Acţiune în constatare. Decizia nr. 2368/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2368/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 730/54/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2368/2014
Ședința publică de la 03 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. L.
Judecător D. S.
Grefier N. A.
*****
Pe rol, soluționarea cererii de revizuire formulată de către C. Ș., cu domiciliul ales la Cabinetul individual de avocat ,,C. D.’’, în C., . B, .. 1, ., împotriva deciziei civile nr. 854 din 19 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel C. - Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S.C. A. C. S.A., cu sediul în loc. Ghercești, ., jud. D., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns revizuentul C. Ș., asistat de avocat C. D., lipsind intimata S.C. A. C. S.A.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat următoarele:
- cererea de revizuire a fost motivată,
- prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare de către intimata S.C. A. C. S.A.,
- s-a atașat dosarul nr._ necesar soluționării cererii de revizuire, după care;
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra cererii de revizuire de față.
Avocat C. D., pentru revizuentul C. Ș., a solicitat admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată, schimbarea în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului declarat de S.C. A. C. S.A.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față:
Prin sentința nr.6499/15.10.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul_ s-a admis acțiunea formulată de reclamantul C. Ș., cu domiciliul ales la cabinet individual de avocat ,, C. D. cu sediul în C., . B ., . în contradictoriu cu pârâtul S.C. A. S.A. cu sediul în com. Ghercești, ., jud. D., înregistrată în Registrul comerțului sub nr. J_ .
S-a constatat că activitatea desfășurata de reclamant în perioada 02.10._92 se încadrează în grupa a II-a de muncă, potrivit Ord.50/1990, anexa II, pct. 34, pct 83 în procent de 100%
A fost obligată unitatea pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamantul a fost angajatul societății pârâte ..A. cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată în funcția de frezor în perioada menționată în acțiune, așa cum rezultă din carnetul de muncă și din întâmpinarea pârâtei.
Din actele dosarului și din depoziția martorului P. D. a rezultat că activitatea reclamantului s-a desfășurat în condiții grele și de toxicitate. Activitatea sa concretă a constat rectificarea pieselor din oțel cu un lichid de răcire ce emana substanțe toxice, rezultând aburi toxici, praf din rectificarea pietrei, în spații în care nu au funcționat instalații speciale de eliminare sau diminuare a cantităților de pulberi emanate în procesul de producție.
Din declarația martorului, coleg de muncă cu reclamanta, a rezultat faptul că activitatea desfășurată în condițiile descrise se exercită pe tot parcursul programului de lucru pentru perioada menționată în acțiune.
Din probele administrate a rezultat că încadrarea în grupe de muncă s-a făcut într-un mod inechitabil, de vreme ce doar unii dintre salariații care desfășurau aceeași muncă au beneficiat de această încadrare pentru această perioadă. .
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Activitatea desfășurată de reclamant s-a încadrat deci în grupa a II-a de muncă potrivit Anexei II pct. 34 din Ordinul 50/1990 pentru perioada 02.10._92 se încadrează în grupa a II-a de muncă, potrivit Ord.50/1990, anexa II, pct. 34, pct 83 în procent de 100%
Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială a reieșit că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru pentru această perioadă, iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.
Față de cele expuse mai sus, instanța a admis acțiunea, a constatat că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 02.10._92 s-a încadrat în grupa a II-a de muncă, potrivit Ord.50/1990, anexa II, pct. 34, pct 83 în procent de 100%
În baza art 40 alin 2 lit h C.muncii, a obligat pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta ., criticând-o pntru nelegalitate și netemeieneicie.
În mod eronat instanța a constatat că activitatea desfășurată de către reclamant în perioada 01.10._92 se încadrează în grupa a II-a de munca, în procent de 100% din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr.50/1990, Anexa 2, pct.34.
In conformitate cu anul 1992 societatea a beneficiat de prevederile unor legi specifice industriei de apărare, respectiv Legea nr.37/1992, Legea nr.78/1995, O.U.G. nr.95/2002.
Datorita lipsei de comenzi, treptat societatea și-a redus activitatea și numărul de salariați, iar pentru protejarea personalului din aviație rămas, societatea a beneficiat de protecția asigurată prin actele normative enumerate mai sus.
In conformitate cu prevederile Legii nr.37/1992 cu completările ulterioare - Decret nr. 45/1993 si Legea nr.14/1993 - pe durata întreruperii activității din cauza lipsei de comenzi în fabricile și secțiile ce produc tehnica militară, personalului civil încadrat i se plătește o indemnizație egala cu 60% din ultimul salariu de baza net lunar avut, indexat, fără sa se ia măsura desfacerii contractului de muncă.
In consecință, salariații . s-au aflat la dispoziția societății la domiciliu, nefiind prezenți la serviciu.
Începând cu 1995 societatea a aplicat prevederile Legii nr.78/1995, art.6 - In cazul unor întreruperi ale activității agenților economici din cadrul sectorului de producție de apărare, din lipsa de materii prime sau de comenzi, salariații afectați pot rămâne la dispoziția agenților economici, îndeplinind sarcinile ce li se vor stabili și primesc o indemnizație egala cu 75% din ultimul salariu de baza lunar, inclusiv sporul de vechime, din care s-a dedus impozitul prevăzut de lege, cu menținerea contractului de muncă, pentru o perioada de cel mult 180 de zile lucrătoare, în cursul ultimelor 12 luni.
In aceasta perioadă salariații au stat la dispoziția societății fără să desfășoare activitățile din fișa postului. Salariații afectați de întreruperea activităților vor lucra alte activități sau vor efectua lucrările de întreținere necesare, conform planificării conducerii unităților,volumul muncii prestate, nedepășind 60% din timpul normal de lucru, potrivit indemnizației primite.
In concluzie a solicitat admiterea apelului .
In drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 470 Cod pr. civilă.
La data de 20.12.2013 intimatul reclamant a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Prin decizia nr.854 din 19 martie 2+14 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, s-a admis apelul declarat de pârâta ., împotriva sentinței civile nr.6499/15.10.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul_, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. Ș..
S-a schimbat sentința civilă în sensul că s-a respins acțiunea.
Curtea a apreciat că aceasta a criticat și perioada 02..10._92, pentru care instanța de fond a constatat că activitatea se încadrează în grupa a-II-a de muncă, motivele de apel vizând, în esență, aplicarea greșită a dispozițiilor Ordinului nr.50/1990, Anexa 2, pct.34, cu referire la activitatea de frezor desfășurată de către reclamant.
Celelalte motive de apel invocate de pârâtă vizează perioada ulterioară a anului 1992, care însă nu formează obiectul acțiunii cu care reclamantul a investit instanța de fond și cu privire la care nu există nici pronunțarea instanței în sentința apelată, critici care, fiind lipsite de interes, nu vor fi analizate de instanța de apel.
Până la data de 01.04.2001, deci inclusiv pentru perioada 02.08.1973 – 01.04.1992, solicitată de reclamant în acțiune, încadrarea activității în grupele de muncă s-a făcut potrivit Ordinului nr. 50/1990, completat și modificat.
Potrivit art.2 din Ordinul nr. 50/1990, in grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în Anexa nr. 2.
Art.3 din Ordinul 50/1990 prevede că beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în Anexele nr. 1 și 2., ordinul instituind principiul legalității grupelor de munca, in sensul ca activitățile, locurile de munca si categoriile profesionale sunt stabilite numai prin acte normative, ele trebuind sa fie cuprinse expres in norme specifice domeniului.
Potrivit Ordinului nr.50/1990, pentru a beneficia de încadrarea în grupele I și II de muncă, personalul în activitate - muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlorii tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la O.50/1990 sau
- sa își fi desfasurat activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de muncă, in situatia personalului muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție
- nivelul noxelor existente la locurile prevăzute în aceste grupe sa depășeasca nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă.
- sa fi fost nominalizat de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținîndu-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Rezultă că încadrarea in grupele de munca se realiza fie direct ca urmare a regăsirii in una din situațiile cuprinse in anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii in situații din cele prevăzute in anexe.
Astfel, potrivit art. 3 din Ordinul nr. 50/1990, beneficiază de încadrarea în grupele I și a II-a de muncă fără limitarea numărului, personalul care este în activitate - muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele I și II”.
Prin urmare, art. 3 nu poate fi interpretat ca lăsând la aprecierea angajatorilor si sindicatelor din unitate încadrarea în grupe de muncă și a altor categorii de activități sau locuri de muncă decât cele prevăzute expres de Ordin.
Astfel, dacă anexele încadrează în grupe de muncă anumite locuri de muncă, atunci personalul care lucrează efectiv în acele locuri de muncă beneficiază de grupe de muncă.
Dacă însă anexele încadrează în grupe de muncă anumite „activități”, atunci se încadrează în grupa respectivă de muncă personalul care desfășoară efectiv acele activități, nu și alți salariați care ar lucra în preajma celor ale căror activități se încadrează în grupe superioare de muncă.
Cum în cazul de față, respectiv pct. 34 Anexa nr. 2 din Ordinul nr. 50/1990, încadrarea în grupa a-II a de muncă este determinată de tipul concret de activitate, iar reclamantul nu a desfășurat activitatea respectivă, atunci nu îi sunt aplicabile dispozițiile pct. 34 din Anexa nr. 2 din Ordinul nr. 50 / 1990.
Activitățile desfășurate de către reclamant nu se regăsesc printre cele prevăzute in Anexa II, nici sub aspectul art.1, nici sub aspectul art. 3 din Ordin .Simpla exercitare a muncii în condițiile unor factori de risc de natura celor expuși de reclamant nu justifică încadrarea în grupa a II-a de muncă potrivit Anexei II pct. 34, deoarece textul prevede expres care sunt activitățile care se încadrează în grupa a II-a de muncă, activități neefectuate în concret de reclamant.
Activitatea de frezor din cadrul secției de prelucrări metalice prevedea utilizarea unei mașini universale – freză cu construcție deosebită - pentru executarea operațiilor de frezare simple și cu precizie mărită, condițiile concrete de desfășurare a activității fiind condiții normale, acesta neefectuând operații de polizare, șlefuire și lustruire a pieselor din materiale feroase și neferoase, nicio persoană care a lucrat la secția Prelucrări Mecanice Sculărie în meseriile de frezor, strungar, rectificator nefiind încadrată în grupa I sau a II-a de muncă. Curtea reține de asemenea că, potrivit pct.15 din Ordinul 50/1990 dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, înregistrarea în carnetul de muncă a acestor activități fiind obligatorie potrivit dispozițiilor Decretului 92/1976 privind carnetul de muncă .
Din carnetul de muncă al reclamantului s-a constatat că acesta și-a desfășurat activitatea ca angajat al pârâtei, în meseria de frezor, în condiții normale de lucru-filele 6-14 dosar fond .
Câtă vreme activitatea reclamantului nu se încadrează în Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 50/1990, nici direct și nici prin asimilare, motivarea instanței de fond, fundamentată pe declarația martorului audiat în cauză, respectiv pe faptul că reclamantul a desfășurat activități în condiții grele si de toxicitate este greșită, din perspectiva Ordinului 50/1990 constatarea existenței unor condiții dificile de lucru nefiind suficientă pentru recunoașterea beneficiului grupei pretinse, pe de-o parte, iar pe de altă parte, declarația acestui martor are un vădit caracter subiectiv atâta vreme cât, nebeneficiind nici el de gupa a II-a de muncă, este reclamant în același tip de litigiu.
În acest context, extinderea sferei de aplicare a ordinului la alte categorii de beneficiari pe considerentul că ar exista o similitudine între activitatea desfășurată de reclamant cu cea prevăzută în Anexa nr. 2, punctul 34 din ordin sau că, altminteri s-ar crea o discriminare între cei care au activat în condiții similare de muncă, reprezintă de fapt o adăugare la lege, care nu se poate realiza de către instanțele de judecată.
Prin înscrisurile depuse intimatul reclamant a invocat faptul că altor angajați ai apelantei pârâte, colegii săi de serviciu, li s-a recunoscut încadrarea în grupa a II-a de muncă.
Curtea a reținut că profesiile acestora sunt altele decât cele ale reclamantului, pe unii dintre aceștia chiar unitatea i-a nominalizat în grupa a II-a de muncă –cum este cazul numitului C. N., pentru care s-a depus adeverința nr. 376/16.04.2010 în apel, acesta beneficiind de grupa a II-a de muncă numai pe perioada 01.08._81 adică pe perioada cât a exercitat meseria de ascuțitor la Secția Sculărie - deși a avut, în alte perioade de timp și alte funcții: strungar maistru, rectificator universal -, ori chiar dacă au aceeași profesie – frezori, au desfășurat activitatea în cadrul altor secții ale pârâtei, astfel încât nu pot fi avute în vedere de instanța de apel ca argument pentru constatarea desfășurării de către reclamant a activității în grupa a –II-a de muncă pe perioada dedusă judecății.
În ceea ce privește sentințele civile invocate de recurent ca practică judiciară, acestea sunt hotărâri judecătorești de speță, ele neavând caracter obligatoriu pentru modul de soluționare a altor spețe, întrucât, în sistemul de drept român, practica judiciară nu este izvor de drept.
Singurele excepții când precedentul judiciar capătă statutul de izvor de drept, fiind obligatoriu pentru instanțele de judecată, sunt cele reprezentate de deciziile date de către Înalta Curte de Casație și Justiție (I.C.C.J.) în materia „recursului în interesul legii” (cale extraordinară de atac prin care se urmărește asigurarea interpretării și aplicării unitare a legilor pe întreg teritoriul țării) și deciziile Curții Constituționale prin care s-a constatat neconstituționalitatea: unui text de lege, a unei legi în ansamblul ei, a unei ordonanțe ori a regulamentelor Parlamentului.
Cum, în cauză, sentințele civile nu fac parte din cele două categorii de excepții, susținerea intimatului privind discriminarea, a fost înlăturată ca fiind nefondată.
Împotriva deciziei a formulat cerere de revizuire revizuientul C. Ș., criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea cererii petentul arată că instanța de apel s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut în sensul că, instanța trebuia să judece apelul în limitele motivelor de apel, limite care au în vedere motivele de fapt și de drept, iar dacă acestea nu sunt indicate limitele sunt cele prevăzute de art.476 alin. 2 Cod pr.civilă.
Instanța de apel nu a respectat aceste limite în sensul că a analizat un motiv de apel care nu s-a cerut și anume critici care vizează aplicarea greșită a prevederilor Ordinului nr.50/1990, critici care nu au fost susținute de apelantă, unicul motiv de apel fiind acela că începând cu anul 1992 activitatea petentului nu s-a mai desfășurat în procentul de 100%.
Cererea de revizuire este nefondată.
Potrivit art.509 alin. 1 pct.1 Cod pr.civilă, care este temeiul juridic pe care și-a întemeiat cererea petentul, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunțat asupra unor lucrului care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Examinând motivele invocate și raportate la dispoz. legale menționate, instanța constată că motivele nu sunt întemeiate întrucât prin argumentele din dispozitivul deciziei Curții de Apel se răspunde la motivul de apel invocat de apelantă și anume acela că instanța de fond în mod eronat a constatat că activitatea desfășurată de către C. Ș. în perioada 2.10.1976-1 aprilie 1992 nu se încadrează în gr.II de muncă în procent de 100% din programul de lucru în temeiul dispoz. Ordinului 50/1990.
Pentru a răspunde la acest motiv de apel, instanța de apel era obligată să analizeze acest Ordin și să constate în ce măsură dispozițiile acestuia sunt aplicabile petentului care a solicitat să se constate că activitatea sa pe perioada susamintită se încadrează conform acestui ordin în gr.II-a de muncă.
Având în vedere aceste considerente instanța constată că motivul invocat nu este întemeiat urmând a respinge cererea de revizuire, în baza art.513 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de către C. Ș., cu domiciliul ales la Cabinetul individual de avocat ,, C. D.’’, în C., . B, .. 1, ., împotriva deciziei civile nr. 854 din 19 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel C. - Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S.C. A. C. S.A., cu sediul în loc. Ghercești, ., jud. D..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iunie 2014.
Președinte, L. M. L. | Judecător, D. S. | |
Grefier, N. A. |
Red.jud.D.S.
Tehn.M.D.4 ex
J.r.M.F.
J.a.C.T.
L.E.
10.06.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
