dare”), a face („facere”) sau a nu face („non facere”).
Apreciază apelantul reclamant că instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 9 alin. 3 Cod procedură civilă raportate la dispozițiile art. 98 Cod procedură civilă, obiectul cererii de chemare in judecată fiind clar determinat atât prin cererea de chemare în judecată (obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei prin care să aibă în vedere adeverințele menționate) cât și prin susținerile formulate oral în fața instanței.
Mai mult, art. 153 din Legea 263/2010 prevede că Tribunalul soluționează modalitatea de calcul de stabilire și plată a drepturilor de pensie.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de pensionare prin luarea considerare a adeverințelor menționate, obiect neevaluabil în bani, ce se circumscrie dispozițiilor art. 98 Cod procedură civilă.
Consideră apelantul că se impunea admiterea cererii de chemare în judecată având în vedere prevederile prevăzute de Decizia nr. 19 din 17.10.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii.
Prin decizia pronunțată în Recurs în interesul legii s-a admis faptul că, atâta timp cât s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale pentru veniturile suplimentare, acestea se pot înlătura de la stabilirea drepturilor de pensii.
În acord este și Decizia nr. 736/24.12.2006 a Curții Constituționale a României, conform cărora instanțele judecătorești au obligația, în exercitarea deplinei jurisdicții în fapt și drept să verifice dacă, potrivit legislației anterioare, s-a plătit sau nu contribuția asigurărilor sociale.
În același sens sunt și prevederile Hotărârii din 22.11.2002 pronunțată de Curtea Europeana a Drepturilor Omului în cauza M. contra României.
Totodată, apreciază că trebuie avute în vedere și considerentele în fapt, astfel, la data formulării cererii de chemare în judecată nu era emisă decizia de pensionare prin luarea sau neluarea în considerare a adeverințelor menționate, decizie emisă și comunicată ulterior declanșării prezentului litigiu.
Astfel, pârâta nu a emis și comunicat decizia de pensionare anterior declanșării litigiului așa cum prevăd dispozițiile art. 106 din Legea 263/2010, comunicare ce trebuia să fie anterior declanșării litigiului.
Trimiterea la procedura prevăzută de Legea nr. 263/2010, procedura administrativă însemna tergiversarea soluționării litigiului.
Apelul este nefondat.
Reclamantul pretinde că pensia sa a fost stabilită prin decizia nr._, dar ulterior a fost recalculată și cu toate că la dosarul de pensie a fost anexată adeverința nr. 5722/11.07.2011, la stabilirea cuantumului pensiei nu a fost avută în vedere.
Din cuprinsul adeverinței rezultă că s-a plătit CAS, iar prin Legea nr. 263/2010 s-a recunoscut posibilitatea valorificării unor venituri, în măsura în care pentru acestea s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale.
Este adevărat că, în decizia nr._/19.12.2011 emisa de C. de pensii s-a prevăzut expres că grupa de muncă din adeverința nr. 5722/11.07.2011 nu s-a valorificat, întrucât temeiul legal este incomplet.
Legea nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii, nu prevede o alta procedură de soluționare a cererilor iar dispozițiile art. 149 alin.2 din Legea nr. 263/2010 stabilesc că “ Procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional”.
Indiferent de denumirea dată de reclamant cererii sale, instanța este obligată să o califice și să o soluționeze în funcție de obiectul și scopul urmărit de petent, astfel că nu putea să judece o „obligație de a face” atâta vreme cât pârâta a dat curs cererii de recalculare a pensiei și a emis o decizie în acest sens.
Împrejurarea că această decizie nu îl mulțumește pe reclamant nu conduce la pronunțarea unei hotărâri în sensul dorit de reclamant iar adeverința depusă în vederea recalculării pensiei, ar fi putut fi analizată de instanța numai în cadrul unui litigiu având ca obiect contestație împotriva deciziei de recalculare însă, reclamantul nu a contestat această decizie în termen legal.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 771/2014 pronunțată de Tribunalul C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant M. N., domiciliat în ., ., județul C., împotriva sentinței civile nr. 771 din 02 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 decembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
R. A. M. B.
GREFIER
M. D.
Tehnored.jud.A.N.
Tehnored.dec.jud. M.B.-06.01.2015
ex-4-
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 224/2014. Curtea... | Recalculare pensie. Decizia nr. 47/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
