Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 176/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 176/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 176/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.176/CM
Ședința publică din 11 martie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE R. A.
Judecător J. Z.
Grefier D. R.
S-a luat în examinare apelul formulat de apelantul reclamant T. C., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 1255/25.06.2014 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. C. P. ȘI ., ambele cu sediul în ., având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința de judecată din data de 24.02.2015 și au fost consemnate în încheierea din acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 04.03.2015 și respectiv la data de 11.03.2015, când a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr._ la data de 23.12.2013, reclamantul T. C. a chemat în judecată pârâții P. C. P. și ., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestora la plata contravalorii sporului de izolare în cuantum de 45% la indemnizația de viceprimar.
În motivarea cererii, în esență, s-a arătat că, potrivit art. 5 din OG nr. 27/1996 privind acordarea de facilități persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localități din Munții Apuseni și în Rezervația "Delta Dunării", modificată și completată ulterior: „ (1) Personalul instituțiilor publice și al unităților de cult, încadrat pe funcții care necesită studii superioare și medii de specialitate, cu locul de muncă în localitățile din Rezervația Biosferei "Delta Dunării", prevăzute în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 395/1996, precum și persoanele care ocupă funcții eligibile beneficiază de un spor de izolare de până la 60% din salariul de bază. (2) Diferențierea sporului de izolare pe localități se face de către Consiliul Județean Tulcea, cu avizul prefecturii.”
A mai arătat reclamantul că, prin H.C.L. nr. 60/6.12.2013 a fost ales în funcția de demnitate publică, de viceprimar al comunei P. și că, în data de 09.12.2013, a fost emisă Dispoziția nr. 183/2013, de către primarul comunei P., prin care, la art. 3, a fost stabilit cuantumul indemnizației lunare, așa cum prevede art. 57 alin. (2) din Legea 215/2001 privind administrația publică locală, republicată, modificată și completată ulterior.
S-a precizat că, la momentul stabilirii indemnizației nu s-a ținut cont și de prevederile art. 5 din OG nr. 27/1996, astfel că nu a fost prevăzută acordarea sporului de izolare, așa cum este reglementat în ordonanța de mai sus și care, pentru ., este de 45% din salariul de bază.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 5 din OG nr. 27/1996 și HCJ nr. 3/1997.
La data de 12.02.2014, Unitatea Administrativ Teritorială . C. P. au depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și au invocat excepția necompetenței materiale a completului de contencios administrativ de a soluționa prezenta cauză și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată.
S-a arătat prin întâmpinare că funcțiile de primar și viceprimar sunt funcții de demnitate publică, iar exercitarea mandatelor acestora se realizează in temeiul unor dispoziții speciale, conținute de Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali și Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale. Din interpretarea dispozițiilor legale rezultă că reclamantul, în calitate de ales local, nu își desfășoară activitatea în temeiul unui contract de muncă sau raport de serviciu, ci pe baza unui mandat, obținut conform prevederilor speciale menționate anterior, iar pe toată durata mandatului beneficiază doar de o indemnizație lunară, fiind asimilat, din punct de vedere al raporturilor de muncă, unui salariat cu contract de muncă, cu diferența că salariul său este denumit indemnizație.
S-a mai menționat că, în cauza de față, nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 188/1999, republicată, privind Statutul funcționarilor publici, întrucât funcția de viceprimar nu este una de funcționar public, în sensul acelei legi, funcție care se dobândește exclusiv în condițiile și după procedura prevăzută în art. 54 și 56 din respectiva lege și că, în ceea ce privește natura juridică a acțiunii, aceasta este un litigiu de muncă având în vedere faptul că raportul juridic născut între părți pe durata exercitării mandatului electoral este un raport juridic de muncă, deși nu există un contract de muncă în formă scrisă încheiat între părți. Potrivit art. 278 alin. 2 Codul muncii, republicat, prevederile acestui cod se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
Astfel, s-a arătat că, acțiunea trebuie calificată și soluționată ca un litigiu de muncă, de un complet de judecată specializat în conflicte de muncă, având compunerea prevăzută de lege, relevante fiind și dispozițiile art. 1 alin. (2) din Codul muncii, republicat
Au mai precizat pârâții că, potrivit prevederilor art. 2(1) și ale art. 60 indice 1 alin. 1 lit. e din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare, în litigiile de muncă, cei care vor sa înceapă un proces, sunt obligați să participe la ședința de informare privind medierea, în caz contrar, cererea lor de chemare in judecată fiind respinsă ca inadmisibilă, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 1indice 2 din aceeași lege.
În ceea ce privește fondul cauzei s-a învederat că reclamantul, prin HCL P. nr. 60/06.12.2013, a fost ales Viceprimar al comunei P., județul Tulcea și că potrivit dispozițiilor art. 28(5) din Legea nr.215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe durata mandatului, primarul și viceprimarul primesc o indemnizație lunară, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției de primar, respectiv de viceprimar, și care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial. P. și viceprimarul nu beneficiază de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege. S-a subliniat faptul că, în conformitate cu dispozițiile art.1 alin. 2 din Legea nr. 330/2009 și reluate de art. 1 alin. 2 din Legea nr. 284/2010, ”începând cu data intrării în vigoare, în tot sau în parte, a prezentei legi, drepturile salariate ale personalului prevăzut la alin. (1) (ale personalului din sectorul bugetar) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege”.
S-a susținut în continuare că, potrivit art. 6 O.U.G. nr. 1/2010 „ în cazul în care drepturile salariate determinate în conformitate cu Legea - cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță sunt mai mici decât cele stabilite pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acorda o suma compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții și că, pentru anul 2011, Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, în articolul 1, stabilește că, baza de calcul a salariului ce va fi acordat o constituie salariul din luna octombrie 2010, cu includerea tuturor sporurilor acordate în anul 2010, fie ca sporuri efective, fie ca sume compensatorii.
S-a solicitat în cele din urmă instanței să aibă în vedere că începând cu data de 1 ianuarie 2010 salarizarea în sistemul bugetar s-a realizat potrivit legilor salarizării unitare a personalului plătit din fonduri publice, respectiv Legea nr.330/2003 și Legea nr. 284/2010, acte normative care au stabilit că drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în actele normative respective, iar sporul de izolare nu se regăsește printre drepturile de natură salarială acordate funcțiilor de demnitate publică alese din cadrul organelor autorității publice locale; prin legile salarizării unitare a personalului plătit din fonduri publice au abrogate orice dispoziții contrare, prin urmare și art. 5 din OG nr.27/1996 care reglementa acordarea unui spor de izolare, spor care nu se mai regăsește în legislația salarizării unitare de care să beneficieze cei aleși în funcția de viceprimar; sporul de izolare prevăzut de art.5 din OG nr.27/1996 poate fi acordat doar ca o compensație tranzitorie și numai persoanelor care beneficiau de acest spor în luna decembrie 2009 și își desfășoară activitatea în același condiții, situația în care nu se află și reclamantul, acesta fiind ales viceprimar abia în luna decembrie 2013.
În drept, s-au invocat prevederile art. 205-208 din Legea nr. 134/2010 privind Codul procedură civilă.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar la data de 27.02.2014, reclamantul a solicitat respingerea excepțiilor invocate, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâților la acordarea sporului de izolare, având în vedere că O.G. nr.27/1996 este o lege specială ce derogă de la legislația generală și nu a fost abrogată, fiind în vigoare și în prezent.
La termenul de judecată din data de 02.04.2014 instanța a constatat că natura juridică a cauzei ca fiind litigiu de muncă și, conform art. 99 alin. (2) din H.G. nr. 387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară a instanțelor judecătorești, a trimis cauza spre competentă soluționare completului imediat următor de litigii de muncă.
Potrivit celor dispuse prin încheierea de ședință din data de 23.04.2014, făcând aplicare prevederilor art. 2, alin. 1 ind. 3 din Legea nr. 192/2006 și ale art. 60 alin. 1 lit. e din același act normativ, părțile au fost informate cu privire la avantajele medierii, fiind emise adrese către reclamant și cei doi pârâți în acest sens.
Prin sentința civilă nr. 1255/25.06.2014 Tribunalul Tulcea a respins excepția inadmisibilității ca neîntemeiată și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul T. C. în contradictoriu cu pârâții P. comunei P. și ., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
În privința excepției inadmisibilității determinate de neparticiparea la ședința de informare cu privire la avantajele medierii, Tribunalul a reținut că instanța de control constituțional, în ședința din data de 07.05.2014, a constatat că sunt neconstituționale prevederile art. 2 alin. 1 și alin. 1 indice 2 din Legea Nr. 192 din 16 mai 2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, potrivit cu care instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligației de a participa la ședința de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanșarea procesului până la termenul dat de instanță în acest scop, pentru litigiile în materiile prevăzute de art. 60^1 alin. (1) lit. a) - f).
De altfel, potrivit art. 1 alin.1 indice 3 din același act normativ, ,,Efectuarea procedurii de informare asupra avantajelor medierii poate fi realizată de către judecător, procuror, consilier juridic, avocat, notar, caz în care aceasta se atestă în scris.” Or, în cauză instanța prin adresele din data de 06.05.2014, a informat părțile cu privire la avantajele medierii.
Ca atare, excepția inadmisibilității prin neefectuarea procedurii medierii invocată prin întâmpinare, este neîntemeiată și a fost respinsă ca atare.
Pe fondul cererii de chemare în judecată s-a reținut că, potrivit H.C.L. Nr. 60/06.12.2013, reclamantul T. C. deține funcția de demnitate publică de viceprimar al unității administrativ teritoriale P., județul Tulcea, conform Dispoziției primarului Nr. 183/09.12.2013, prin care i-au fost delegate și atribuțiile prev. de art. 63 alin. 1 lit. d și alin. 5 lit. a, b, d, f, h, din Legea Nr. 215/2001, fiind stabilit și dreptul la o indemnizație lunară de 2.119 lei ca unică formă de remunerație.
Reclamantul solicită aplicarea prevederilor art. 5 alin. 1 din O.G. nr. 27/1996 republicată, privind acordarea de facilități persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localități din Munții Apuseni și în Rezervația Biosferei Delta Dunării, potrivit cu care ,,Personalul [....] cu locul de muncă în localitățile din Rezervația Biosferei "Delta Dunării", prevăzute în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 395/1996, precum și persoanele care ocupă funcții eligibile beneficiază de un spor de izolare de până la 60% din salariul de bază.(2) Diferențierea sporului de izolare pe localități se face de către Consiliul Județean Tulcea, cu avizul prefecturii.(3) Personalului prevăzut la alin. (1) nu îi sunt aplicabile prevederile altor acte normative privind sporul de izolare.”
Aceasta, având în vedere că, în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 395/1996, sunt menționate următoarele localități din județul Tulcea: ,,S., [...], P., S. G..”, iar prin Hotărârea Consiliului Județean Tulcea Nr. 3/21.02.1997, pentru . stabilit un spor de izolare de 45 %
Relativ la remunerarea reclamantului, se reține însă că, potrivit art. 1 din LEGE-CADRU Nr. 284 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, această legea are ca obiect de reglementare ,, [….] stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului. (2) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege.
Sistemul de salarizare reglementat are la bază, cu rang de principiu, ,,caracterul unitar” al salarizării, în sensul că vizează toate categoriile de personal din sectorul bugetar, prin luarea în considerare a drepturilor de natură salarială stabilite prin acte normative speciale în sistemul de salarizare, după cum este prevăzut în art. 3 alin. 1 lit. a.
Potrivit art. 20 din această lege, sporurile, indemnizațiile, primele și compensațiile specifice domeniului de activitate ce se acordă personalului bugetar ,,sunt prevăzute în anexele nr. I - VIII.”
Astfel, pentru funcții de demnitate publică alese din cadrul organelor autorității publice locale, indemnizațiile sunt stabilite conform Cap. IV, Pct. C, din Anexa I referitoare la FAMILIA OCUPAȚIONALĂ DE FUNCȚII BUGETARE "ADMINISTRAȚIE".
Tribunalul reține că principiile de salarizare la care s-a făcut referire se regăsesc de altfel și în cuprinsul Legii-Cadru Nr. 330 din 5 noiembrie 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, respectiv art. 1, art. 3 alin. 1 lit. a, art. 22, lege prin care a operat o abrogare asupra prevederilor art. 5 alin. 1 din O.G. nr. 27/1996.
Este adevărat că nu există o dispoziție de abrogare expresă a acestor prevederi. Ieșirea lor din vigoare este determinată însă de incompatibilitate normelor ce derivă din cele două acte normative, de dispozițiile art. 48 pct. 43 din Legea Nr. 330 din 5 noiembrie 2009, potrivit cu care sunt abrogate orice alte dispoziții contrare. Aceasta, reținând și normele de tehnică legislativă stabilite de Legea Nr. 24 din 27 martie 2000 nu exclud abrogarea implicită, prin art. 67 făcându-se referire la evenimentele legislative implicite.
Că legiuitorul a operat modificări asupra O.G. nr. 27/1996 prin Legea Nr. 216 din 2 iulie 2013, ulterioară legilor cadrul de salarizare, nu constituie o dovadă a activității art. 5 din O.G. nr. 27/1996. Această ordonanță reglementeză și alte facilități decât cele salariale, asupra celor din urmă operând o parțială abrogare în respectarea principiului caracterului unitar al salarizării.
Având în vedere argumentele mai sus arătate, instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr. 1255/2014 a Tribunalului Tulcea a formulat apel reclamantul T. C., criticând-o sub următoarele aspecte:
Hotărârea atacată cu apel este nelegală și netemeinică; soluția de „respingere a acțiunii ca neîntemeiată” este greșită.
În cauză, facilitatea recunoscută persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localități din Rezervația Biosferei Delta Dunării reglementată de art. 5 din O.G. nr. 27/1996 nu a fost abrogată implicit potrivit art. 20 din Legea-cadru nr. 284/28.12.2010, astfel cum se susține de prima instanță. Normele juridice care reglementează noul sistem de salarizare nu au abrogat implicit facilitățile prevăzute de art. 5 din O.G. nr. 27/1996 tocmai datorită caracterului de excepție și derogator de la norma generală, a acestora.
Conform art. 5 din O.G. nr. 27/1996: „ (1) Personalul instituțiilor publice și al unităților de cult, încadrat pe funcții care necesită studii superiore și medii de specialitate, cu locul de muncă în localitățile din Rezervația Biosferei „Delta Dunării”, prevăzute în anexa la H.G. nr. 395/1996, precum și persoanele care ocupă funcții eligibile beneficiază de un spor de izolare de până la 60% din salariul de bază. (2) diferențierea sporului de izolare pe localități se face de către Consiliul Județean Tulcea, cu avizul Prefecturii. Prin H.C.L. nr. 60/06.12.2013 reclamantul a fost ales în funcția de demnitate publică, de viceprimar al comunei P. și că, în data de 09.12.2013, a fost emisă Dispoziția nr. 183/2013, de către primarul comunei P., care la art. 3, a stabilit cuantumul indemnizației lunare, conf. art. 57 alin.2 Legea nr. 215/2001 fără a se include și contravaloarea sporului de izolare conform art. 5 din O.G. nr. 27/1996.
Conform art. 6 din O.U.G. nr. 1/2010: (1) În cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea.(3) Cuantumul individual al salariilor/soldelor, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale stabilite începând cu luna ianuarie 2010 în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr.330/2009, nu va depăși nivelul acestuia stabilit pentru luna decembrie 2009, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Având în vedere condițiile de muncă și de trai cu totul speciale și diferite, cu caracter excepțional scopul urmărit de legiuitor prin acordarea unor facilități personalului de instituțiile publice și al unităților de cult, încadrat pe funcții care necesită studii superioare și medii de specialitate, cu locul de muncă în localitățile din Rezervația Biosferei „Delta Dunării” și Munții Apuseni prevederile O.G. nr. 27/1996 excede reglementării generale dat noului sistem de salarizare prin Legea nr. 284/2010.
În cauză nu a avut loc o abrogare expresă indirectă, deoarece față de scopul urmărit de legiuitor în reglementarea noului sistem de salarizare, emiterea O.G. nr. 27/1996 nu conține nicio dispoziție contrară și nu contravine în nici un fel dispozițiilor Legii nr. 284/2010”.
O.G. nr. 27/1996 nu a fost abrogată nici tacit nici implicit deoarece prin reglementările pe care le cuprinde nu se a bate de la noua reglementare a sistemului de salarizare.
Separat de soluționarea problemei abrogării implicite a facilităților prevăzute de art. 5 din O.G. nr. 27/1996 susține apelantul reclamant că, în cauză, în orice situație, se impune a se observa că la funcții similare, celelalte indemnizații pentru viceprimarii din zonă cuprind sporul de izolare prevăzut de art. 5 din O.G. nr. 27/1996. În cauză nu sunt incidente a fi luate în considerare prevederile fostului articol 6 alin.(3) din O.U.G. nr. 1/2010.
În cazul abrogării unor sporuri, contravaloarea acestora a fost inclusă în baza salarială și se acordă în continuare salariaților, conform dispoziției potrivit căreia în perioada tranzitorie, funcțiile se salarizează prin raportare la funcții similare. Astfel, art. 2 din Legea nr. 283/2011 prevede că „în anul 2012( și 2013 s.n.) pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat”. O prevedere identică a existat și în Legea-cadru nr. 330/2009, există și în Legea-cadru nr. 284/2010, dar și în Legea nr. 285/2010 sau Legea nr. 283/2011 și O.U.G. nr. 84/2012.
Prin „funcție similară” se înțelege funcție identică, cu aceeași vechime, grad/treaptă, categorie, condiții de muncă etc. din instituția respectivă sau dintr-o altă instituție3 care are încadrate astfel de funcții.
De aici rezultă că în cazul în care condițiile de muncă din luna decembrie 2009 se mențin, funcțiile respective beneficiază de același salariu, deci inclusiv sporurile, iar în cazul în care personalul nu își mai desfășoară activitatea în acele condiții, sporul pentru funcțiile respective nu se mai acordă.
Din prevederile art. 6 din O.U-.G. nr. 1/2010 rezultă că în cazul în care personalul nu beneficia de sporul de condiții de muncă în luna decembrie 2009, dar ulterior îndeplinește condițiile legale pentru a beneficia de acel spor, acesta se va acorda, în temeiul dispoziției care se referă la salarizarea în raport de funcții similare.
Analizând sentința apelată din prisma criticilor formulate Curtea a respins apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul deține funcția de viceprimar al comunei P., județul Tulcea.
În conformitate cu prevederile art. 57 alin.5 din Legea nr. 215/2001, astfel cum erau în vigoare la data numirii în funcția de demnitate public:” pe durata mandatului, primarul și viceprimarul primesc o indemnizație lunară, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției de primar, respectiv de viceprimar și care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salaria. P. și viceprimarul nu beneficiază de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege”.
Cum în mod corect a reținut instanța de fond, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1 alin.2 din Legea nr. 330/2009, potrivit cărora: „ Începând cu data intrării în vigoare în tot sau în parte, a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin.(1) (ale personalului din sectorul bugetar) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege”.
În mod similar prin art. 1 alin.1 din Legea nr. 284/2010 se prevede:” Prezenta lege are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului”.
- alin. (2): „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin.(1) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege”.
Sistemul de salarizare reglementat are la bază, ca rang de principiu, caracterul unitar al salarizării în sensul că vizează toate categoriile de personal din sectorul bugetar, prin luarea în considerare a drepturilor de natură salarială stabilire prin acte normative speciale în sistemul de salarizare, după cum este prevăzut în art. 3 alin.1 lit.a).
Potrivit art. 20 din același act normativ sporurile, indemnizațiile, primele și compensațiile specifice domeniului de activitate ce se acordă personalului bugetar, sunt prevăzute în Anexele I-VIII.
Pentru funcțiile de demnitate publică alese din cadrul organelor autorității publice locale, indemnizațiile sunt stabilite conform Cap.IV, Pct. C din Anexa I referitoare la „Familia ocupațională de funcții bugetare administrație”.
Prin art. 39 lit.y) din Legea nr. 284/2010 se prevede că la data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă orice alte dispoziții contrare prezentei legi.
Cum prevederile art. 5 alin.1 din O.U.G. nr. 27/2006 privind acordarea de facilități persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localități din Munții Apuseni și în Rezervația Delta Dunării, stabilesc drepturi salariale care contravin legii salarizării unice, stabilind drepturi salariale ce nu se regăsesc în anexele la acest act normativ, aceste prevederi au fot aprobate implicit.
Conform art. 6 din O.U.G. nr. 1/2010: „În cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu legea-cadrul nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță sunt mai mici decât cele stabilite pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă corespunzătoare cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții”.
Cum reclamantul nu deținea nicio funcție de demnitate publică în cadrul comunei P. în luna decembrie 2009, acesta fiind ales în funcția de viceprimar abia în luna decembrie 2013, nu este îndreptățit la acordarea unei sume compensatorii care să acopere sporul de izolare.
Pentru anul 2013, O.U.G. nr. 84/2012 prin art. 1 a stabilit că în anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 și art. 3-5 din O.U.G. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012.
Pentru anul 2014, O.U.G. nr. 103/2013 prin art. 1 prevede: în anul 2014 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/ indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizări claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010.
În consecință, începând cu data de 1 ianuarie 2010 salarizarea în sistemul bugetar s-a realizat potrivit legilor salarizării unitare a personalului plătit din fonduri publice, respectiv Legea nr. 330/2010 și Legea nr. 284/2010, acte normative care au stabilit că drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în actele normative respective, iar sporul de izolare nu se regăsește în legislația salarizării unitare de care să beneficieze cei aleși în funcția de viceprimari.
Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit art. 480 alin.1 Cod procedură civilă Curtea a respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul formulat de apelantul reclamant T. C., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 1255/25.06.2014 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. C. P. ȘI ., ambele cu sediul în ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 martie 2015.
Președinte, Judecător,
R. A. J. Z.
Grefier,
D. R.
Jud.fond: L.N.
Red.dec.jud. J.Z. 02.04.2015
Thnored.gref.M.C. 06.04.2015/5 ex.
Emis 3 .
| ← Conflict de muncă. Decizia nr. 16/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 18/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
