Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2614/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2614/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 17000/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 2614
Ședința publică de la 19 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător G. I.
Grefier E. O.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta-reclamantă C. J., cu domiciliul în Mun. C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr.1865 din 02.04.2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S. Națională de Transport Feroviar Călători - CFR Călători, cu sediul în Mun. București, ..38, sector 1 și sediul procesual ales la Sucursala de Transport Feroviar Călători C., ., jud. D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care învederează instanței că apelul a fost declarat și motivat în termen, apelanta-reclamantă C. J. a solicitat judecarea în lipsă și intimata-pârâtă S. Națională de Transport Feroviar Călători - CFR Călători a depus întâmpinare, înregistrată sub nr._ din 30.05.2014, apelanta-reclamantă C. J. nu a depus răspuns la întâmpinare, după care;
Instanța, luând act de solicitarea apelantei-reclamante de judecare a cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 223 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art.411 alin.2 Cod pr. civ., a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare apelul de față.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul D., reclamanta C. J., în contradictoriu cu pârâta S. Națională de Transport Feroviar Călători - CFR Călători – Revizia Vagoane C. a solicitat obligarea pârâtei la plata diferențelor de salariu pe perioada 01.01.2011 – 20.06.2012, diferențele dintre salariul de încadrare calculate la un salariu minim brut de 600 lei și drepturile salariale de care ar fi trebui să beneficieze calculate pentru o valoare a salariului de bază minim brut de 700, corespunzător clasei 1 de salarizare, cu aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare avute și sporurile aferente (în conformitate cu legislația muncii și cu sentințele pronunțate de Tribunalul D. pentru perioada 2009 – 2010), cu plata de daune interese constând în actualizarea sumei datorate, cu rata inflației, la care să fie adăugată dobânda legală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este angajat al pârâtei cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, iar prin CCM la nivel de unitate pe anii 2011-2012 angajatorul a calculat drepturile salariale ignorând salariul minim de 700 lei și a aplicat formula de calcul plecând de la salariul minim brut de 600 lei.
În acest fel a încălcat drepturile salariaților obținute prin hotărâri judecătorești anterioare și prevederile art.7 din CCM la nivel de grup de unități potrivit cărora "salariile de bază corespunzătoare fiecărei clase de salarizare se stabilesc în funcție de coeficienții de ierarhizare și de formula de calcul din anexa 1" plecând de la o valoare a salariului minim brut de 700 lei ce rezultă din art. 41 alin. 3 litera a din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 .
Potrivit art.41 alin. 3 lit. a) din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 s-a prevăzut că „Salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.”
Reclamantul a mai invocat și dispoz. art. 7 alin 4 CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 prelungit prin act adițional nr. 370/20.06.2008 cu 48 luni până la data de 20.06.2012, conform art. 4.
Reclamantul a mai susținut că angajatorul, din culpă, cu nerespectarea prevederilor art. 38, 236 din Codul Muncii, nu i-a achitat drepturile salariale cuvenite prin raportare la salariul bază de 700 lei pe lună.
În drept, a invocat CCM la nivel de unitate pe anii 2011-2012, CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 și CCM la nivel de ramură transporturi.
Pârâta a depus întâmpinare în care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece potrivit CCM la nivel de ramură și cel la nivel de grup de unități nu au mai fost valabile în anii 2011 – 2012, iar CCM la nivel de unitate din anii 2011 și 2012 nu au prevăzut stabilirea salariilor în raport de salariul de bază 700 lei.
La 27.03.2014, reclamanta a depus la dosar o precizare a acțiunii în care a arătat că diferența de drepturi solicitată a rezultat și din nerespectarea prevederilor HG 1193/24.11.2010 și HG 1225/14.12.2011 care au prevăzut un salariu de bază minim brut de 700 lei.
Prin sentința civilă nr. 1865 din 02.04. 2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta C. J., în contradictoriu cu pârâta S. Națională de Transport Feroviar Călători - CFR Călători.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a fost angajata societății pârâte, inclusiv în perioada vizată, așa cum a rezultat din acte depuse la dosar.
Potrivit art.41 alin. 3 lit. a) din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 s-a prevăzut că „Salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.”
Cu privire la valabilitatea CCM Unic la nivel de R. Transporturi 2008-2010, încheiat la data de 19.12.2007 și înregistrat la MMFES sub nr.722/03/24.01.2008, instanța a reținut că acesta s-a aplicat cu începere de la 01.01.2006 și până la data de 31.12.2010, astfel încât acesta nu mai era valabil și în perioada 2011 și 2012 pentru care reclamantul solicită drepturile bănești.
Cu privire la valabilitatea CCM la nivel de grup de unități instanța a reținut următoarele:
CCM la nivel de grup de unități pentru anii 2006 – 2008 a fost înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială sub nr. 2836 din 28.12.2006 și potrivit art. 4 din cuprinsul său s-a aplicat de la data înregistrării la autoritatea competentă, producând efecte timp de 24 de luni.
Reclamanta a invocat faptul că CCM la nivel de grup de unități din transport feroviar pe anii 2006-2008 și-a prelungit valabilitatea cu 48 luni, respectiv până la data de 20.06.2012, dată fiind modificarea art. 4 prin Actul adițional înregistrat la MMFES cu nr.370/20.06.2008.
Art. 4 din CCM la nivel de grup de unități, așa cum a fost modificat prin Actul adițional înregistrat la MMFES cu nr. 370/20.06.2008, prevedea următoarele:" Prezentul contract colectiv de muncă la nivelul grupului de unități feroviare se aplică de la data înregistrării, producând efecte timp de 48 luni" .
Instanța a constatat că prin actul adițional invocat de reclamantă s-a modificat cuprinsul art. 4 în sensul că a fost modificată perioada pentru care producea efecte contractul, respectiv de la 24 de luni la 48 de luni.
Acest termen se calculează de la data "înregistrării" contractului colectiv și nu de la data înregistrării actului adițional prin care s –a modificat perioadă de valabilitate. Cele 48 de luni se calculează așadar de la 28.12.2006 data "înregistrării" contractului colectiv la nivel de grup de unități și s-a împlinit la 28.12.2010 .
Că aceasta a fost voința părților contractante a rezultat și din faptul că prin actul adițional nr.629/04.01.2011 părțile au stabilit că perioada de valabilitate a aceluiași contract se mai prelungește până la 31.01.2011. Dacă ar fi fost corectă interpretarea făcută de reclamantă în sensul că CCM la nivel de grup de unități a fost prelungit prin primul act adițional cu 48 de luni de la data actului adițional (adică 26.06.2008 plus 48 de luni egal 20.06.2012) nu ar mai fi fost necesar ca părțile să mai încheie și să înregistreze cel de-al doilea act adițional la CCM la nivel de grup de unități, actul adițional nr. 629/04.01.2011 care a prelungit valabilitatea doar până la 31.01.2011.
Așadar, CCM la nivel de grup de unități pentru anii 2006 – 2008 nu a fost valabil și în perioada pentru care reclamanta a solicitat drepturile bănești și nu se poate vorbi de o încălcare a acestuia.
Reclamanta a mai invocat și teoria dreptului câștigat, având în vedere că prin hotărâre judecătorească pârâta a fost obligată să îi plătească diferențele dintre drepturile salariale calculate la nivelul salariului de bază minim brut de 700 lei și drepturile salariale efectiv plătite, pe anii 2009-2010, iar ulterior pârâta nu a mai avut în vedere acest salariu minim, revenind la salariul minim de 600 lei.
Instanța a constatat că hotărârile judecătorești prin care li s-au acordat aceste diferențe de drepturi salariale au avut în vedere dispozițiile CCM Unic la nivel de R. Transporturi 2008-2010 care în anii 2011- 2012 nu au mai fost valabile, motiv pentru care nu se poate reține această teorie, pentru fiecare perioadă analizându-se distinct prevederile legale aplicabile. Prin hotărârile judecătorești pronunțate în baza CCM la nivel de ramură transporturi, pentru perioada de până la 31.12.2010 instanța nu a dispus și pentru viitor.
Pe de altă parte, CCM la nivel de unitate din anii 2011 și 2012 nu au prevăzut stabilirea salariilor în raport de salariul de bază 700 lei, ci în raport de valoarea de 600 lei, valoare pe care pârâta a respectat-o.
Cu privire la actele normative invocate de reclamant în precizarea, instanța a constatat următoarele:
Potrivit art. 1 din HG 1193/2010" Începând cu data de 1 ianuarie 2011, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011 reprezentând 3,94 lei/oră."
Potrivit art. 2 din același act normativ " Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1."
Pentru anul 2012 salariul de bază corespunzător clasei de salarizare trebuia calculat conform HG nr. 1225/2011 la salariul de bază minim brut de 700 lei lunar
Prin aceste acte normative statul garantează în plată fiecărui salariat un salariu minim brut de 670 lei în anul 2011 și respectiv de 700 lei în anul 2012, angajatorii având obligația să asigure salariaților acest salariu minim brut impus de lege, fără a avea posibilitatea stabilirii unor salarii de bază mai mici de 670 lei, respectiv de 700 lei.
În cazul salariaților de la CFR salariile de bază corespunzătoare fiecărei clase de salarizare se stabilesc în funcție de coeficienții de salarizare și de formula de calcul din Anexa 1, așa cum prevede art. 7 al. 2 din CCM la nivel de unitate pe anii 2011-2012.
Formula de calcul pentru salariile de bază brute corespunzătoare fiecărei clase de salarizare este următoarea: S = S clasa 1 x K (S reprezintă salariul de bază brut corespunzător clasei de salarizare respective, S clasa 1 reprezintă salariul de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare și K este coeficientul de ierarhizare a claselor de salarizare), așa cum a rezultat din anexa 1 la CCM.
S-a constatat astfel că pentru calculul salariului de bază corespunzător fiecărei clase de salarizare nu se pornește de la salariul de bază minim brut garantat în plată, ci de la un salariu corespunzător clasei 1 de salarizare (salariu convenit de partenerii sociali la un anumit cuantum).
Așadar, pârâta nu avea obligația să pornească de la salariul de bază minim brut pe țară și să înmulțească valoarea acestuia cu coeficientul de salarizare.
În urma aplicării acestei formule de calcul pârâta a stabilit reclamantei salariul de bază corespunzător clasei de salarizare a acestuia, salariu ce respectă condiția impusă de HG nr. 1193/2010 si HG nr. 1225/2011 de a nu fi mai mic decât salariul minim brut garantat pe țară acela de 670 lei, respectiv 700 lei.
Totodată, pârâta a respectat dispoziția din anexa nr. 1 la CCM la nivel de unitate pe anul 2011-2012 care prevede că "salariul minim brut în cadrul SNTFC CFR CĂLĂTORI este superior salariului de bază minim brut pe tară."
Reclamantul a mai invocat și dispozițiile art. 164 alin 1, 2 Codul muncii, dispoziții care prevăd că " Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor. În cazul în care programul normal de muncă este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de bază minim brut orar se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut pe țară la numărul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat."
Angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară.
Nici aceste dispoziții nu impun obligația ca în formula de calcul să se pornească de la salariul de bază minim brut pe țară, ci doar obligația ca rezultatul în urma aplicării formulei de calcul să nu fie sub salariul minim brut pe țară. Ori, pârâta a respectat aceste dispoziții deoarece salariul reclamantului este superior salariului de bază minim brut pe țară.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta-reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare invocă greșita aplicare a legii de către instanța de fond în momentul aprecierii efectelor contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2011-2012.
Prin acțiunea introductivă, astfel cum a fost precizată la data de 27 martie 2014, a solicitat, obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale pentru perioada 01.01._12.
Instanța de fond a procedat la respingerea cererii reclamantei, cu motivarea constând în aceea că salariul de bază respectă condiția impusă de HG1193/2010 și HG 1225/2011 de a nu fi mai mic decât salariul minim brut garantat pe țară și totodată a fost respectată anexa 1 a contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2011-2012.
În ceea ce privește CCM la nivel de unitate SNTFC CFR Călători S.A. pentru anii 2011-2012, acesta a fost înregistrat la ITM București sub nr. 43/24.03.2011.
Conform art.144 din Legea 62/2011 acesta s-a aplicat de la data înregistrării la autoritatea competentă, fiind valabil un an ( a se vedea art.2 alin.2).
Acest contract însă produce efecte juridice și după expirarea acestui termen dar nu mai mult de 30 zile calendaristice, adică până la data de 21.03.2012 în conformitate cu prevederile art. 2 alin.2 din CCM-ul respectiv.
Astfel CCM la nivel de unitate pentru anii 2011-2012 a produs efecte în intervalul 21.02._12.
CCM la nivel de unitate pentru anii 2012-2014 a fost înregistrat la Direcția de Muncă si Protecție Socială la data de 12.04.2012, fiind aplicat de la data înregistrării sale( a se vedea art.2 alin. 1 din contract) și până la zi.
Prin nerespectarea prevederilor CCM la nivel de ramură în intervalul 01.09._10 și a prevederilor CCM la nivel de unitate în perioada 21.02._12 și ulterior datei de 12.04.2012, pârâta a produs un prejudiciu constând în contravaloarea diferențelor de drepturi salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei, prejudiciu pe care angajatorul este dator să îl acopere în temeiul art. 253 din Codul Muncii.
Aceste argument juridice se regăsesc în considerentele sentinței nr. 1202/7 martie 2014 pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._/63/2013. Prin această hotărâre a fost soluționată favorabil solicitarea similară făcută de un fost coleg de muncă al apelantului, respectiv reclamantul N. D..
Față de motivele expuse mai sus, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate și pe fond admiterea cererii, așa cum a fost formulată.
În drept, invocă dispozițiile art.466 și următoarele NCPC.
Intimata-pârâtă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea apreciază apelul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din HG 1193/2010, începând cu data de 1 ianuarie 2011, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011 reprezentând 3,94 lei/oră, la alin. 2 al textului fiind prevăzut că pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1.
Referitor la anul 2012, HG nr.1225/2011 prevede că salariul de bază corespunzător clasei de salarizare trebuia calculat la salariul de bază minim brut de 700 lei lunar.
Din economia acestor dispoziții rezultă că statul garantează în plată fiecărui salariat un salariu minim brut care să fie respectat de către angajatori.
În cauză, nu i se poate imputa angajatorului intimat nerespectarea acestei obligații, deoarece prin contractele colective de muncă la nivel de unitate s-a stabilit o altă formulă de calcul ce pornește de la de la un salariu corespunzător clasei 1 de salarizare si care asigură apelantei un salariu de bază brut negociat superior salariului minim brut garantat pe țară, fiind corecte aceste rețineri ale sentinței.
De asemenea, au fost corect apreciate efectele contractului colectiv de muncă la nivel de unitate sub aspectul valorii salariului de bază minim brut utilizat în formula de calcul a salariului de bază corespunzător clasei de salarizare cuvenită reclamantului.
În condițiile în care contractele colective la nivel de ramură și grup de unități invocate de apelant nu au mai avut valabilitate în perioada pentru care reclamantul a cerut diferențele salariale, preluarea acelor dispoziții privitoare la valoarea salariului minim brut de 700 lei nu mai avea caracter imperativ pentru angajator, în sensul dispozițiilor art. 238 din C. muncii.
Așadar, în mod corect angajatorul, în stabilirea salariilor a pornit de la o valoare a salariului de bază minim brut de 600 lei prevăzută în ccm la nivel de unitate pentru anii 2011-2012.
Împrejurarea că, printr-o hotărâre nedefinitivă, tribunalul a soluționat favorabil solicitarea unui fost coleg de muncă al apelantului nu poate constitui motiv pentru acordarea sumelor pretinse, principiul constituțional al egalității în drepturi nefiind un temei pentru admiterea acțiunii de față. Apelantul face o interpretare greșită a acestui principiu, în virtutea căruia nu pot fi acordate drepturi salariale.
Pentru toate aceste argumente, în temeiul dispozițiilor art.480 alin.1 Cod pr. civilă, se va respinge ca nefondat apelul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă C. J., cu domiciliul în Mun. C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr.1865 din 02.04.2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S. Națională de Transport Feroviar Călători - CFR Călători, cu sediul în Mun. București, ..38, sector 1 și sediul procesual ales la Sucursala de Transport Feroviar Călători C., ., jud. D., având ca obiect drepturi bănești.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2014.
Președinte, E. B. | Judecător, G. I. | |
Grefier, E. O. |
Red. jud. E. B.
Tehn. E. O.
4 ex./26.06.2014
Jud. fond C. D.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
