Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 497/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 497/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 942/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 497/CM
Ședința publică din 09 decembrie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE - R. A.
JUDECĂTOR - M. B.
GREFIER - M. D.
Pe rol soluționarea apelului civil declarat de apelantul reclamant D. L., domiciliat în C., . nr. 5 și cu domiciliul procesual ales în C., . nr. 2B, . I. C. – Cabinet de Avocat, împotriva sentinței civile nr. 950 din 18 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect drepturi bănești, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. O. T. S.A. C., cu sediul în C., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimata pârâtă S.C. O. T. S.A. C., șef birou juridic litigii I. M., în baza delegației de reprezentare nr._/BJL 1340 din 08 decembrie 2014 pe care o depune la dosar, lipsind apelantul reclamant D. L..
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 155 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebat fiind, reprezentantul intimatei pârâte S.C. O. T. S.A. C. arată că nu mai au alte cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea, luând act de declarația reprezentantului intimatei pârâte S.C. O. T. S.A. C., în sensul că nu mai sunt cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, în temeiul dispozițiilor art. 392 Cod procedură civilă declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul intimatei pârâte S.C. O. T. S.A. C., având cuvântul solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței de la fond ca temeinică și legală.
Față de obiectul cererii reprezentat de contravaloarea sumei de 1060 lei, consideră că onorariul avocatului de 500 lei este exagerat de mare.
Chiar dacă se va aprecia că se impune admiterea apelului, solicită a se avea în vedere că onorariul este mult prea mare în raport de pretențiile din acest litigiu.
Fiind lămurită cu privire la cauza dedusă judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin.1 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Cu privire la apelul civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamantul D. L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. O. T. S.A., solicitând instanței obligarea pârâtei la plata ajutorului de C. aferent anului 2011, în cuantum de 1.060 lei.
Reclamantul a arătat că este angajatul societății pârâte, iar drepturile pretinse prin acțiune decurg din dispozițiile art. 120 alin.1 al CCM la nivel de unitate, valabil în perioada 2008-2012 și care nu au fost modificate sau renegociate.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată arătând că în ultimii ani a înregistrat pierderi la nivelul veniturilor obținute, însă Sindicatul reprezentativ la nivel de unitate a refuzat renegocierea clauzei contractuale referitoare la ajutorul de C., în sensul eliminării acesteia.
A mai apreciat pârâta că în condițiile în care a procedat la o reducere a săptămânii de lucru de la 5 zile lucrătoare la 4, cu reducerea corespunzătoare a salariilor, precum și la desființarea unui număr de 35 de posturi, nu ar fi echitabil față de angajații care au fost afectați de aceste măsuri ca alți angajați să primească și prima de C..
Prin sentința civilă nr. 950/18.04.2014 Tribunalul C. a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.060 lei, reprezentând ajutor material de C. aferent anului 2011.
A respins ca newdovedită cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
Reclamantul D. L. este angajat al societății pârâte, unitate la nivelul căreia a fost încheiat un contract colectiv de muncă aplicabil cu începere din data de 04.11.2008 și valabil o perioadă de 5 ani.
Prin cererea de față, a invocat dispozițiile art. 120 alin.1 din acest contract colectiv de muncă, potrivit cărora cu ocazia sărbătorilor de Paști și C., se va acorda fiecărui salariat câte un ajutor social ce va fi egal cu cel puțin salariul minim pe unitate, din luna în care se acordă.
Conform art. 236 alin 4 din Codul muncii, în vigoare la data încheierii acordului de voință al partenerilor sociali, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea prevederilor legale constituie legea părților. Aceleași dispoziții au fost reluate de art. 229 alin.4 din Codul muncii modificat prin Legea 40/2011, aplicabil deci la data nașterii dreptului reclamanților.
Din prevederile contractului colectiv de muncă rezultă că acordarea ajutorului de C. este obligatorie și nu este lăsată la latitudinea angajatorului, iar negocierea anuală care are loc potrivit alin. 3 nu poate viza neacordarea acestui drept salarial, ci doar stabilirea cuantumului acestuia, care poate fi egal sau mai mare decât salariul minim pe unitate din luna în care se acordă.
De asemenea, nici situația financiară precară nu poate constitui un argument real în refuzul executării dreptului contractual, câtă vreme clauza contractuală invocată de reclamanți a rămas în vigoare, nefiind modificată prin acte adiționale ulterioare ale contractului colectiv de muncă. Toate apărările pârâtei referitoare la lipsa fondurilor necesare plății ajutorului de C. nu pot înfrânge voința comună a părților reliefată în contractul colectiv de muncă, dreptul salarial prevăzut nefiind condiționat de realizarea unui anumit rezultat financiar de către unitatea angajatoare.
Potrivit actului adițional nr. 1/2011 la contractul colectiv de muncă, începând de la 1.07.2011, salariul de bază minim pe societate a fost stabilit la nivelul sumei de 1.060 lei. Cum prin cererea de față reclamanții au solicitat cuantumul minim al ajutorului, este lipsită de relevanță neparcurgerea negocierii prealabile care ar fi putut duce cel mult la stabilirea unui cuantum mai ridicat al acestuia, salariații fiind oricum îndreptățiți la primirea ajutorului în cuantumul minim prevăzut în contractul colectiv de muncă.
Față de toate considerentele expuse, instanța a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 120 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte, dispoziții în baza cărora li se cuvine ajutorul material de C. aferent anului 2011, în cuantum de 1.060 lei, egal cu salariul de bază minim la nivel de unitate de la data la care trebuia efectuată plata.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul D. L. care a formulat următoarele critici:
Deși a solicitat în mod expres la termenul de pronunțare din 18.04.2014 obligarea pârâtului în favoarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat, pe care le-a dovedit cu factură fiscală și chitanță, instanța le-a respins ca nedovedite.
Aceste cheltuieli s-au depus la dosarul cauzei cu adresă de înaintare la data de 06.03.2014. Așadar, la momentul pronunțării aceste dovezi existau la dosarul cauzei și în mod nefondat au fost respinse.
În concluzie, solicită admiterea apelului formulat și rejudecând să se dispună admiterea acțiunii în integralitate, astfel cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.
Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat.
POTRIVIT ART. 451-453 Cod procedură civilă:
“Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.
(…)
Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.”
În cauză de față, reclamantul D. L. a câștigat procesul însă, pentru a beneficia de dispozițiile legale mai sus menționate în ceea ce privește cheltuielile de judecată trebuia să depună la dosar atât dovada angajării avocatului, respectiv contractul de asistență juridică, cât și chitanța din care să rezulte că a achitat un anumit onorariu.
În dosarul cauzei nu se regăsește nici contractul de asistență juridică și nici chitanța privind plata onorariului de avocat astfel că instanța de fond nu putea să oblige pârâta la plata unor cheltuieli nedovedite.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă va fi respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant D. L., domiciliat în C., . nr. 5 și cu domiciliul procesual ales în C., . nr. 2B, .. A, . I. C. – Cabinet de Avocat, împotriva sentinței civile nr. 950 din 18 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. O. T. S.A. C., cu sediul în C., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 decembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
R. A. M. B.
GREFIER
M. D.
Jud.fond C.S.A.
Tehnored.dec.jud.M.B.
29.12.2014/4 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 397/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 313/2014. Curtea... → |
|---|
