Pretentii. Decizia nr. 397/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 397/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 2492/88/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.397/CM
Ședința publică din 21 octombrie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE M. B.
Judecător R. A.
Grefier D. R.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanta reclamantă . SRL, cu sediul în Măcin, ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr.19/08.01.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă PETROIAȘ M., domiciliată în Măcin, .,județul Tulcea, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru intimata pârâtă d-na avocat I. S. G., în baza împuternicirii avocațiale nr.197/2014 depusă la dosar, lipsind apelanta reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp. art. 155 și urm. cod pr.civilă.
După referatul grefierului de ședință:
Apărătorul intimatei pârâte depune la dosar un set de înscrisuri, denumite situație încasare per total pentru diferite perioade, din care rezultă funcția deținută de intimată și sumele încasate ce cuprind și sporurile solicitate. Mai arată apărătorul că intimata pârâtă era îndreptățită la acordarea acestor sporuri, aspect ce rezultă din fișa postului și lista cu personalul care se încadrează în compartimentele unde este prevăzută acordarea acestora. Totodată susține apărătorul că nu mai are alte cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act de susținerile părții prezente, declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului de față.
Având cuvântul apărătorul intimatei pârâte solicită respingerea apelului formulat de apelanta reclamantă ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca legală și temeinică.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului de față.
CURTEA :
Asupra apelului de față:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea la data de 18 septembrie 2013, înregistrată sub nr._, reclamanta S.C. E. S.-TERM S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta PETROIAȘ M., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună, obligarea acesteia la restituirea sumei de 2.994 lei, reprezentând sporuri acordate necuvenit.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că, potrivit Deciziei nr. 70/2012 a Camerei de conturi Tulcea, S.C. E. S. -Term S.R.L. a fost prejudiciata cu suma totala de 42.275 1ei prin acordarea unor sporuri necuvenite unui număr de 7 salariați.
S-a mai arătat că, în baza art. 15 din contractul colectiv de munca nr. 131/25.11.2010 si a buletinelor de determinare a D.S.P.J. Tulcea nr. 75/23.11.2010 si nr. 77/21.04.201, pârâtei i s-a acordat un spor de 15% pentru munca in condiții penibile si un spor de 10% pentru munca desfășurată in condiții de nocivitate, acestea fiind acordate necuvenit.
In drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 53/2003, republicata și ale art. 194 din Codul de procedură civilă, iar în dovedire, a depus la dosar următoarele înscrisuri: Decizia nr. 70/2012 a Camerei de conturi Tulcea - Curtea de Conturi României, buletinele de determinare a D.S.P.J. Tulcea nr. 75/23.11.2010 nr. 77/21.04.201, Nota de stabilire a întinderii prejudiciului produs, certificatul de informare nr. 20/03.09.2013 și procesul - verbal nr. 20/03.09.2013, precum și C.C.M. Nr. 131/25.11.2010.
La data de 18 octombrie 2013, reclamanta a depus la dosar o cerere de modificare a cererii introductive, prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 3.089 lei, și nu 2.994 lei, cum eronat a menționat în acțiunea inițială.
Astfel, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 3.089 lei, reprezentând 2.767 lei (din care 15% spor de penibilitate si 10% spor de nocivitate acordate in perioada ianuarie 2011 - decembrie 2011) și 322 lei (beneficiu nerealizat calculat pana la data de 30.09.2013).
Totodată, reclamanta a solicitat și obligarea pârâtei la plata actualizării beneficiului pana la data pronunțării instanței, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În apărare, la data de 07 octombrie 2013, pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și exonerarea de la plata sumei solicitate.
În susținerea întâmpinării, pârâta a arătat că, în calitate de angajată a S.C. E. S.-TERM S.R.L., în cursul anului 2011, în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă perfectat la nivel de instituție, înregistrat la D.M.PS. TULCEA, a beneficiat de sporuri pentru muncă în condiții penibile și nocive.
S-a mai arătat că sumele imputate de către angajator nu sunt datorate, ele fiind prevăzute în bugetul propriu de venituri și cheltuieli al S.C. E. S.-TERM S.R.L. pentru anul 2011.
A precizat pârâta că, prin contractele/acordurile colective de muncă pot fi negociate, clauze referitoare la drepturile a căror acordare și al căror cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale. Astfel, prin dispozițiile art. 15, 33 și 77 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății, se arată că salariații beneficiază de sporuri, iar contractul individual de muncă nu poate prevedea drepturi sub nivelul minim stabilit prin contractul colectiv de muncă.
S-a mai precizat că, D.M.P.S. Tulcea a înregistrat contractul colectiv de muncă, fără obiecțiuni, aceasta exercitându-și controlul de legalitate și dându-și avizul favorabil, moment în care contractul colectiv a început să-și producă efectele, deoarece numai refuzul înregistrării acestuia făceau inaplicabile clauzele cuprinse în respectivul contract.
A susținut pârâta că, în mod eronat, reprezentanții Curții de Conturi - Camera de conturi Tulcea - au dispus recuperarea prejudiciului creat prin acordarea sporurilor de 15% (condiții penibile) și 10% (condiții nocive), întrucât reclamanta S.C. E. S.- TERM S.R.L. a fost înființată prin H.C.L. nr. 62/2010, în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, cu modificările ulterioare, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 330/2009 și nici cele ale Legii nr. 284/2010.
Pârâta a menționat că, personalul angajat al societății nu este plătit din fonduri publice, ci din activitățile desfășurate conform obiectului de activitate stabilit prin Actul constitutiv, iar principalul obiect de activitate al S.C. E. S.-TERM SRL este colectarea deșeurilor nepericuloase, însă, ca activități secundare, societatea are în obiectul său și alte coduri privind desfășurarea activității de salubrizare, respectiv colectarea deșeurilor periculoase, tratarea și eliminarea deșeurilor nepericuloase/periculoase.
A mai menționat pârâta că buletinul de expertizare metrologica nu precizează care sunt persoanele ce beneficiază de sporurile de condiții grele, periculoase, nocive, penibile, ci doar că ele se acorda personalului care lucrează la salubrizare urbană, producerea si distribuția energiei termice, lăsând în sarcina angajatorului să stabilească personalul căruia se acordă aceste sporuri.
Un alt motiv pentru care s-a solicitat respingerea acțiunii este cel potrivit cu care nu sunt întrunite condițiile răspunderii patrimoniale, respectiv nu există un raport de cauzalitate între fapta ilicită, prejudiciu și culpa salariatului. Mai mult decât atât, nu s-a făcut dovada unei fapte ilicite si personale a salariatului, săvârșită în legătura cu munca.
Prin sentința civilă nr. 19/08.01.2014, pronunțată de Tribunalul Tulcea a respins acțiunea formulată de reclamantă ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit informațiilor furnizate de către reclamantă, la fila 54 a dosarului aflându-se situația sporurilor acordate necuvenit, pârâta a încasat în cursul anului 2011, suma de 2.767 lei la care s-a calculat și beneficiul nerealizat în valoare de 322 lei până la data de 30.09.2013.
Aceasta, în contextul în care prin Decizia nr. 70/2012 a Curții de Conturi a Românei – Camera de Conturi Tulcea, urmare acțiunii de control al situației, evoluției și modului de administrare a patrimoniului public și privat al UAT de către regiile autonome de interes local și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar al unității administrative, s-a reținut că S.C. E. S.-TERM S.R.L. Măcin a fost păgubită cu suma totală de 42.275 lei, prin acordarea către un număr de 7 salariați a unor sporuri necuvenite, arătându-se că aceștia au încasat sporurile prev. de art. 15 din C.C.M. Nr. 131/25.11.2010 indiferent dacă lucrau sau nu în condițiile care justificau acordarea.
Se reține că potrivit contractului individual de muncă înregistrat în Registrul General de Evidență al Salariaților sub nr. 47/15.12.2010, pârâta Petroiaș M. este angajată în calitate de contabil în cadrul societății reclamante S.C. E. S. TERM S.R.L.
La rubrica ,,salariu-alte elemente constitutive” din contractul individual de muncă este inserat sporul de vechime de 10%, dar și sporurile de 15 % și 10 %.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 30 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul S.C. E. S.-TERM S.R.L. și înregistrat la D.M.S.S.F. Tulcea sub nr. 119/21.02.2011, aplicabil în anul 2011, s-a stabilit sporurile minime ce se acordă, printre care și sporul de condiții grele de muncă, de condiții periculoase și de condiții penibile, în cuantum de 15 % din salariul de bază și sporul de condiții nocive de muncă, în cuantum de 10 % din salariul de bază.
Conform buletinelor de determinare prin expertizare a locurilor de muncă nr. 75/23.11.2010 și nr. 77/21.04.2011 emise de Direcția de Sănătate Publică Județeană Tulcea, rezultă faptul că, sporurile discutate, respectiv sporul de condiții penibile și cel pentru condiții nocive, pot fi acordate personalului care lucrează la salubrizare urbană, colectare deșeuri, ape uzate, sortare deșeuri și activități de curățenie.
Se reține că prin H.C.L. Nr. 62/28.09.2010 a fost aprobată înființarea S.C. E. S. TERM S.R.L conform prevederilor art. 8, art. 30 alin. 6 și 8 din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, art. 6 alin. 1 din Legea privind serviciul de salubrizare nr. 101 /2006, precum și Legea nr. 31/1990, având ca obiect de activitate al societății reclamante ,,colectarea deșeurilor nepericuloase, conform clasificării activităților din economia națională.
Ca atare, se concluzionează că pârâta făcea parte din categoria personalului căruia i se puteau acorda sporurile pentru condiții nocive și penibile de muncă, astfel că nefiind identificată vreo faptă ilicită a salariatului pârât, nu se pot reține în cauză elementele răspunderii patrimoniale reglementate de prevederile art. 254 din Legea Nr. 53/2003 privind Codul muncii.
În acest context instanța are revela principiului potrivit cu care convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, caracterul obligatoriu al convențiilor colective fiind de altfel garantat conform art. 41 din Constituția României.
Reținând argumentele de fapt și de drept prezentate, instanța a respins acțiunea formulată, ca nefondată.
Împotriva acestei soluții a formulat apel reclamanta. În motivarea apelului său, aceasta a arătat următoarele: Parata - intimata Petroias M. a fost chemată în judecată pentru recuperarea sumei de 3.089 lei, reprezentând: 2.767 lei - din care 15% spor de penibilitate si 10% spor de nocivitate acordate in perioada ianuarie 2011 - decembrie 2011 și 322 lei - beneficiu nerealizat calculat până la data de 30.09.2013.
În baza art.15 din contractul colectiv de munca nr.131/25.11.2010 si a buletinelor de determinare a D.S.P.J. Tulcca nr.75/23.11.2010 si nr.77/21.04.201, pârâtei i s-au acordat următoarelor sporuri: 15% pentru munca in condiții penibile si 10% pentru munca desfășurata in condiții de nocivitate. Conform notei de calcul a sporurilor si a calculului dobânzilor pe anul 2011 numitei Petroias Miora i s-au acordat sporuri in suma totala de 3.089 lei.
Prin Decizia nr.70/2012 Curtea de Conturi a României - respectiv Camera Conturi Tulcea a stabilit la punctul 2 faptul ca societatea a fost păgubita cu suma totala de 42.275 lei, prin acordarea, unui număr de 7 salariați, a unor drepturi necuvenite legal, ceea ce a dus la majorarea nelegală a cheltuielilor societatii precum si la prejudicierea societății.
Pentru aceste motive, solicită admiterea apelul, modificarea sentinței civila si să se dispună plata sumei de 3.089 lei de către parata - intimata, precum si actualizarea beneficiului nerealizat pana la data pronunțării instanței.
În drept s-au invocat disp.art.466, 468 și 470 Cod pr.civilă.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 476 – 480 Cod pr.civilă, Curtea constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Se are în vedere că în art.30 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate s-a prevăzut că angajații beneficiază de drepturile salariale pentru munca desfășurată în condițiile prevăzute în contractul individual de muncă.
Rezultă astfel că sporurile enumerate în art.33 nu se aplică tuturor salariaților ci se acordă în funcție de condițiile concrete de desfășurare a activității astfel cum sunt stabilite în contractul individual de muncă.
Între aceste sporuri sunt indicate și sporul pentru condiții deosebite de muncă între care și pentru condiții „penibile (degradante civic)” de 15% din salariul de bază (art.33 al.3 lit.a) și cel pentru „condiții nocive de muncă” de 10% din salariul de bază (art.33 al.3 lit.b). Este adevărat că în textul respectiv se arată că se acordă inclusiv salariaților „care lucrează cu bani”.
Dar, pârâtul este încadrat în funcția de contabil conform contractului individual de muncă nr.47/15.12.2010 (înregistrat la ITM C. sub nr._/27.12.2010).
Pe de o parte, acesta nu poate fi considerat un angajat care desfășoară activități „penibile” în sensul prevederilor din contractul colectiv de muncă adică „degradante civic” cum se indică în art. 33 al.3 lit.a).
Pe de altă parte, locul său de muncă nu a fost indicat între cele cuprinse în buletinul de expertiză nr.75/23.11.2010 care se referă la activități de salubrizare urbană, colectare deșeuri, ape uzate, sortare deșeuri, activități de curățenie.
Nici chiar din perspectiva prevederilor din contractul colectiv de muncă pârâtul nu se încadrează în categoria beneficiarilor acestui spor, întrucât „lucrul cu bani” la care se referă contractul colectiv de muncă are în vedere activitățile care presupun contactul continuu cu monede sau bancnote, cum ar fi activitățile de casierie, vânzare de produse, sau altele asemenea.
Or, activitatea de gestionar al unei magazii nu presupune astfel de activități decât în mod excepțional, . din gestiune făcându-se în circuit intern, fără plată ci numai pe baza unor documente contabile de evidență primară iar achiziționarea lor făcându-se, în principiu, de către angajator în cadrul relațiilor comerciale cu furnizorii.
De altfel, pârâtul nu a probat că ar avea activități care presupun „lucrul cu bani”.
Ca urmare, în cauză nu este vorba de forța obligatorie și aplicarea contractul colectiv de muncă, astfel cum susține pârâtul, tocmai pentru că acesta nu se încadrează în chiar prevederile contractuale respective și raporta chiar la aceste prevederi a încasat în mod necuvenit sumele plătit cu titlu de spor de condiții penibile și condiții nocive.
De asemenea, din această perspectivă este lipsită de relevanță competența Curții de Conturi de a verifica acordarea acestor drepturi salariale, în Decizia nr.70/2012 emisă de aceasta, de altfel, nefiind negată forța obligatorie a contractului colectiv de muncă și valabilitatea acestuia ci numai faptul că pârâtul nu se încadra în categoriile de angajați care beneficiau de spor de condiții penibile și condiții nocive.
Răspunderea patrimonială a angajatului intervine independent de constatările Curții de Conturi, pentru motivul că a încasat drepturi salariale la care nu avea dreptul potrivit contractului colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate.
În sfârșit, răspunderea patrimonială a angajatului intervine și în situațiile în care acest a încasat de la angajator o sumă nedatorată, caz în care, potrivit art.256 al.1 din Codul Muncii acesta este obligat să o restituie indiferent de vreo culpă a sa în legătură cu încasarea acelor sume.
Pe de altă parte, angajatorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului și prin aplicarea dobânzii legale care de asemenea este datorată independent de vreo culpă, pentru lipsa de folosință, în temeiul OG nr.13/2011 și OG nr.9/2000 corespunzător perioadelor pentru care s-a calculat. Pârâtul nu a contestat calculul prezentat de reclamantă anexat acțiunii.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod.pr.civ. se va admite apelul și se va schimba în tot sentința în sensul admiterii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul civil formulat de apelanta reclamantă . SRL, cu sediul în Măcin, ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr.19/08.01.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă PETROIAȘ M., domiciliată în Măcin, .,județul Tulcea.
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:
Admite acțiunea.
Obligă pârâta către reclamantă la plata sumei de 2.994 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 octombrie 2014.
Președinte, Judecător,
M. B. R. A.
Grefier,
D. R.
Jud.fond: M.P.
Tehnored.dec.jud.A. R.
21.11.2014 – 5 ex.
Emis 2 .
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 2/2014. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 497/2014.... → |
|---|
