Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2447/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2447/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 06-06-2014 în dosarul nr. 6490/95/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2447
Ședința publică de la 06 Iunie 2014
Completul constituit din:
Președinte: S. A. C.
Judecător: M. M.
Grefier: A. Golașu
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâtul C. L. Țînțăreni, cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 138/30.01.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. Frvonia, domiciliată în ., jud. Gorj, precum și cu intimata-pârâtă Școala G. Țînțăreni, cu sediul în ., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele:
- apelul este declarat și motivat cu respectarea termenului legal de 10 zile,
- în cauză se solicită și judecarea potrivit art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod proc. civ.
Față de circumstanțele cauzei, Curtea apreciază că nu se impune pronunțarea cu privire la estimarea duratei procesului, motiv pentru care, în baza art. 482 raportat la 244 și 394 Noul Cod de proc.civ., constată încheiată cercetarea judecătorească și, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, apreciază pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă apelată, Tribunalul Gorj a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Pereteanu Fevronia, în contradictoriu cu intimații Școala Gimnazială Țînțăreni și C. L. Țînțăreni.
A obligat intimata Școala Gimnazială Țînțăreni să plătească petentei drepturile bănești reprezentând diminuarea de 25% a indemnizației concediului de odihnă pentru perioada 01.07. – 02.07.2010, corespunzător anului școlar 2009-2010.
A obligat C. L. Țînțăreni să aloce fondurile necesare plății acestor drepturi bănești.
A respins ca neîntemeiată acțiunea cu privire la indemnizația pentru concediul de odihnă efectuat în perioada 03.07.2010 – 31.08.2010.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin acțiunea ce formează obiectul prezentului dosar, reclamanta Pereteanu Fevronia a solicitat obligarea intimaților la calculul și plata diferenței indemnizației de concediu care i s-ar fi cuvenit și cea efectiv încasată in urma diminuării acesteia, in baza legii nr. 118/2010, precum și obligarea la asigurarea finanțării pentru plata sumelor solicitate.
Reclamanta a formulat acțiunea în calitate de salariat al Școlii Gimnaziale Țînțăreni, făcând parte din personalul didactic, conform celor menționate în adeverințele depuse la dosarul cauzei.
Potrivit dispozițiilor art. 145 din Codul Muncii:
„ (1) Pentru perioada concediului de odihna salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mica decât salariul de baza, indemnizațiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva, prevăzute in contractul individual de muncă.
(2) Indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnica a drepturilor salariale prevăzute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei in care este efectuat concediul, multiplicata cu numărul de zile de concediu.
(3) Indemnizația de concediu de odihna se plătește de către angajator cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu.”
De asemenea, potrivit disp.art.7 alin.1-5 din H.G. 250/1992, privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publica, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare:
„ (1) Pe durata concediului de odihna, salariații au dreptul la o indemnizație calculată în raport cu numărul de zile de concediu înmulțite cu media zilnica a salariului de baza, sporului de vechime și, după caz, indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu de odihna.
(2) Media zilnica a veniturilor prevăzute la alin. (1) se stabilește în raport cu numărul zilelor lucrătoare din fiecare luna în care se efectuează zilele de concediu.
(3) Pentru salariații încadrați cu fracțiuni de normă, indemnizația de concediu de odihna se calculează avându-se în vedere veniturile prevăzute la alin.(1), cuvenite pentru fracțiunea sau fracțiunile de norma care se iau în calcul.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplica și în cazul efectuării concediului restant din anul 1991.
(5) Indemnizația de concediu de odihna se plătește cu cel puțin 5 zile înaintea plecării în concediu.”
În speță, așa cum rezultă din adeverința nr.1390/28.06.2013 emisă de Școala Gimnazială Țînțăreni, reclamanta a efectuat concediul legal de odihnă anterior datei de 03.07.2010.
Prin Decizia nr. 20/2011 publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 822/21.11.2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, în completul competent să judece recursul în interesul legii, a stabilit că dispozițiile art. 1 din Legea nr. 118/2010, privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 158 (fostul art. 145 din Codul Muncii), art. 103 lit.”a” din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, cu modificările ulterioare și art. 7 din HG nr. 250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, republicată, sunt incidente cererilor formulate de personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ preuniversitar de stat ce au ca obiect acordarea indemnizației de concediu de odihnă aferent anului școlar 2009-2010, după . Legii nr. 118/2010, respectiv 03 iulie 2010.
In concluzie, întrucât de la . Legii nr.118/2010, cu modificările și completările ulterioare, cuantumul brut al salariului a fost afectat de o reducere de 25%, în același mod și indemnizația de concediu cuvenită personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat pentru concediul efectuat după această dată (03 iulie 2010), va putea fi diminuată proporțional ca urmare a faptului că se calculează în raport cu media zilnică a veniturilor din fiecare lună în care se efectuează concediul.
Astfel pentru perioada anterioară datei de 03.07.2010 (data intrării în vigoare a Legii 118/2010), respectiv perioada 01.07._10 reclamanta era îndreptățită la plata integrală a indemnizației concediului de odihnă, diminuarea cu 25% a acesteia aplicându-se doar perioadei efectuată după . Legi 118/2010.
Instanța a reținut că potrivit art. XIII din OUG nr.32/2001, privind reglementarea unor probleme financiare, începând cu anul 2001 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale. Această dispoziție legală a fost reiterată și în HG nr.538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
De asemenea, potrivit art.16 din HG 2192/30.11.2004 privind Normele metodologice pentru finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțarea acestor unități se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Față de considerentele expuse, instanța a admis în parte acțiunea, a obligat intimata Școala Gimnazială Țînțăreni să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând diminuarea de 25% a indemnizației concediului de odihnă efectuat în perioada 01.07._10, corespunzător anului școlar 2009-2010 și a respins acțiunea privind acordarea drepturilor bănești reprezentând diminuarea indemnizației de concediu pentru perioada 03.07.2010 – 31.08.2010. De asemenea, intimatul C. L. Țînțăreni a fost obligat să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești mai sus menționate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs recalificat drept apel pârâtul C. L. Țînțăreni, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că în registrul de procese verbale ale Consiliului de Administrație nu există discutarea cererilor de concediu pentru anul școlar 2009-2010 depuse de cadrele didactice și nici decizia conducerii instituției de învățământ pentru programarea concediului de odihnă aferent anului școlar 2009-2010, deci nu reiese din nici un document data plecării în concediu.
De asemenea susține că răspunzători pentru nealocarea acestor drepturi cuvenite cadrelor didactice sunt directorii de școli care nu au cunoscut legislația, nu au aplicat-o la momentul oportun și nu au emis o decizie cu planificarea concediului de odihnă.
C. L. nu este parte implicată în proces, deoarece statele de plată sunt întocmite conform legislației în vigoare de către conducerea școlii și nu a existat până în prezent refuz de viză de Control preventiv sau refuzul primarului de a acorda aceste sume;
Referitor la plata cu 10 zile înainte a concediului de odihnă, arată că la C. local Țânțăreni nu există cereri sau alte adrese prin care să se solicite concediul de odihnă în acea perioadă ;
Intimatul C. L. Tînțăreni nu putea să prevadă în bugetul pe anul 2013, fondurile necesare cuvenite conform Legii nr.118/2010, deoarece nu știa valoarea fiecărei hotărâri judecătorești în parte.
Având în vedere art.1 alin (1) al Legii 118/2010 „Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare,inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale (concediul de odihnă), precum și alte drepturi în lei sau în valută stabilite în conformitate cu prevederile Legii cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.
Din motivele enumerate mai sus, solicită respingerea acțiunii.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Curtea, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate și în limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat, în conformitate cu art.477 NCPC, apreciază că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, se reține că problema de drept legată de modul de calcul al indemnizației pentru concediul de odihnă aferent anului școlar 2009-2010 și de modul cum se aplică reducerea de 25% prevăzută de art.1 alin.1 din Legea nr.118/2010 a fost tranșată prin decizia RIL nr. 20/2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 822/21.11.2011.
Prin această decizia s-a stabilit că „dispozițiile art. 1 din Legea nr. 118/2010, privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 158 (fostul art. 145 din Codul Muncii), art. 103 lit.”a” din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, cu modificările ulterioare și art. 7 din HG nr. 250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, republicată, sunt incidente cererilor formulate de personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ preuniversitar de stat ce au ca obiect acordarea indemnizației de concediu de odihnă aferent anului școlar 2009-2010, după . Legii nr. 118/2010, respectiv 03 iulie 2010.”
Prin urmare, întrucât de la . Legii nr.118/2010, cu modificările și completările ulterioare, cuantumul brut al salariului a fost afectat de o reducere de 25%, în același mod și indemnizația de concediu cuvenită personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat pentru concediul efectuat după această dată (03 iulie 2010), va putea fi diminuată proporțional ca urmare a faptului că se calculează în raport cu media zilnică a veniturilor din fiecare lună în care se efectuează concediul.
Având în vedere aceste aspecte și, în raport de art. 3307 Cod procedură civilă, potrivit căruia „dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe”, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, Curtea constată că reclamanta era îndreptățită la plata indemnizației CO nediminuate cu 25% numai pentru zilele de 1 și 2 iulie 2010, astfel că, în mod corect, prima instanță a obligat unitatea școlară să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând diminuarea de 25% a indemnizației de concediu de odihnă doar pentru cele două zile ( 01.07 și 02.07.2010).
Sub acest aspect, Curtea reține că reclamanta este îndreptățită la această indemnizație, întrucât a intrat în concediu de odihnă anterior datei de 03.07.2010, astfel cum rezultă din adeverința nr.2219/07.11.2013 eliberată de Școala Gimnazială Tînțăreni (fila 26 dosar fond).
Este neîntemeiată, așadar, critica apelantului conform căreia din niciunul din documentele prezentate nu rezultă data plecării reclamantei în concediu de odihnă, în condițiile în care această dată a fost atestată de unitatea școlară prin adeverința înaintată instanței, depunerea acestui înscris făcând inutilă cercetarea procesului-verbal al CA al școlii sau decizia conducerii instituției de învățământ cu privire la programarea cadrelor didactice la efectuarea concediului de odihnă în anul școlar 2009-2010.
Referitor la critica apelantului conform căreia nu trebuia să fie parte implicată în proces, întrucât ștatele de plată se întocmesc de către conducerea școlii, Curtea constată că obligația principală de plată a drepturilor bănești solicitate a fost stabilită în sarcina unității școlare, pârâtul C. L. Țînțăreni fiind obligat numai la alocarea sumelor necesare plății respectivelor drepturi, obligație stabilită în considerarea atribuțiilor ce-i revin în finanțarea unităților de învățământ preuniversitar.
În acest sens, Curtea reține că, potrivit OG nr.32/2001, în vigoarea pe perioada pe care se solicită drepturile bănești în litigiu, învățământul preuniversitar se finanțează din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, iar repartizarea fondurilor se realizează în baza hotărârii consiliului local conform dispozițiilor art. 167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 și art. 38 lit.”n” din Legea nr. 215/2001.
Având în vedere normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, aprobate prin HG nr. 2192/2004, instanța constată că principalele instituții cu rol în stabilirea, calcularea, aprobarea și plata salariului pentru personalul din învățământul preuniversitar sunt unitatea de învățământ, consiliul local și primarul.
In baza acestor norme metodologice (art. 3) se reține că unitățile din învățământ au conturi deschise la Trezoreria Statului și au propria lor activitate financiar-contabilă, directorul unității de învățământ având calitatea și exercitându-și atribuțiile de ordonator terțiar de credite, iar în baza art. 5 lit.”e” acesta elaborează proiectul de buget al unității de învățământ care este apoi vizat de consiliul de administrație al unității de învățământ și înaintat autorității administrației publice locale în faza de fundamentare a proiectelor bugetelor locale.
Potrivit atribuțiilor pe care le are (art. 68 lit.”c” din legea nr. 215/2001) primarul întocmește proiectul bugetului local care cuprinde ca și capitole distinct, bugetul unităților de învățământ care este supus aprobării consiliului local și înaintat consiliului județean pentru a fi avut în vedere la întocmirea și fundamentarea bugetului la nivel de județ și mai departe, la întocmirea bugetului de stat.
Consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului, sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ care se comunică unităților de învățământ și trezoreriilor în a căror rază teritorială își au sediul aceste unități.
Rezultă astfel, că apelantul are calitate procesuală pasivă în cauză, în ceea ce privește alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești acordate reclamantei, aceasta fiind și obligația stabilită în sarcina sa prin sentința primei instanțe.
Totodată, se constată că apelantul C. L. Țînțăreni nu a fost obligat să prevadă aceste sume în bugetul pe anul 2013, ci numai să le aloce, plata drepturilor prevăzută prin hotărârea judecătorească urmând a fi avută în vedere și prevăzută în bugetele pe anii următori, cu luarea în considerare a actelor normative care reglementează modul de plată a drepturilor stabilite prin titluri executorii pentru personalul bugetar, astfel că și cea din urmă critică din apel este neîntemeiată.
În raport de aceste considerente, Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o corectă interpretare a legii, astfel încât, criticile apelantului nu sunt fondate.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază ca nefondat apelul declarat, astfel încât în temeiul art. 480 Noul Cod proc. civ. îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul C. L. Țînțăreni, cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 138/30.01.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. Frvonia, domiciliată în ., jud. Gorj, precum și cu intimata-pârâtă Școala G. Țînțăreni, cu sediul în ., având ca obiect drepturi bănești.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06 Iunie 2014.
Președinte, S. A. C. | Judecător, M. M. | |
Grefier, A. G. |
Red. MM
Tehnored. A.G. 17 Iunie 2014
Jud. fond: M. V.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... → |
|---|
