Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 113/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 113/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 10051/118/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.113/CM
Ședința publică din data de 17 februarie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - M. S. S.
Judecător – J. Z.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea apelurilor civile formulate de:
- apelantul pârât și intimat M. FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. – cu sediul în municipiul C., . nr.18;
- apelantul pârât și intimat M. P. - P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL C. – cu sediul în municipiul C., . în nume propriu și pentru P. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL C. – cu sediul în municipiul C., ..34A;
- apelantul pârât și intimat M. P. – P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE – cu sediul în municipiul București, ., Sector 5, împotriva sentinței civile nr.801 din data de 04 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți V. E. cu domiciliul în mun. Constanta, .. 17, J. C., G. V. cu domiciliul în mun. Constanta, ., ., ., P. T. cu domiciliul în mun. Constanta, Bld.Tomis nr. 257-259, ., ., P. E. L. cu domiciliul în mun. Constanta, Bld Tomis nr. 257-259, ., ., B. V. cu domiciliul în oraș Eforie Nord, .. 49, J. C., T. M. cu domiciliul în mun. Constanta, Bld. Tomis nr. 334, ., ., V. Ș. M. cu domiciliul în oraș Techirghiol, ., ., B. M. M. cu domiciliul în mun. Constanta, ., ., C. M. cu domiciliul în mun. Constanta, Bld. Tomis nr. 328A, ., B. C. cu domiciliul în mun. Constanta, .. 1B, ., J. C., I. A. cu domiciliul în mun. Constanta, ., ., ., J. C., ARAPASU A. cu domiciliul în mun. Constanta, ., J. C., BADAU R. cu domiciliul în mun. Constanta, bld. Tomis nr. 317, ., MARUNTELU G. cu domiciliul în mun. Constanta, ., J. C. și S. R. cu domiciliul în mun. Constanta, bld. Tomis nr. 324A, ., ., având ca obiect – drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.153 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelurile sunt declarate în termenul prevăzut de lege, motivate și scutite de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 157 din Legea nr.263/2010.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată, învederează că apelantul pârât și intimat M. P. – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus la dosarul cauzei note de ședință cu privire la repunerea pe rol a cauzei pentru calificarea calității de creditor a reclamantei A. A.; apelantele pârâte și intimate au solicitat judecata apelurilor în lipsă, conform art.223 alin.3 Cod procedură civilă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art.223 Cod procedură civilă.
După rămânerea cauzei în pronunțare dar înainte de încheierea ședinței de judecată se prezintă în instanță intimatul reclamant B. C. personal.
Curtea dispune repunerea cauzei pe rol și acordă cuvântul pentru dezbateri intimatului reclamant.
Intimatul reclamant B. C. având cuvântul, solicită respingerea apelurilor ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de prima instanță.
Curtea rămâne în pronunțare asupra apelurilor promovate în cauză.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor formulate de pârâții M. Finanțelor Publice prin DGRFP G., prin AJFP C., M. P. – P. de pe lângă Curtea de Apel C. în nume propriu și pentru P. de pe lângă Tribunalul C. și M. P. – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, constată următoarele:
I. Sentința apelată:
Prin sentința civilă nr. 801/4.04.2014, Tribunalul C., secția I civilă, a respins excepțiile necompetenței materiale, lipsei calității procesuale pasive, prematurității și prescripției și a admis cererea formulată la 29.11.2013 de reclamanții V. E., G. V., P. T., P. E.-L., B. V., T. M., V.-Ș. M., B. M.-M., C. M., B. C., I. A., A. A., Badau R., M. G. și S. R. în contradictoriu cu pârâții M. P. – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, M. P. – P. de pe lângă Curtea de Apel C., M. P. – P. de pe lângă Tribunalul C. și M. E. și Finanțelor Publice prin DGFP C., și a dispus obligarea acestora în solidar sa calculeze si sa plateasca dobanda legala aferenta drepturilor banesti reprezentand sporul de confidentialitate de 15% stabilit prin decizia civila nr. 441/CM/01.07.2009 pronuntata de Curtea de Apel Constanta in dosarul nr._ si sentinta civila nr. 906/04-09-2009 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul nr._ (aceasta sentinta numai in ceea ce o priveste pe reclamanta I. A.), incepand cu data introducerii actiunii (29.11.2013) si pana la executarea efectiva a obligatiei de plata.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia civila nr. 441/CM/01.07.2009 pronuntata de Curtea de Apel Constanta in dosarul nr._, paratii M. P.-P. de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, M. P. - P. de pe langa Curtea de Apel Constanta, M. P.-P. de pe langa Tribunalul Constanta, M. E. si Finantelor Publice au fost obligati sa plateasca reclamantilor V. E., G. V., P. T., P. E. L., B. V., T. M., V. Ș. M., B. M. M., C. M., B. C., I. A., Arapasu A., Badau R., Maruntelu G., S. R., sporul de confidentialitate de 15% incepand cu iunie 2004 si in continuare, actualizat cu indicele de inflatie la momentul platii.
De asemenea, prin sentinta civila nr. 906/04.09.2009 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul nr._, paratii M. P.-P. de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, M. P. - P. de pe langa Curtea de Apel Constanta, M. P.-P. de pe langa Tribunalul Constanta, M. E. si Finantelor Publice au fost obligati sa plateasca reclamantei I. A. sporul de confidentialitate de 15% pentru perioada iulie 2006 – 01.01.2009, actualizat cu indicele de inflatie la data platii.
In ceea ce priveste exceptia necompetentei materiale, instanta a apreciat ca este neintemeiata, urmand a fi respinsa in considerarea dispozitiilor 268 alin. 1 lit. c CM, obiectul prezentei actiunii fiind acordarea unor despagubiri pentru neachitarea la termen a unor drepturi salariale restante.
Referitor la excepțiile lipsei calității procesual pasive a paratelor invocate de acestea prin întâmpinarile depuse la dosar, tribunalul a constatat că acestea nu sunt întemeiate, urmand a fi respinse, având în vedere că decizia civila nr. 441/CM/01.07.2009 pronuntata de Curtea de Apel Constanta in dosarul nr._ si sentinta civila nr. 906/04-09-2009 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul nr._ sunt date în contradictoriu cu aceste parti ca debitori ai obligației de a achita sumele constatate prin titlurile executorii.
Cu privire la exceptia prematuritatii, instanta a apreciat ca este neintemeiata, intrucat esalonarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii prin OUG 71/2009, poate fi privită ca o formă de executare succesivă, această măsura fiind dublată de suspendarea de drept a executării silite, astfel incat depășește o durată rezonabilă în valorificarea dreptului si nu mai răspunde cerințelor de proporționalitate dintre scopul urmărit prin reglementarea adoptată și menținerea unui just echilibru al intereselor în discuție. De altfel, în condițiile în care, debitorul nu a avut acordul creditorilor la eșalonarea plății, nu se poate considera ca prezenta actiune este prematura.
Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului la actiune, în raport de data pronunțării titlurilor executorii, instanta a apreciat ca actiunea a fost formulata in interiorul acestui termen, de vreme ce termenul general de 3 ani prevăzut de art.16 alin.1 li. a) din legea nr. 167/1958, în vigoare la data la care a început sa curgă, se întrerupe printr-un act voluntar de executare sau prin recunoașterea de către debitor, in orice mod a dreptului a cărui acțiune se prescrie de către debitor, cu privire la drepturile salariate sau derivate din plata salariului.
Astfel, termenul general de prescripție de 3 ani a fost întrerupt prin recunoașterea pe care debitorul a realizat-o prin plățile parțiale efectuate.
Potrivit disp. art. 16 lit.a) din Decretul nr. 167/1958: "Prescripția se întrerupe: 1. printr-un act voluntar de executare sau prin recunoașterea, in orice alt mod. a dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcuții de către cel în folosul căruia curge prescripția.”
Un prim caz de întrerupere a prescripției îl constituie recunoașterea obligației de plată realizată prin primul act normativ de eșalonare a obligației de plată, respectiv, OUG nr.71/2009, urmată de OUG nr. 71/2011 și plățile ulterioare efectuate în mod eșalonat.
D. urmare, instanta a respins exceptia necompetentei materiale, exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive, exceptia prematuritatii, exceptia prescriptiei.
Pe fondul cauzei, instanta a constatat ca prin decizia civila nr. 441/CM/01.07.2009 pronuntata de Curtea de Apel Constanta in dosarul nr._ si sentinta civila nr. 906/04.09.2009 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul nr._, paratii au fost obligati sa plateasca reclamantilor sporul de confidentialitate de 15 %, actualizat cu indicele de inflatie.
Potrivit art. 1535 alin 1 Noul Cod Civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în ce prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. In acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
Având în vedere textul de lege menționat mai sus, tribunalul a constatat întemeiată cererea, în sensul că reclamantii au dreptul la repararea prejudiciului cauzat prin neplata sumelor de bani ajunse la scadență.
Apărarea pârâtilor în sensul că în condițiile în care a operat actualizarea cu inflația a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii nu se mai justifică și dobânda legală, căci altfel s-ar ajunge la o dublă reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără just temei, nu poate fi primită de instanță pentru că pe de o parte legea prevede în mod expres posibilitatea de a dobândi daune moratorii la sumele de bani ajunse la scadență și neachitate, iar pe de altă parte actualizarea cu indicele de inflație urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești, urmărind evitarea devalorizării creanței.
Prin urmare, nu se poate susține că prin obligarea pârâților și la plata dobânzii legale, pe lângă actualizarea cu inflația, se ajunge la o dublă reparație a prejudiciului constând în neplata la scadență a sumelor de bani, cele două instituții juridice având rațiuni juridice diferite.
Cât privește susținerea pârâtului M. P.-P. de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie că în speță creanțele nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadență, și că legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare prin reglementarea unei proceduri speciale de executare conform art. 1 din OUG 71/2009, tribunalul constată că ordonanța guvernului a eșalonat executarea silită, iar nu dreptul substanțial, acesta din urmă fiind cel dedus judecății în speța de față.
Astfel, dreptul la dobânda legală este un accesoriu al sumelor ce se cuvine reclamantilor în temeiul raporturilor de natură salarială, în vreme ce eșalonarea vizează sume stabilite prin titluri executorii.
De altfel, prin decizia nr. 2 în dosarul nr. 21/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că în aplicarea dispozițiilor art.1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(1), alin.(2) teza I și art.1535 alin.(1) din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune – interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011, cu modificările și completările ulterioare.
II. Apelul:
1. Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul M. Finanțelor Publice prin DGRFP G., prin AJFP C., solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii cererii formulate în contradictoriu cu acesta pentru lipsa calității procesuale pasive.
În motivarea cererii de apel, apelantul pârât a criticat soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive, întrucât nu este angajatorul reclamanților.
2. Împotriva acestei sentințe a formulat apel și pârâtul M. P. – P. de pe lângă Curtea de Apel C. în nume propriu și pentru P. de pe lângă Tribunalul C., solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de apel, apelantul pârât a arătat că hotărârea apelată este nelegală întrucât a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, lipsind cuantumul prejudiciului. Instanța avea obligația să identifice cât mai exact limitele drepturilor și obligațiilor aferente creditorilor și debiturilor, astfel încât prin soluția dată să închidă poarta arbitrariului, conferind deplină legalitate și temeinicie cercetării judecătorești desfășurate în cauză. Pentru o legală și temeinică pronunțare, instanța de fond trebuia să stabilească întinderea prejudiciului, caracterul cert al acestuia, cuantumul său și proba prejudiciului. Chiar dacă s-a constatat producerea unei devalorizări creanței reclamanților între data acordării dreptului și cea a achitării integrale, instanța avea obligația să argumenteze că devalorizarea s-a produs din culpa pârâtului, fapt nerezultat din probele administrate.
Totodată, hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a cadrului legal incident în materia executării titlurilor care au ca obiect drepturi salariale. A fost reglementată în această materie o procedură derogatorie de executare prin OUG nr. 71/2009, care a făcut obiectul controlului intern prin decizia Curții Constituționale nr. 1533/2011 și controlului extern prin decizia CEDO în cauza D. și alții, stabilindu-se că procedura specială de executare este un atribut exclusiv al legiuitorului, exercitat în scopul echilibrului bugetar și apărării interesului general al societății.
Apelantul a mai arătat că creanța nu este exigibilă, față de eșalonarea acesteia pe parcursul anilor 2012-2016 prin OUG nr. 71/2009, or art. 1535 C. civ. prevede dreptul creditorului la daune moratorii în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență.
3. Împotriva acestei sentințe a formulat apel și pârâtul M. P. – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând modificarea acesteia și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de apel, apelantul pârât a adus aceleași argumente ca și apelantul M. P. – P. de pe lângă Curtea de Apel C..
4. Prin întâmpinare, intimatul reclamant B. C. a solicitat respingerea celor trei apeluri ca neîntemeiate, arătând că M. Finanțelor Publice, inclusiv prin agențiile sale cu personalitate juridică, poate fi obligat să ia măsurile necesare pentru asigurarea fondurilor necesare executării obligațiilor stabilite în sarcina unor instituții publice prin hotărâri judecătorești. Cuantumul dobânzii legale poate fi determinat inclusiv pe calea executării silite, iar prin OUG nr. 71/2009 a fost încălcată CEDO.
Aceste apărări au fost însușite și de intimații reclamanți P. T. și P. L.-E., prin cerere scrisă.
5. Curtea a pus în discuție din oficiu calitatea de creditor a reclamantei A. A. în raport cu decizia civilă nr. 441/CM/1.07.2009 a Curții de Apel C., iar apelantul M. P. – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat prin notă scrisă respingerea cererii formulată de această reclamantă întrucât nu a avut calitate de parte în procesul în care a fost pronunțată decizia sus-menționată.
6. În cadrul judecății în apel au fost atașate dosarul de fond și dosarul nr._ .
III. Analiza apelului:
1. Prin decizia civilă nr. 441/CM/1.07.2009 a Curții de Apel C., P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă ÎCCJ – DIICOT, P. de pe lângă Curtea de Apel C. și P. de pe lângă Tribunalul C. au fost obligate să plătească reclamanților din prezenta cauză, cu excepția reclamantelor A. A. și I. A., sporul de confidențialitate de 15% începând cu iunie 2004 și în continuare, pe perioadele în care au deținut calitatea de procuror și personal auxiliar de specialitate în funcție de data angajării acestora și respectiv data încetării raportului juridic de muncă, actualizat cu indicele de inflație la momentul plății. De asemenea, M. E. și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare efectuării plății către reclamanți și prin urmare a fost admisă cererea de chemare în garanție a acestui minister.
De asemenea, prin sentința civilă nr. 906/4.09.2009 a Tribunalului C., P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel C. și P. de pe lângă Tribunalul C. au fost obligate să plătească reclamantei I. A. sporul de confidențialitate de 15% pentru perioada iulie 2006 – 1.01.2009, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, iar M. E. și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare efectuării plății.
2. Apelul M. Finanțelor Publice prin DGRFP G., prin AJFP C., este fondat și va fi admis, cu consecința respingerii acțiunii formulate în contradictoriu cu M. E. și Finanțelor Publice, prin DGFP C., pentru lipsa calității procesuale pasive.
Cu titlu preliminar, în sentința apelată se utilizează denumirea M. Economie și Finanțelor Publice, curtea menținând aceeași formulare pentru considerente de coerență în interpretarea efectelor prezentei decizii, în sensul că dispoziția schimbată în urma admiterii apelului se raportează exact la aceea din sentința apelată.
Totodată, deși în această sentință M. E. și Finanțelor Publice figurează atât singur, cât și prin DGFP C., nu este vorba despre doi pârâți, ci despre unul singur, atât reprezentat, cât și nereprezentat printr-o structură teritorială a sa. D. urmare, lipsa calității procesuale pasive a acestui minister îl caracterizează și dacă este reprezentat și dacă nu este reprezentat de DGFP C., acțiunea fiind respinsă în contradictoriu cu ministerul menționat întrucât nu are calitate procesuală pasivă.
Într-un proces având ca obiect dobânda legală aferentă unei creanțe stabilită prin titluri executorii, cum este cel de față, calitate procesuală au numai cei care au avut calitatea de părți în procesul în care titlul executoriu a fost pronunțat, calitate care trebuie înțeleasă strict în considerarea obligației de plată.
Prin cele două titluri executorii avute în vedere în cauză, doar structurile din cadrul Ministerului P. au fost obligate la plată, în vreme ce M. E. și Finanțelor Publice a fost obligat să aloce fondurile necesare efectuării plății.
Prin decizia civilă nr. 441/CM/1.07.2009 a Curții de Apel C. și prin sentința civilă nr. 906/4.09.2009 a Tribunalului C. a fost reținută calitatea procesuală pasivă a Ministerului E. și Finanțelor Publice în considerarea faptului că reclamanții și M. P. – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au formulat pretenții distincte de cele care vizau interpretarea normelor aplicabile raporturilor de muncă, motivate pe atribuțiile de gestionare și de constituire a bugetului de stat.
Dacă în acele procese M. E. și Finanțelor Publice a fost chemat în judecată pentru pretenții diferite de cele izvorând din raportul de muncă, acesta nu poate avea în privința unei obligații accesorii cum este dobânda legală decât cel mult o obligație corespunzând acelor pretenții diferite admise de instanță, nu însă și obligația de plată pe care nu a avut-o nici în raport cu debitul principal stabilit prin cele două hotărâri judecătorești.
Așadar, câtă vreme ministerul menționat nu a fost obligat la plată prin cele două titluri executorii, acesta nu poate fi obligat nici la plata dobânzii legale aferentă debitelor decurgând din acele titluri, misiunea sa rezumându-se la atribuțiile legate de constituirea și gestionarea bugetului de stat, atribuții în legătură cu care nu au fost însă formulate pretenții distincte și în cauza de față.
3. Din dispozitivul deciziei civile nr. 441/CM/1.07.2009 a Curții de Apel C., îndreptat prin încheierea de îndreptare a erorilor materiale din 29.09.2009, se reține că reclamantele I. A. și A. A. nu au avut calitatea de părți în dosarul în care această decizie a fost pronunțată. Faptul contrar reținut de prima instanță prin sentința apelată este incorect, ceea ce urmează a fi îndreptat după cum se va arăta în continuare.
În cazul reclamantei I. A., aceasta are calitatea de creditor în baza sentinței civile nr. 906/4.09.2009 a Tribunalului C., care se referă de asemenea la sporul de confidențialitate de 15%, astfel încât nu se pune problema decât a înlocuirii considerentelor greșite ale primei instanțe cu considerentele instanței de apel, astfel încât acestea să explice corect dispozitivul sentinței apelate în ceea ce o privește pe această reclamantă.
Astfel, pârâții au fost obligați să calculeze și să plătească dobânda legală aferentă drepturilor bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 15% stabilit prin decizia civilă nr. 441/CM/1.07.2009 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ și sentința civilă nr. 906/4.09.2009 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ (această sentință numai în ceea ce o privește pe reclamanta I. A.).
Întrucât reclamanta I. A. nu a fost parte în dosarul nr._, dar a fost parte în dosarul nr._, având ca obiect tot sporul de confidențialitate de 15%, acțiunea acesteia a fost corect admisă, dispozitivul sentinței apelate presupunând că pârâții datorează dobândă legală aferent drepturilor bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 15% stabilit, în cazul acestei reclamante, doar prin sentința civilă nr. 906/4.09.2009 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, nu și prin decizia civilă nr. 441/CM/1.07.2009 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ . Acesta este sensul corect al mențiunii din paranteză „această sentință numai în ceea ce o privește pe reclamanta I. A.”, respectiv un sens derogator față de situația celorlalți reclamanți al căror spor de confidențialitate a fost acordat prin decizia civilă nr. 441/CM/1.07.2009.
4. În ceea ce o privește însă pe reclamanta A. A., aceasta nu a avut calitatea de parte în niciunul dintre procesele în care s-au pronunțat decizia civilă nr. 441/CM/1.07.2009 a Curții de Apel C. și sentința civilă nr. 906/4.09.2009 a Tribunalului C. în dosarul nr._, astfel că pârâții nu îi datorează nimic în baza acestor hotărâri, deci nici dobândă legală. În consecință, apelurile formulate de M. P. – P. de pe lângă Curtea de Apel C. în nume propriu și pentru P. de pe lângă Tribunalul C. și M. P. – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție vor fi admise sub acest aspect, cu consecința schimbării în parte a sentinței apelate în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii formulată de reclamanta A. A..
5. Pentru cazul celorlalți reclamanți, s-a reținut mai sus că pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel C. și P. de pe lângă Tribunalul C. au fost obligați la plata unui drept salarial prin cele două hotărâri judecătorești mai sus menționate.
Prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2/2014, pronunțată în procedura recursului în interesul legii și astfel obligatorie pentru instanțe potrivit art. 517 alin. 4 C. proc. civ., s-a stabilit că, în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. 1, alin. 2 teza I și art. 1535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune – interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările și completările ulterioare.
Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că, în condițiile în care hotărârile judecătorești care constituie titluri executorii au caracter executoriu de drept, deci de la data pronunțării, natura juridică a măsurilor dispuse prin OUG nr. 71/2009 este aceea de suspendare legală a executării silite a acestora.
Instanța supremă a arătat în continuare că, „în cazul executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual ori delictual al obligației, daunele-interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu și fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit.
În ceea ce privește condițiile de angajare a răspunderii civile, acelea sunt cele ale răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate, ținându-se cont de particularitățile executării unei obligații de plată a unei sume de bani, precum și de efectele OUG nr. 71/2009”.
„Cât privește existența unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, aceasta constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar.
Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece, în analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date, în sensul opiniei exprimate de specialiști recunoscuți, depusă la dosarul cauzei, nu se poate reține că OUG nr. 71/2009 reprezintă un caz fortuit care să răstoarne prezumția relativă de culpă a debitorului în executarea obligației, întrucât acestui element îi lipsesc două caracteristici esențiale, și anume: natura imprevizibilă a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului [care nu poate fi acceptată prin raportare la conduita așteptată a debitorului care trebuia să se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cât debitor este chiar statul, prin instituțiile sale, iar, conform art. 44 alin. 1 din Constituție, "creanțele asupra statului sunt garantate"] și faptul că măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț.”
Reținând caracterul obligatoriu al deciziei nr. 2/17.02.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în procedura recursului în interesul legii, potrivit art. 517 alin. 4 C. proc. civ., rezultă din interpretarea art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. 1, alin. 2 teza I și art. 1535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil că executarea cu întârziere de către pârâți a obligațiilor decurgând din titlurile executorii constituie o faptă ilicită care atrage răspunderea lor delictuală sub forma dobânzilor legale, fără a fi necesar să se facă dovada producerii unui prejudiciu.
6. În cauză este îndeplinită premisa faptică a soluției pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 2/2014 în vederea unificării practicii judiciare, respectiv reclamanții au calitatea de creditori în baza unor titluri executorii vizând creanțe salariale ale personalului din sectorul bugetar, iar aceste creanțe au făcut obiectul eșalonării potrivit art. 1 și 2 din OUG nr. 71/2009.
Așa fiind, reclamanții sunt îndreptățiți și la dobânda legală aferentă sumelor stabilite prin cele două hotărâri judecătorești mai sus menționate, în baza art. art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. 1, alin. 2 teza I și art. 1535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, astfel cum au fost interpretate de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii.
Nu s-ar putea reține caracterul neexigibil al creanței principale datorită eșalonării acesteia prin OUG nr. 71/2009, întrucât natura juridică a măsurilor dispuse prin OUG nr. 71/2009 este aceea de suspendare legală a executării silite a acestora, fără a fi afectată scadența, astfel cum a reținut instanța supremă în decizia nr. 2/2014. Însăși soluția dată recursului în interesul legii, respectiv în sensul că pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale, are la bază faptul că eșalonarea nu a afectat scadența obligației principale, întrucât dobânda legală nu este datorată decât după scadență.
În cauză nu este vorba despre procedura de executare a titlurilor care au ca obiect drepturi salariale și nici despre constituționalitatea sau conformitatea cu CEDO a OUG nr. 71/2009, ci doar despre dobânda legală care este datorată inclusiv în condițiile eșalonării obligațiilor principale de plată a drepturilor salariale dispusă prin acest act normativ, deci de la un moment anterior celor la care plata eșalonată a fost făcută.
În practica judiciară s-a ivit problema datei de la care dobânda este datorată, respectiv data scadenței obligației de plată a drepturilor salariale sau data de la care hotărârea judecătorească prin care pârâtul a fost obligat la plata drepturilor salariale a devenit executorie cu consecința plății dobânzii de la aceste date până la data plății fiecărei sume achitate, inclusiv pentru sumele plătite până la data formulării acțiunii pentru plata dobânzii, sau data cererii de chemare în judecată pentru acordarea dobânzii legale cu consecința plății numai pentru sumele rămase neachitate la această dată. Această problemă face obiectul unei sesizări pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în dosarul nr._ al Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu termen la 27.04.2015.
Totuși, dintre cele trei momente puse în dezbatere în acel dosar, în cauză dobânda legală s-a acordat de la data cererii de chemare în judecată (29.11.2013), nepunându-se problema stabilirii unui moment mai îndepărtat de la care dobânda legală să fie datorată. Așa fiind, în cauză nu s-a impus suspendarea cauzei în baza art. 520 alin. 4 C. proc. civ., dobânda legală fiind acordată de la data cererii de chemare în judecată.
7. Sentința apelată nu este lovită de nelegalitate nici pentru că prima instanță nu a determinat cuantumul dobânzii legale, acesta urmând a fi calculat cu ocazia executării de bunăvoie, iar în lipsă, a executării silite, de vreme ce acest cuantum rezultă din date obiective privind plățile făcute cu întârziere în raport cu data de 29.11.2013, respectiv nefăcute încă, iar procentul dobânzii legale rezultă din aplicarea OUG nr. 13/2011. Existența prejudiciului este certă, nefiind nici măcar pretins de către pârâți că debitul principal ar fi fost plătit în întregime până la 29.11.2013, iar în materia dobânzii legale nu se cere creditorului să dovedească faptul că a suferit un prejudiciu. Totodată, dobânda legală se acordă cu titlu de despăgubire pentru lipsa de folosință a banilor, iar nu pentru devalorizarea monedei plății, care se acoperă prin plata sumei corespunzătoare ratei inflației.
În consecință, în baza art. 480 alin. 2 C. proc. civ., curtea va admite apelurile formulate în cauză și va schimba în parte sentința apelată în sensul că va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul M. E. și Finanțelor Publice, prin DGFP C., pentru lipsa calității procesuale pasive și va respinge acțiunea formulată de reclamanta A. A. ca nefondată. Totodată, vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile civile formulate de:
I. apelantul pârât și intimat M. FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. – cu sediul în municipiul C., . nr.18;
II. apelantul pârât și intimat M. P. - P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL C. – cu sediul în municipiul C., . în nume propriu și pentru P. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL C. – cu sediul în municipiul C., ..34A;
III. apelantul pârât și intimat M. P. – P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE – cu sediul în municipiul București, ., Sector 5, împotriva sentinței civile nr.801 din data de 04 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți V. E. cu domiciliul în mun. Constanta, .. 17, J. C., G. V. cu domiciliul în mun. Constanta, ., ., P. T. cu domiciliul în mun. Constanta, Bld.Tomis nr. 257-259, ., P. E. L. cu domiciliul în mun. Constanta, Bld Tomis nr. 257-259, ., B. V. cu domiciliul în oraș Eforie Nord, .. 49, J. C., T. M. cu domiciliul în mun. Constanta, Bld. Tomis nr. 334, ., ., J. C., V. Ș. M. cu domiciliul în oraș Techirghiol, ., ., ., B. M. M. cu domiciliul în mun. Constanta, ., ., ., C. M. cu domiciliul în mun. Constanta, Bld. Tomis nr. 328A, ., ., B. C. cu domiciliul în mun. Constanta, .. 1B, ., J. C., I. A. cu domiciliul în mun. Constanta, ., ., ., ARAPASU A. cu domiciliul în mun. Constanta, ., J. C., BADAU R. cu domiciliul în mun. Constanta, bld. Tomis nr. 317, ., ., J. C., MARUNTELU G. cu domiciliul în mun. Constanta, ., J. C. și S. R. cu domiciliul în mun. Constanta, bld. Tomis nr. 324A, ., ..
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul M. E. și Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C., pentru lipsa calității procesuale pasive.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta A. A. ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 februarie 2015.
Președinte, Judecător,
M. S. S. J. Z.
Grefier,
G. I.
Jud.fond - C.S.A.
Red.dec.jud.M.S.S./22 ex.
Data: 23.02.2015
Emis 19 comunicări/26.02.2015
| ← Obligaţie de a face. Încheierea nr. 95/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 4/2015.... → |
|---|
