Acţiune în constatare. Decizia nr. 2043/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2043/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 12632/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2043
Ședința publică de la 21 Mai 2014
PREȘEDINTE T. Ț.
Judecător M. P.
Grefier C. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâta DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR D., cu sediul în C., .. 30, jud. D., împotriva sentinței civile nr. 128 din 20 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. M.-G., cu domiciliul în C., .. 3, ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic C. G., reprezentând-o pe apelanta pârâtă DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR D., și avocat C. F., reprezentând-o pe intimata reclamantă P. M. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic G. C., pentru apelanta pârâtă, a solicitat admiterea apelului, așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței civile și respingerea acțiunii, având în vedere că reclamanta a avut încheiat contract de muncă în baza unei legi speciale, Ordinul nr. 64/2007, ce se prelungește anual, în funcție de activitatea ce urmează să o presteze angajatul.
Avocat F. C., pentru intimata reclamantă, a susținut că la data încheierii celui de-al treilea contract de muncă erau în vigoare prevederile art. 82 alin. 4 și 5 din Codul muncii, iar potrivit O.U.G. 42/2004 art. 19 alin. 3 contractul pe durată determinată se încheie în condițiile legii, completându-se cu prevederile codului muncii. Astfel, a considerat că trebuia încheiat contract de muncă pe durată nedeterminată, potrivit dispozițiilor art. 82 din Codul muncii în vigoare la acea dată.
A solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței civile. A depus practică judiciară.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată la data de 14.08.2013 la instanță sub nr. de mai sus, reclamanta P. M. - G. a solicitat în contradictoriu cu pârât DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PT. SIGURANȚA ALIMENTELOR pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate încheiat pe durată nedeterminată contractul individual de muncă nr. 116/17.09.2007, începând cu 01.01.2010. Reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul individual de muncă nr. 116/17.09.2007 pe durată determinată pentru postul de medic veterinar, contract ce i-a fost prelungit prin actul adițional din 03.01.2008 până la 31.12.2008, prin actul adițional din 31.12.2008 până la 31.12.2009, prin actul adițional nr. 3 până la 31.12.2010, prin actul adițional nr 4 până la 31.12.2011, prin actul adițional nr. 5 până la 31.12.2012, iar ulterior prin actul adițional nr. 6 până la 31.12.2013.
A mai arătat că toate actele adiționale menționate au fost încheiate în temeiul art 17 alin 4 coroborat cu art 41 din Codul muncii.
A arătat că art 82 alin 4 din Codul muncii, în vigoare până la 01.05.2011 prevedea că între aceleași părți se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durată determinată, iar potrivit alin 5 contractele individuale de muncă pe durată determinată încheiate în termen de 3 luni de la încetarea ultimului contract de muncă pe durată determinată sunt considerate contracte succesive și nu pot avea o durată mai mare de 12 luni fiecare.
Consideră că încheierea contractelor individuale de muncă pe durată determinată conduce la concluzia unei nevoi permanente a pârâtei de postul ocupat de reclamantă, rezultând simularea caracterului temporar al acestei nevoi.
În drept, a invocat dispozițiile art 192 alin 1, art 194 C.p.c., art 81-84 Codul muncii.
A depus la dosar: carte de identitate, contract individual de muncă pe durată determinată, acte adiționale, fotocopie carnet de muncă, certificat de informare, hotărâri judecătorești.
A solicitat proba cu înscrisuri.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 29 lit. l din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și art.270 din Codul muncii.
Pârâta a depus întâmpinare la data de 30.10.2013 prin care a solicitat respingerea acțiunii.
A arătat că în baza art 19 alin 3 O.G. 42/2004 coroborat cu art 82 și 83 lit. h Codul muncii a fost încheiat și prelungit contractul individual de muncă pe durată determinată al reclamantei, cu acordul acesteia. A mai invocat pârâta că reclamantei i-au fost achitate toate drepturile cuvenite conform funcției deținute, conform legislației speciale aplicabile.
În drept pârâta a invocat dispozițiile art 205 C., solicitând totodată și judecarea în lipsă..
La data de 10.11.2013 reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a reiterat motivele din acțiune.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Prin sentința nr.128 din 20 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a admis cererea formulată de reclamanta P. M. - G., domiciliată în C., .. 3, ., ., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA S. VETERINARA SI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR D., cu sediul în C., .. 30.
S-a constatat încheiat pe durată nedeterminată contractul individual de muncă al reclamantului nr. 116/17.09.2007, începând cu data de 01.01.2010.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 500 de lei reprezentând cheltuieli de judecată.
S-a reținut că reclamanta a fost angajata pârâtei începând cu data de 17.09.2007 având contract individual de muncă nr. 116/17.09.2007 încheiat pe durată determinată, inițial până la 31.12.2007.
Contractul de muncă a fost prelungit până la 31.12.2013 prin actele adiționale din 03.01.2008, 31.12.2008, 31.12.09 01.01.2011, 01.01.2012, 01.01.2013, pe perioade succesive de câte un an, așa cum rezultă și din copia carnetului de muncă și din actele adiționale, ultimul fiind actul adițional nr. 6 din 01.01.2013.
Prin prezenta acțiune reclamanta a solicitat să se constate că începând cu 01.01.2010 contractul său de muncă a devenit contract pe durată nedeterminată, în conformitate cu prevederile legale în vigoare la acea dată.
Instanța a constatat că dispozițiile legale aplicabile în cauză sunt cele în vigoare la data la care a expirat cel de-al treilea contract individual de muncă pe durată determinată (actul adițional nr. 2), respectiv la data de 01.01.2010, iar nu cele în vigoare la data introducerii acțiunii, urmare a aplicării principiului „tempus regit actum”.
Regula instituită de Codul muncii – Legea nr. 53/2003 - cuprinsă în art. 12 prevedea, la alin. 1: "contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată" și numai prin excepție, potrivit alin. 2, se pot încheia și contracte pe durată determinată, dar în condițiile expres prevăzute de lege.
Art. 80 și 81 din Codul muncii reglementau condițiile în care se puteau încheia contracte de muncă pe durată determinată.
Art. 80 alin. (4) din Codul muncii prevede că între aceleași părți se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durata determinată, iar conform alin. (5) din același articol, contractele individuale de muncă pe durata determinata încheiate in termen de 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe durata determinata sunt considerate contracte succesive si nu pot avea o durata mai mare de 12 luni fiecare.
Potrivit art. 84 din codul muncii, "la încetarea celui de-al treilea contract individual de muncă pe durată determinată succesiv, prevăzut la art. 80 alin. (4), sau la expirarea termenului prevăzut la art. 82 alin. (1), dacă pe postul respectiv va fi angajat un salariat, acesta va fi angajat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată".
Așadar, la expirarea celui de-al treilea contract individual de muncă pe durată determinată succesiv, pârâta angajatoare era obligată să angajeze un salariat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată, fără a fi exclusă posibilitatea angajării aceluiași salariat.
Pârâta a încălcat aceste prevederi legale susținând că specificul activității sanitar veterinare astfel cum rezultă din dispozițiile O.G. nr. 42/2004 aprobată prin Legea nr. 215/2007 impune încheierea de contracte individuale de muncă pe durată determinată.
Potrivit art. 19 alin.3 din O.G. nr. 42/2004, "controlul oficial prevăzut la alin. (1) și (2), activitățile desfășurate în laboratoarele sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, precum și alte activități desfășurate în condițiile art. 48 alin. (5) se asigură de personal de specialitate angajat în baza unui contract individual de muncă pe perioadă determinată, încheiat, în condițiile legii, cu direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București, în baza tarifelor stabilite conform art. 48."
"(4) Contractele individuale de muncă prevăzute la alin. (3), încheiate pe perioada maximă prevăzută de legislația în vigoare, pot fi prelungite ulterior, cu acordul părților, atât timp cât există condițiile care au stat la baza încheierii acestora, în măsura asigurării resurselor financiare prevăzute în acest sens, până la încheierea unor noi contracte individuale de muncă, în urma organizării concursurilor, în condițiile legii".
De asemenea potrivit art.8 alin 2 din Ordinul nr. 64/2007, invocat de pârâtă, "în limita sumelor încasate potrivit prevederilor prezentului ordin, direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București, angajează personalul de specialitate necesar pentru efectuarea controlului oficial sanitar-veterinar, în unitățile menționate la pct. I din anexa nr. 1, în condițiile legii, în baza unui contract individual de muncă pe perioadă determinată".
Instanța a înlăturat apărările pârâtei întrucât prevederile legale invocate reglementau angajarea personalului cu contract de muncă pe durată determinată dar în condițiile legii, adică în condițiile reglementate de Codul muncii expuse mai sus – în vigoare la data încheierii acestora, în cazul de față, 01.01.2010, data expirării celui de-al treilea contract și încheierii celui de-al patrulea contract pe durată determinată.
În plus prelungirea acestora este reglementată doar până la încheierea unor noi contracte individuale de muncă, în urma organizării concursurilor, în condițiile legii, în niciun caz nu se prevede încheierea anuală de contracte pe durată determinată, așa cum a procedat pârâta, încheind contracte pe durată determinată timp de 6 ani succesiv.
În materia contractelor de muncă Codul muncii este legea specială ce se aplică cu prioritate și la care de altfel face trimitere și legislația invocată de pârâtă, cea care reglementează organizarea activității în sectorul sanitar veterinar.
De asemenea instanța nu a reținut apărările pârâtei în sensul că a respectat prevederile art. 82 - 83 litera h) din actualul Cod al muncii (în vigoare de la 01.05.2011) deoarece nu au relevanță acestea, ci cele de la 01.01.2010, pârâta fiind obligată să respecte prevederile legale în vigoare la încheierea actului juridic.
Pârâta trebuia să dea eficiență dispozițiilor art. 12 alin.2 din Codul muncii și dispozițiilor art. 84 din Codul muncii care, la 01.01.2010, prevedeau obligația angajatorului ca la expirarea celui de-al treilea contract de muncă pe durată determinată să procedeze la angajarea unui salariat (fie el și același) cu contract de muncă pe durată nedeterminată, confirmare a permanentizării activității desfășurate de reclamant.
Această permanentizare trebuie analizată și prin prisma Ordinului nr. 64/2007 – și ulterior a Ordinelor nr. 113/2008, 111/2011 și 112/2011 emise de Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor în implementarea prevederilor Regulamentului European și al Consiliului nr. 882/2004/CE, privind controalele oficiale efectuate pentru a se asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și cea privind alimentele și cu regulile de sănătate și de protecție a animalelor, care au creat structuri și au determinat efectuarea unor activități cu caracter permanent, făcând inoperantă excepția prevăzută la art. 81 litera e) din Codul muncii - atât în vechea cât și în actuala reglementare - pentru activitatea desfășurată de reclamant, astfel cum este definită de obiectul activității sale - asigurarea activității de asistență, inspecție și control sanitar veterinar de stat.
Instanța a apreciat că sunt îndeplinite și condițiile art. 268 alin.1 litera d) din Codul muncii potrivit cărora cererile având ca obiect constatarea nulității unui contract individual de muncă sau a unei clauze a acestuia se pot formula pe toată durata existenței contractului. Contractul reclamantei era în ființă la data formulării acțiunii, reclamanta solicitând anularea unei singure clauze a contractului.
Împotriva sentinței pârâta a declarat apel, susținând că acțiunea în constatare formulată de reclamantă este lipsită de temei legal, contractul individual de muncă al acesteia fiind încheiat în baza art.81 lit.e din Codul muncii și art.84 alin.(2) lit.c), astfel încât nu poate fi încheiat pe durată nedeterminată, în raport de prevederile Ordinului nr.64/2007 emis de ANSVSA București.
Reclamanta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
Examinând sentința în raport de motivele de apel invocate, se constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale care reglementează încheierea, executarea, prelungirea și încetarea contractului individual de muncă.
Astfel, potrivit 82 C.Muncii:
„(1) Prin derogare de la regula prevăzută la art. 12 alin. (1), angajatorii au posibilitatea de a angaja, în cazurile și în condițiile prezentului cod, personal salariat cu contract individual de muncă pe durată determinată.
(2) Contractul individual de muncă pe durată determinată se poate încheia numai în formă scrisă, cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie.
(3) Contractul individual de muncă pe durată determinată poate fi prelungit, în condițiile prevăzute la art. 83, și după expirarea termenului inițial, cu acordul scris al părților, pentru perioada realizării unui proiect, program sau unei lucrări.
(4) Între aceleași părți se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durată determinată.
(5) Contractele individuale de muncă pe durată determinată încheiate în termen de 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe durată determinată sunt considerate contracte succesive și nu pot avea o durată mai mare de 12 luni fiecare.”
Din interpretarea textului de lege menționat reiese că un contract individual de muncă pe durată determinată, constituie excepția de la regula prevăzută de art.12 alin.1 C.Muncii, și prelungirea acestuia este posibilă numai în cazuri excepționale, limitativ prevăzute de lege, respectiv de art.83 C.Muncii.
În speță, contractul individual de muncă nr.116/17.09.2007, singurul contract ale cărui clauze mai pot fi analizate de instanță (pe perioada anterioară acțiunea fiind prescrisă), a fost prelungit succesiv prin mai multe acte adiționale, fiind în derulare și în prezent. Însă, din înscrisurile depuse la dosar reiese că, în cazul reclamantului, prelungirea contractului individual de muncă pe durată determinată era posibilă, încadrându-se în situațiile de excepție prevăzute de art.83 C.Muncii, mai precis la lit.h din acest articol – „ în alte cazuri prevăzute expres de legi speciale ori pentru desfășurarea unor lucrări, proiecte sau programe.”
Or, activitatea reclamantei în cadrul apelantei, aceea de efectuare a controlului oficial sanitar veterinar, este reglementată de un act normativ special, și anume de OG nr.42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.215/2007, care la art.19 alin.3 prevede că: „ Controlul oficial prevăzut la alin. (1) și (2), activitățile desfășurate în laboratoarele sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, precum și alte activități desfășurate în condițiile art. 48 alin. (5) se asigură de personal de specialitate angajat în baza unui contract individual de muncă pe perioadă determinată, încheiat, în condițiile legii, cu direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București, în baza tarifelor stabilite conform art. 48.”
De asemenea, în conformitate cu 19 alin.4 din ordonanță, „ Contractele individuale de muncă prevăzute la alin. (3), încheiate pe perioada maximă prevăzută de legislația în vigoare, pot fi prelungite ulterior, cu acordul părților, atât timp cât există condițiile care au stat la baza încheierii acestora, în măsura asigurării resurselor financiare prevăzute în acest sens, până la încheierea unor noi contracte individuale de muncă, în urma organizării concursurilor, în condițiile legii.”
În cauză, contractul individual de muncă pe durată determinată nr. 116/17.09.2007 încheiat de reclamant cu Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Gorj, după expirarea perioadei maxime prevăzute Codul Muncii, a fost prelungit prin actele adiționale ulterioare, prin acordul ambelor părți, constatându-se că există condițiile care au stat la baza încheierii acestuia ( asigurarea activității de asistență, inspecție și control sanitar veterinar la .. Dănești).
D. urmare, contractul individual de muncă încheiat pe durată determinată nr. 116/17.09.2007 a fost prelungit în condițiile legii, încadrându-se în situațiile de excepție prevăzute de art.83 alin.1 lit h C.Muncii, prin raportare la art. 19 alin. 4 din OG nr.42/2004, astfel încât instanța de fond a apreciat, în mod greșit, că acest contract a fost încheiat în afara situațiilor expres prevăzute de lege.
Referitor la apărarea intimatei reclamante, însușită și de instanța de fond, în sensul că din încheierea succesivă a contractelor individuale de muncă și actelor adiționale la acestea pe o durată de 10 ani reiese necesitatea unei activități permanente în cadrul instituției pârâte, Curtea apreciază că prevederile legale în materie și probele administrate în cauză nu conduc la această concluzie.
Dimpotrivă, din dispozițiile art.19 alin.3 și 4 din OG nr.42/2004 care reglementează condițiile de desfășurare a activității de control sanitar veterinar de stat, pe baza unor contracte individuale de muncă încheiate pe durată determinată, din clauza înscrisă în fiecare dintre contractele individuale de muncă încheiate de comun acord de părți conform căreia „ valabilitatea prezentului contract este determinată de durata de funcționare a unităților repartizate”, clauză cunoscută și însușită de către reclamant fără nici un fel de obiecțiuni, precum și din împrejurarea că schimbarea unităților repartizate pentru efectuarea controlului ( conform mențiunilor de la lit.D din contract – locul de muncă) a determinat, de fiecare dată, încetarea vechiului contract individual de muncă și încheierea unui nou contract pe durată determinată, reiese lipsa caracterului permanent al activității desfășurate de reclamant.
Pe de altă parte, chiar și în cazul în care s-ar reține caracterul permanent al acestei activități, consecința ar fi aceea a transformării postului ocupat de reclamant pe durată determinată în post cu durată nedeterminată și ocuparea acestuia prin concurs, în condițiile legii, aceasta fiind modalitate de angajare a personalului contractual pe durată nedeterminată în cadrul instituției pârâte pentru exercitarea activității de control sanitar veterinar, astfel cum reiese din disp.art.19 alin.4 din OG nr.42/2004.
În concluzie, Curtea retine că acțiunea reclamantei, pentru perioada 31.12._13 este prescrisă, iar în ceea ce privește contractul individual de muncă nr. 116/17.09.2007, în derulare la acest moment, nu se poate reține existența unui motiv de nelegalitate a clauzei privind durata muncii, fiind încheiat pe durată determinată și prelungit în condițiile legii.
Față de considerentele expuse, se apreciază fondat apelul, urmând să fie admis, conform art.480 alin.(2) Cod pr.civilă, să se schimbe în tot sentința în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta P. M. G..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR D., cu sediul în C., .. 30, jud. D., împotriva sentinței civile nr. 128 din 20 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. M.-G., cu domiciliul în C., .. 3, ., ..
Schimbă sentința în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta P. M. G..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Mai 2014
Președinte, T. Ț. | Judecător, M. P. | |
Grefier, C. C. |
Red.jud.T.Ț.
Tehn.M.D.4 ex
J.f.I.S.V.
28.05.2014
| ← Contestaţie decizie de concediere. Hotărâre din 10-09-2014,... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
