Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 329/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 329/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 329/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 329/CM
Ședința publică din data de 9 Iunie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE J. Z.
Judecător M. S. S.
Grefier M. G.
Pe rol, judecarea apelului civil formulat de apelanta pârâtă S.C. S. F. INTERNAȚIONAL S.R.L., cu sediul în municipiul București, ., etajul 1, ., sector 3, împotriva sentinței civile nr. 336 din 18.02.2014, pronunțată de Tribunalul C.-Secția I civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant A. O., domiciliat în municipiul C., ., . 2, ., având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul reclamant A. O., personal și asistat de avocat Safticu I., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015 emisă de Baroul Tulcea aflată la dosar la fila 16, lipsind apelanta pârâtă S.C. S. F. Internațional S.R.L.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 155 și următoarele Cod proc. civilă.
Grefierul de ședință expune referatul cauzei în cadrul căruia evidențiază următoarele:
- apelul este declarat în termenul prevăzut de lege, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 270 Codul Muncii;
- înainte de a se deschide ședința de judecată s-au primit la dosar prin fax note de ședință comunicate de către apelanta pârâtă, solicitându-se și judecata apelului în lipsă în baza art. 411 C.pr.civ.
După referatul grefierului de ședință, intimatului reclamant A. O. se legitimează în fața instanței cu C.I. ., nr._ eliberată de SPCLEP C. la data de 13.06.2006.
Întrebat fiind, apărătorul intimatului reclamant A. O. arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, în conformitate cu art.392 C.pr.civ., reținând că nu mai sunt alte cererii de formulat sau alte incidente de soluționat, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul, apărătorul intimatului reclamant A. O. pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca temeinică și legală, pentru concluziile detaliate expuse în întâmpinare. Totodată solicită obligarea apelantei la cheltuieli de judecată conform înscrisurilor depuse la dosar.
Solicită a se avea în vedere că reclamantul intimat a contestat decizia de desfacere a contractului individual de muncă prin demisie urmarea faptului că, prin cererea din 11.08.2014 (fila 12 dosar tribunal) acesta și-a exprimat dorința de regularizare a aspectelor salariale având în vedere că în baza contractului individual de muncă și a actului adițional existent depășea programul de lucru ajungând la 8-10 ore/zi, deseori chiar sâmbăta și duminica. Raportat la aceste condiții, intimatul reclamant a formulat această cerere pe care a adresat-o angajatorului dorind să fie informat motivând, este adevărat, că în caz contrar se va vedea nevoit să-și dea demisia. Or, acest act (cerere) nu poate ține loc de o notificare în lumina prevederilor legiuitorului - art.81 din Codul muncii, în care să-și fi exprimat direct opinia în sensul că „doresc să-mi dau demisia”, motivat de faptul că dacă nu i se va un răspuns și nu i se vor regulariza problemele salariale acesta va fi nevoit să demisioneze. Ulterior, asupra acestei chestiuni, la data de 27.08.2014, intimatul reclamant a formulat o nouă cerere, exprimându-se în scris direct că „nu dorește să demisioneze”, dar dorește să i se rezolve situația salarială.
Pentru aceste considerente instanța de fond, având în vedere întregul ansamblu probator administrat, în mod corect a reținut că demisia este un act unilateral de voință a angajatului iar emiterea unei decizii cu un astfel de obiect fără să existe intenția salariatului de a demisiona și este lovită de nulitate absolută.
Curtea, în considerarea art.394 Cod proc. civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, încheie dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanțasub număr de dosar_, reclamantul A. O. a solicitat în contradictoriu cu pârâta . SRL anularea deciziei de concediere nr. 1154/1.09.2014 emisă de către aceasta, reintegrarea pe postul de ținut anterior și plata drepturilor bănești cuvenite de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este salariatul pârâtei, având funcția de șef obiectiv. În cursul lunii martie, nejustificat, angajatorul a luat măsura reducerii programului de lucru la 2 ore/zi și plata unui salariu de 400 lei/lună, sub promisiunea că într-un termen relativ scurt îi va mări salariul, lucru care nu s-a întâmplat. Astfel, reclamantul a fost nevoit a se adresa pârâtei la data de 11.08.2014 cu o cerere, în dorința de a i se regulariza plata retroactivă a diferențelor de salariu și a întocmirii unui act adițional, precizând că prin neîndeplinirea acestor cerințe va fi nevoit să își dea demisia. Întrucât nu au fost luate măsuri în sensul celor solicitate, reclamantul a revenit cu o nouă cerere, la data de 27.08.2014, în care a reiterat aceleași cerințe, precizând ci nu dorește să își dea demisia, ci a i se rezolva situația salarială. La data de 1.09.2014, i s-a comunicat decizia contestată prin email, ocazie cu care a constatat că s-a dispus încetarea contractului individual de muncă conform art.81 alin.7 din Codul muncii, urmare a confuziei angajatorului cu privire la situația de fapt și de drept.
Pârâta a formulat întâmpinare (filele 24-25) prin care a solicitat respingerea contestației, motivat de faptul că urmare a cererii reclamantului din data de 11.08.2014, angajatorul nu a făcut altceva decât să se conformeze voinței salariatului, renunțând expres la efectuarea preavizului.
Prin sentința civilă nr. 336 din 18 februarie 2015, Tribunalul C. a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. O., în contradictoriu cu pârâta S.C. S. F. International S.R.L. și a anulat decizia nr. 1154/1.09.2014 emisă de către pârâtă.
A obligat pârâta la reintegrarea reclamantului în postul deținut anterior concedierii și, de asemenea, a obligat pârâta să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data de 1.09.2014 și până la reintegrarea efectivă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a fost salariatul societății pârâte, în funcția de șef obiectiv, începând cu data de 2.11.2013, în baza contractului individual de muncă nr. 3428/1.11.2013 (filele 43-45), modificat prin actul adițional din data de 1.03.204 (fila 42).
La data de 11.08.2014, reclamantul a solicitat angajatorului majorarea salariului și plata diferențelor de salariu retroactiv, precizând faptul că, în caz contrar, va fi nevoit să își dea demisia începând cu data de 1.09.2014 (fila 12). Ulterior, la data de 27.08.2014, contestatorul a formulat o nouă cerere adresată pârâtei prin care reiterează solicitarea sa arătând că nu înțelege să își dea demisia (fila 13).
Prin decizia nr. 1154/1.09.2014 (fila 8), s-a dispus, începând cu data de 1.09.2014, încetarea contractului individual de muncă conform prevederilor art.81 alin.7 din Codul muncii.
Conform art. 81 alin.1 din Codul muncii, prin demisie se înțelege actul unilateral de voință a salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz.Potrivit alin.7 din același articol, contractul individual de muncă încetează la data expirării termenului de preaviz sau la data renunțării totale ori parțiale de către angajator la termenul respectiv.
Ca act juridic unilateral, cu caracter irevocabil, demisia nu depinde de voința angajatorului, ci exclusiv de cea a salariatului. Emiterea unei decizii cu un astfel de obiect, fără să existe intenția salariatului de a demisiona și în lipsa vreunei notificări a acestuia adresată angajatorului, este lovită de nulitate absolută.
Ceea ce s-a analizat în cauză, este calificarea juridică a înscrisului din data de 11.08.2014. Astfel, angajatorul a apreciat că acest înscris reprezintă o cerere de demisie, în baza căruia a emis decizia contestată de încetare a raporturilor de muncă. Contestatorul a susținut că reprezintă o cerere de majorare a salariului raportat la sarcinile sale de serviciu.
Analizând înscrisul contestat, instanța a apreciat că acesta nu dovedește în mod clar, expres și mai presus de orice îndoială, voința salariatului de a pune capăt raportului juridic de muncă din proprie inițiativă prin demisie. Cererea prin care se solicită majorarea salariului și plata retroactivă a drepturilor salariale, condiționată, într-adevăr, de încetarea raporturilor de muncă, nu poate fi echivalentă cu o demisie, în cazul căreia voința de a părăsi locul de muncă trebuie exprimată cu claritate, cu atât mai mult cu cât ulterior, reclamantul și-a precizat intenția de a nu demisiona. Prin urmare, angajatorul a procedat eronat când, fără a solicita lămuriri suplimentare și fără a–i comunica reclamantului modul de soluționare a acestei cereri, a constatat încetarea raporturilor de muncă cu acesta. Astfel, în condițiile în care înscrisul în discuție nu poate fi interpretat ca o demisie, decizia pârâtei este lovită de nulitate absolută, întrucât nu corespunde cu intenția ambelor părți, neexistând un acord de voință în acest sens.
Potrivit principiului de drept qoud nullum est, nulum producit effectum, consecințele juridice ale sancțiunii nulității constau în lipsirea actului anulat de efectele contrarii normelor edictate pentru încheierea valabilă și restabilirea legalității. Restabilirea egalității, ca efect al nulității, presupune restabilirea situației anterioare – restitutio in integrum, devenind aplicabile dispozițiile art.80 din Codul muncii. Potrivit acestora, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. La solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere. În cazul în care salariatul nu solicită repunerea în situația anterioară emiterii actului de concediere, contractul individual de muncă va înceta de drept la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești.
În baza acestui text legal și ca urmare a anulării deciziei nr. 1154/1.09.2014 emisă de pârâtă, instanța a obligat-o pe aceasta la reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior încetării contractului individual de muncă prin decizia anulată. De asemenea, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului salariale indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la 1.09.2014 (data concedierii) până la reintegrarea efectivă.
Împotriva sentinței civile nr. 336 din 18 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul C., în termen legal a declarat apel pârâta S.C. S. F. INTERNATIONAL S.R.L. carea criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate:
Instanța de fond a apreciat în mod eronat faptul că decizia nr.1154/01.09.2014 de încetare a contractului individual de muncă a fost netemeinică și nelegală.
De asemenea, în mod eronat a reținut că nu a existat „intenția salariatului de a demisiona” .
Arată că angajatorul în mod corect a dispus încetarea raporturilor de muncă cu intimatul reclamant în baza art.81 alin. 7 din Codul Muncii și a emis decizia cu nr. 1154/01.09.2014, întrucât acesta a luat act de manifestarea unilaterală de voință a contestatorului de a înceta raporturile de muncă prin notificarea trimisă către S.C. S. F. Internațional S.R.L. la data de 11.08.2014.
În notificarea trimisă angajatorului la data 11.08.2014 contestatorul a solicitat o majorare a salariului susținând în mod expres voința de a înceta unilateral raporturile de muncă cu angajatorul în cazul în care ar fi primit un răspuns negativ din partea acestuia.
Angajatorul S.C. S. F. Internațional S.R.L. prin decizia nr.1154/01.09.2014 a luat act de voința contestatorului și a renunțat la termenul de preaviz acordat acestuia, în mod expres, având în vedere că din punct de vedere financiar societatea angajatoare nu putea îndeplini solicitarea contestatorului respectiv, aceea de a îi majora salariul.
De asemenea, urmează a se avea în vedere faptul că intimatul a condiționat derularea contractului individual de muncă, lucru inadmisibil în materia raporturilor de muncă întrucât contractul individual de muncă nu poate fi încheiat și derulat sub condiție rezolutorie în speța de față.
Contractul individual de muncă este un contract sinalagmatic, încheiat solo consensu ceea ce presupune voința părților și, în consecință nu poate fi încheiat sub condiție, rezultând în mod indubitabil faptul că angajatorul a emis decizia respectând voința angajatului.
Angajatorul prin emiterea deciziei nr. 1154/01.09.2014 nu a făcut decât să respecte principiile fundamentale reglementate de Codul Muncii referitoare la libertatea muncii și interzicerea muncii forțate, conform cărora potrivit art.3 alin.3 - „nimeni nu poate fi obligat să muncească sau să nu muncească într-un anumit loc de muncă …” (art.3 al.3) iar conform art. 4 alin.2 „…pentru care persoana nu și-a exprimat consimțământul în mod liber”.
Analizând sentința apelată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 1154/1.09.2014 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului A. O. începând cu data de 01.09.2014, conform prevederilor art.81 alin.7 din Codul muncii.
În mod corect prima instanță a dispus anularea deciziei de încetare a contractului individual de muncă motivat de faptul că nu s-a făcut dovada voinței clare, neechivoce a reclamantului de a demisiona.
Conform art. 81 alin.1 din Codul muncii, prin demisie se înțelege actul unilateral de voință a salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz.
Demisia este o consecință a principiului libertății muncii, consacrat de art. 41 al.1 din Constituție, conform căruia alegerea profesiei și a locului de muncă sunt libere.
Manifestarea de voință în sensul încetării contractului individual de muncă trebuie să fie clară și neechivocă.
Din înscrisul depus la angajator în data de 11.08.2014 nu rezultă în mod clar, mai presus de orice îndoială voința salariatului de a pune capăt raportului juridic de muncă din proprie inițiativă prin demisie.
Prin acest înscris reclamantul își exprimă nemulțumirea cu privire la cuantumul salariului, arătând faptul că acesta este prea mic în condițiile în care a lucrat și 8 și 10 ore pe zi și chiar în zilele de sâmbătă și duminică, solicitând analizarea situației sale, mărirea salariului și plata drepturilor restante, în caz contrar fiind nevoit să își de-a demisia.
Angajatorul trebuia să-i comunice reclamantului modul de soluționare a cererii sale și să ceară lămuriri suplimentare cu privire la intenția sa de a mai demisiona.
În mod greșit angajatorul, fără a-i comunica reclamantului modul de soluționare a acestei cererii, a constatat încetat contractul individual de muncă al acestuia.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 480 al.1 Cod procedură civilă, Curtea a respins apelul ca nefondat.
Potrivit art. 453 Cod procedură civilă, Curtea a obligat apelanta la 1.200 lei cheltuieli de judecată către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta pârâtă S.C. S. F. INTERNAȚIONAL S.R.L., cu sediul în municipiul București, ., etajul 1, ., sector 3, împotriva sentinței civile nr. 336 din 18.02.2014, pronunțată de Tribunalul C.-Secția I civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant A. O., domiciliat în municipiul C., ., . 2, ., ca nefondat.
Obligă apelanta să plătească intimatului suma de 1.200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9.06.2015.
Președinte, Judecător,
J. Z. ptr. M. S.-S.
aflat în concediu, semnează,
potrivit art. 426 al.4 NCPC
președintele completului,
J. Z.
Grefier,
M. G.
Jud. fond – F.M.I.
Red.dec.-jud. J.Z./26.06.2015
Dact.gref.G.M./4ex./29.06.2015
Emis 2 comunicări/29.06.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 335/2015.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 339/2015. Curtea... → |
|---|
