Acţiune în constatare. Decizia nr. 30/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 30/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-01-2014 în dosarul nr. 289/95/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 30
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător M. P.
Judecător T. Ț.
Grefier C. C.
X.X.X.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul P. N. I. împotriva sentinței civile nr. 4469 din 26 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. E. S.A., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se următoarele: prin cererea de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 C.p.c., a fost depusă o completare a motivelor de recurs în termenul legal, iar intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat de asemenea judecata în lipsă.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare și luând act de cererile de judecată în lipsă, a luat în examinare recursul.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ reclamantul P. N. I. a chemat în judecată pârâta . instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată aceasta să-i acorde grupa I de muncă, în conformitate cu Ordinul 50/1990, pe perioada 04.09.1984 – 01.04.2001, precum și obligarea intimaților la emiterea unei adeverințe cu mențiunile corespunzătoare grupei I de muncă.
În motivarea acțiunii a arătat că a fost salariatul . sa încadrându-se în grupa I de muncă potrivit Ordinului 50/1990, însă angajatorii nu au făcut nici o referire în carnetul de muncă în acest sens, motiv pentru care a înțeles să promoveze prezenta acțiune.
A susținut că atribuțiile de serviciu pe care le-a avut a constat în prestarea de activități ce implică factori de risc și suprasolicitare fizică și psihică, precum și o responsabilizare deosebită.
Mai mult, reclamantul a arătat că există o practică în acest sens, o parte din colegii săi de serviciu având deja sentințe pronunțate în cauze similare, apreciind că este discriminatoriu ca o parte din colegii de serviciu care s-au angajat în urma sa să li se acorde grupa I de muncă prin hotărâri judecătorești, iar acesta să nu beneficieze de acest drept.
A invocat, de asemenea, că a lucrat numai cu instalații sub tensiune înaltă și foarte înaltă, cu pericol de electrocutare și explozie.
S-a apreciat de către petent că vinovată de neacordarea grupei I de muncă se face conducerea . avea obligația de a-i acorda grupa I de muncă.
Prin sentința nr.7749 de la 15 noiembrie 2011 pronunțata de Tribunalul Gorj în dosarul nr._:
- s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității acțiunii, invocate de intimata .>
- s-a respins acțiunea formulată de petentul P. N. I., în contradictoriu cu intimata ..
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 4295 de la 27 Martie 2012 Curtea de Apel C. Secția I Civilă, în dosar nr._, a respins ca nefondat recursul formulat de reclamantul P. N. I., împotriva sentinței civile nr. 7749 din 15 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă .>
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel C. la data de 16.07.2012, sub nr._, s-a solicitat revizuirea deciziei nr.4295/27.03.2012 a Curții de Apel C., din dosarul nr._, prin care s-a soluționat recursul formulat împotriva sentinței nr.7749/15.11.2011 a Tribunalului Gorj.
În motivarea cererii, revizuientul a arătat ca, prin decizia cu numărul de mai sus i-a fost respins ca nefondat recursul pe care l-a formulat împotriva sentinței nr. 7749/15.XI.2011, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ . Pentru a pronunța o astfel de soluție curtea a reținut „că în cauză reclamantul nu a desfășurat activitatea prevăzută de ordinul respectiv (Ordinul 50/1990), acesta fiind criteriul principal, trimiterea la art. 5 din ordin realizându-se pentru conturarea prevederilor legale."
A solicitat revizuirea deciziei nr. 4295/27.III.2012, întrucât, după darea acesteia, a descoperit înscrisuri doveditoare din care rezultă că a desfășurat activitatea prevăzută de Ordinul 50/1990.
A arătat că, așa cum rezultă din buletinele de determinare prin expertizare a locurilor de muncă, ,,toți angajații care lucrează la formațiile PRAM 110kv, revizii, stații 110kv, exploatarea stații 110 kv si activitate auto din sectorul 110kv îsi desfășoară activitatea in condiții grele si periculoase, reprezentate de riscul de electrocutare, pericol de incendii si explozii si câmpuri electromagnetice de diverse intensități,,.
În drept, își întemeiază această cerere pe art. 322 pct. 5 C. pr. civ.
În probațiune a depus buletinul de determinare prin expertizare a locurilor de muncă nr.36/1998, buletinul de expertizare a locurilor de munca nr.3199/15.05.1998.
Prin decizia nr._/2012 Curtea de Apel C. și-a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Tribunalului Gorj, reținând că cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.5 Cod de procedură civilă, potrivit cărora: ,,Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere in următoarele cazuri:
5. dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe prin care s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere,,.
Curtea a apreciat că, în raport de motivele invocate si împrejurarea că hotărârea care evocă fondul este sentința nr.7749/15.11.2011 a Tribunalului Gorj, cererea de revizuire privește această hotărâre judecătorească, și nu pe cea a Curții de Apel C., declinând competenta in favoarea Tribunalului Gorj.
Pe rolul Tribunalului Gorj dosarul a fost înregistrat sub nr._ .
În ședința publica din data de 28.02.2013 instanța, din oficiu, a ridicat excepția necompetentei materiale a Tribunalului Gorj.
În soluționarea acestei excepții, instanța a reținut că obiectul cererii cu care s-a învestit instanța este revizuirea deciziei nr.4295/27.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ și potrivit art.323 alin.1 din codul de procedură civilă (în vigoare la data introducerii cererii de revizuire), ,,cererea de revizuire se îndreaptă la instanța la care a rămas definitivă hotărârea a cărei revizuire se cere,,.
Cum se solicită revizuirea unei decizii pronunțate de Curtea de Apel C., instanța a apreciat că este competentă să soluționeze cererea de revizuire instanța ce a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită, respectiv Curtea de Apel C..
Prin decizia nr.2046/22.05.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.
A reținut că revizuentul a arătat in motivarea cererii de revizuire ca ,,după darea hotărârii,, a descoperit înscrisuri doveditoare din care rezultă că a desfășurat activitatea prevăzuta de Ordinul nr.50/1990, solicitând sa se analizeze aspecte de fapt necunoscute si care nu au putut fi luate in considerare la luarea pronunțarea hotărârii, respectiv să se revină asupra hotărârii in baza împrejurărilor nou ivite.
Prin urmare, hotărârea care a evocat fondul este sentința nr.7749/2011 pronunțata de Tribunalul Gorj in dosarul nr._, astfel că revizuirea formulata vizează aceasta hotărâre, iar nu pe cea a Curții de Apel C., ca instanța de recurs care nu a evocat fondul cauzei si, prin urmare, competenta de soluționare a cererii de revizuire aparține Tribunalului Gorj.
S-a format astfel, pe rolul Tribunalului Gorj, dosarul nr._ .
Prin sentința nr.4469 din 26 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul P. N. I., cu domiciliul în Târgu-J., ., ., județul Gorj, în contradictoriu cu intimata S.C. E. SA, cu sediul în București, ..9, sector 1.
S-a reținut că revizuentul P. I. a solicitat revizuirea sentinței nr.7749/2011 pronunțata de Tribunalul Gorj –Sectia Conflicte de Muncă si Asigurări Sociale în dosarul nr.7749/2011.
Invocă drept motiv de revizuire faptul că după darea acestei hotărâri a descoperit înscrisuri doveditoare din care rezultă că a desfășurat activitatea prevăzută de Ordinul 50/1990.
A susținut că, așa cum rezultă din buletinele de determinare prin expertizare a locurilor de muncă, ,,toți angajații care lucrează la formațiile PRAM 110kv, revizii, stații 110kv, exploatarea stații 110 kv si activitate auto din sectorul 110kv își desfășoară activitatea in condiții grele si periculoase, reprezentate de riscul de electrocutare, pericol de incendii si explozii si câmpuri electromagnetice de diverse intensități,,.
Deci, era îndreptățit la acordarea grupei I de muncă, in conformitate cu Ordinul nr.50/1990.
Revizuentul invocă drept motiv de revizuire cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct.5 din Codul de procedură civilă.
Instanța a reținut că, in sensul art. 322 pct. 5 Cod de procedură civilă, un înscris înfățișat cu ocazia revizuirii este apt să conducă la admiterea acestei căi de atac, în măsura în care este vorba de „un înscris doveditor, reținut de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părții”.
Sintetizând elementele de admisibilitate a cererii de revizuire, pentru motivul arătat, rezultă că:înscrisul invocat trebuie să fi existat în momentul judecării procesului terminat prin hotărârea atacată; înscrisul să fi fost necunoscut pentru instanță și revizuent; partea să fi fost împiedicată a-l prezenta din motive ce se pot asimila cu forța majoră; înscrisul să fie doveditor, adică determinant pentru soluția în litigiu; înscrisul trebuie prezentat instanței, odată cu cererea de revizuire, în cel mult o lună de la descoperirea lui.
In speță, instanța a reținut că nu este îndeplinită condiția ca înscrisul nou să fie determinant pentru soluția in litigiu, în sensul că, in situația in care acesta ar fi fost cunoscut de către instanța ce a pronunțat hotărârea, soluția ar fi putut fi alta.
Înscrisurile doveditoare noi, prezentate de revizuient sunt doua buletine de expertizare prin determinare a locurilor de muncă, respectiv buletinul nr.36/1998 si buletinul nr.3199/15.05.1998, ambele emise de Inspectoratul de Sănătate Publică Gorj(filele 2-3 din dosarul nr._ ).
Analizând motivele pentru care Tribunalul Gorj a respins acțiunea revizuentului, instanța a apreciat că prezentarea acestor înscrisuri in fata instanței ce a pronunțat a cărei revizuire se solicita, nu ar fi dus la admiterea acțiunii.
Instanța de fond a reținut că Ordinul 50/1990 la care face referire petentul a fost modificat și completat prin două acte normative, respectiv Ordinul nr.100/09.04.1990 și Ordinul nr.125/05.05.1990, iar, potrivit Ordinul nr.125/1990, a fost încadrată activitatea desfășurată de către unii salariați din sistemul energetic în grupa a II-a de muncă, situație față de care solicitarea petentului ca activitatea desfășurată în sistemul energetic să fie încadrată de către instanță în grupa I de muncă, este neîntemeiată.
De asemenea, a constatat că, potrivit disp.art.5 din Ordinul 50/1990, existența condițiilor deosebite la locul de muncă și noxele trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuată de către Ministerul Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților, determinări ce trebuiesc confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de nominalizare a condițiilor și toate instalațiile de protecția muncii funcționau normal.
A mai arătat că în art.6 din Ordinul 50/1990 se prevede cine nominalizează persoanele care se încadrează în grupele I și II de muncă, respectiv“nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unității împreună cu sindicatele libere din unități”., iar petentul nu a dovedit că ar fi lucrat în condițiile prevăzute de Ordinul 50/1990, respectiv cel puțin 50% din programul de lucru, aspect ce rezultă și din carnetul de muncă așa cum precizează și petentul, în sensul că angajatorul nu a făcut nici o referire la grupa de muncă.
Totodată, a apreciat ca au caracter imperativ condițiile impuse de Ordinul 50/1990 pentru acordarea grupei I de muncă, respectiv: petentul să fi lucrat efectiv în condițiile prevăzute de acest ordin și angajatorul să fi făcut dovada virării C.A.S.- ului către instituțiile abilitate ale statului, reținând că încadrarea activităților în grupa I sau II de muncă se face potrivit reglementărilor legale mai sus enunțate, după o analiză atentă a condițiilor de muncă de către sindicate și unitatea angajatoare.
A reținut că petentul nu a făcut dovada faptului că a lucrat în condițiile prevăzute de Ordinul 50/1990 privind acordarea grupei I de muncă, anexele la Ordinul 50/1990 cuprinzând o enumerare generică a locurilor de muncă ce se circumscrie acestei grupe de muncă, însă nominalizarea persoanelor care se încadrează în această grupă se face în concret la nivelul fiecărei societăți, în condițiile art. 6 din actul normativ în discuție.
A înlăturat concluziile raportului de expertiză, pe motiv că nu au fost fundamentate pe obiectivele stabilite de către instanță, în sensul că nu s-au detaliat condițiile de lucru ale petentului prin perceperea la fața locului, expertiza judiciară având în vedere doar elemente de practică judiciară, și tratamentul discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții.
Deci, în esență, instanța ce a pronunțat sentința atacata a apreciat că reclamantul nu îndeplinea condițiile prevăzute de Ordinul nr.50/1990, pentru acordarea grupei I de muncă, întrucât:
- locul de muncă al reclamantului nu se încadra in grupa I de muncă;
- reclamantul nu a fost nominalizat de către conducerea unității împreună cu sindicatele ca încadrându-se in grupa I de muncă;
- reclamantul nu a făcut dovada că a lucrat efectiv în condițiile grupei I de muncă, cel puțin 50% din programul de lucru;
- trebuie să existe determinări de noxe efectuate de Ministerul Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților,din care să rezultă existența condițiilor deosebite la locul de muncă și noxele trebuie să rezulte din determinările de noxe, determinări ce trebuiesc confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de nominalizare a condițiilor și toate instalațiile de protecția muncii funcționau normal.
Prin prezentarea celor doua buletine de determinare prin expertizare a locurilor de muncă, din care rezultă condițiile de muncă în care lucrau angajații formațiilor PRAM 110kv, revizii, stații 110kv, exploatarea stații 110 kv și activitate auto din sectorul 110kv, respectiv angajații MHC, CHEMP, PRAM și Telecomunicații, revizuentul nu poate suplini neîndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de Ordinul nr.50/1990, reținută de instanța ca motiv pentru respingerea acțiunii privind acordarea grupei I de muncă.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul P. N.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Acesta arată că a fost salariatul . încadrându-se în gr.I de muncă potrivit Ord.50/1990, activitatea sa implicând factori de risc și suprasolicitare fizică și psihică, depunând în acest sens adeverințe ale persoanelor care au lucrat în aceeași unitate și care au primit gr.I de muncă în procent de 100%, însă instanța a fost lipsită de rol activ și nu a analizat actele depuse, în acest sens fiind și completarea motivelor de recurs.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.322 pct.5 Cod pr.civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că la fond revizuientul a prezentat ca înscrisuri noi două buletine de expertizare prin determinare a locurilor de muncă emise de Inspectoratul de Sănătate Publică Gorj .
În recurs fără a nominaliza înscrisurile recurentul a arătat că a depus la dosar toate actele din care rezultă că poate fi încadrat în gr.I de muncă în procent de 100%.
Examinând recursul prin prisma dispoz. art.322 pct.5 Cod pr.civilă, instanța constată că motivele invocate nu sunt întemeiate deoarece ele nu îndeplinesc condițiile cerute de aceste dispoziții legale.
Pentru a putea vorbi de înscrisuri doveditoare în accepțiunea dispoz. art.322 pct.5 Cod pr.civilă se cere ca înscrisurile să fie reținute de partea potrivnică, să nu fi putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, iar înscrisurile să fie determinante pentru soluționarea litigiului în sensul că dacă acestea ar fi fost cunoscute instanțele ar fi pronunțat o altă soluție.
Instanța de fond a analizat înscrisurile depuse și invocate de recurent și a constatat în mod temeinic că înscrisurile nu sunt determinante pentru soluționarea litigiului deoarece cele două buletine invocate nu pot suplini neîndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de Ord.50/1990 invocat de revizuient și reținut de instanță atunci când a dispus respingerea acțiunii privind acordarea gr.I de muncă.
Pe de altă parte înscrisurile nu îndeplinesc nici celelalte condiții prevăzute imperativ și limitativ de art.322 pct.5 Cod pr.civilă, astfel că recursul este nefondat, urmând a fi respins în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P. N. I. împotriva sentinței civile nr. 4469 din 26 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. E. S.A.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Ianuarie 2014.
Președinte, D. S. | Judecător, M. P. | Judecător, T. Ț. |
Grefier, C. C. |
Red.jud.D.S.
Tehn.M.D.2 ex
J.f.N.C.B.
20.01.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
