Recalculare pensie. Decizia nr. 55/2016. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 55/2016 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 09-02-2016 în dosarul nr. 55/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.55/AS
Ședința publică din data de 09 februarie 2016
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - J. Z.
Judecător - M. S. S.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de apelanta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA – cu sediul în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr.877 din data de 03 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant T. A. – domiciliat în municipiul Tulcea, ..103, ., ., județul Tulcea, având ca obiect – recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.153 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este declarat în termenul prevăzut de lege, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată, învederează că ambele părți au solicitat judecata apelului în lipsă, conform art.223 alin.3 Cod procedură civilă.
Curtea după deliberare, apreciind că există la dosar suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, luând act și de poziția procesuală a părților care au solicitat judecarea în lipsă, declară închisă etapa cercetării judecătorești și reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor existente la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra apelului formulat de pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea, constată următoarele:
I. Sentința apelată:
Prin sentința civilă nr. 877/3.06.2015, Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității ca rămasă fără obiect și a admis cererea formulată la 2.03.2015 de reclamantul T. A. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea, a obligat pârâta să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului, cu includerea în baza de calcul a veniturilor brute, conform adeverinței nr. 501/19.11.2014, emisă de S.C. „Concips” SA Tulcea și a sporului pentru lucru sistematic peste program 25% la salariul de încadrare conform adeverinței nr. 174/04.04.2011, emisă de S.C. „Grant Trans” SA (fost I.U.G.C. Autobază București), cu acordarea drepturilor începând cu data de 01.12.2014.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 19.11.2014, prin cererea înregistrată sub nr._, reclamantul a solicitat Casei Județene de Pensii Tulcea recalcularea pensiei prin valorificarea veniturilor menționate în adeverința nr. 501/19.11.2014 emisă de . și în adeverința nr. 174/04.04.2011 emisă de . București.
Pârâta C. județeană de Pensii Tulcea a emis decizia nr._/15.12.2014, fără a valorifica veniturile cuprinse în adeverința nr. 501/19.-11.2014 emisă de ., întrucât potrivit art. 165 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor lunare, pentru perioade anterioare datei de 01 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, precum și sporuri cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001. Sporul pentru lucru sistematic peste program din adeverința nr. 174/04.04.2011 emisă de ., nu s-a valorificat deoarece temeiul legal nu este complet menționat.
Potrivit adeverinței nr. 501/19.11.2014 emisă de ., rezultă că în perioadele 01.01.-31.12.1975 și 12.03.1993- martie 2001 reclamantul a beneficiat de o . venituri brute, pentru care compania a virat contribuția de asigurări sociale.
Potrivit adeverinței nr. 174/04.04.2011 emisă de . (fost I.U.G.C. Autobază București), în perioadele 01.07._83, 01.02._84, 01.02._85, 01.02._86, 01.02._87, 01.10._87, 01.02._88, 01.02._89, 01.07._89, 01.02._90, 01.02._91, 01.04._91, 01.09._91, 01.01._92, 01.03._92, reclamantul a beneficiat și de spor pentru lucru sistematic peste program normal, conform art. 7 alin. 4 din Legea nr. 57/1974, pentru care compania a virat contribuția de asigurări sociale.
Inițial, Lg. nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat, prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajatori și se calcula prin raportare la venitul brut realizat.
Conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972 „unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califică la locul de muncă sau care urmează cursuri de perfecționare profesională, precum și asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai școlilor profesionale, pe timpul cât fac practică în producție, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă.”
Totodată, potrivit art. 3 din Lg. nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
În același timp, dispozițiile art. 10 din același act normativ, prevedeau că baza de calcul a pensiei o constituie retribuția tarifară.
Obligația plății unei contribuții de asigurări sociale a salariaților în funcție de câștigul salarial brut al acestora a fost menținută și prin dispozițiile art.2 pct.1 din Lg. nr. 49/1992 privind modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, prin care au fost modificate o . prevederi din Decretul nr.389/1972 și conform cărora "Pentru persoanele juridice și fizice care folosesc personal salariat, contribuția asigurărilor sociale de stat se stabilește diferențiat, astfel: „35% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa I de muncă; 30% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa a II-a de muncă; 25% asupra câștigului brut realizat de celelalte categorii de salariați; 15% asupra salariului brut primit, dar nu mai puțin decât salariul minim brut pe țară, în cazul personalului casnic angajat de persoane fizice pentru îngrijirea persoanelor în vârstă, handicapaților și a copiilor.”
Ulterior, potrivit dispozițiilor art. 2 lit.e din Lg. Nr. 19/2000 și art. 2 lit. c și d din Lg. Nr. 263/2010, s-a stabilit că sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: „e) principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Acest principiu al contributivității care a guvernat organizarea și funcționarea sistemului de pensii și în perioada 1966-2000, chiar dacă nu a beneficiat de o reglementare expresă, a cunoscut o mai mare dezvoltare sub imperiul Lg. Nr.19/2000 care stipulează prin art. 78 alin 1 că „ numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S. și Studii Economice”.
Conform prevederilor art. I pct. 7 din Ordinul nr. 680/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, prin sintagma „venit brut realizat lunar” se înțelege „ venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând: a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizațiile de conducere, salariile de merit, indexări, compensări și alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază; b) sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu, plătite pentru: condiții deosebite de muncă (condiții grele, periculoase, nocive, penibile); activitate desfășurată în mediul rural, în zone izolate; activitate desfășurată de nevăzători; munca prestată în schimbul de noapte; îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază; sporul de fidelitate și altele asemănătoare; c) sumele plătite pentru timpul nelucrat (concedii de odihnă, indiferent de perioada efectuării, concedii de studii, zile de sărbători, zile de repaus săptămânal, concedii plătite pentru evenimente familiale deosebite, ziua profesiei, zile necesare instalării pe post în cazul transferului, întreruperi ale lucrului din motive neimputabile salariaților);”
La data de 10 decembrie 2012 ÎCCJ a pronunțat decizia cu nr. 19 în recurs în interesul legii statuând că „În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.”
Instanța supremă a reținut în motivarea acestei decizii că, aplicarea principiului contributivității impune luarea în calcul a sporurilor și veniturilor suplimentare utilizate la determinarea punctajelor medii anuale pentru perioadele anterioare Legii nr. 19/2000, în măsura în care acestea au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, au fost înregistrate în carnetul de muncă sau rezultă din adeverință, conform legislației în vigoare, și s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
În aceste condiții, neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor, astfel cum de altfel a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție și prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunțată în recurs în interesul legii privind interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005.
În concluzie, instanța reține că, în speță, ceea ce interesează este faptul că statul a încasat, în perioada derulării raporturilor de muncă, contribuțiile de asigurări sociale pe care le-a stabilit în sarcina angajatorului iar acum revine asiguraților dreptul să primească o contraprestație corespunzătoare din partea acestuia pentru a exista un echilibru al raporturilor juridice dintre părți.
În același timp, se apreciază că trebuie acordată prevalență dispozițiilor legale cu valoare de principiu în raport cu cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, întrucât soluția contrară ar presupune încălcarea principiului cu consecința că, pe de o parte nu s-ar fi realizat scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Lg. Nr. 19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.
Practica Curții Supreme a Drepturilor Omului de la Strasburg și Curții de Justiție a Uniunii Europene de la Luxembourg a statuat că pensia constituie un drept patrimonial, iar neacordarea sau diminuarea pensiei ar leza acest drept și ar echivala cu o expropriere.
În conformitate cu art. 14 din aceeași Convenție, pentru interzicerea discriminării și art. 1 din Protocolul 1 referitor la protecția proprietății, Curtea Europeană a reținut că „ noțiunea de bun înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică, astfel încât dreptul la pensie este asimilat dreptului de proprietate” ( cauza Buchen versus Cehia ).
În același sens, în cauza Gaygusuz versus Austria (1996), Curtea a decis că” pensia constituie un drept patrimonial în sensul articolului 1 din Protocolul 1 al CEDO și se constată o discriminare în sensul articolului 14 dacă lipsește o justificare obiectivă rezonabilă pentru diminuarea patrimoniului reclamantului”.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuțiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că „dreptul la alocația de urgență (pentru care reclamantul plătise contribuția specifică) reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”, ( Cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996).
Rezultă astfel că, principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate veniturile de natură salarială pentru care angajatorul sau angajatul au plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.
În condițiile în care pârâta ar avea dubii cu privire la valabilitatea și corectitudinea datelor menționate în respectivele adeverințe, ar putea să uzeze de alte modalități, astfel încât reclamantul să nu fie prejudiciat în mod direct, prin neluarea în considerare a adeverințelor nr. 501/19.11.2014 emisă de . și nr. 174/04.04.2011 emisă de . (fost I.U.G.C. Autobază București), în speță aceasta având de verificat doar dacă pentru sporul pentru lucru sistematic peste program normal, respectiv pentru venitul brut realizat, societatea a reținut și virat cota de asigurări sociale.
II. Apelul:
1. Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea, solicitând schimbarea în tot a acesteia în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea cererii de apel, pârâta a arătat că sporul de 25% din adeverința nr. 174/4.04.2011 nu se regăsește în Ordinul nr. 100/1979. La pct. 5 din Anexa nr. 15 la HG nr. 257/2011 se menționează majorarea retribuției tarifare cu procente între 5% și 25%, acordată pentru categoriile de personal prevăzute în anexa nr. 10 la Decretul nr. 100/1979, cu modificările ulterioare. De asemenea, veniturile brute din adeverința nr. 501/19.11.2014 nu pot fi valorificate, potrivit art. 165 din Legea nr. 263/2010.
Prin întâmpinare, intimatul reclamant a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
2. În cadrul judecății în apel a fost atașat dosarul de fond și nu au fost administrate probe noi.
III. Analiza apelului:
1. Drepturile de pensie ale intimatului s-au deschis la 3.09.2011, în baza Legii nr. 263/2011.
În privința sporului de 25% pentru lucru sistematic peste program, se reține că la pct. V din Anexa nr. 15 a HG nr. 257/2011 se prevede că sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal face parte din categoria sporurilor cu caracter permanent, care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual atât pentru perioadele anterioare, cât și pentru cele ulterioare datei de 1 aprilie 1992.
Ca urmare, intimatul este îndreptățit să beneficieze de luarea în considerare și a sumelor încasate cu titlu de spor pentru lucru sistematic peste program rezultând din cuprinsul adeverinței nr. 174/4.04.2011 eliberată de ..
2. În ceea ce privește faptul că adeverința nr. 501/19.11.2014 eliberată de . venituri brute, se reține că art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 prevede că, „la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel: a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.”
Această distincție are ca obiectiv facilitatea preluării de către casele de pensii a datelor din carnetele de muncă, pornind de la realitatea consemnării în acestea a veniturilor nete în perioada 1.07.1977 – 1.01.1991. Aceasta nu înseamnă însă că, pentru această perioadă a fost modificat modul de calcul al punctajului anual prevăzut de art. 96 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, potrivit căruia „punctajul lunar se calculează prin raportarea câștigului salarial brut/solda brută sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, la câștigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S.”. O dispoziție similară a fost prevăzută și de art. 78 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, text la care s-a raportat chiar și art. 2 din OUG nr. 4/2005 în vederea recalculării pensiilor stabilite până la 1.04.2001, în baza Legii nr. 3/1977.
Astfel, la calcularea punctajului lunar și apoi anual și mediu anual, în aplicarea principiului contributivității, se pornește întotdeauna, în principiu, de la venitul brut, asupra căruia a fost calculată contribuția la fondul de asigurări sociale de stat. Pentru perioada 1.07.1977 – 1.01.1991, reflectată în carnetele de muncă sub forma veniturilor nete, legiuitorul a prevăzut la art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 un mecanism de informare a destinatarilor legii în scopul de a se evita un eventual refuz de valorificare a datelor privind veniturile nete înscrise în carnetele de muncă, fără însă ca prin aceasta să se ajungă la trunchierea principiului contributivității și la diminuarea nejustificată a punctajelor lunare.
Așa fiind, legiuitorul a prevăzut, cu titlu excepțional pentru perioada amintită, obligația caselor de pensii de a calcula punctajele lunare pornind de la veniturile nete înscrise în carnete de muncă, însă cu respectarea și în acest caz a art. 96 alin. 2 din lege, ceea ce presupune în acest caz raportarea veniturilor nete realizate la venitul mediu net, punctajul lunar fiind același cu cel rezultat din determinarea pe baza veniturilor nete a celor brute, urmată de efectuarea raportului prevăzut de acest text de lege dintre veniturile brute și câștigul salarial mediu brut lunar.
Un argument suplimentar în acest sens este și că în Anexa nr. 7 a Legii nr. 263/2010 sunt prevăzute salariile medii anuale atât brute, cât și nete. Or menționarea inclusiv a salariilor medii brute dovedește că legiuitorul nu a intenționat să excludă raportarea veniturilor brute realizate la salariile medii brute, potrivit art. 96 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, ci doar să faciliteze calculul punctajelor lunare atunci când singurele date disponibile cuprind veniturile nete, caz în care raportarea acestora se face la salariile medii nete.
În concluzie, utilizarea la stabilirea punctajelor lunare a veniturilor nete realizate în perioada 1.07.1977 – 1.01.1991 presupune preluarea datelor corespunzătoare din carnetele de muncă, dar aceasta nu împiedică utilizarea veniturilor brute odată ce acestea sunt cunoscute, cum se întâmplă în cazul în care pensionarul este în măsură să prezinte o adeverință din care să rezulte aceste venituri brute, cum a făcut reclamantul din cauza de față, care a prezentat adeverința nr. 501/19.11.2014 eliberată de .>
Constatând astfel că prima instanță a stabilit corect situația de fapt și a făcut o corectă aplicare a legii, pronunțând o hotărâre legală și temeinică, astfel cum a rezultat din considerentele de mai sus, în baza art. 480 alin. 1 C. proc. civ., curtea va respinge apelul formulat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelanta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA – cu sediul în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr.877 din data de 03 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant T. A. – domiciliat în municipiul Tulcea, ..103, ., ., județul Tulcea, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09 februarie 2016.
Președinte, Judecător,
J. Z. M. S. S.
Grefier,
G. I.
Jud.fond – Ș.R.
Red.dec.Jud.M.S.S./4 ex.
Data:15.02.2016
Emis 2 comunicări/17.02.2016
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 30/2016. Curtea... | Recalculare pensie. Decizia nr. 52/2016. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
