Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 233/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 233/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 6447/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 233/CM
Ședința publică din 07 aprilie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE - R. A.
JUDECĂTOR - M. B.
GREFIER - M. D.
Pe rol soluționarea apelului civil declarat de apelantul reclamant S. G.-A., domiciliat în C., Aleea Mălinului, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2983 din 27 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect contestație decizie de concediere, în contradictoriu cu intimata pârâtă R. A. DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI TERMICE C., cu sediul în C., .. 14A.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru apelantul reclamant S. G.-A., avocat Ș. R., în baza împuternicirii avocațiale nr. 27 din 22 ianuarie 2015 depuse la dosar și pentru intimata pârâtă R. A. de Distribuție a Energiei Termice C., consilier juridic F. E., în baza delegației de reprezentare nr. B 3704 din 07 aprilie 2015 pe care o depune la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 155 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Potrivit referatului întocmit în cauză de către grefierul de ședință se constată că la dosar s-a depus de intimata pârâtă R. A. de Distribuție a Energiei Termice C., întâmpinare, iar de apelantul reclamant S. G.-A., răspuns la întâmpinare.
Instanța acordă cuvântul părților, prin reprezentanți, asupra probelor.
Apărătorul apelantului reclamant S. G.-A. solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosar și a probei cu martori, ce a fost respinsă de către instanța de fond, deoarece în mod eronat s-a reținut teza probatorie ca fiind demonstrarea nelegalități notificării de încetare a contractului individual de muncă. Așa cum au arătat și prin cererea de apel, ceea ce încearcă apelantul reclamant să dovedească este abuzul de drept săvârșit, respectiv că tot ceea ce s-a înscris în raportul de activitate nu corespunde realității că, acea evaluare s-a făcut în mod subiectiv și de fapt colectivul are cu totul altă apreciere asupra modului în care a lucrat și a colaborat cu apelantul reclamant.
Reprezentantul intimatei pârâte R. A. de Distribuție a Energiei Termice C. precizează că se opune încuviințării probei cu martori, având în vedere că cei doi martori propuși dețin funcții într-o cu totul altă direcție decât cea în care a lucrat apelantul reclamant și consideră că aceștia nu au cunoștințe directe cu privire la activitatea desfășurată de către S. G.-A..
Instanța deliberând, având în vedere teza probatorie prezentată, respinge proba testimonială propusă de apelantul reclamant S. G.-A., întrucât chestiunea evaluării profesionale nu poate fi verificată prin depoziția unor martori despre care nu se cunoaște dacă au competențe în a aprecia la rândul lor competențele profesionale ale altor angajați pe aspecte de fond referitoare la modul de desfășurare a activității apelantului reclamant.
Întrebate fiind părțile, prin reprezentați arată că nu mai au alte cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea, luând act de declarația părților, prin reprezentanți, în sensul că nu mai sunt cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, în temeiul dispozițiilor art. 392 Cod procedură civilă declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul apelantului reclamant S. G.-A., având cuvântul solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței instanței de fond și admiterea capetelor de cerere care au fost respinse, respectiv anularea notificării de încetare a contractului individual de muncă, reintegrarea apelantului pe postul deținut anterior notificării și plata drepturilor salariale de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la reintegrare.
Consideră că sentința instanței de fond este netemeinică și legală. Tribunalul a plecat de la o interpretare greșită a dispozițiilor art. 31 alin. 3 din Codul Muncii care impune două alternative, respectiv posibilitatea ca acest contract individual de muncă să înceteze pe parcursul perioadei de probă sau la sfârșitul acesteia. Perioada de probă este o perioadă facultativă, angajatorul având posibilitatea de a stabili sau nu această perioadă. Ea poate fi introdusă în contractul individual de muncă numai cu acordul părților. Acest acord al părților s-a manifestat în sensul stabilirii posibilități de a înceta contractul individual de muncă, prin notificare, doar la sfârșitul perioadei de probă, pe baza unui raport de activitate și doar în situația în care conform acestui raport de activitate salariatul nu corespunde profesional. Din acest punct de vedere, apreciază că notificarea de încetare a contractului individual de muncă a fost prematură, în sensul că s-a dispus încetarea înainte de sfârșitul perioadei de probă.
Pe de altă parte, consideră că, evaluarea activității salariatului s-a făcut în mod subiectiv, fără să existe niște criterii obiective de evaluare, ceea ce a dat naștere la abuzuri în aprecierea activității și la dispunerea încetării contractului individual de muncă.
Solicită a se avea în vedere toate cele învederate pe larg în motive în apel și în răspunsul la întâmpinare.
Reprezentantul intimatei pârâte R. A. de Distribuție a Energiei Termice C., având cuvântul solicită a se reține că apelantul reclamant a fost angajat în funcția de șef Birou Juridic-Resurse Umane, beneficiind de o perioadă de probă, conform Codului muncii și Contractului Colectiv de Muncă. Având în vedere motivele temeinice de necorespundere profesională, în data de 01.08.2014 șeful ierarhic superior a întocmit un raport de activitate și ca urmare a emis în temeiul dispozițiilor art. 31 alin. 3 din Codul muncii o notificare privind încetarea contractului individual de muncă. Notificarea este legală și conține toate elementele imperative prevăzute de legislația în domeniu. Toată procedura s-a desfășurat sub imperiul acestor dispoziții, respectiv contractul colectiv de muncă aplicabil și contractul individual de muncă încheiat între părți. Prin urmare, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.
De asemenea, solicită a se face aplicarea art. 451 Cod procedură civilă cu privire la cenzurarea onorariului de avocat.
Apărătorul apelantului reclamant S. G.-A. precizează că nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Fiind lămurită cu privire la cauza dedusă judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin.1 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Cu privire la apelul civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C., sub nr._, reclamantul S. G. a chemat în judecată R.A.D.E.T. C., pentru a fi obligată pârâta la:
- anularea notificării B15408/05.08.2014 prin care s-a comunicat reclamantului încetarea contractului individual de muncă, în perioada de probă, începând cu data de 06.08.2014;
- reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior - șef birou juridic-resurse umane;
- obligarea pârâtei la pata drepturilor salariale de care a fost lipsit, de la data de 06.08.2014 și până la data reintegrării în postul deținut anterior;
- restituirea c/valorii tichetelor de masă în sumă de 351 lei, sumă reținută abuziv pentru lunile mai și iunie 2014 și acordarea tichetelor de masă pentru lunile iulie 2014 și august 2014, corespunzător timpului lucrat (neacordate);
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamantul susține că a fost angajat prin concurs cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, în funcția de șef birou juridic-resurse umane în cadrul RADET C., de la data de 06.05.2014, pentru o perioadă de probă de 120 de zile.
Reclamantul a mai arătat că și-a îndeplinit în mod exemplar atribuțiunile de serviciu prevăzute în fișa postului, însă după ce a revenit dintr-un concediu medical atitudinea conducerii s-a schimbat în mod fundamental, fiindu-i notificată încetarea contractului individual de muncă în perioada de probă, începând cu data de 06.08.2014.
După încetarea contractului individual de muncă i-a fost eliberată fișa de lichidare din care reieșea că are debite față de RADET C., însă a constatat că nelegal îi fusese reținută contravaloarea tichetelor de masă de care a beneficiat pe lunile mai și iunie și că nu-i fuseseră acordate tichetele de masă pe lunile iulie și august 2014, în limita zilelor efectiv lucrate.
Reclamantul a arătat că prin contractul individual de muncă încheiat cu RADET C. nu s-a prevăzut posibilitatea ca acesta să înceteze pe parcursul perioadei de probă, ci doar la finele perioadei de probă, în baza unui raport de activitate din care să rezulte, fără echivoc, faptul că salariatul nu corespunde funcției.
Pârâta nu a procedat în acest mod, ci a emis direct notificarea prevăzută de art. 31 al. 3 din Codul muncii, vătămarea fiind prezumată de lege.
Reclamantul a arătat că notificarea nu îndeplinește nici condițiile de formă prevăzute de lege, întrucât lipsesc mențiunile privind motivele concedierii, instanța competentă și termenul de contestare a măsurii.
În ceea ce privește tichetele de masă, reclamantul a arătat că potrivit art. 169 al. 1 și 2 din Codul muncii, nicio reținere din salariu nu poate fi operată în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege.
Prin sentința civilă nr.2983/27.11.2014 Tribunalul C. a admis în parte cererea formulată de reclamantul S. G. în contradictoriu cu pârâta R.A.D.E.T. constanța.
A fost obligată pârâta la restituirea către reclamant a contravalorii tichetelor de masă aferente lunilor mai și iunie 2014.
A fost obligată pârâta la acordarea către reclamant a tichetelor de masă aferente lunilor iulie și august 2014, corespunzător perioadei efectiv lucrate de reclamant.
A fost respinsă ca nefondată acțiunea pe restul capetelor de cerere.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Reclamantul S. G. A. a deținut calitatea de angajat al R.A.D.E.T. C. în funcția de șef de birou, conform contractului individual de muncă nr. 3350/06.05.2014.
Prin contractul individual de muncă părțile au convenit o perioadă de probă de 120 de zile calendaristice, cu mențiunea expresă că la finalul acesteia șeful ierarhic va întocmi un raport de activitate în care va arăta dacă salariatul corespunde sau nu funcției. S-a mai prevăzut că în cazul în care referatul este negativ contractul de muncă urmează să înceteze conform art. 31 al. 3 din Codul muncii.
Prin decizia nr. 88/05.05.2014 emisă de angajator, reclamantul a fost numit în funcția de șef birou în cadrul Direcției Generale, începând cu data de 06.05.2014, pe o perioadă de probă de 120 de zile.
În timpul perioadei de probă angajatorul a emis notificarea nr. B15408/05.08.2014, prin care s-a adus la cunoștința reclamantului hotărârea de a înceta contractul individual de muncă începând cu data de 06.08.2014, conform art. 31 al. 3 din Codul muncii.
Conform art. 31 alin. 3 din Codul muncii, pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă contractul individual de muncă poate înceta numai printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la inițiativa oricăreia dintre părți, fără a fi necesară motivarea acesteia.
Prin urmare, perioada de probă constituie o clauză de dezicere consacrată legal, care, inserată în contractul individual de muncă, folosește ambelor părți, în sensul că angajatorul verifică pregătirea și aptitudinea salariatului, iar acesta din urmă constată dacă angajatorul în cauză este sau nu convenabil pentru el.
Oricând pe durata perioadei de probă sau la sfârșitul acestei perioade, dar nu mai târziu de acest moment, contractul individual de muncă poate înceta prin notificare scrisă la inițiativa oricăreia dintre părți, context în care atât angajatorul, cât și salariatul, atunci când înțeleg să înceteze relațiile de muncă în timpul sau la sfârșitul perioadei de probă, nu sunt obligați să respecte un termen de preaviz. Astfel, prevalându-se de existența clauzei de dezicere, angajatorul concediază pe salariat fără o motivare anume și fără preaviz, însa notificarea, comunicată de către angajator angajatului, trebuie să îmbrace forma scrisă, cerută „ad validitatem”.
Având în vedere natura juridică a perioadei de probă, respectiv aceea de clauză de dezicere, angajatorul poate să rezilieze contractul individual de muncă fără preaviz și fără motivare.
Față de cele expuse, instanța a reținut că notificarea contestată întrunește cerințele formale prescrise de lege.
S-au respins ca irelevante și susținerile părților privitoare la modul cum și-a îndeplinit reclamantul sarcinile de serviciu ori dacă angajatorul a evaluat competențele salariatului pe baza unor criterii obiective, atâta vreme cât legea nu impune nici măcar obligativitatea unei motivări sumare a notificării de încetare a raporturilor de muncă.
De vreme ce rațiunea de a fi a instituirii unei perioade de probă este verificarea aptitudinilor personale ale angajatului, ar fi contrar acestei rațiuni ca angajatorul să poată emită o decizie numai la sfârșitul perioadei de probă, chiar și în situația în care convingerea acestuia se formase înainte.
Conform art. 31 alin. 3 din Codul muncii, pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă contractul individual de muncă poate înceta numai printr-o notificare scrisă, la inițiativa oricăreia dintre părți.
Pct. 8 din contractul individual de muncă dispune expres că acesta se completează cu dispozițiile Codului muncii.
Contractul individual de muncă nu interzice expres posibilitatea ca relațiile de muncă să înceteze prin voința angajatorului pe durata perioadei de probă.
Pentru aceste considerentele, instanța a menținut ca legală și temeinică notificarea emisă de angajator cu nr. B_/05.08.2014, respingând ca nefondate și capetele de cerere subsecvente având ca obiect reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale între data de 06.08.2014 și până la data reintegrării.
Pe capătul de cerere având ca obiect restituirea c/valorii tichetelor de masă în sumă de 351 lei, reținută pentru lunile mai și iunie 2014, instanța a constatat incidența art.169 din Codul muncii, conform cu care „Nicio reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege“ astfel că a admis în parte cererea și a obligat pârâta la restituirea către reclamant a c/valorii tichetelor de masă aferente lunilor mai și iunie 2014.
Asupra capătului de cerere având ca obiect tichetele de masă neacordate pe lunile iulie și august, în limita perioadei efectiv lucrate, însăși pârâta învederează că „la nivelul regiei s-a stabilit acordarea tichetelor de masă pentru toate categoriile de salariați”, deci fără a distinge în cazul salariaților cumularzi unde și-au stabilit funcția de bază.
De altfel, deși situația de fapt oferită de pârâta drept justificare exista la data încheierii contractului individual de muncă, reclamantul a beneficiat de tichete de masă, chiar dacă se pretinde că funcția de bază fusese declarată la o altă societate.
Instanța a obligat în consecință pe pârâtă să acorde reclamantului tichetele de masă aferente lunilor iulie și august 2014, corespunzător perioadei efectiv lucrate de reclamant.
În cauză nu s-a făcut dovada achitării unor sume cu titlul de cheltuieli de judecată, motiv pentru care instanța a respins ca nefondat acest capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe a declarant apel reclamantul S. G. care a formulat următoarele critici:
Apelantul arată că, raportat la dispozițiile art. 31 alin. 1 Codul muncii, perioada de probă a fost instituită în scopul verificării aptitudinilor salariatului. De aceea angajatorul nu poate dispune de un drept discreționar de a înceta contractul individual de muncă în perioada de probă, decât în măsura în care se constată inaptitudinile profesionale ale salariatului. Iar această constatare trebuie să se bazeze pe criterii obiective care, în cazul unui conflict de muncă, trebuie să poată fi verificate de judecător, pentru a înlătura în acest fel eventualele aprecieri abuzive, fără legătură cu relația de muncă, ale angajatorului.
În acest sens, Curtea Constituțională, referindu-se la durata perioadei de probă din contractul individual de muncă a apreciat că stabilirea prin lege „ a acestor perioade maximale dă posibilitatea angajatorului de a aprecia în mod obiectiv prestația profesională a salariatului pentru postul în cauză”.
În mod eronat instanța de fond a apreciat faptul că nu sunt aplicabile prevederile art. L lit.a) din contractul individual de muncă încheiat între reclamant și R.A.D.E.T. C., în conformitate cu care: „La finele perioadei de probă, șeful ierarhic va întocmi un raport de activitate în care va arăta dacă salariatul corespunde sau nu funcției. În cazul în care referatul este negativ contractul va înceta conform art. 31 alin.3 din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii modificat și completat”.
Apelantul consideră irelevant faptul că în contract nu s-a prevăzut în mod expres interdicția încetării relațiilor de muncă pe durata perioadei de probă, în condițiile în care din formularea art. L lit.a) rezultă în mod neîndoielnic faptul că încetarea contractului intervine la finele perioadei de probă în cazul în care referatul este negativ.
În ciuda evidenței, instanța de fond reține, în mod eronat, faptul că în contractul individual de muncă nu a fost înscrisă o clauză în sensul în care angajatorul își poate exprima valabil opțiunea numai la expirarea perioadei de probă, dar este exact ceea ce rezultă din textul art. L lit.a).
Potrivit prevederilor art. 8 alin.1 din Codul muncii, relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei credințe.
Pârâta nu a utilizat nici un instrument obiectiv de evaluare a activității în perioada de probă, nu a prezentat nicio probă privind o presupusă necorespundere profesională,m nu a delimitat, nu a marcat debutul evaluării în perioada de probă și nu a adus la cunoștința reclamantului raportul de activitate.
În ceea ce privește proba testimonială solicitată, în mod eronat s-a reținut de către instanța de judecată prin încheierea din data de 10.11.2014, teza probatorie ca fiind lipsa dreptului legal al pârâtei de a emite notificarea de încetare a contractului pe parcursul perioadei de probă. În fapt, proba testimonială a fost solicitată pentru a demonstra precaritatea referatului de evaluare, respectiv subiectivismul acestuia și pe cale de consecință abuzul săvârșit de către angajator prin emiterea notificării.
Pentru toate aceste motive, reclamantul solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în parte a sentinței instanței de fond, respectiv pe capetele de cerere respinse, cu menținerea dispozițiilor referitoare la obligarea pârâtei la restituirea contravalorii tichetelor de masă aferente lunilor mai și iunie 2010 și acordarea tichetelor aferente lunilor iulie și august 2014, corespunzător perioadei efectiv lucrate, și, rejudecând, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat.
În ceea ce privește critica potrivit cu care instanța de fond nu a dat o interpretare corectă textului art. 31 Codul muncii, Curtea constată că această critică nu este întemeiată deoarece textul este explicit și nu comportă interpretări în condițiile în care legiuitorul a prevăzut atât durata perioadei de probă cât și condițiile în care poate înceta contractul de muncă în cazul în care se stabilește o astfel de perioadă.
Art. 31 alin.3 da posibilitatea angajatorului precum și salariatului, să pună capăt raporturilor de muncă, atât pe durata perioadei de proba cât și la sfârșitul acesteia, numai în baza unei notificări scrise, fără preaviz și fără a fi necesară motivarea.
Prin urmare, dacă nu exista motivare, nu există nici obligația evaluării astfel că referirile apelantului la decizia Curții Constitutionale și la abuzul de drept săvârșit de angajator pentru că nu l-a evaluat profesional înainte de a dispune încetarea contractului de muncă nu au legătură cu textul de lege la care face referire anterior.
Instanța este chemată să analizeze legalitatea și temeinicia deciziei și nicidecum să stabilească dacă părțile dau curs unor dispoziții din contratul de muncă ce contravin dispozițiilor legale.
Împrejurarea că pârâta nu a respectat clauza de la art. L litera a) din contractul individual de muncă în care s-a stabilit că “la sfârșitul perioadei de probă șeful ierarhic superior va întocmi un raport de activitate în care va arata dacă salariatul corespunde profesional” nu conduce la anularea deciziei de încetare a contractului de muncă în primul rând pentru că această clauză nu răspunde cerințelor legii (și nici nu s-a cerut anularea contractului pentru inserarea acestei clauze) iar în al doilea rând, în decizia contestată nu s-a menționat faptul că încetarea contractului de muncă este determinată de necorespunderea profesională a salariatului.
Instanța ar fi putut constata că este un abuz din partea pârâtei în cazul în care aceasta ar fi mărit perioada de probă sau ar fi stabilit o noua perioadă de probă însă nu ne aflam în această ipoteză și nici nu s-a pus problema stabilirii unor criterii de evaluare pentru a verifica daca reclamantul își îndeplinea corespunzător sarcinile de serviciu în condițiile în care perioada de probă este stabilită tocmai “pentru verificarea aptitudinilor salariatului” ceea ce înseamnă că nu mai era nevoie de o evaluare suplimentară.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 2983/2014 pronunțată de Tribunalul C. va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant S. G.-A., domiciliat în C., Aleea Mălinului, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2983 din 27 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă R. A. DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI TERMICE C., cu sediul în C., .. 14A, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07 aprilie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
R. A. M. B.
GREFIER
M. D.
Jud.fond A.N.
Tehnored.dec.jud.M.B. 22.04.2015
2 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 26/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 105/2015.... → |
|---|
