Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 277/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 277/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 277/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.277/CM
Ședința publică din data de 05 Mai 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE J. Z.
Judecător M. S. S.
Grefier M. G.
Pe rol, judecarea apelului civil formulat de apelanta reclamantă T. V. O., reprezentată prin S. „Învățământului Preuniversitar FEN C.”, cu sediul în C., ., județul C., împotriva sentinței civile nr.2060 din 17.09.2014, pronunțată de Tribunalul C.-Secția I civilă, în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât L. T. „D.”, cu sediul în C., .. 4, județul C., având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 155 și următoarele Cod proc. civilă.
Apelul este declarat în termenul prevăzut de lege, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 270 Codul Muncii.
Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia evidențiază părțile, stadiul dosarului și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Totodată învederează că prin cererea de apel s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform prevederilor art. 223 C.pr.civ., după care;
Curtea, în considerarea art.394 Cod proc. civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, încheie dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului, luând act că s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă.
CURTEA
Deliberând asupra apelului formulat de reclamantă, prin S. Învățământului Preuniversitar FEN C., constată următoarele:
I. Sentința apelată:
Prin sentința civilă nr. 2060/17.09.2014, Tribunalul C., secția I civilă, a respins ca nefondată cererea formulată la 13.05.2014 de reclamanta T. V.-O., prin S. Învățământului Preuniversitar FEN C., în contradictoriu cu pârâtul L. Tehnologic D. din C., prin care aceasta a solicitat obligarea pârâtului la stabilirea drepturilor salariale ale reclamantei așa cum au rezultat din aplicarea Legilor nr. 330/2009, 285/2010 și 63/2011, prin raportare la Legea nr. 221/2008, și la plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele încasate, pentru perioada 1.09.2012 – 31.08.2013, actualizate în funcție de rata inflației până la data plății efective, corespunzător perioadei lucrate în unitatea de învățământ.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
Prin art.1 alin.(1) lit.”b” și „c” din OG.15/2008 privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008 se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, în raport de care în anumite intervale de timp era asigurată o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat - cu modificări - prin Legea nr.221/2008, fiind consacrată o majorare a coeficientului de multiplicare de 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Prin OUG 136/2008 și OUG 151/2008 au fost modificate unele prevederi ale OG.15/2008, în sensul reducerii majorărilor salariale stabilite de puterea legislativă, prin lege. Prin decizii succesive ale Curții Constituționale a fost constatată însă neconstituționalitatea modificărilor aduse de Guvern la OG.15/2008, astfel cum fusese aprobată prin Legea nr.221/2008, consecința fiind aceea a recunoașterii îndreptățirii personalului din învățământ la plata drepturilor salariale, astfel cum au fost consacrate prin OG.15/2008, în condițiile în care această ordonanță a fost aprobată prin lege.
În cazul reclamantei, prin hotărâri judecătorești irevocabile, unitatea școlară angajatoare a fost obligată la calcularea drepturilor salariale rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008, a Legii 330/2009 și a Legii 285/2010 și la plata diferențelor dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite pentru perioada 01.10.2008 –13.05.2011, actualizate cu indicele de inflația la data plății efective.
În acest sens, s-a reținut că Legea 330/2009 a garantat menținerea în cursul anului 2010 a salariului brut de care personalul în funcție a beneficiat la data de 31.12.2009.
Astfel, pentru punerea în aplicare a legii unice de salarizare a fost adoptată O.U.G. 1/2010, care la art. 5 alin.1 relua principiul nediminuării salariilor în plată la data de 31.12.2009, pentru ca la alin.6 să prevadă în mod expres: Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009.
Cu privire la anul 2011, s-a reținut că art. 1 din Legea 285/2010 a prevăzut că începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%. Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) și (2) se va stabili în anul 2011 ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010.
Prin urmare, criteriul de referință în determinarea salariului plătit personalului bugetar cu începere din luna ianuarie 2011 îl reprezenta salariul din luna octombrie 2010, majorat cu 15%. Cum pentru considerentele anterior expuse, s-a reținut că în anul 2010 reclamanții erau îndreptățiți la calcularea salariului cu luarea în considerare a prevederilor Legii 221/2008, aceeași bază de calcul a fost avută în vedere și după 01.01.2011, cu aplicarea totodată a majorării de 15%.
La data de 13.05.2011 a intrat însă în vigoare Legea 63/2011 privind încadrarea și salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, prin care s-au stabilit atât cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru această categorie de personal contractual, cât și sporurile, indemnizațiile, compensațiile și celelalte elemente ale sistemului de salarizare, precum și metodologia de calcul al acestora.
În consecință, începând cu data de 13.05.2011, a fost instituit un mod de calcul al salariului cuvenit personalului didactic și didactic auxiliar care nu mai depindea de salariul de bază aflat în plată la momentul intrării în vigoare a Legii 63/2011, astfel că majorările salariale reglementate de Legea 221/2008 nu au mai subzistat noii reglementări.
Actele normative ce au reglementat salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar în perioada ulterioară adoptării Legii 63/2011, respectiv OUG 80/2010, aprobată prin Legea 283/2011, OUG 84/2012 și OUG 103/2013, s-au raportat la aceleași elemente de calcul stabilite prin Legea 63/2011, fără a se mai face vreo trimitere la majorările salariale introduse prin OG 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea 221/2008.
Prin cererea de față, reclamanta a susținut că drepturile salariale cuvenite în baza Legii 63/2011 trebuie calculate tot prin raportare la algoritmul de calcul stabilit prin Legea 221/2008, Legea 330/2009 și Legea 285/2010, cu înlăturarea diminuării ce rezulta din aplicarea noului act normativ și care contravin art. 1 din Protocolul nr.1 la CEDO.
Față de aceste susțineri se impune a fi reținut faptul că Legea nr. 63/2011 a fost declarată constituțională prin Deciziile nr. 575/04.05.2011, nr. 130/16.02.2012, nr. 31/05.02.2013 și nr. 291/22.05.2014 ale Curții Constituționale, iar criticile de neconstituționalitate au vizat tocmai încălcarea normelor constituționale și convenționale privind proprietatea privată, formulate din perspectiva unei restrângeri a dreptului la salariu, considerat un bun.
Pe această cale, instanța de contencios constituțional a reținut că în materia drepturilor salariale, CEDO face o distincție esențială între dreptul de a continua să primești în viitor un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul câștigat pentru o perioadă în care munca a fost prestată (cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, paragraful 94).Astfel, Curtea a constatat că este dreptul autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat, statul fiind cel în măsură să stabilească ce sume trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de sume prin modificări legislative corespunzătoare (cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23).
Totodată, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în acest domeniu (spre exemplu, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57).
Curtea Constituțională a examinat de asemenea și criticile referitoare la previzibilitatea normelor juridice și protecția așteptărilor legitime ale cetățenilor, constatând că acestea nu sunt încălcate, câtă vreme Legea nr. 63/2011 a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat.În plus, drepturile câștigate nu au fost cu nimic afectate prin reglementarea dedusă controlului de constituționalitate.
În ce privește instituirea unei pretinse discriminări în cazul personalului didactic și didactic auxiliar, față de restul salariaților plătiți din fondurile publice, prin aceleași decizii anterior menționate s-a statuat că instituirea de regimuri juridice diferite în situații care impun rezolvări diferite nu poate fi apreciată drept o încălcare a principiului egalității.
Curtea Constituțională a constatat astfel că, în materia salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, a existat o situație juridică specifică, determinată de succesiunea a numeroase acte normative cu acest obiect de reglementare și de practica judiciară neunitară, care a condus la un sistem de salarizare neunitar.
Or, în acest context specific salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, Legea 63/2011 a dat expresie unei măsuri de politică bugetară, determinată de impactul financiar major asupra cheltuielilor de personal aprobate pentru anul 2011, având în vedere consecințele modificărilor legislative și ale soluțiilor pronunțate de instanțele judecătorești, urmărind să elimine inechitatea în stabilirea salariilor din sistemul național de învățământ.
În aceste condiții, Curtea Constituțională a reținut că situația obiectiv diferită a personalului didactic și didactic auxiliar a justificat instituirea unui tratament juridic distinct în ceea ce privește salarizarea acestei categorii profesionale, fără ca aceasta să aibă semnificația încălcării principiului egalității în drepturi.
Pentru considerentele anterior expuse, instanța a constatat că toate criticile reclamantei referitoare la neconformitatea Legii 63/2011 cu jurisprudența CEDO au constituit obiect de analiză al Curții Constituționale, cu prilejul verificării constituționalității actului normativ menționat. Cum puterea de lucru judecat ce însoțește deciziile Curții Constituționale se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acesta, instanțele de judecată sunt obligate să respecte întru totul aceste decizii, potrivit dispozițiilor art.147 alin.4 din Constituție, astfel că, pe calea unei analize proprii nu ar putea stabili că Legea 63/2011 este contrară Convenției Europene a Drepturilor Omului (în acest sens sunt Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/1995, Decizia nr.1415/2009, Decizia nr. 414/2010, Decizia nr. 415/2010).
Totodată, întreaga reglementare legală vizând salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar în perioada 2012-2014, se raportează la cuantumul brut al salariilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare rezultat din aplicarea Legii 63/2011, astfel că nu se impune o analiză detaliată a criticilor reclamantei în funcție de fiecare dintre aceste acte normative.
Față de cele expuse, s-a reținut că ulterior datei de 13.05.2011 reclamanta a primit drepturi salariale calculate potrivit actului normativ aplicabil în materia salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, conform atât Constituției, cât și jurisprudenței CEDO. Pe cale de consecință, cererea de față a fost respinsă ca nefondată.
II. Apelul:
1. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul, prin S. Învățământului Preuniversitar FEN C., solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea cererii de apel, apelanta reclamantă a arătat că și după data de 13.05.2011 salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar trebuie să fie raportată la prevederile Legii nr. 221/2008, reducerea salariilor realizându-se numai în sistemul de învățământ. Astfel, prin Legea nr. 63/2011 au fost diminuate salariile personalului din învățământ, fiind practic anulate salariile în cuantumul reglementat de Legea nr. 221/2008. A fost încălcat principiul remunerației egale pentru muncă egală prevăzut de art. 3 lit. c) din Legea nr. 284/2010. Potrivit Legii nr. 330/2009, pe tot parcursul anului 2011 salariile trebuiau calculate prin aplicarea majorării de 15% la cuantumul salariilor din luna octombrie 2010, când salariul era în cuantumul reglementat de Legea nr. 221/2008. De asemenea, a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, reducerea salariului reclamantei echivalând cu o expropriere. Prin adoptarea Legii nr. 63/2011 a fost încălcată și speranța legitimă a reclamantei, întrucât dreptul său la o coerență și siguranță legislativă devine iluzoriu.
Intimatul pârât nu a formulat apărări față de cererea de apel.
2. În cadrul judecății în apel a fost atașat dosarul de fond și nu au fost administrate probe noi.
III. Analiza apelului:
1. Potrivit art. 1 alin. 1-5 din Legea nr. 63/2011, intrată în vigoare la 13.05.2011, „începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege. Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ este cel prevăzut în anexele nr. 1, 2, 3a și 3b, după caz. Indemnizațiile de conducere specifice sunt prevăzute în anexa nr. 4. Sporurile, indemnizațiile, compensațiile și celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la alin. 1, precum și metodologia de calcul al acestora sunt prevăzute în anexa nr. 5. Cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute de prezenta lege se calculează în funcție de salariile de încadrare prevăzute în anexele nr. 1, 2, 3a sau 3b, după caz, în conformitate cu metodologia prevăzută în anexa nr. 5, cu luarea în considerare a indemnizației de conducere prevăzută în anexa nr. 4, dacă este cazul.”
Totodată, potrivit art. 6 din lege, „orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de natură salarială, în anul 2011, pentru personalul prevăzut la art. 1 alin. 1, se abrogă”.
Conform art. 162 alin. 3 C. Mc., „sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative”.
Totodată, art. 138 alin. 3 teza I din Legea nr. 62/2011, „drepturile salariale din sectorul bugetar se stabilesc prin lege în limite precise”.
2. Din analiza prevederilor legale mai sus citate rezultă că, în aplicarea principiului potrivit căruia sistemul de salarizare a personalului bugetar se stabilește prin lege, începând de la 13.05.2011 a fost instituit un asemenea sistem de salarizare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ, concomitent cu abrogarea prevederilor legale care au reglementat până la acea dată sistemul de salarizare al aceleiași categorii de personal.
Astfel spus, prin Legea nr. 63/2011 a fost înlocuit vechiul sistem de salarizare cu un nou sistem de salarizare. Această lege nu se subordonează din punctul de vedere al forței juridice altor legi de salarizare, precum Legile nr. 330/2009 și nr. 284/2010, astfel că nu s-ar putea reține că prin adoptarea ei ar fi fost încălcate acele legi.
Noul sistem de salarizare a fost prevăzut pentru anul 2011, iar aplicarea lui a fost prelungită pentru anul 2012 prin OUG nr. 80/2010, modificată prin Legea nr. 283/2011 (art. II – art. 1), pentru anul 2013 prin OUG nr. 84/2012 (art. 2), pentru anul 2014 prin OUG nr. 103/2013 (art. 1) și pentru anul 2015 prin OUG nr. 83/2014 (art. 1 și 2).
Prin art. 2 alin. 2 și 3 din OUG nr. 83/2014 s-a prevăzut că, „începând cu data de 1 martie 2015, cuantumul brut al salariilor de bază de care beneficiază personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ se majorează cu 5% față de nivelul acordat pentru luna februarie 2015. Începând cu data de 1 septembrie 2015, cuantumul brut al salariilor de bază de care beneficiază personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ se majorează cu 5% față de nivelul acordat pentru luna august 2015.”
Aplicarea legii noi nu s-a făcut retroactiv, ci începând cu data intrării ei în vigoare – 13.05.2011, nefiind afectat dreptul reclamantei asupra salariului aferent muncii prestate până la acea dată.
3. Prin decizia nr. 575/2011 Curtea Constituțională a constatat neîntemeiată obiecția de neconstituționalitate a Legii privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ (Legea nr. 63/2011), reținând că aceasta „a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii socio-profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat”.
Examinând jurisprudența CEDO în materia dreptului de proprietate cu referire la drepturile salariale, Curtea Constituțională a menționat „distincția între dreptul persoanei de a continua să primească, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată.
Astfel, prin Hotărârea din 19 aprilie 2007 pronunțată în cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, par. 94, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că în Convenție nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu cu un anumit cuantum. Reluând aceste considerente în Hotărârea din 20 mai 2010, pronunțată în cauza Lelas împotriva Croației, par. 58, Curtea a reținut că nu este consacrat prin Convenție dreptul de a continua să fii plătit cu un salariu într-un anumit cuantum; venitul care a fost câștigat reprezintă însă un "bun" în sensul art.1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”.
Curtea de apel are în vedere că un drept de proprietate există asupra salariului aferent muncii deja prestate, nu însă și asupra salariului aferent muncii care ar urma să fie prestată în viitor, fiind prerogativa statului să reglementeze sistemul de salarizare a personalului bugetar, prin derogare de la principiul libertății contractuale, ceea ce înseamnă posibilitatea atât de a majora salariile, cât și de a le reduce, cu condiția ca asemenea măsuri să opereze numai pentru viitor.
Câtă vreme salariile personalului bugetar se stabilesc prin lege, nu există, în sensul aplicării art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, o „speranță legitimă” a salariaților în privința nivelului viitor al salariilor, care să înlăture marja de apreciere de care se bucură statul cu ocazia elaborării măsurilor de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat.
Reglementarea distinctă a sistemului de salarizare pe sectoare de activitate nu constituie o discriminare și nu constituie o încălcare a principiului salariului egal pentru muncă egală, Curtea Constituțională stabilind prin Deciziile nr. 577/2012 și 17/2010 (menționate cu titlu de exemplu) că „instituirea de regimuri juridice diferite în situații care impun rezolvări diferite nu poate fi apreciată drept o încălcare a principiului egalității”. De altfel, chiar în cadrul unui sistem de salarizare unitar la nivelul personalului bugetar, diversele categorii de personal din cadrul diverselor sectoare de activitate corespund unor situații diferite, care reclamă din partea legiuitorului soluții diferite. Pe de altă parte, persoanele care compun o categorie de personal sunt salarizate unitar, fără discriminări.
4. Întrucât prin Legea nr. 63/2011 a fost instituit un nou sistem de salarizare a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, fiind totodată abrogat vechiul sistem de salarizare instituit prin OG nr. 15/2008 și Legile nr. 221/2008, 330/2009 și 285/2010, nu există temei juridic pentru a fi aplicat în continuare vechiul sistem de salarizare, nici în locul actualului sistem de salarizare, nici combinat cu acesta, astfel încât salariul reclamantei să fie mai mare decât cel rezultat din aplicarea exclusiv a Legii nr. 63/2011.
Constatând astfel că prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii, pronunțând o hotărâre legală și temeinică, astfel cum a rezultat din considerentele de mai sus, în baza art. 480 alin. 1 C. proc. civ., curtea va respinge apelul formulat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta reclamantă T. V. O., reprezentată prin S. „Învățământului Preuniversitar FEN C.”, cu sediul în C., ., județul C., împotriva sentinței civile nr.2060 din 17.09.2014, pronunțată de Tribunalul C.-Secția I civilă, în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât L. T. „D.”, cu sediul în C., .. 4, județul C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5.05.2015.
Președinte, Judecător,
J. Z. M. S.-S.
Grefier,
M. G.
Jud. fond – A.C.
Red.dec.-jud. M.S.S.4ex./13.05.2015
Emis 2 comunicări/15.05.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 280/2015.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 195/2015. Curtea... → |
|---|
