Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 140/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 140/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 13485/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 140/CM
Ședința publică din data de 16 Aprilie 2014
Complet specializat pentru cauze privind conflictele de muncă
PREȘEDINTE G. L.
Judecător M. G.
Judecător D. P.
Grefier M. G.
Pe rol pronunțarea recursurilor civile declarate de recurentul reclamant S. L. AL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR C., cu sediul în C., . nr. 13, în numele membrilor de sindicat R. C. V., D. GRAȚIELA G., S. A., I. B. V., I. N., C. - I. G., C. C. E., R. M. C., N. R. A., I. V., M. L. C., MĂNTOIU C. P., R. M. I., J. S. M., Z. C. ADELIN, S. S. M., P. M. E., ZÎRNĂ L. A., D. M., F. I., P. I. D., Ț. M., B. C. H., L. TUȚA, N. A. E., V. M., A. RĂDIȚA, M. M., S. F. R., N. M., P. P. A., F. C., H. M., ARĂU A., V. N., P. M. D., A. V., H. E., M. S., N. M., P. A., M. M. S., D. N. E., B. G. C., N. M., D. M., M. A. șiG. M.și de recurentul pârâtI. ȘCOLAR JUDEȚEAN C., cu sediul în C., .. 11, împotriva sentinței civile nr. 1495 din 22 martie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect drepturi bănești, în contradictoriu cu intimații pârâțiC. NAȚIONAL „M. E.”,cu sediul în C., . și M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (FOST M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI), cu sediul în București, .. 28-30, sector 1.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 14.04.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face corp comun cu prezenta hotărâre,.
Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 16.04.2014, când în aceeași compunere a dat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra prezentelor recursuri, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1495/22.03.2013 a Tribunalului C. a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune ca neîntemeiată.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții R. C. V., D. GRAȚIELA G., S. A., I. B. V., I. N., C. - I. G., R. M. C., N. R. A., I. V., M. L. C., M. C. P., R. M. I., J. S., Z. C., S. S. M., P. M. L., Z. L. A., D. M., F. I., P. I. D., Ț. M., B. C. H., L. T., N. A. E., V. M., A. R., M. M., S. F. R., N. M., P. P. A., F. C., H. M., A. A., V. N., P. M. D., A. V., H. E., M. S., N. M., P. A., M. M. S., D. N. E., B. G. C., N. M., D. M., M. A., G. M. prin S. L. AL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR C. în contradictoriu cu pârâții C. NAȚIONAL M. E., M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI și I. ȘCOLAR JUDEȚEAN C..
Pârâtul C. Național M. E. din C. a fost obligat să plătească cu titlu de avans reclamanților diferența dintre suma de 100 euro, calculată în lei la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României din ziua plății, și suma de 130 lei, reprezentând ajutor financiar pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic aferent anului 2009, corespunzător perioadei lucrate în unitatea de învățământ, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective .
Pârâtul C. Național M. E. din C. a fost la rândul său obligat să plătească acestora 1/2 din ajutorul financiar prevăzut de Legea 315/2006 aferent anului 2010, respectiv echivalentul în lei a 50 euro, ce va fi calculat în funcție de cursul de schimb valutar ce va exista la data plății corespunzător perioadei lucrate în unitatea de învățământ, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a fost deopotrivă obligat să aloce Inspectoratului Școlar Județean C. suma necesară plății sumelor mai sus-menționate, iar pârâtul I. Școlar Județean C. - să aloce pârâtului C. Național M. E. din C. sumele necesare plății sumelor mai sus-menționate, care i-au fost alocate de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de acordare a acelorași drepturi ulterior datei de 03 iulie 2010.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a arătat că reclamanții au făcut dovada, prin adeverința nr. 624/14.11.2012, atât a calității lor de cadre didactice la C. NAȚIONAL ,,M. E.’’ din C., dar și a achitării sumei de 130 lei din cea datorată conform Legii nr. 315/2006 pentru anul școlar 2008-2009.
Prin urmare, a conchis prima instanță, pârâta unitate de învățământ are obligația de a plăti reclamanților echivalentul în lei al celor 100 euro, reprezentând ajutorul financiar pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic, prevăzut de legea 315/2006, aferent anului 2009, mai precis, diferența dintre suma datorată și cea efectiv achitată cu acest titlu.
În ce privește sumele pretinse pentru anulșcolar 2009-2010, instanța de fond a reținut că reclamanții au probat formularea, în cursul lunii octombrie 2009, a cererilor privind acordarea sumei de 100 Euro în echivalent cu titlu de ajutor financiar pentru achiziționarea de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, solicitările fiind înregistrate la unitatea școlară.
S-a avut în vedere că dreptul reclamanților de a beneficia de acest ajutor financiar a fost prevăzut de art. 1 din Legea nr. 315/2006, dispoziția fiind una imperativă. Actul normativ a fost în vigoare până la 03.07.2010, când a intrat în vigoare Legea 118/2010, ce a abrogat dispozițiile referitoare la acordarea ajutorului financiar.
În ceea ce privește cuantumul acestui ajutor financiar, instituțiile care asigură plata și sumele necesare, legiuitorul a prevăzut expres în cuprinsul art. 2, 3 și 4 următoarele:
,,Ajutorul financiar prevăzut la art.1 se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice, și reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății.
Cadrele didactice beneficiare ale ajutorului financiar vor primi de la unitățile de învățământ unde sunt încadrate documentele necesare în vederea valorificării acestui ajutor.
Sumele necesare acordării ajutorului financiar se asigură de la bugetul de stat, prin M. Educației și Cercetării”.
De asemenea, prin H.G. nr. 453/2007, prin care au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006, au fost prevăzute în concret condițiile în care cadrele didactice pot beneficia de acest ajutor financiar. Astfel, potrivit art. 2 alin. 1 din H.G. nr. 453/2007: „Ajutorul financiar se acordă de unitatea de învățământ preuniversitar la care cadrul didactic își desfășoară activitatea”, iar conform art. 3 alin. 1 din același act normativ, „Ajutorul financiar se acordă anual pe bază de cerere formulată de beneficiar și înregistrată până la data de 1 noiembrie pentru anul următor la unitatea de învățământ la care beneficiarul exercită funcția de bază, iar plățile se efectuează începând cu luna ianuarie din anul următor”. În baza art. 5 din H.G. nr. 453/2007, sumele trebuiau plătite lunar beneficiarilor.
Tribunalul a stabilit că există îndreptățirea reclamanților de a pretinde drepturile recunoscute pe perioada de aplicare a Legii nr. 315/2006, anume și pentru perioada 01.01._10, dar doar pentru cele 6 luni în care a supraviețuit legea în anul 2010 până la abrogare - echivalentul valoric în lei al ajutorului urmând să se calculeze în mod corespunzător prin raportare la suma de 50 Euro.
Față de dispozițiile art. 5 alin 3 din H.G. nr. 453/2007, instanța de fond a înlăturat apărările legate de lipsa fondurilor, arătând că acordarea drepturilor nu poate fi condiționată de inexistența unor fonduri suficiente aprobate pentru plata acestor drepturi.
S-a făcut trimitere la considerentele Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Kechko împotriva Ucrainei (cauza_/00):
„Curtea observă că cererea reclamantului introdusă în fața autorităților interne cu privire la perioada cuprinsă între 1 ianuarie și 23 iunie 1999 se întemeia pe dispozițiile explicite și eficiente ale legislației interne la momentul respectiv. Creșterea salarială era plătită în funcție de o condiție unică, obiectivă - durata în care reclamantul a lucrat ca profesor. Din moment ce reclamantul a îndeplinit condiția privind vechimea de zece ani, se poate afirma că acesta avea o speranță legitimă, dacă nu un drept, de a primi plata în cauză. Totuși, plata unui stimulent pentru rezultate deosebite depindea de factori mai subiectivi și necesita efectuarea unei evaluări cu privire la activitatea reclamantului. Curtea nu acceptă argumentul Guvernului privind bugetul, întrucât o autoritate de stat nu poate invoca o lipsă de fonduri ca pretext pentru a nu-și îndeplini obligațiile (a se vedea, mutatis mutandis, Burdov împotriva Rusiei, nr._/00, pct. 35, CEDO 2002‑III).
27. Curtea observă că, în timpul celei de-a doua examinări a cauzei, instanțele interne au aplicat retroactiv legea privind învățământul secundar în cazul acestei perioade. Curtea reiterează că legislația civilă care are un efect retroactiv nu este interzisă în mod explicit de convenție și ar putea fi justificată în anumite circumstanțe [a se vedea, mutatis mutandis, cererea nr. 8531/79, decizia Comisiei din 10 martie 1981, Decizii și rapoarte (DR) 23, p. 203-211]. Totuși, legea privind învățământul secundar nu conține, în sine, dispoziții retroactive și, prin urmare, Curtea nu înțelege motivele în temeiul cărora instanțele interne au aplicat această lege în cazul cererii reclamantului privind creșterea salarială de 20 % pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie și 23 iunie 1999. În concluzie, contestarea finală din partea autorităților interne a dreptului reclamantului la acest beneficiu pentru perioada în cauză apare ca fiind arbitrară și nefondată. Prinurmare, a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenție în ceea ce privește perioada cuprinsă între 1 ianuarie și 23 iunie 1999.”
Constatând așadar că norma legală era la acea dată imperativă, că reclamanții nu și-au încasat integral drepturile pe perioada în care aceasta era în vigoare, tribunalul a admis acțiunea, astfel cum s-a arătat în precedent.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs atât S. L. AL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR C., cât și I. ȘCOLAR JUDEȚEAN C., criticile fiind depuse în conformitate cu dispozițiile art. 3021 alin. 1 lit. c cod proc. civilă.
Recurentul reclamant a apreciat că soluția tribunalului este dată cu aplicarea greșită a legii sub aspectul acordării parțiale a sumelor aferente anului 2010, întrucât nu s-a avut în vedere că deși Legea nr. 315/2006 a fost abrogată în cursul anului 2010, momentul formulării cererii de acordare a ajutorului financiar reprezenta cel al valorificării efective de către beneficiari a dreptului subiectiv conferit în favoarea lor. Acest moment trebuie privit distinct de cel la care se deschide dreptul de a primi efectiv plata ajutorului financiar (anume luna ianuarie a anului următor).
Astfel fiind, dreptul cadrelor didactice de a primi ajutorul financiar pe anul 2010 s-a născut la data de 01.11.2009, plata urmând a fi efectuată pe tot parcursul anului 2010, începând cu luna ianuarie; nu va avea, din acest punct de vedere, vreo relevanță împrejurarea abrogării actului normativ din 2006 conform Legii nr. 118/2010, pentru că în acest caz trebuie să se dea eficiență principiului neretroactivității legii civile. Legea nr. 118/2010 nu putea aduce, astfel, atingere drepturilor născute anterior intrării sale în vigoare – 03.07.2010.
Recurentul pârât a susținut că se impune admiterea căii de atac și modificarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii, soluția tribunalului fiind în opinia sa nelegală.
S-a susținut că a fost greșit înlăturată excepția prescripției dreptului material la acțiune, pe motivarea că dreptul pretins de către reclamanți este unul sub termen suspensiv, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958. Recurentul ISJ C. a apreciat că instanța de fond nu putea avea în vedere că termenul de prescripție aferent dreptului material la acțiune pentru sumele reprezentând ajutor financiar pe 2009 începea să curgă de la 01.01.2010, adică după trecerea anului pentru care erau ele acordate, raționamentul fiind aplicat greșit și în ce privește ajutorul financiar pe anul 2010.
Pe de altă parte s-a arătat că nu toți reclamanții intimați au făcut dovada depunerii cererilor la unitatea de învățământ în termenul prevăzut de lege, pentru a putea beneficia de întreg ajutorul financiar pe anul 2009 – această situație neputându-se fonda pe prezumții deduse din plata parțială a ajutorului.
Deși acordarea ajutorului financiar se putea face și prin avans, ulterior trebuia făcută dovada achiziționării de cărți ori de material didactic pe suport electronic cu ocazia formulării prezentei acțiuni; neprezentarea unor asemenea documente nu ar mai putea în caz contrar să pună în discuție existența unei obligații de plată, chestiunea fiind prematur de analizat.
Recurentul a arătat că o asemenea dovadă nu a fost făcută nici pentru anul 2010, ,,la actualul moment nemaiputând fi vorba despre un drept plătibil în avans’’.
Chestiunea prevalentă a tardivității recursului ISJ C. a fost soluționată conform art. 215 din Legea nr. 62/2001 prin raportare la data trimiterii prin poștă (în acord cu disp. art. 104 cod proc. civilă) a căii de atac, la termenul de judecată din 14.04.2014 clarificându-se faptul că aceasta a fost înaintată conform borderoului cu trimiteri poștale_, la 26.04.2013 (filele 8 și 42-44). Astfel fiind, Curtea a constatat că ambele recursuri au fost formulate în termen.
Analizând legalitatea hotărârii recurate din perspectiva tuturor criticilor formulate, Curtea va reține – în opinie majoritară – următoarele considerente comune ambelor recursuri:
Legea nr. 315/2006 dispunea, prin primele articole ale sale, că: ,,Se acordă un ajutor financiar cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar, în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice’’. ,,Ajutorul financiar prevăzut la art. 1 se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice, și reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății’’.
Acest act normativ - completat sub aspectul metodologiei de aplicare a prevederilor sale de H.G. nr. 453/2007 - a fost abrogat prin art. 15 alin. 1 lit. k din Legea nr. 118/30 iunie 2010.
Prin prezentul demers judiciar inițiat la 20 nov. 2012, intimatul sindicat a pretins, în numele membrilor de sindicat, calcularea și plata diferenței dintre echivalentul în lei al sumei de 100 euro și cea de 130 de acordată în anul 2009 în contul ajutorului financiar pentru stimularea achiziționării de cărți sau programe educaționale aferent anului 2009, dar și la plata echivalentului în lei al sumei de 100 euro aferent anului 2010.
Instanța va avea în vedere în primul rând că orice ajutor financiar, cuvenit salariatului în temeiul unui contract colectiv de muncă sau, cum este cazul de față, în temeiul legii, se constituie ca un beneficiu patrimonial care nu este exclus din sfera mai largă a ,,drepturilor de natură salarială’’, ceea ce face ca soluția pronunțată în primă instanță pe chestiunea prevalentă a excepției prescripției să fie corectă.
Textul art. 211 lit. c din Legea nr. 62/2011 instituie un termen de trei ani pentru valorificarea dreptului material la acțiune în vederea recunoașterii sumelor datorate de către angajator, iar din acest punct de vedere însăși H.G. nr. 453/2007 emisă în aplicarea Legii nr. 315/2006 stabilea, prin art. 3, că drepturile corespunzătoare acestui ajutor devin exigibile de la 1 ianuarie a anului următor.
Astfel fiind, critica recurentului ISJ C. legată de înlăturarea excepției prescripției va fi respinsă, pentru că la data sesizării instanței de fond (20.11.2012) drepturile corespunzătoare ambilor ani erau indiscutabil în termenul de trei ani prevăzuți de lege pentru exercițiul dreptului la acțiune.
Însă, deși acest beneficiu patrimonial cuvenit salariaților se include conceptual în categoria ,,drepturilor de natură salarială’’, ajutorul financiar are o reglementare aparte de cea a salariului. Astfel, dacă salariul se constituie ca echivalent al prestației în muncă, având caracter permanent în considerarea activității depuse, ajutorul financiar se referă la o modalitate temporară, ocazională, de suplimentare a veniturilor, în scopul sprijinirii anumitor categorii de salariați și îmbunătățirii condițiilor sociale ori de muncă. Acordarea ajutoarelor financiare sunt așadar conjuncturale, în sensul că sunt raportate exclusiv la scopul urmărit, precum și la un anumită situație ori împrejurare specială de natură să inducă obținerea lor. Prin urmare, trimiterea făcută în recurs la natura acestor drepturi ca fiind similare celor salariale nu poate fi luată în considerare, ajutoarele financiare nefiind recunoscute ca parte integrantă a drepturilor salariale, cum urmărește să acrediteze recurentul sindicat reclamant.
În cazul Legii nr. 315/2006, legiuitorul a apreciat că în scopul stimulării achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul preuniversitar, cadrele didactice titulare și/sau suplinitoare calificate, încadrate în învățământul preuniversitar și aflate în activitate, pot primi, la cerere, un ajutor financiar reprezentând echivalentul în lei a 100 euro.
Sumele necesare urmau a se suporta din bugetul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, capitolul 65.01 "Învățământ", art. 57.02.01 "Ajutoare sociale în bani", în limita creditelor bugetare aprobate.
Problema ridicată în acest litigiu este aceea dacă, prin depunerea unei cereri de acordare în avans a unei asemenea sume, ori prin neacordarea întregii sume cerute ca echivalent al sumei de 100 euro în perioada de aplicare a Legii nr. 315/2006, salariatul bugetar dobândește un drept de creanță ce poate fi valorificat în termenul general de prescripție și care îi permite să solicite primirea sumei și după abrogarea expresă a actului normativ menționat.
Această chestiune nu a primit o corectă soluționare în primă instanță cât privește sumele aferente anului 2009 și 2010, pentru că, așa cum atestă și art. 3 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 453/2007, formularea unei cereri de plată în avans a sumei menționate genera doar o vocație, iar nu un drept de creanță pentru plata efectivă a acestei sume, pe perioada de valabilitate a Legii nr. 315/2006.
Plata în avans constituie prin ea însăși un beneficiu legal, conferit pentru suportarea – din sumele acordate cu anticipație – a cheltuielilor pe care nu le-a putut efectua însuși titularul cererii; acest beneficiu nu reprezintă un drept, întrucât formularea cererii de plată în avans a unei sume nu naște o obligație corelativă din partea plătitorului de a o executa.
Plata unei sume în avans nu poate fi asimilată situației în care beneficiarul ajutorului financiar a înțeles să-și achiziționeze el însuși materialele didactice în cuantumul menționat și să exercite ulterior un drept de regres, în contul plății suportate. D. în acest ultim caz există dreptul de creanță, beneficiarul ajutorului financiar neavând o simplă vocație la obținerea sumelor, ci chiar un drept de plată în execuția bugetară, conform Legii nr. 500/2002. Cu alte cuvinte, legea a recunoscut dreptul de a pretinde plata în avans, iar nu și dreptul de a încasa efectiv sumele cerute în această modalitate.
În consecință, prin . prevederilor Legii nr. 315/2006, titularii cererilor de plată în avans a sumei maxime pe care o puteau cere au dobândit implicit și un drept de creanță, ce subzistă abrogării aduse actului normativ prin Legea nr. 118/2010 și poate fi valorificat în termenul general de prescripție. În acest sens arată și recurentul pârât că plata unor sume către salariați urma a fi făcută exclusiv în măsura în care s-ar fi produs documente justificative pentru sumele suportate în acest scop, în perioada de aplicare a legii, din venituri proprii.
Este fără relevanță faptul că prin art. 5 alin. 6 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 453/2007 se prevedea că ,,Plata ajutorului financiar se face de către unitățile de învățământ, integral, pe baza documentelor justificative, sau în avans, într-o singură tranșă, cu încadrare în cuantumul stabilit la art. 1 alin. 2’’.
Așa cum s-a arătat, norma permitea fie formularea cererii de plată din creditele bugetare aprobate prin buget – pe baza documentelor justificative ce atestau suportarea din veniturile proprii ale beneficiarului a sumei alocate materialelor didactice (n.n. și care putea fi mai mică decât valoarea maximă conferită prin lege, în funcție de necesitățile activității didactice) – fie solicitarea în avans a sumei (când titularul dorea să aloce sumele efectiv avansate scopului pentru care a fost dispus ajutorul financiar). Reflectarea în textul indicat a dublei modalități de accedere la aceste sume nu presupune, cum susține intimatul, că dreptul de creanță era cert, consacrat în valoarea lui maximă pentru fiecare titular al cererii de plată în avans și susceptibil de valorificare în termenul de prescripție.
Sub un alt aspect, instanța constată că a pretinde plata în avans a sumelor menționate după data intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010 implică o prorogare nepermisă a efectelor H.G. nr. 453/2007 peste termenul la care însăși legea pentru care a fost emisă în executarea ei (nr. 315/2006) a fost abrogată. Prin urmare, câtă vreme nu legea, ci hotărârea de guvern emisă conform art. 5 din Legea nr. 315/2006, stabilea modalitatea plății în avans, abrogarea Legii nr. 315/2006 prin prevederile Legii nr. 118/2010 făcea imposibilă, din perspectiva art. 108 alin. 2 din Constituție, supraviețuirea hotărârii de guvern emise în vederea executării ei.
Trimiterile jurisprudențiale făcute la o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului, relevate de către judecătorul fondului, nu au nici o conexiune cu speța de față. Astfel, raportarea la cauza Kechko împotriva Ucrainei, 2005 este greșită câtă vreme reclamantul în respectiva speță s-a plâns de neacordarea unor drepturi de natură salarială recunoscute prin legislație anterior datei la care a pretins în instanță acordarea lor, dar a căror aplicare fusese suspendată printr-o normă edictată ulterior. Curtea Europeană a arătat că atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare.
Nu este însă cazul în speță. Așa cum s-a arătat, cadrele didactice nu sunt în situația recuperării unor sume cheltuite din venituri personale în perioada de referință a Legii nr. 315/2006 și care se văd în prezent în imposibilitate de a le mai recupera, pe motiv că legea a fost abrogată. Ei pretind, dimpotrivă, avansarea unor sume de bani cu titlu de ajutor financiar, deși actul normativ care le-a recunoscut acest drept fusese abrogat cu cca. doi ani înainte de promovarea acțiunii în instanță.
Față de toate aceste considerente, constatându-se – în opinie majoritară – că tribunalul a pronunțat o soluție cu greșita interpretare și aplicare a legii, pe temeiul dat de art. 312 alin. 1 și 3 cod proc. civilă se va admite recursul INSPECTORATULUI ȘCOLAR JUDEȚEAN C. și se va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul că se va respinge acțiunea ca nefondată.
Vor fi menținute dispozițiile privind excepția prescripției.
Se va respinge ca nefondat recursul formulat de S. L. AL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În opinie majoritară,
Admite recursul INSPECTORATULUI ȘCOLAR JUDEȚEAN C., cu sediul în C., .. 11, formulat împotriva sentinței civile nr. 1495 din 22 martie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. L. AL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR C. și intimații pârâții C. NAȚIONAL „M. E.”,cu sediul în C., . și M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (FOST M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI), cu sediul în București, .. 28-30, sector 1.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea reclamanților.
Menține dispozițiile privitoare la excepția prescripției.
Respinge ca nefondat recursul formulat de S. L. AL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR C., cu sediul în C., . nr. 13, în numele membrilor de sindicat R. C. V., D. GRAȚIELA G., S. A., I. B. V., I. N., C. - I. G., C. C. E., R. M. C., N. R. A., I. V., M. L. C., MĂNTOIU C. P., R. M. I., J. S. M., Z. C. ADELIN, S. S. M., P. M. E., ZÎRNĂ L. A., D. M., F. I., P. I. D., Ț. M., B. C. H., L. TUȚA, N. A. E., V. M., A. RĂDIȚA, M. M., S. F. R., N. M., P. P. A., F. C., H. M., ARĂU A., V. N., P. M. D., A. V., H. E., M. S., N. M., P. A., M. M. S., D. N. E., B. G. C., N. M., D. M., M. A.,împotriva sentinței civile nr. 1495 din 22 martie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâții INSPECTORATULUI ȘCOLAR JUDEȚEAN C., C. NAȚIONAL „M. E.” C. și M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (FOST M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.04.2014.
Președinte Judecător
G. L. M. G.
Grefier,
M. G.
Opinie separată,
Respinge recursul formulat de reclamanții I. N., J. S., Z. C., Ț. M., B. C. H., V. N., N. M., M. A., C. I. Gabirela, M. L. C., A. V. și D. N. E. prin S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C., împotriva sentinței civile nr. 1495 din 22 martie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
Admite recursul reclamanților R. C. V., D. Grațiela G., S. A., I. B. V., C. C. E., R. M. C., N. R. A., I. V., M. C. P., R. M. I., S. S. M., P. M. E., Z. L. A., D. M., F. I., P. I. D., L. T., N. A. E., V. M., A. Rădița, M. M., S. F. R., N. M., P. P. A., F. C., H. M., Arău A., P. M. D., M. S., H. E., N. M., P. A., M. M. S., B. G. C. și D. M. formulat prin S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C., împotriva sentinței civile nr. 1495 din 22 martie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
Admite recursul pârâtului I. Școlar Județean C..
Modifică în parte sentința Tribunalului C. în sensul că obligă pârâtul C. Național ”M. E.” să plătească reclamanților R. C. V., D. Grațiela G., S. A., I. B. V., C. camelia E., R. M. C., N. R. A., I. V., M. C. P., R. M. I., S. S. M., P. M. E., Z. L. A., D. M., F. I., P. I. D., L. T., N. A. E., V. M., A. Rădița, M. M., S. F. R., N. M., P. P. A., F. C., H. M., Arău A., P. M. D., M. S., H. E., N. minica, P. A., M. M. S., B. G. C. și D. M. suma de 100 Euro, calculată în lei la cursul de schimb comunicat de BNR din ziua plății, reprezentând ajutor financiar pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic, conform Legii nr. 315/2006, aferent anului 2010.
Obligă pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aloce Inspectoratului Școlar Județean C. fondurile necesare plății sumelor mai sus menționate.
Obligă I. Școlar Județean C. să aloce pârâtului C. Național ”M. E.” fondurile necesare plății către reclamanți a sumelor mai sus menționate.
Respinge ca nefondată cererea reclamanților I. N., J. S., Z. C., Ț. M., B. C. H., V. N., N. M., M. A., C. I. Gabirela, M. L. C., A. V. și D. N. E. de obligare a pârâtului C. Național ”M. E.” la plata sumei de 100 euro reprezentând ajutor financiar conform Legii nr. 315/2006, aferent anului 2010.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.04.2014.
Judecător
D. P.
Jud. fond – I.D.F.
Red./thred.dec.opinie majoritară/
Jud. M.G./2ex./5.05.2014
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 313/2014. Curtea... | Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 279/2014.... → |
|---|
