Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 26/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 26/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 15389/118/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 26/CM
Ședința publică din data de 7 Aprilie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale:
Președinte - M. S. S.
Judecător – J. Z.
Judecător – R. A.
Grefier – M. G.
Pe rol pronunțarea asupra recursului civil formulat de recurentul reclamant P. I., domiciliat în ., ., județul C., împotriva sentinței civile nr.3115 din data de 05 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât I. DE J. JUDEȚEAN C., cu sediul în municipiul C., . nr.108, județul C., având ca obiect – drepturi bănești.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 31.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 07.04.2015, când în aceeași compunere a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului formulat de reclamantul P. I., constată următoarele:
I. Sentința recurată:
Prin sentința civilă nr. 3115/5.12.2014, Tribunalul C., secția I civilă, a respins ca nefondată cererea formulată la 19.12.2012 de reclamantul P. I. în contradictoriu cu pârâtul I. de J. Județean C., prin care acesta a solicitat obligarea pârâtului la plata diferenței cuvenite din ajutorul de trecere în rezervă prevăzut de rt. 20 alin. 1 din Anexa nr. VII a Legii nr. 284/2010, precum și a ajutorului de trecere în rezervă prevăzut de art. 20 alin. 2 din același act normativ.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a fost trecut în rezervă la data de 18.05.2011, în prezent fiind pensionar conform Deciziei nr._/13.12.2011.
Potrivit art.20 alin.1 din Anexa nr.VII din Legea 284/28.12.2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, polițiști și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță publică, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate.
Dispozițiile art.20 alin 2 din legea nr.284/2010 anexa VII prevăd: „Personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, trecuți în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege, mai beneficiază, pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare sau, în situația în care pot desfășura activitate peste această limită, până la limitele de vârstă în grad la care pot fi menținute în activitate categoriile respective de personal, de un ajutor egal cu două solde ale funcției de bază, respectiv cu două salarii ale funcției de bază.”
Conform art. 13 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, în vigoare la data la care s-a născut dreptul la pensie al reclamantei, în anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică, excepție făcând situația imposibilității menținerii în activitate a persoanelor clasate inapt pentru serviciul militar ori încadrate în grad de invaliditate sau decedate.
De asemenea, potrivit dispozițiilor OUG nr. 80 din 8 septembrie 2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, cu modificările și completările ulterioare, art. II 9, în anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.
Asupra acestor măsuri s-a dispus și prin art. 2 din OUG 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, potrivit cu care prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
În ceea ce privește personalul plătit din fondurile publice, raporturile de muncă - inclusiv salarizarea - stau mult mai pregnant sub semnul legalității, spre deosebire de angajații din mediul privat ale căror raporturi de muncă sunt guvernate de contractul individual de muncă. Astfel, plecând de la premisa că stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului, prin Decizia nr.108/14.02.2006 a Curții Constituționale, s-a conchis că atât încadrarea prin lege a diferiților funcționari publici în anumite categorii, clase și grade profesionale, cât și salarizarea acestei încadrări nu reprezintă drepturi fundamentale care nu s-ar putea modifica pentru viitor tot prin lege. Astfel, legiuitorul este în drept să modifice sistemul de salarizare existent, ori să îl înlocuiască cu cel nou, considerat mai adecvat pentru atingerea scopului urmărit, ținându-se seama și de resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp.
Conformitatea acestor dispoziții legale cu normele din Legea fundamentală și Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la principiul neretroactivității legii și protecția dreptului de proprietate privată a fost constatată de Curtea Constituțională.
Astfel, instanța de contencios constituțional a statuat că, de principiu, sporurile, premiile și alte stimulente acordate angajaților din sistemul bugetar prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate ca atare de Constituție, legiuitorul fiind în drept să le instituie, să prevadă condițiile și criteriile de acordare, să le modifice, suspende sau chiar să le anuleze, ceea ce aparține competenței și opțiunii sale exclusive, singura condiție de ordin constituțional fiind aceea ca măsurile dispuse să vizeze deopotrivă toate categoriile de personal care se află într-o situație identică.
De asemenea, potrivit Deciziei nr.74/02.02.2006, Curtea a reținut că drepturile salariale ale personalului autorităților și instituțiilor publice, inclusiv drepturile suplimentare, sunt stabilite prin lege. Or, în virtutea acestei atribuții, legiuitorul poate ca, în funcție de modificarea resurselor bugetare, să intervină asupra criteriilor de acordare și cuantumurilor valorice ale unor drepturi, să anuleze, ori să suspende vremelnic acordarea unora dintre drepturile prevăzute.
Raportând situația de fapt din prezenta cauză la dispozițiile legale invocate, s-a constatat că reclamantul are dreptul la acordarea primei/ajutorului în raport cu solda funcției de bază, însă datorită condițiilor speciale privind reducerea cheltuielilor bugetare, plata efectivă a acestui drept, născut în anul 2011, nu se poate realiza. Legiuitorul a justificat aplicarea măsurii legislative speciale tocmai prin nevoia asigurării unui echilibru financiar bugetar.
Prin raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză au fost cuantificate drepturile bănești solicitate prin cererea de chemare în judecată, dar raportat la modalitatea de soluționare a problemei de drept ce a fost analizată în cauză, instanța nu a ținut cont de aceste concluzii.
II. Recursul:
1. Împotriva acestei sentințe a formulat apel, calificat prin încheierea din 23.02.2015 ca fiind recurs, reclamantul P. I., solicitând modificarea în tot a acesteia în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea cererii de recurs, reclamantul a arătat că ajutorul pentru vechimea efectivă în muncă i-a fost acordat diminuat din cauza modului defectuos de calcul efectuat de pârât, ajutorul fiind cuvenit acestuia față de prevederile art. 13 alin. 2 din Legea nr. 285/2010. astfel, OUG nr. 80/2010 și OUG nr. 84/2012 nu sunt aplicabile recurentului. Dreptul acestuia s-a născut la trecerea în rezervă, datorită faptului că a fost găsit inapt pentru serviciul militar, data nașterii dreptului fiind 18.05.2011, când era în vigoare art. 13 din Legea nr. 285/2010.
Prin întâmpinare, intimatul pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
2. În cadrul judecății în recurs a fost atașat dosarul de fond și au fost depuse la dosar înscrisuri privind baza de calcul a ajutorului la trecerea în rezervă.
III. Analiza recursului:
1. Art. 20 din Anexa nr. VII a Legii nr. 284/2010 prevede acordarea la trecerea în rezervă a două drepturi salariale, prevăzute distinct la alin. 1 și 2, care se impune să fie analizate distinct.
Ajutorul prevăzut de art. 20 alin. 1 se cuvine, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalului militar, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalului civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Se constată că ajutorul se cuvine persoanelor care sunt trecute în rezervă sau direct în retragere „cu drept la pensie”, fără a se face vreo deosebire în funcție de felul pensiei la care fiecare dintre acestea este îndreptățită.
Spre deosebire de acest ajutor, cel prevăzut de art. 20 alin. 2 se cuvine personalului militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, trecuți în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege.
Sintagma „pensie de serviciu” a făcut obiectul interpretării prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1/2014 pronunțată în procedura dezlegării unei probleme de drept, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 521 alin. 3 C. proc. civ., stabilindu-se că această sintagmă „include doar categoriile de pensie pentru limită de vârstă, pensie anticipată și pensie anticipată parțială, prevăzute de art. 51 lit. a) - c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.”
Ca urmare, persoanele trecute în rezervă sau în retragere cu drept la pensie de invaliditate nu pot beneficia de ajutorul prevăzut de art. 20 alin. 2 din Anexa nr. VII a Legii nr. 284/2010. Acesta este și cazul recurentului, care, subsecvent trecerii în rezervă, a fost înscris la pensie de invaliditate prin decizia Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Administrației și Internelor nr._/13.12.2011, astfel că nu se află între beneficiarii ajutorului prevăzut de textul legal menționat, caz în care sub acest aspect sentința recurată se dovedește legală și temeinică.
2. În ceea ce privește ajutorul prevăzut de art. 20 alin. 1 din Anexa nr. VII a Legii nr. 284/2010, recurentul a invocat corect incidența art. 13 din Legea nr. 285/2011, al cărui alin. 2 exceptează de la neacordarea ajutoarelor la trecerea în rezervă sau în retragere, statuată la alin. 1, situația imposibilității menținerii în activitate a persoanelor clasate inapt pentru serviciul militar ori încadrate în grad de invaliditate sau decedate.
Cum trecerea în rezervă a recurentului a avut loc ca urmare a imposibilității menținerii lui în activitate, fiind inapt pentru serviciul militar în timp de pace, potrivit adresei intimatului nr._/23.11.2012, excepția prevăzută de art. 13 alin. 2 din Legea nr. 285/2011 se aplică acestuia.
3. în ceea ce privește calculul ajutorului prevăzut de art. 20 alin. 1 din Anexa nr. VII a Legii nr. 285/2010, este necontestat că vechimea efectivă a recurentului îl îndreptățea la stabilirea unui ajutor egal cu 10 solde ale funcției de bază.
Potrivit art. 5 alin. 2 din Legea nr. 285/2010, „în anul 2011, indemnizațiile, compensațiile, sporurile, primele, ajutoarele, plățile compensatorii, compensațiile lunare pentru chirie și alte drepturi acordate potrivit actelor normative în vigoare se stabilesc în raport cu nivelul bazei de calcul al acestora pentru luna octombrie 2010, majorat cu 15%”.
Baza de calcul pentru luna octombrie 2010 a fost aceea valabilă la 31.12.2009, potrivit art. 12 alin. 2 din OUG nr. 1/2010, diminuată cu 25% potrivit Legii nr. 118/2010.
Așa fiind, intimatul a procedat corect pornind de la baza de calcul reprezentând valoarea soldei funcției de bază la 31.12.2009, adică de la suma de 1.141 lei, care rezultă din înscrisul denumit „transpunerea ipotetică a noilor elemente salariale la data de 31.12.2009” depus la dosarul de recurs.
De aceea, se impune înlăturarea raportului de expertiză contabilă efectuat în fața instanței de fond, care a utilizat ca bază de calcul a ajutorului o altă valoare a soldei funcției de bază. Totuși, se va reține observația expertului contabil referitoare la scutirea de la plata contribuției de asigurări sociale și la absența acestei scutiri în cazul contribuției la asigurările sociale de sănătate, după cum se va arăta în continuare.
4. Valoarea soldei funcției de bază este astfel 1.141 lei * 0,75 (reducerea de 25%) * 1,15 (majorarea cu 15%) = 948,11 lei, iar valoarea ajutorului brut egal cu 10 solde este de 9.841,10 lei.
Este corectă observația recurentului că intimatul a aplicat la acest moment un procent de diminuare corespunzător impozitului, acest lucru fiind incorect atât pentru că impozitul se aplică asupra sumei rămase după deducerea contribuțiilor sociale datorate, cât și pentru că în acest fel impozitul a fost reținut de două ori.
Pentru un calcul corect, asupra ajutorului brut se calculează contribuțiile sociale datorate și abia apoi impozitul.
Dintre contribuțiile sociale, doar contribuția pentru asigurări sociale de sănătate este datorată, respectiv suma de 541,26 lei, rezultând ca produs între ajutorul brut de 9.841,10 lei și cota de 5,5%. După deducerea acestei contribuții, suma rămasă este de 9.299,84 lei.
5. Potrivit art. 29616 lit. a) din Codul fiscal, în forma aflată în vigoare la data plății ajutorului, respectiv 28.09.2012, se exceptează de la plata contribuției de asigurări sociale, între altele, veniturile prevăzute de art. 2964 alin. 1 lit. s), adică ajutoarele lunare și plățile compensatorii care se acordă, conform legii, personalului militar, polițiștilor și funcționarilor cu statut special din sistemul administrației penitenciare, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale. Potrivit art. 29616 lit. c) din Codul fiscal, scutirea vizează și plata contribuției pentru șomaj, dar potrivit lit. b) a aceluiași articol, nu privește și contribuția de asigurări sociale de sănătate.
Ca urmare, din ajutorul rămas de 9.299,84 lei se deduce doar impozitul de 16%, adică de 1.487,97 lei, rezultând ajutorul net de 7.811,87 lei.
Având în vedere că recurentul a primit cu titlu de ajutor la trecerea în rezervă suma de 5.835 lei, astfel cum rezultă din ștatul de plată depus la dosarul de fond, acesta este îndreptățit la primirea de la intimat a diferenței de 1.976,87 lei.
În consecință, în baza art. 312 alin. 3, art. 3041 și art. 304 pc. 9 C. proc. civ., curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată în sensul că va obliga pârâtul să plătească reclamantului diferența netă de ajutor la trecerea în rezervă, potrivit art. 20 alin. 1 din Anexa nr. VII la Legea nr. 284/2010, de 1.976,87 lei, menținând celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul reclamant P. I., domiciliat în ., ., județul C., împotriva sentinței civile nr.3115 din data de 05 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât I. DE J. JUDEȚEAN C., cu sediul în municipiul C., . nr.108, județul C. .
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului diferența netă de ajutor la trecerea în rezervă, potrivit art. 20 alin. 1 din Anexa nr. VII la Legea nr. 284/2010, de 1.976,87 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7.04.2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. S.-S. J. Z. R. A.
Grefier,
M. G.
Jud. fond – R.I.S.
Red.dec.- jud. M.S.S./23.04.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 190/2015.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 233/2015. Curtea... → |
|---|
