Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 195/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 195/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 195/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 195/CM
Ședința publică din 24 martie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE M. B.
Judecător R. A.
Grefier D. R.
S-a luat în examinare apelul formulat de apelantul reclamant T. M., domiciliat în Tulcea, .. 167, ..B, ., împotriva sentinței civile nr. 1700/24.09.2014 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA REZERVAȚIEI BIOSFEREI DELTA DUNĂRII TULCEA, cu sediul în Tulcea, . A, județul Tulcea, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul reclamant personal și asistat de avocat L. C., care depune împuternicirea avocațială nr.20/2015, iar pentru intimata pârâtă se prezintă avocat M. P., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014 depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită conform art. 87 și urm. cod pr.civilă.
Apelul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință:
Apărătorul apelantului reclamant având cuvântul susține că dorește să depună un înscris, respectiv nota din 26.05.2006 comunicată angajaților ca urmare a emiterii Ordinului nr.318/03.2006, precizând că nu este un înscris care să lămurească cauza, ci pentru a putea face trimitere la Ordinul nr. 318/2006 – pe care îl depune în copie la dosar.
Apărătorul intimatei pârâte, susține că a primit un exemplar de pe acest înscris, însă nu înțelege să dorește să dovedească, fie acest înscris nu are legătură cu cauza, fie tinde să dezvolte altă teză probatorie decât cea susținută în fond.
Întrebat fiind de instanță care este teza probatorie și ce dorește să dovedească, apărătorul apelantului reclamant susține că dorește să dovedească împrejurarea că urmare Ordinului nr.318 din 2006 funcția pe care a deținut-o apelantul nu era una de motorist, ci era una de mecanic. Funcția de motorist era desființată din anul 2006 conform acestui ordin, iar funcția ocupată era de mecanic.
Apărătorul intimatei pârâte susține că în decizia de desfacerea a contractului de muncă este precizată nu calificarea apelantului, ci funcția pe care o ocupa. Apreciază că se tinde la a se ataca inclusiv și sub acest aspect decizia de desfacere a CIM (care nu s-a făcut sub acest aspect nici în fond nici în apel). Față de această împrejurare, susține că se opune depunerii acestui înscris, întrucât nu este util cauzei, a fost depus cu întârziere, iar teza probatorie este alta, nu cea expusă.
Instanța, cu privire la cererea apărătorului apelantului reclamant, arată că va analiza și va aprecia în raport de obiectul cererii și probele administrate la fond dacă acest înscris are relevanță și dacă este util cauzei.
Părțile prezente declară că nu mai au alte cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța luând act de susținerile acestora, declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului de față.
Având cuvântul apărătorul apelantului reclamant solicită admiterea apelului, modificarea în totalitate a hotărârii instanței de fond, anularea deciziei de concediere și reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior, cu obligarea pârâtei la drepturile salariale ce i se cuvin, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul apelantului reclamant precizează că formulează două critici, pe care le-a formulat în cererea introductivă depusă la instanța de fond, respectiv cea legată de excepția nulității absolute a deciziei de concediere având în vedere lipsa motivării în fapt a acesteia și faptul că măsura concedierii a fost dispusă conform dispozițiilor OUG nr.77/2013, ce a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 55/2014 a Curții Constituționale.
Susține apărătorul că decizia de concediere emisă reclamantului nu cuprinde motivele de fapt și de drept ce au determinat concedierea, conform disp. art. 76 din codul muncii, ci cuprinde doar o simplă enumerare de acte normative și nici nu se arată instanța unde poate fi contestată.
Pe fond, arată apărătorul că desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului s-a făcut în mod arbitrar, în condițiile în care nu s-a organizat un concurs, ce reprezintă un criteriu obiectiv de departajare a angajaților, iar prin identificarea reclamantului arbitrar ca persoană ce urmează a fi concediată au fost încălcate dispozițiile Ordinului nr. 2636/2013.
Se mai arată că desființarea locului de muncă al reclamantului nu a avut la bază o cauză reală și serioasă conform disp. art. 65 din Codul muncii. Precizează apărătorul că anterior desfacerii CIM apelantul a solicitat acordarea CO, însă având în vedere că numărul de angajați la acel moment era unul insuficient, nu i s-a acordat, ci doar a fost remunerat.
Susține apărătorul apelantului reclamant că, judecătorul fondului verificând Ordinul nr. 2936/2013 a stabilit că odată cu acest ordin conform noului stat de funcții nu mai exista în noua organigramă a pârâtei funcția de motorist. Menționează că nici nu putea exista, pentru că a arătat că funcția de motorist a fost înlocuită cu cea de mecanic – prin depunerea Ordinului nr. 318/2006 a făcut dovada acestui lucru. Postul ocupat de reclamant nu era unul de motorist – ci unul de mecanic, posturile de mecanici erau 3, unul este ocupat de un coleg, iar două sunt vacante și azi.
Apărătorul intimatei pârâte având cuvântul solicită respingerea apelului formulat de apelantul reclamant și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca legală și temeinică, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar
Susține că prima instanță a constatat în mod corect că declararea neconstituționalității OUG nr. 77/2013 nu are relevanță deoarece diminuarea efectivă a numărului de posturi la A.R.B.D.D. s-a realizat printr-un alt act normativ. Astfel, prin H.G. nr.562/2013 a fost modificat art.8 alin. 2 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 1217/2012 privind aprobarea regulamentului de organizare și funcționare a structurii organizatorice ale Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării și urmare acestei modificări numărul de posturi s-a redus de la 171 la 133 de posturi.
Competența pentru stabilirea numărului inițial de posturi prin regulament a aparținut guvernului, astfel că tot guvernului îi revine abilitatea de a modifica numărul de posturi prin modificarea regulamentului sau prin adoptarea unuia nou. Reducerea numărului de posturi, s-a realizat printr-un act normativ emis de guvern cu respectarea competențelor pe care acesta le avea conform legii nr. 82/1993.
Prima instanță a reținut corect că desființarea locului de muncă al reclamantului este efectivă având o cauză reală și serioasă. Analiza și aprobarea numărului de posturi intră în competența guvernului, iar conf. Ordinului nr. 2936/2013 a aprobat nou stat de funcții, în care funcția ocupată de contestator nu se mai regăsește.
Referitor la actul nou depus de apelantul reclamant, apreciază că este o teză nouă. Cu privire la verificarea funcției de mecanic, trebuie făcută distincție între funcția de mecanic sau calitatea lui profesională, sau profesia pe care o exercita. Funcția ocupată de reclamant a fost denumită motorist, pentru a nu se face confuzie cu funcție de mecanic auto. Brevetul de mecanic se dă atât pentru cei are aveau brevet de motorist, cât și pentru cei care dețineau funcția de ofițer mecanic. Instanța de fond a analizat funcția în raport de statele ARBDD și în decizia de desfacere și alte decizii ce s-au emis s-a schimbat funcția inițială. Apreciază că apelul formulat de reclamant trebuie respins și menținută hotărârea pronunțată de instanța de fond.
Instanța solicită apărătorului să precizeze dacă nu s-a încheiat niciodată act adițional la CIM al reclamantului.
Apărătorul intimatei pârâte susține că nu s-a încheiat un act adițional la C.I.M. al reclamantului întrucât există o decizie judecătorească de reîncadrare, a acestuia în funcția de motorist – respectiv decizia pronunțată în dosarul nr. respectiv dosarul nr._ .
În replică apărătorul apelantului reclamant susține că este clar că funcția este de ofițer mecanic fluvial și nu cea de motorist. Totodată solicită instanței să țină cont de concluziile scrise depuse la instanța de fond.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului de față.
CURTEA :
Asupra apelului de față;
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată sub nr._ la data de 13.03.2014, contestatorul T. M. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 123/12.02.2014, emisă de Administrația Rezervației Biosferei „Delta Dunării” Tulcea, solicitând anularea acesteia, reintegrarea pe postul deținut anterior desfacerii contractului individual de munca si obligarea intimatei la plata drepturilor salariale indexate, majorate si reactualizate prin raportare la rata de inflație corespunzătoare perioadei cuprinse intre momentul 12.02.2014 si data reintegrării efective pe postul deținut anterior.
În motivarea cererii, s-a arătat, în esență că, la data de 12.02.2014, pe numele contestatorului a fost emisa decizia nr. 123 prin care s-a dispus in temeiul art. 65 din Codul Muncii, desfacerea contractului individual de munca, aceasta decizie fiind emisă în mod nelegal si netemeinic prin raportare la dispozițiile O.U.G. nr. 77/2013, text ce a reprezentat temeiul juridic al desfacerii contractului de munca.
A precizat contestatorul că este de observat inexistenta unei "analize proprii" a instituției in procesul de apreciere a numărului de posturi care se reduc, si că textul ordonanței mai sus menționate a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 55/05.02/2014 a Curții Constituționale a României.
S-a învederat că, o alta problema de fond este aceea legata de împrejurarea că desființarea locului de munca ar fi trebuit să fie urmarea supradimensionării schemei de personal navigant al A.R.B.D.D. Tulcea, însa probatoriile cu înscrisuri vor face dovada insuficientei numărului de posturi si ca desfacerea contractului de munca s-a făcut fără aplicarea la un concurs intre angajații instituției ci, efectiv, prin desemnarea contestatorului de către ordonatorul principal de credite.
A mai arătat contestatorul că ultimul motiv de critică la adresa deciziei atacate, vizează lipsa motivării în fapt a acesteia, ca element de nulitate absoluta, în considerarea reglementarii cuprinse in art. 76 din Codul Muncii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 65, 76 și 266 din Codul Muncii.
În susținerea acțiunii, contestatorul a depus următoarele înscrisuri, în copie: contractul de muncă nr. 250/1.03.1996 și decizia nr. 123/12.02.2014.
La data de 31.03.2014 intimata A.R.B.D.D. Tulcea a depus întâmpinare la dosarul cauzei prin care a solicitat respingerea, ca nefondată contestației formulate de către contestator, împotriva Deciziei nr.123/12.02.2014 de desfacere a contractului individual de munca.
A apreciat intimata că declararea neconstituționalității O.U.G. nr.77/2013 nu are relevanță în speță deoarece diminuarea efectivă numărului de posturi la A.R.B.D.D. Tulcea s-a realizat printr-un alt act normativ. Astfel, prin H.G. nr. 562/2013 a fost modificat art.8 alin.2 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr.1217/2012 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare și a structurii organizatorice ale Administrației Rezervației Biosferei "Delta Dunării", iar urmare acestei modificări, numărul de posturi s-a redus de la 171 la 133.
S-a mai menționat prin întâmpinare că, deoarece competența pentru stabilire a numărului inițial de posturi, respectiv 171, prin regulament, a aparținut guvernului, conform principiului simetriei, tot guvernului îi revine abilitatea de a modifica numărul de posturi, prin modificarea regulamentului sau prin adoptarea unuia nou.
A precizat intimata că reducerea numărului de posturi, printre care și cel al contestatorului, s-a realizat printr-un act normativ emis de guvern, cu respectarea competențelor pe care acesta le avea conform Legii nr.82/1993.
In ce privește pretinsa insuficiență a numărului de posturi și a unei analize
proprii ARBDD în acest sens, s-a arătat că analiza și aprobarea numărului de posturi intră în competența guvernului, conform Legii nr.82/1993 și că prin O.G. nr.2936/2013, Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice a aprobat noul stat de funcții raportându-se la dispozițiile art. 8 alin. 2 din Regulamentul aprobat prin HG nr.1217/2012, așa cum a fost modificat prin HG nr.562/2013.
Referitor la susținerea contestatorului privind lipsa motivării în fapt a Deciziei, a susținut intimata că aceasta este lipsita de fundament întrucât în conținutului actului contestat rezultă fără echivoc că desfacerea contractului individual de muncă al contestatorului se datorează desființării postului pe care acesta îl ocupa și a imposibilității oferirii unui alt post corespunzător pregătirii profesionale a acestuia.
În probațiune, intimata a atașat întâmpinării următoarele înscrisuri: decizia nr. 123/12.02.2014, adresa nr. 676/13.01.2014, adresa nr. 1006/16.01.2014, adresa nr. 516/22.01.2014, avizul înregistrat sub nr._/25.11.2013, state de funcții, decizia nr. 262/14.10.2013, ordinul nr. 2936/13.12.2013 și preavizul emis în data de 13.01.2014, înregistrată sub nr. 663.
Contestatorul nu a formulat un răspuns la întâmpinarea intimatei.
În ședința din data de 13 august 2014, intimata a depus la dosarul cauzei copii xerox după următoarele înscrisuri: H.G. nr. 1217/12 decembrie 2012, avizul nr. 2545/2013, Ordinul nr. 180/01.02.2013 și anexa la acest ordin.
La aceeași dată, contestatorul a depus la dosar copii xerox după: nota de lichidare, cererea nr. 1935/29.01.2014, adresele nr. 676/13.01.2014, nr. 526/27.01.2014, nr. 561/22 ianuarie 2014, cererile nr. 526/20.01.2014, nr. 561/20 ianuarie 2014, nr. 947/16.01.2014, adresele nr. 1057/17.01.2014, nr. 695/28.01.2014, cererea nr. 3838 din 18.02.2014, adresa nr. 695/28.01.2014, contractul individual de muncă nr. 250/1.03.1996, decizia nr. 123/12.02.2014, adresa nr.695/11.02.2014, adresa nr._/03.10.2013, preavizul nr. 663/13.01.2014.
Atât contestatorul, cât și intimata au depus la dosar concluzii scrise.
Prin sentința civilă nr.1700/24.09.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea, s-a respins contestația formulată de contestatorul T. M. în contradictoriu cu intimata Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării Tulcea, ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Între intimată și contestator au existat raporturi de muncă fundamentate pe baza contractului individual de muncă nr. 250 din 01.03.1996, conform cu care contestatorul a îndeplinit funcția de ofițer mecanic fluvial.
Prin decizia nr. 123/12.02.2014, intimata a dispus concedierea contestatorului conform prevederilor art. 65 din Legea nr. 53/2003 cu modificările și completările ulterioare și urmare a aplicării prevederilor O.U.G. nr. 77/2013 și a H.G. nr. 562/2013 privind modificarea H.G. nr. 1217/2012, începând cu data de 12.02.2014, dată la care a expirat preavizul de 20 de zile lucrătoare acordat contestatorului, conform prevederilor art. 75 din Codul muncii, așa cupă cum rezultă din Preavizul nr. 663/13.01.2014.
Față de critica adusă de contestator, privitor la nerespectarea dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, în sensul neprecizării în decizia contestată a motivelor care au determinat concedierea, instanța apreciază că aceasta este nefondată, constatând că, în speță, decizia contestată a fost motivată.
Astfel, analizând preambulul deciziei de concediere, se reține că măsura concedierii a fost dispusă:
- Având în vedere O.U.G. nr. 77/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcționării administrației publice locale, a numărului de posturi și reducerea cheltuielilor la instituțiile și autoritățile publice din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea guvernelor și a ministerelor;
- Având în vedere H.G. nr. 562/2013 privind modificarea H.G. nr. 1217/2012 pentru aprobarea regulamentului de organizare și funcționare și a structurii organizatorice ale A.R.B.D.D.;
- Având în vedere Decizia nr. 262/A.R.B.D.D./14.10.2013 cu privire la stabilirea structurii organizatorice a direcțiilor din Administrația Rezervației Biosferei „Delta Dunării”;
- Având în vedere Avizul nr._/2013 al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici pentru funcțiile publice din cadrul Administrației Rezervației Biosferei „Delta Dunării”;
- Având în vedere Ordinul nr. 2936/2013 al Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice privind aprobarea Statutului de Funcții pentru Administrația Rezervației Biosferei „Delta Dunării”;
- Având în vedere Legea nr. 53/2003 – Codul muncii;
- Având în vedere notificarea de preaviz nr. 663/A.R.B.D.D./13.01.2014 a contestatorului, prin care s-a comunicat desființarea postului deținut urmare a aplicării prevederilor O.U.G. nr. 77/2003 și a H.G. nr. 562/2013 privind modificarea H.G. nr. 1217/2012 și acordarea preavizului legal de 20 de zile lucrătoare în intervalul 15.01._14 (inclusiv) – conform art. 75 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii;
- Având în vedere imposibilitatea angajatorului de a oferi salariatului alt loc de muncă compatibil cu pregătirea sa profesională, așa cum rezultă din adresa nr. 676/A.R.B.D.D./13.01.2014;
- Având în vedere adresa nr. 1006/A.R.B.D.D./16.01.2014, prin care angajatorul a solicitat sprijinul A.J.O.F.M. în vederea redistribuirii salariatului T. M. pe un post corespunzător pregătirii sale profesionale;
- Având în vedere răspunsul A.J.O.F.M. nr. 516/A.R.B.D.D./22.01.2014, referitor la imposibilitatea de a oferi un post corespunzător pregătirii profesionale a contestatorului.
Or, în condițiile în care modificarea numărului de posturi la intimată s-a dispus prin lege, motivarea în fapt decurge din însăși dispoziția legală.
Față de susținerea că decizia nr. 123/12.02.2014 emisă de intimată este nelegală și netemeinică în condițiile în care O.U.G. nr. 77/2013 a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 55/05.02.2014 a Curții Constituționale, instanța, analizând decizia contestată, se constată că la emiterea acesteia a fost avută în vedere și H.G. nr. 562/2013 privind modificarea H.G. nr. 1217/2012 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a structurii organizatorice ale A.R.B.D.D.
Or, diminuarea numărului de posturi la intimată s-a realizat tocmai prin H.G. nr. 562/2013, prin care a fost modificat art. 8 alin 2 din H.G. nr. 1217/2012 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare și a structurii organizatorice ale A.R.B.D.D., acesta urmând să aibă următorul conținut: „Numărul maxim de poturi pentru aparatul propriu al A.R.B.D.D. este de 133.”
În aceste condiții, instanța nu poate reține nici această critică.
Prin decizia nr. 262/14.10.2013 emisă de A.R.B.D.D., în conformitate cu prevederile art. 5 alin (2) lit. h) din H.G. nr. 1217/20.12.2012, modificată prin H.G. nr. 562/2013, au fost aprobate structura organizatorică și atribuțiile direcțiilor din cadrul A.R.B.D.D.
Prin Ordinul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice nr. 2936/13.12.2013, a fost aprobat statutul de funcții pentru A.R.B.D.D., cu aplicabilitate de la 13.12.2013 și în care nu se mai regăsește nici un post de motorist (postul ocupat de contestator anterior concedierii, așa după cum rezultă și din adresa nr. 1006/16.01.2014, făcută către A.J.O.F.M. Tulcea), față de numărul de trei posturi de motorist, câte se regăseau în statul de funcții aprobat prin Ordinul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice nr. 180 din 01.02.2013, cu aplicabilitate de la 01.02.2013.
Or, în condițiile în care la intimată, conform noului stat de funcții, nu mai există nici un post de motorist, nici necesitatea susținerii unui concurs urmare căruia să se decidă persoana care va fi concediată și pe cea care va rămâne în continuare să ocupe postul de motorist la A.R.B.D.D., nu se mai impunea, toate posturile de motorist fiind desființate.
Analizând organigrama anterioară concedierii contestatorului, valabilă din 12.12.2012 (conform H.G. nr. 1217/12 decembrie 2012), statul de funcții anterior acestei concedieri, valabil din 01.02.2013 (conform Ordinului M.M.S.C. nr. 180/01.02.2013, cât și organigrama valabilă din 14.10.2013 (conform Deciziei nr. 262/14.10.2013 a A.R.B.D.D., emisă având în vedere tocmai H.G. nr. 562/2013 privind modificarea H.G. nr. 1217 privind modificarea Regulamentului de organizare și funcționare a structurii organizatorice a A.R.B.D.D.) și statul de funcții valabil din 13.12.2013 (conform Ordinului M.M.S.C. nr. 2936/13.12.2013), instanța reține că, desființarea postului ocupat de contestator a fost efectivă și reală și, în condițiile în care reducerea numărului de posturi la intimată, a fost dispusă prin lege, în sensul mai sus precizat, ea a avut și un caracter serios.
Având în vedere că guvernului i-a aparținut competența pentru stabilirea numărului inițial de posturi la A.R.B.D.D. (reținându-se și dispozițiile art. 43 alin. (5) din Legea nr. 82/1993), tot guvernului i-a aparținut și competența de a modifica numărul de posturi prin modificarea regulamentului, astfel că, reducerea numărului de posturi la intimată, printre care și cel ocupat de contestator, s-a realizat printr-un act normativ emis de guvern, cu respectarea competențelor stabilite de lege.
În aceste condiții, instanța a respins contestația, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul T. M., invocând în esență următoarele: urmare a probei cu înscrisuri administrată în cauză a făcut dovada că reducerea numărului de posturi s-a realizat prin raportare la dispozițiile OUG nr.77/2013, declarată neconstituțională prin Decizia nr.55/2014 a Curții Constituționale; desfacerea contractului de muncă s-a făcut fără a fi organizat un concurs între angajații instituției, fiind desemnat pentru concediere de ordonatorul principal de credite; solicită reanalizarea întregului probatoriu administrat la instanța de fond, cu consecința pronunțării unei decizii de admitere a apelului și rejudecând cauza în fond să se procedeze la anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă și obligarea pârâtei la reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior desfacerii contractului individual de muncă, cu obligarea acesteia la plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate cu rata inflației corespunzătoare perioadei cuprinse între momentul 12.02.2014 și data reintegrării efective pe postul deținut anterior. În drept s-au invocat disp. art. 480 alin. 2 cod pr.civilă.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de reclamant, ca nefondat.
În acest sens a arătat că reorganizarea activității s-a făcut prin HG nr.562/2013, reducându-se numărul posturilor de la 171 la 133; prima instanță a reținut în mod corect că desființarea postului ocupat de reclamant a fost una efectivă și nu se mai găsește în statul de funcții.
În apel nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 476 – 480 Cod.pr.civ., Curtea constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
În cauză, se are în vedere că prin adresa nr.1006/16.01.2014 a pârâtei, s-a comunicat agenției Județene de Ocupare a Forței de Muncă Tulcea faptul că în cadrul instituției s-a restructurat un post de „motorist” urmare a modificării organigramei prin HG nr.562/2013 emisă urmare a OUG nr.77/2013.
Într-adevăr, în noua organigramă și noul stat de funcții, nu mai apare funcția de motorist.
Aceeași funcție este indicată ca fiind ocupată de reclamant și în decizia de concediere contestată.
Dar, contractul individual de muncă nr.250/01.03.1996 încheiat de părți, se indică în mod expres că reclamantul ocupă funcția de „ofițer mecanic fluvial”.
Este adevărat că în contractul individual de muncă formularea face referire și la meserie în următoarea modalitate: „II. Funcția (meseria) ofițer mecanic fluvial”
Dar, prin modul de formulare a clauzei contractuale, plasarea cuvântului „meserie” între paranteze duce la concluzia că ceea ce se indica în primul rând era funcția și numai în subsidiar putea fi indicată și meseria.
Pe de altă parte, specificul activității navale face ca între funcția ocupată la bordul navei și atestarea calificării profesionale să existe o strânsă legătură.
Oricum, pârâta nu a probat că reclamantul ar fi fost încadrat într-o altă funcție decât cea indicată în contractul individual de muncă, contrar art.272 din Codul Muncii.
Ca urmare, concluzia este că reclamantul a fost concediat cu motivarea că postul ocupat de acesta a fost desființat, funcția sa nemaifiind inclusă în noul stat de funcții, deși această situație nu este reală întrucât ceea ce s-a desființat a fost un alt loc de muncă decât cel ocupat de acesta.
Or, potrivit art.65 din Codul Muncii, invocat în decizia de concediere, aceasta poate interveni în cazul în care se desființează locul de muncă ocupat de salariat iar desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă.
Așa cum s-a arătat, din probele existente în dosar nu rezultă că locul de muncă ocupat de reclamant s-a desființat.
În consecință, concedierea sa a fost nelegală, fiind lipsită de justificare.
În aceste condiții devin aplicabile prevederile art.80 din Codul Muncii.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art.480 Cod.pr.civ. se va admite apelul și se va schimba în tot sentința apelată în sensul admiterii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul formulat de apelantul reclamant T. M., domiciliat în Tulcea, .. 167, ..B, ., împotriva sentinței civile nr. 1700/24.09.2014 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA REZERVAȚIEI BIOSFEREI DELTA DUNĂRII TULCEA, cu sediul în Tulcea, . A, județul Tulcea.
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:
Admite contestația.
Anulează decizia nr. 123/12.02.2014 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să reintegreze pe reclamant în funcția ocupată anterior concedierii.
Obligă pârâta către reclamant la plata despăgubirilor egale cu drepturile salariale stabilite conform art. 80 (1) din Codul muncii începând cu data concedierii până la data reintegrării.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 martie 2015.
Președinte, Judecător,
M. B. R. A.
Grefier,
D. R.
Jud.fond: L.N.
Tehnored.dec.jud.A. R.
5 ex. – 22.04.2015
Emis 2 .
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 277/2015.... | Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Decizia nr.... → |
|---|
