Recalculare pensie. Decizia nr. 52/2016. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 52/2016 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 09-02-2016 în dosarul nr. 52/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.52/AS
Ședința publică din data de 09 februarie 2016
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - J. Z.
Judecător - M. S. S.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de apelanta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA – cu sediul în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea împotriva sentințelor civile nr.352 din data de 02 martie 2015 și nr.694/04 mai 2015, pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți S. V., T. SOLMONIA și G. I. – toți cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat S. V. – cu sediul în municipiul Tulcea, ., ., județul Tulcea, având ca obiect – recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.153 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este declarat în termenul prevăzut de lege, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată învederează că S.C. „Irmex” S.A. B. a comunicat relațiile solicitate în referire la adeverința nr.332/11.06.2014, iar intimații reclamanți, prin apărător, au depus concluzii scrise; ambele părți au solicitat judecata apelului în lipsă, conform art.223 alin.3 Cod procedură civilă.
Curtea după deliberare, apreciind că există la dosar suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, luând act și de poziția procesuală a părților care au solicitat judecarea în lipsă, declară închisă etapa cercetării judecătorești și reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor existente la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor formulate de pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea, constată următoarele:
I. Sentințele apelate:
1. Prin sentința civilă nr. 352/2.03.2015, Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată la 18.11.2014 de reclamanții S. V., T. S. și G. I. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea și a obligat pârâta la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite pentru reclamanta T. Solmonia, cu luarea în considerare a veniturilor menționate în adeverința nr._ / 14.05.2014 emisă de ., la rubricile „venit brut”, „venit pentru ore suplimentare” și ”venit pentru munca în acord”, aferente perioadei martie 1979 – martie 2001, cu exceptarea indemnizației de concediu medical pentru lunile septembrie 1993 și iunie 1995 și respectiv cu exceptarea sumelor acordate cu titlu de compensări conform HG 542/5.07.1996 în perioada iulie 1996 – ianuarie 1997, potrivit adeverinței 4000/923/10.02.2015 emise de același angajator, drepturile urmând a fi acordate începând cu septembrie 2014; pentru reclamantul S. V., cu luarea în considerare a veniturilor menționate în adeverința nr._ /31.03.2014 emisă de ., la rubricile „venit brut”, „venit pentru ore suplimentare” și ”venit pentru munca în acord”, aferente perioadei ianuarie 1979 – martie 2001, cu exceptarea indemnizației de concediu medical pentru lunile ianuarie 1981 și septembrie 1992 și respectiv cu exceptarea sumelor acordate cu titlu de compensări cf. HG 542/5.07.1996 în perioada iulie 1996 – ianuarie 1997, potrivit adeverinței 4000/922/10.02.2015 emise de același angajator, drepturile urmând a fi acordate începând cu luna iulie 2014; pentru reclamantul G. G. I., cu luarea în considerare a grupei a II-a de muncă menționate în adeverința nr. 9123/4982/16.10.2008 emisă de ., precum și a veniturilor menționate în adeverința nr._ /16.04.2014 emisă de ., la rubricile „venit brut”, „venit pentru ore suplimentare” și ”venit pentru munca în acord”, aferente perioadei ianuarie 1979 – martie 2001, cu exceptarea indemnizației de concediu medical pentru lunile august – septembrie 1995, februarie 1996, iulie 1996 – ianuarie 1997, mai 1997 și iunie 1997 și respectiv cu exceptarea sumelor acordate cu titlu de compensări cf. HG 542/5.07.1996 în perioada iulie 1996 – ianuarie 1997, potrivit adeverinței 4000/924/10.02.2015 emise de același angajator, drepturile urmând a fi acordate începând cu luna august 2014.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
În fapt, reclamantul S. V. a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă conform Deciziei nr._/19.05.2014, iar la calculul punctajului mediu anual nu s-au valorificat veniturile brute din adeverința nr._ /31.03.2014 emisă de VARD SA Tulcea. Prin cererea nr._/17.06.2014, reclamantul a solicitat recalcularea pensiei prin valorificarea veniturilor în acord global și a sporurilor din adeverința nr. 332/11.06.2014 emisă de ., astfel că prin Decizia nr._/24.07. 2014, punctajul mediu anual a crescut de la 1,_ puncte la 1,_ puncte prin valorificarea sporului de noapte, însă nu s-au valorificat veniturile brute. Prin cererea nr._/13.08.2014, reclamantul a depus conform art. 149 din Legea nr. 263/2010, contestație împotriva Deciziilor nr._/19.05.2014 și nr._/24.07. 2014, ce a fost trimisă Comisiei Centrale de Contestații prin adresa nr._/26.08.2014, iar până la data depunerii prezentei cereri, Comisia Centrală de Contestații nu a emis nicio hotărâre.
Reclamantul G. I. a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă conform Deciziei nr._/13.06.2014, iar la calculul punctajului mediu anual nu s-au valorificat veniturile brute din adeverința nr._ /31.03.2014 emisă de VARD SA Tulcea și grupa a II-a de muncă din adeverința nr. 9123/4982/16.10.2008 emisă de Arcelor Mital G.. Grupa a II-a de muncă pentru perioada 16.07._74, așa cum este menționată în adeverința nr. 9123/4982/16.10.2008 emisă de Arcelor Mital G. nu s-a valorificat, pârâta susținînd că temeiul juridic este menționat eronat, grupa a II- a de muncă fiind reglementată de Ordinul nr. 50/1990 al MMPS, în Anexa nr. 2, nu în Anexa nr. 1 pz. 21. Prin cererea nr._/03.07.2014, reclamantul a depus contestație, conform art. 149 din Legea nr. 263/2010, împotriva Deciziei nr._/13.06.2014, ce a fost trimisă Comisiei Centrale de Contestații prin adresa nr._/28.07.2014, iar până la data depunerii prezentei cereri, Comisia Centrală nu a emis nicio hotărâre.
Reclamanta T. Solmonia a fost înscrisă la pensie pentru limită de vârstă conform Deciziei nr._/30.06.2014, la calculul punctajului mediu anual nu s-au valorificat veniturile brute din adeverința nr._ /14.05.2014 emisă de VARD SA Tulcea, această decizie nefiind contestată. Prin cererea nr._/18.08.2014, reclamanta a solicitat recalcularea pensiei prin valorificarea adeverinței nr. 4200/7832/06.08.2014 emisă de VARD SA Tulcea, recalcularea pensiei s-a efectuat prin Decizia nr._/19.09.2001 emisă de pârâtă, iar prin cererea nr._/12.11.2014, reclamanta a depus contestație, conform art. 149 din Legea nr. 263/2010, împotriva Deciziei nr._/19.09.2014, cale de atac care nu a fost soluționată până în prezent, fără a se primi apărarea pârâtei legată de inadmisibilitatea sesizării instanței, cât timp C. Județeană de Pensii Tulcea a recunoscut prin întâmpinare că veniturile brute din adeverința nr._ /14.05.2014 nu au fost valorificate (fila 23 - verso), iar prin contestația înregistrată sub nr._/12.11.2014 reclamanta T. Solmonia a motivat expres neluarea în considerare a adeverinței nr._ /14.05.2014 emisă de VARD SA Tulcea (fila 34).
Așa fiind, cât timp Comisia Centrală de Contestații a fost în mod real sesizată cu omisiunea pârâtei de a valorifica adeverința mai sus menționată, fără a se pronunța în termenul prevăzut de lege asupra acestor apărări, deși îi revenea această obligație, respingerea acțiunii reclamantei ca inadmisibilă ar fi de un formalism excesiv, de natură a aduce atingere substanței dreptului reclamantei de acces la justiție, dar și dreptului la un proces echitabil, garantat prin dispozițiile art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, aplicabile cu prioritate, conform art. 3 Cod de procedură civilă.
Pe fond, potrivit adeverințelor mai sus menționate, în perioada 1979 – 2001 fiecare dintre reclamanți a realizat o . venituri brute, venituri pentru munca în acord și venituri pentru ore suplimentare, asupra cărora s-a reținut și virat CAS, cu excepția indemnizațiilor pentru concediu medical și compensărilor conform HG 542/5 iulie 1996, pentru care nu s-a achitat contribuția pentru asigurări sociale (conform adeverințelor completatoare emise de același angajator, la solicitarea tribunalului, fila 66-69).
În drept, făcând aplicarea principiului activității legii ce reglementează raporturile juridice de drept substanțial deduse judecății (tempus regit actum), tribunalul a reținut că Legea 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat prevedea, în forma inițială, că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de către angajatori, calculându-se prin raportare la venitul brut realizat.
Conform art. 1 din Decretul 389/1972, „unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califică la locul de muncă sau care urmează cursuri de perfecționare profesională, precum și asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai școlilor profesionale, pe timpul cât fac practică în producție, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă.”
Raportat la sfera de aplicare a reglementării, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege (art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială), iar baza de calcul a pensiei o constituia retribuția tarifară (art. 10 din același act normativ).
După modificările legislative ulterioare, obligația plății contribuției de asigurări sociale a salariaților în funcție de câștigul salarial brut al acestora a fost menținută prin dispozițiile art. 2 pct. 1 din Legea 49/1992 privind modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, prin care au fost rectificate o . prevederi ale Decretul 389/1972, conform cărora "Pentru persoanele juridice și fizice care folosesc personal salariat, contribuția asigurărilor sociale de stat se stabilește diferențiat, astfel: - „35% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa I de muncă; - 30% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa a II-a de muncă; - 25% asupra câștigului brut realizat de celelalte categorii de salariați; - 15% asupra salariului brut primit, dar nu mai puțin decât salariul minim brut pe țară, în cazul personalului casnic angajat de persoane fizice pentru îngrijirea persoanelor în vârstă, handicapaților și a copiilor.”
Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. e din Legea 19/2000 și art. 2 lit. c, d și 3 din Legea 263/2010, sistemul public se organizează și funcționează având la bază „principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Acest principiu care guvernase regimul juridic al sistemului de pensii și în perioada 1966-2000 a fost delimitat, sub imperiul Legii 19/2000, prin dispozițiile art. 78 alin 1, potrivit cărora „numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S. și Studii Economice”.
Definirea noțiunii de „venit brut realizat lunar” s-a realizat prin prevederile art. I pct. 7 din Ordinul nr. 680/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, ca reprezentând „venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, astfel: a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizațiile de conducere, salariile de merit, indexări, compensări și alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază; b) sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu, plătite pentru: condiții deosebite de muncă (condiții grele, periculoase, nocive, penibile); activitate desfășurată în mediul rural, în zone izolate; activitate desfășurată de nevăzători; munca prestată în schimbul de noapte; îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază; sporul de fidelitate și altele asemănătoare; c) sumele plătite pentru timpul nelucrat (concedii de odihnă, indiferent de perioada efectuării, concedii de studii, zile de sărbători, zile de repaus săptămânal, concedii plătite pentru evenimente familiale deosebite, ziua profesiei, zile necesare instalării pe post în cazul transferului, întreruperi ale lucrului din motive neimputabile salariaților);”
În lumina Deciziei nr. 5/20.09.2010 de recurs în interesul legii, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au stabilit că, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din OUG 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sumele plătite pentru munca prestată de foștii salariați în regim de lucru prelungit, în condițiile art. 1 și 2 din Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.546/1952, se au în vedere la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public.
Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut că veniturile realizate din munca prestată peste programul normal de lucru sunt venituri cu caracter tarifar, care trebuie luate în calcul la stabilirea bazei de calcul al pensiei datorate pentru munca depusă, subliniind faptul că pentru aceste sume s-a plătit contribuția la asigurările sociale de stat, conform Decretului 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat.
Pentru identitate de rațiune juridică, prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a mai stabilit că, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din OUG 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea 57/1974, vor fi luate în calcul la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut că dispozițiile pct. VI din anexa la OUG 4/2005 nu produc efecte juridice, intrând în contradicție atât cu prevederile anterioare din același act normativ, cât și cu Legea nr. 19/2000, deoarece se încalcă principiul fundamental al contributivității, aplicabil anterior datei de 1 aprilie 2001.
Ținând cont de argumente juridice similare, Înalta Curte a mai pronunțat decizia de recurs în interesul legii nr. 19/10 decembrie 2012, prin care a statuat că: „În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. 2 și 3 din Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la OUG 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.”
Față de caracterul obligatoriu al deciziilor mai sus citate și luând în considerare și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Strasbourg) și a Curții de Justiție a Uniunii Europene (Luxembourg), în lumina cărora „noțiunea de bun înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică, astfel încât dreptul la pensie este asimilat dreptului de proprietate” (cauza CEDO Buchen versus Cehia), iar ”pensia constituie un drept patrimonial în sensul articolului 1 din Protocolul 1 al CEDO și se constată o discriminare în sensul articolului 14 dacă lipsește o justificare obiectivă rezonabilă pentru diminuarea patrimoniului reclamantului” (cauza CEDO Gaygusuz versus Austria), principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite efectiv, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate veniturile de natură salarială pentru care angajatorul sau angajatul a plătit contribuția asigurărilor sociale de stat.
2. Prin sentința civilă nr. 692/4.05.2015, Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de completare formulată la 30.03.2015 de reclamanții S. V., T. S. și G. I. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea și a dispus completarea sentinței civile nr. 352/02.03.2015, în sensul că a obligat pârâta și la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului S. V., prin luarea în considerare și a veniturilor brute menționate în adeverința nr. 332/11.05.2014 emisă de ., cu acordarea drepturilor începând de la 1 iulie 2014 și a obligat aceeași pârâtă la plata sumei de 1.800 lei către reclamanți reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 444 alin. 1 NCPC, dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.
Potrivit art. 453 alin. 1 NCPC, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Până la momentul pronunțării apărătorul reclamanților, avocat S. V. a depus la dosarul cauzei împuternicirea avocațială în original și chitanța privind onorariul de avocat, solicitând cheltuieli de judecată.
Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat și obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului S. V., prin luarea în considerare a veniturilor brute menționate în adeverința nr. 332/11.05.2014 emisă de ..
Cu privire la aceste cereri, tribunalul a omis să se pronunțe prin sentința civilă nr. 352/02.03.2015.
Având în vedere că acțiunea formulată de reclamanții S. V., T. S., G. G. I. a fost admisă și având în vedere dispozițiile legale arătate mai sus, tribunalul a admis cererea și a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 352/02.03.2015 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în sensul obligării pârâtei și la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului S. V., prin luarea în considerare a veniturilor brute menționate în adeverința nr. 332/11.05.2014 emisă de ., cu acordarea drepturilor începând de la 1 iulie 2014, precum și al obligării la plata sumei de 1.800 lei către reclamanți reprezentând cheltuieli de judecată.
II. Apelurile:
1. Împotriva sentinței civile nr. 352/2.03.2015 a formulat apel pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea.
În motivarea cererii de apel, pârâta a arătat că veniturile care fac obiectul acțiunii nu constituie sporuri cu caracter permanent conform Anexei nr. 15 a HG nr. 257/2011. De asemenea, veniturile brute nu pot fi valorificate, potrivit art. 165 din Legea nr. 263/2010.
2. Împotriva sentinței civile nr. 692/4.05.2015 a formulat apel pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea.
În motivarea cererii de apel, pârâta a arătat de asemenea că veniturile care fac obiectul acțiunii nu constituie sporuri cu caracter permanent conform Anexei nr. 15 a HG nr. 257/2011. De asemenea, veniturile brute nu pot fi valorificate, potrivit art. 165 din Legea nr. 263/2010.
2. Prin întâmpinare, intimații reclamanți au solicitat respingerea apelurilor ca nefondate și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
3. În cadrul judecății în apel a fost atașat dosarul de fond și a fost depusă la dosar adresa nr. 79/3.02.2016 a . trei state de salarii.
III. Analiza apelului:
1. Potrivit adeverințelor nr._ /31.03.2014,_ /14.05.2014 și_ /16.04.2014 emise de Vard Tulcea SA, reclamanții au obținut venituri salariale brute în perioadele ianuarie 1979 – martie 2001 în privința reclamantului S. V., martie 1979 – martie 2001 în privința reclamantei T. S. și ianuarie 1979 – martie 2001 în privința reclamantului G. I.. Au fost identificate separat veniturile brute lunare, din care cele pentru ore suplimentare și respectiv munca în acord.
Potrivit art. 165 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1, se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Prin decizia ÎCCJ în interesul legii nr. 19/2012, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 3307 alin. 4 C. proc. civ., s-a stabilit că principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile și alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.
De asemenea, prin decizia ÎCCJ în interesul legii nr. 19/2011 s-a stabilit că formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
În cuprinsul adeverințelor în cauză este menționat expres că unitatea a reținut și a virat cota de asigurări sociale la bugetul asigurărilor sociale de stat, cu excepția drepturilor plătite asiguraților din fondul de asigurări sociale de stat și a celor plătite potrivit dispozițiilor legale în cazul desfacerii contractelor de muncă.
De aceea, prima instanță a exclus de la valorificare compensarea conform H.G. nr. 542/1996 și indemnizația de concediu medical de care au beneficiat reclamanții, după cum rezultă din adeverințele nr. 4000/922/10.02.2014, 4000/923/10.02.2014 și 4000/924/10.02.2014, menționate de asemenea în cuprinsul sentinței apelate.
Prin urmare, cu excepțiile menționate mai sus, intimații reclamanți sunt îndreptățiți la valorificarea adeverințelor mai sus menționate, aplicându-se principiul contributivității prevăzut de art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010.
2. În ceea ce privește faptul că adeverințele care fac obiectul cauzei atestă pentru întreaga perioadă veniturile pentru ore suplimentare și pentru munca în acord sub forma unor sume brute, se reține că art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 prevede că, „la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel: a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.”
Această distincție are ca obiectiv facilitatea preluării de către casele de pensii a datelor din carnetele de muncă, pornind de la realitatea consemnării în acestea a veniturilor nete în perioada 1.07.1977 – 1.01.1991. Aceasta nu înseamnă însă că, pentru această perioadă a fost modificat modul de calcul al punctajului anual prevăzut de art. 96 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, potrivit căruia „punctajul lunar se calculează prin raportarea câștigului salarial brut/solda brută sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, la câștigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S.”. O dispoziție similară a fost prevăzută și de art. 78 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, text la care s-a raportat chiar și art. 2 din OUG nr. 4/2005 în vederea recalculării pensiilor stabilite până la 1.04.2001, în baza Legii nr. 3/1977.
Astfel, la calcularea punctajului lunar și apoi anual și mediu anual, în aplicarea principiului contributivității, se pornește întotdeauna, în principiu, de la venitul brut, asupra căruia a fost calculată contribuția la fondul de asigurări sociale de stat. Pentru perioada 1.07.1977 – 1.01.1991, reflectată în carnetele de muncă sub forma veniturilor nete, legiuitorul a prevăzut la art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 un mecanism de informare a destinatarilor legii în scopul de a se evita un eventual refuz de valorificare a datelor privind veniturile nete înscrise în carnetele de muncă, fără însă ca prin aceasta să se ajungă la trunchierea principiului contributivității și la diminuarea nejustificată a punctajelor lunare.
Așa fiind, legiuitorul a prevăzut, cu titlu excepțional pentru perioada amintită, obligația caselor de pensii de a calcula punctajele lunare pornind de la veniturile nete înscrise în carnete de muncă, însă cu respectarea și în acest caz a art. 96 alin. 2 din lege, ceea ce presupune în acest caz raportarea veniturilor nete realizate la venitul mediu net, punctajul lunar fiind același cu cel rezultat din determinarea pe baza veniturilor nete a celor brute, urmată de efectuarea raportului prevăzut de acest text de lege dintre veniturile brute și câștigul salarial mediu brut lunar.
Un argument suplimentar în acest sens este și că în Anexa nr. 7 a Legii nr. 263/2010 sunt prevăzute salariile medii anuale atât brute, cât și nete. Or menționarea inclusiv a salariilor medii brute dovedește că legiuitorul nu a intenționat să excludă raportarea veniturilor brute realizate la salariile medii brute, potrivit art. 96 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, ci doar să faciliteze calculul punctajelor lunare atunci când singurele date disponibile cuprind veniturile nete, caz în care raportarea acestora se face la salariile medii nete.
În concluzie, utilizarea la stabilirea punctajelor lunare a veniturilor nete realizate în perioada 1.07.1977 – 1.01.1991 presupune preluarea datelor corespunzătoare din carnetele de muncă, dar aceasta nu împiedică utilizarea veniturilor brute odată ce acestea sunt cunoscute, cum se întâmplă în cazul în care pensionarul este în măsură să prezinte o adeverință din care să rezulte aceste venituri brute, cum au făcut reclamanții din cauza de față, care au prezentat adeverințele nr._ /31.03.2014,_ /14.05.2014 și_ / 16.04.2014 emise de Vard Tulcea SA.
Rezultă prin urmare că apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 352/2.03.2015 este nefondat.
3. În ceea ce privește apelul împotriva sentinței civile nr. 692/4.05.2015, curtea reține că adeverința nr. 332/11.06.2014 eliberată de . o . venituri obținute de intimat în perioada 5.08.1972 – 13.09.1978.
Pentru respectarea principiului contributivității, sumele care se iau în calcul la stabilirea pensiilor sunt cele care reprezintă baza de calcul a contribuției de asigurări sociale.
Pentru perioada anterioară datei de 1.04.2001, dovada veniturilor care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, calculată global asupra fondului de salarii al angajatorului, se face cu carnetul de muncă ori cu adeverințe eliberate de foștii angajatori sau de deținătorii arhivelor acestora. În acest sens, art. 165 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 prevede că, „la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1, se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.”
Prin decizia ÎCCJ în interesul legii nr. 19/2012, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 3307 alin. 4 C. proc. civ. vechi și art. 517 alin. 3 C. proc. civ. nou, s-a stabilit că „principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile și alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.”
Rezultă astfel că simpla informație că salariatul a beneficiat de plata unui anume venit nu este suficientă pentru a considera că acest venit a constituit în întregime baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, chiar dacă această contribuție se plătea de către angajator asupra fondului de salarii.
Acest lucru este valabil inclusiv în ceea ce privește veniturile obținute în acord global, întrucât prin decizia ÎCCJ în interesul legii nr. 19/2011 s-a stabilit că acestea vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Pentru a se asigura respectarea principiului contributivității, este necesar ca adeverința să indice fie că asupra tuturor sumelor menționate în cuprinsul lor s-au calculat și s-au plătit contribuții de asigurări sociale, fie pentru care dintre aceste sume s-au calculat și s-au virat aceste contribuții.
De aceea, nu pot fi acceptate exprimări evazive precum că într-o anumită perioadă s-a plătit contribuția conform legii ori că angajatorul și-a îndeplinit obligațiile legale. Adeverința este menită să facă dovada contribuției la fondul de asigurări sociale, nu numai într-o anumită perioadă, dar asupra unui anumit cuantum declarat al venitului, beneficiind de prezumția de validitate prin asumarea răspunderii emitentului pentru datele înscrise, motiv pentru care aceste date trebuie să fie clare inclusiv în ceea ce privește legătura dintre sumele menționate și plata contribuției de asigurări sociale.
4. Potrivit adeverinței care face obiectul prezentei cauze, contribuția de asigurări sociale datorată de către angajator a fost calculată și virată, fără alte precizări și fără vreo referire la sumele menționate în cuprinsul adeverinței. Se constată că nu se arată explicit că a fost plătită contribuția de asigurări sociale aferentă sumelor menționate în cuprinsul adeverinței.
Pentru ca aceste sume să poată fi luate în calcul la stabilirea pensiei, este necesar să se specifice expres în cuprinsul adeverinței, ca urmare a asumării în acest sens a răspunderii angajatorului pentru veridicitatea faptului atestat, că s-a calculat și virat contribuția de asigurări sociale și asupra acestora. Mențiunea din speță referitoare în mod generic la plata contribuțiilor nu este de natură să ateste că asupra tuturor sumelor menționate în adeverință s-ar și calculat și virat contribuții de asigurări sociale.
În același sens este și adresa nr. 79/3.02.2016 a . care se arată, la solicitarea instanței de a preciza dacă asupra sumelor indicate în adeverința nr. 332/11.06.2014 au fost plătite contribuții de asigurare socială, că aceste contribuții nu sunt evidențiate în statele de plată și nici în alte documente deținute de societate.
Nu este misiunea caselor teritoriale de pensii și nici a instanțelor de judecată să presupună, pe baza unor prevederi legale despre care nu se știe dacă s-au respectat, că fostul angajator a plătit contribuțiile de asigurări sociale asupra tuturor acelor sume menționate în adeverință, în condițiile în care fostul angajator însuși s-a eschivat de la a afirma acest lucru. Câtă vreme dovedirea veniturilor care exced celor înscrise în carnetul de muncă se face cu adeverințe, sarcina probei că acele venituri înscrise în adeverințe au făcut obiectul impunerii prin plata contribuției de asigurări sociale revine asiguratului sau, după caz, pensionarului, care, în caz de refuz al fostului angajator ori al deținătorului arhivei acestuia, îl poate determina pe acesta să îi elibereze o adeverință care să prezinte conținut util în procesul de stabilire sau de recalculare a pensiei inclusiv pe calea unei acțiuni în justiție. Acest caracter util depinde în mod esențial de precizarea clară că angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale calculată asupra tuturor sumelor menționate în adeverință ori de precizarea care sunt acele sume asupra cărora a calculat și apoi a plătit această contribuție.
Numai în condițiile unei mențiuni clare în cuprinsul adeverinței că s-a calculat și s-a virat contribuția de asigurări sociale asupra tuturor sumelor menționate acolo ori a sumelor asupra cărora s-a calculat și s-a plătit această contribuție, pensia se stabilește potrivit principiului contributivității, adică în raport de veniturile asupra cărora s-a calculat și s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
Rezultă astfel că intimata nu a săvârșit nicio eroare în procesul de stabilire a pensiei, refuzând valorificarea veniturilor din cuprinsul adeverinței nr. 332/11.06.2014 eliberată de .>
În aceste condiții, soluția primei instanțe se dovedește nelegală și netemeinică, motiv pentru care curtea o va reforma sub acest aspect.
5. Ca urmare a admiterii doar în parte a cererii formulate de reclamantul S. V., se impune reformarea sentinței apelate și în ceea ce privește cheltuielile de judecată, care, potrivit art. 453 alin. 2 C. proc. civ., se impune a fi acordate doar proporțional cu pretențiile admise. În consecință, în locul dispoziției de obligare a pârâtei la plata sumei de 1.800 lei, curtea va stabili distinct obligațiile de plată a cheltuielilor de judecată, în funcție de onorariul de avocat achitat de fiecare reclamant și de faptul că acțiunea reclamantului S. V. a fost admisă doar în parte.
Prin urmare, în baza art. 480 alin. 1 și 2 C. proc. civ., curtea va admite apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 692/4.05.2015 a Tribunalului Tulcea, pe care o va schimba în parte în sensul că va respinge ca nefondată cererea de obligare a pârâtei la recalcularea pensiei reclamantului S. V. cu luarea în considerare a veniturilor brute menționate în adeverința nr. 332/11.05.2014 eliberată de . va obliga pârâta să plătească reclamantului S. V. suma de 300 lei, reclamantei T. S. suma de 600 lei și reclamantului G. I. suma de 600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Totodată, curtea va respinge apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 352/2.03.2015 a Tribunalului Tulcea ca nefondat.
În baza art. 453 alin. 1 C. proc. civ., față de soluția admiterii doar a uneia dintre cele două cereri de apel și doar în privința reclamantului S. V., curtea va obliga apelanta să plătească intimatului S. V. suma de 400 lei, intimatei T. S. suma de 800 lei și intimatului G. I. suma de 800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelanta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA – cu sediul în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea împotriva sentințelor civile nr.352 din data de 02 martie 2015 și nr.694/04 mai 2015, pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți S. V., T. SOLMONIA și G. I. – toți cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat S. V. – cu sediul în municipiul Tulcea, ., ., județul Tulcea formulat împotriva sentinței civile nr. 692/4.05.2015 a Tribunalului Tulcea.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Respinge ca nefondată cererea de obligare a pârâtei la recalcularea pensiei reclamantului S. V. cu luarea în considerare a veniturilor brute menționate în adeverința nr. 332/11.05.2014 eliberată de .>
Obligă pârâta să plătească reclamantului S. V. suma de 300 lei, reclamantei T. S. suma de 600 lei și reclamantului G. I. suma de 600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Respinge apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 352/2.03.2015 a Tribunalului Tulcea ca nefondat.
Obligă apelanta să plătească intimatului S. V. suma de 400 lei, intimatei T. S. suma de 800 lei și intimatului G. I. suma de 800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9.02.2016.
Președinte, Judecător,
J. Z. M. S. S.
Grefier,
G. I.
Jud.fond – D.N.-G.
Red.dec.Jud.M.S.S./5 ex.
Data: 17.02.2016
Emis 2 comunicări/19.02.2016
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 55/2016. Curtea de Apel CONSTANŢA | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 77/2016. Curtea... → |
|---|
