Obligaţie de a face. Decizia nr. 18/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 18/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 18/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 18/CM
Ședința publică din 10 martie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE - J. Z.
JUDECĂTORI - R. A.
- M. B.
GREFIER - M. D.
Pe rol soluționarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă R. A. DE TRANSPORT ÎN COMUN C., cu sediul în C., ., împotriva încheierii din 03 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect îndreptare eroare materială, în contradictoriu cu intimatele pârâte CONFEDERAȚIA NAȚIONALĂ A PATRONATULUI ROMÂN, cu sediul în București, .. 24-26, sector 1, U. NAȚIONALĂ A TRANSPORTATORILOR RUTIERI DIN ROMÂNIA, cu sediul în București, .. 60, sector 4, CONVENȚIA SINDICALĂ NAȚIONALĂ A TRANSPORTATORILOR DIN ROMÂNIA, cu sediul în București, .. 27, sector 1, FEDERAȚIA M. DE LOCOMOTIVĂ DIN ROMÂNIA, cu sediul în București, .. 27, sector 1, ALIANȚA S. TRANSPORTATORILOR DIN ROMÂNIA, cu sediul în București, .-38, sector 1 și FEDERAȚIA NAȚIONALĂ FEROVIARĂ MIȘCARE COMERCIAL, cu sediul în București, . nr. 1-31, sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință prin care s-a evidențiat faptul că la dosar s-au depus de recurenta reclamantă R. A. de Transport în Comun C., concluzii scrise.
În ceea ce privește procedura de citare cu intimata pârâtă Alianța S. Transportatorilor din România, instanța deliberând face aplicarea prevederilor art. 172 Cod procedură civilă.
În temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 09.12.2009, sub nr._, reclamanta R.A.T.C. C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Confederația Națională a Patronatului Român, U. Națională a Transportatorilor Rutieri din România, Confederația Națională Sindicală a Transportatorilor din România, Federația M. de Locomotivă din România, Alianța S. Transportatorilor din România și Federația Națională Feroviară Mișcare Comercial, să se constate că nu-i este aplicabil Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Ramurii Transporturi înregistrat sub nr. 722/2008, cu consecința dispunerii excluderii sale din Anexa nr. 5 la contractul menționat.
În motivarea cererii, unitatea-reclamantă a arătat că nu este membră a vreunei părți semnatare a C.C.M.R.T. nr. 722/2008 și nici nu a desemnat reprezentanți la negocierea acestor contracte. A precizat reclamanta ca în cadrul R.A.T.C. C. nu sunt constituite organizații sindicale dependente sau afiliate la cele care au semnat contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii transporturi, iar în calitatea sa de unitate ce desfășoară activitate de utilitate publică și de interes public aflată în coordonarea administrației publice locale îi sunt aplicabile dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă la Nivelul Ramurii de Gospodărie Comunală, Locativă și Transporturi Locale pe anii 2007-2011.
Prin sentința civilă nr. 2450 din 22 aprilie 2011, Tribunalul C. a admis acțiunea formulată de reclamanta R. A. de Transport în Comun C., în contradictoriu cu pârâtele Confederația Națională a Patronatului Român, U. Națională a Transportatorilor Rutieri din România, Convenția Sindicală Națională a Transportatorilor din România, Federația M. de Locomotivă din România, Alianța S. Transportatorilor din România și Federația Națională Feroviară Mișcare Comercial; a constatat că reclamantei R. A. de Transport în Comun C. nu îi sunt aplicabile dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Ramurii Transporturi nr. 722/2008 și în consecință a constatat nulitatea Anexei nr. 5 a Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Ramurii Transporturi nr. 722/2008 în partea privind menționarea regiei reclamante printre semnatarii acestui contract.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
„La filele 7-18 din dosar a fost depus Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de G. de Unități din Transportul Public Local pe anii 2009-2011.
La art. 1 alin. 2 al contractului colectiv se arată că „prevederile prezentului CCM se aplică obligatoriu la nivelul unităților din transportul public local, afiliate la URTP, precum și în unitățile în care Federația Sindicală TRANSLOC și URTP au membri”. În Anexa nr. 1 a contractului colectiv se arată, la pct. 13, că reclamanta R.A.T.C. C. se află inclusă pe lista operatorilor de transport public local unde se aplică prevederile CCM la nivel de
grup de unități din transportul public încheiat pentru perioada 2009-2011. Din actele dosarului rezultă că acest contract colectiv de muncă a fost încheiat de Sindicatul Liber Transport în Comun C., din cadrul R.A.T.C. C., afiliat la Federația Transloc.
Cel de-al doilea sindicat din cadrul R.A.T.C. C., reprezentativ prin afilierea la Federația S.I.G.O.L. a participat la încheierea Contractului Colectiv de Muncă la Nivelul Ramurii Gospodărie Comunală, Locativă și Transporturi Locale fiind semnatar al acestui contract.
Este de observat că prin Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național pe anii 2007-2010, în cadrul ramurilor pentru care se aplică acest contract, partenerii sociali semnatari au stabilit că transporturile locale sunt incluse în categoria ramurii Gospodărie Comunală, Locativă și Transport Local.
Potrivit dispozițiilor art.2 lit. h din Legea nr. 51/2006, privind serviciile comunitare și utilități publice, reclamanta R.A.T.C.Constanta este o unitate ce desfășoară activitate de utilitate și interes public, respectiv serviciul de transport public la nivelul municipiului C., sub coordonarea, conducerea și responsabilitatea administrației publice locale.
Prin urmare, reclamanta desfășurând activități de transport în comun urmează a se constata ca aceasta nu …”.
La data de 26 iunie 2014, reclamanta R.A.T.C. C. a solicitat îndreptarea erorii materiale, a omisiunii strecurată în sentința civilă nr. 2450/22.04.2011, în cuprinsul considerentelor hotărârii, la pagina 3, ultimul alineat.
În motivarea cererii, s-a arătat că, din eroare, instanța a omis să expună unitar, integral, considerentele sale cu privire la hotărârea dată în cauză, în sensul că se arată „Prin urmare, reclamanta desfășurând activități de transport în comun urmează a se constata că aceasta nu”, fără a se continua cele reținute de către Tribunal.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 442 alin. 3 Noul Cod de procedură civilă.
Prin încheierea din 03 noiembrie 2014 Tribunalul C. a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamanta R. A. de Transport în Comun C. ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 2450/22.04.2011, Tribunalul C. a admis acțiunea formulată de R.A.T.C. C. în contradictoriu cu pârâtele Confederația Națională a Patronatului Român, U. Națională a Transportatorilor Rutieri din România, Convenția Sindicală Națională a Transportatorilor din România, Federația M. de Locomotivă din România, Alianța S. Transportatorilor din România și Federația Națională Feroviară Mișcare Comercial și a constatat că reclamantei nu îi sunt aplicabile dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Ramurii de Transporturi nr. 722/2008 și, în consecință a constatat nulitatea Anexei nr. 5 a Contractului Colectiv de Muncă la Nivelul Ramurii Transporturi nr. 722/2008 în partea privind menționarea reclamantei printre semnatarii acestui contract. Într-adevăr, în finalul considerentelor hotărârii, s-a reținut, în mod incomplet, că prin urmare, reclamanta desfășurând activități de transport în comun urmează a se constata că aceasta nu.
Potrivit art. 281 alin. 1 Cod procedură civilă 1865, aplicabil în cauză având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost formulată anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Noțiunea de greșeală materială are, în sensul art. 281 Cod procedură civilă 1865, înțelesul de eroare materială vizibilă, săvârșită cu ocazia redactării hotărârii. Pe calea prevăzută de textul de lege menționat nu se poate obține însă completarea hotărârii cu motivele pe care se sprijină soluția instanței, aceasta situație constituind motiv de recurs potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă 1865.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța a apreciat că dispozițiile legale enunțate nu sunt aplicabile, nefiind vorba despre o eroare materială, pentru motivele invocate în susținerea prezentei cereri existând calea recursului.
În consecință, instanța a respins cererea reclamantei ca neîntemeiată.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamanta. În motivarea apelului său, aceasta a arătat următoarele: Încheierea din 3.11.2014 pronunțată de către Tribunalul C. a fost dată cu încălcarea legii, cu aplicarea unui text de lege străin situației de fapt; în fapt, prin cererea înregistrată în data de 26.06.2014 au solicitat Tribunalului C. să dispună îndreptarea erorii strecurată în considerentele sentinței civil nr. 2450/22.04.2011, la pagina 3 (ultimul aliniat), potrivit art. 281 (1) Cod procedură civilă/442 Noul Cod de procedură civilă; textul de lege are în vedere erorile materiale și omisiunile ce pot fi îndreptate fără a duce la o schimbare a soluției dată în dosar; apreciază că situația speței (înregistrarea unei greșeli care nu este aptă să atingă însăși substanța hotărârii) nu poate fi asimilată cu nemotivarea hotărârii, căci există o motivare propriu-zisă, capetele de cerere au fost rezolvate, iar soluția este justă; cererea viza îndreptarea unei greșeli de ordin formal, care nu este de natură să afecteze într-un fel soluția și nu aduce argumente suplimentare, respectiva greșeală fiind determinată de tehnoredactare; eroarea/omisiunea rezultă în mod cert din dosar, din susținerile probate ale părților, din caietul grefierului de ședință și consemnarea judecătorului și nu din greșeli de judecată; practic propoziția nu este finalizată, fiind strecurată o greșeală/omisiune de tehnoredactare; în mod cert există la dosarul cauzei motivarea judecătorului din data de 23.06.2011, aceasta fiind viciată prin modalitatea de tehnoredactare, din culpa grefierului de ședință; eroarea este în mod evident datorată unei neatenții, omisiuni involuntare a grefierului de ședință (aceeași persoană care a tehnoredactat sentința în data de 28.06.2011), astfel încât apreciază că este posibilă îndreptarea ei fără a fi nevoie de administrarea de alte probe; consideră că Tribunalul a apreciat greșit și excesiv că situația se circumscrie motivului de casare (art. 307 pct. 7 Cod procedură civilă consacră ipoteze diferite ale aceluiași motiv de recurs - nemotivarea hotărârii - deoarece astfel trebuie calificată atât o hotărâre care nu este deloc motivată cât și una care cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii); contrar celor enunțate, hotărârea invocată dezleagă fondul, soluția creează transparență asupra silogismului judiciar care explică și justifică dispozitivul, arătând situația concretă supusă judecării, care a fost parcursul logic al concluziei exprimate; Tribunalul a cercetat afirmațiile părților, probele fiind analizate, servind ca suport concluziilor instanței; cauza a fost soluționată în mod real potrivit garanțiilor conținute de art. 6 CEDO, concretizate în exprimarea de către magistrat a tuturor argumentelor decizorii; această eroare nu putea constitui motiv de exercitare a căii de atac - recursul, reprezentând o posibilitate de a obține o soluție contrară; posibilitatea înlăturării, îndreptării erorilor materiale oricând se justifică prin efectele reduse ale acestei operațiuni, asupra sensului dispoziției din hotărâre (neputându-se transfera, de exemplu admiterea acțiunii, în respingerea acțiunii); astfel, în cauza Albina împotriva României, Curtea reiterează principiile pe care le-a statuat în cauza Helle împotriva Finlandei, arătând ca noțiunea de proces echitabil presupune că o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse; prin urmare, chiar dacă judecătorul nu trebuie să răspundă tuturor argumentelor invocate de părți, argumentele decisive pentru soluționarea cauzei vor trebui totuși să-și găsească reflectare în hotărâre.
Consideră că ar trebui să constate Curtea că Tribunalul a răspuns argumentelor principale, în sensul: apartenenței la grupul de unități din transportul public local, obligativitatea aplicării dispozițiilor CCM pe grupuri de unități din transportul local pe anii 2009-2011 potrivit art. 1 alin. 2 și Anexa nr. 1/poziția 13 și pe cale de consecință, raportarea clauzelor CCM pe unitate la Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură gospodărie comunală, locativă și transporturi locale, atât prin prisma afilierii patronale precum și sindicale; Instanța a mai reținut afilierea sindicatului reprezentativ constituit la nivel de unitate, la S.I.G.O.L. partener de dialog social care a semnat CCM la nivel de ramură gospodărie comunală, locativă și transporturi locale pe anii 2009-2011; în considerentele hotărârii constată că instanța a avut în vedere CCM unic la nivel național pe anii 2007-2010, potrivit căruia transporturile locale au fost incluse în ramura gospodărie comunală, locativă și transporturi locale, iar reclamanta R.A.T.C. C. este o unitate ce desfășoară activitate de utilitate și interes public, respectiv serviciul de transport public la nivelul municipiului C., sub coordonarea, conducerea și responsabilitate administrației publice locale potrivit dispozițiilor art. 2 lit. h) din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare și utilități publice.
Potrivit Deciziei nr. 4222 din 25 noiembrie 2010 pronunțată în recurs de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligația de motivare nu presupune existența unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real problemele esențiale care au fost supuse spre judecată instanței, iar în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunțării acesteia.
În speța dedusă judecății, chiar dacă judecătorul nu trebuie să răspundă tuturor argumentelor invocate de părți, argumentele decisive ce au condus la soluționarea cauzei sunt reflectate în hotărâre.
Pentru aceste considerente, solicită ca prin decizia ce se va pronunța, să se admită recursul formulat împotriva încheierii din 3.11.2014 pronunțată de către Tribunalul C. în dosarul nr._ și să se dispună admiterea cererii de îndreptare a erorii/omisiunii strecurată în considerentele sentinței civile nr. 2450/22.04.2011, la pagina 3 (ultimul aliniat).
În drept, recursul a fost întemeiat pe art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și art. 3041 Cod procedură civilă.
Intimatele pârâte nu au formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În cauză, recurenta urmărește completarea considerentelor sentinței civile nr. 2450/22.04.2011 pronunțată de Tribunalul C..
Este adevărat că instanța este obligată să analizeze în mod efectiv susținerile părților, astfel cum arată recurenta.
Dar, ceea ce trebuie analizat în cauză este dacă solicitarea acesteia poate fi analizată în procedura îndreptării erorilor materiale și a omisiunilor vădite reglementată de art. 281 Cod procedură civilă.
Curtea reține că pe calea procedurală aleasă de recurentă nu pot fi completate considerentele sentinței, mai ales în condițiile în care judecătorul care a pronunțat soluția nu mai funcționează în cadrul instanței.
Aspectele care țin de raționamentul ce a condus la pronunțarea soluției nu pot fi considerate simple omisiuni sau erori materiale pentru a fi înlăturate în procedura prevăzută de art. 281 Cod procedură civilă întrucât aceasta ar presupune reluarea judecății asupra aspectelor cu privire la care instanța a omis să expună considerentele sale, ceea ce nu este admisibil în condițiile în care hotărârea a devenit irevocabilă.
Pe de altă parte, recurenta nu justifică nici un interes în formularea cererii în condițiile în care prin dispozitiv s-a constatat în mod expres că nu i se aplică dispozițiile din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii transporturi nr. 722/2008 cu consecința anulării mențiunii referitoare la aceasta din Anexa V la acest contract.
Recurenta ar fi putut justifica un interes în situația în care era vorba de aspecte care ar fi explicitat dispozitivul și ar fi fost necesare pentru corecta aplicare a acestuia sau ar fi constatat alte aspecte care nu se reflectă în mod expres în conținutul dispozitivului. O astfel de situație ar fi existat de exemplu dacă se dispunea doar anularea mențiunii referitoare la aceasta din Anexa V la contractul colectiv de muncă, caz în care putea fi relevantă constatarea instanței că respectivul contract colectiv de muncă nu i se aplică și acesta constituie motivul nulității.
Or, față de conținutul explicit al dispozitivului sentinței, este lipsit de relevanță practică motivul pentru care respectivul contractul colectiv de muncă nu i se aplică.
Pe de altă parte, acest contract colectiv de muncă nu mai este aplicabil astfel încât nu se mai pune problema invocării unor considerente ale hotărârii primei instanțe în legătură cu efectele respectivului contract.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă R. A. DE TRANSPORT ÎN COMUN C., cu sediul în C., ., împotriva încheierii din 03 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte CONFEDERAȚIA NAȚIONALĂ A PATRONATULUI ROMÂN, cu sediul în București, .. 24-26, sector 1, U. NAȚIONALĂ A TRANSPORTATORILOR RUTIERI DIN ROMÂNIA, cu sediul în București, .. 60, sector 4, CONVENȚIA SINDICALĂ NAȚIONALĂ A TRANSPORTATORILOR DIN ROMÂNIA, cu sediul în București, .. 27, sector 1, FEDERAȚIA M. DE LOCOMOTIVĂ DIN ROMÂNIA, cu sediul în București, .. 27, sector 1, ALIANȚA S. TRANSPORTATORILOR DIN ROMÂNIA, cu sediul în București, .-38, sector 1 și FEDERAȚIA NAȚIONALĂ FEROVIARĂ MIȘCARE COMERCIAL, cu sediul în București, . nr. 1-31, sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 martie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
J. Z. R. A. M. B.
GREFIER
M. D.
Red.înch.jud.fond F.M.I.
Tehnored.dec.jud.recurs R.A. 06.04.2015/2 exp.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 176/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 280/2015.... → |
|---|
